ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3039/2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3039/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 3039/2016

Deliberând,

constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei

1.1. Prin acțiunea în contencios

administrativ, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, în

vederea rejudecării, sub nr. x/97/2011*, reclamanta A.J.V.P.S. Hunedoara,

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și

Pădurilor, pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, prin

reprezentant Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare

Timișoara, Asociația Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița

- Certej, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila

Chișcădaga, anularea contractului nr. 1396 din 14 martie 2011 de

gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 14

Brănișca, contract încheiat între M.M.F. prin I.T.R.S.V. TM și

Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila

Chișcădaga la propunerea Asociația Proprietarilor de Teren

Șoimuș - Băița - Certej și anularea tuturor actelor

administrative care au stat la baza încheierii contractelor administrative

enunțate (- procesele-verbale care conțin rezultatele analizei

datelor de atribuire; - procesele-verbale care conțin rezultatele analizei

contestațiilor; - referatul de aprobare a rezultatelor finale privind

atribuirea directă a fondurilor cinegetice emis de Direcția

Generală Păduri din cadrul M.M.P.).

În temeiul

art. 1 art. 8 din Legea nr. 554/2004, a art. 17 din Ordinul M.M.P. nr.

1221/2010, ca efect al anulării (constatării nulității

absolute) contractului de gestionare enunțat, s-a solicitat să se

dispună obligarea pârâtelor să restituie (predea), în termenul legal

fondurile cinegetice ce au făcut obiectul contractelor de gestionare

anulate; obligarea pârâtei nr. 1 (M.M.P.) să încheie cu reclamanta

contracte de gestionare pentru fiecare fond de vânătoare, în caz contrar

hotărârea pronunțată să țină loc de contract de

gestionare.

1.2. Prin

sentința nr. 81 din 27 februarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de

reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi Hunedoara; prin aceeași sentință, au fost

respinse excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes a

acțiunii și lipsei calității procesuale active a

reclamantei, invocate de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor

Climatice.

1.3. Prin

decizia nr. 1974 din 29 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

recursul declarat de reclamanta Asociația Județeană a

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara împotriva sentinței

nr. 81 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată

și a trimis cauza la aceiași instanță, spre rejudecare.

Înalta Curte

a apreciat că instanța de fond nu a lămurit niciun aspect

esențial în soluționarea corectă a litigiului, ci s-a rezumat a

invoca dispozițiile legale aplicabile și a enumera condițiile prevăzute

de acestea pentru încheierea unui contract de natura celui contestat de

reclamantă, apreciind, neargumentat, că sunt îndeplinite.

De asemenea,

a constata că nu există dovezi care să ateste suprafața

totală, reală, de teren, raportat la care trebuie verificat procentul

de 50%, impus de lege pentru concesionarea fondului de vânătoare, nu s-au

făcut verificări cu privire la aportul în cadrul asociației de

proprietari, care a propus gestionarul fondului cinegetic a unor suprafețe

de terenuri având caracter intravilan, și nu s-a stabilit cu certitudine

situația terenurilor cu privire la care există declarații

notariale ale proprietarilor, care arată că nu și-au dat acordul

pentru aducerea în asociație a terenurilor.

S-a

arătat că pentru lămurirea aspectelor sus-menționate, în

situația în care aceasta nu era posibil doar pe baza actelor din dosar,

instanța de fond, în virtutea rolului activ ce îi revine potrivit art. 129

alin. (5) C. proc. civ., avea obligația de a dispune fie suplimentarea

probatoriului, fie o expertiză tehnică de specialitate.

1.4. În

rejudecare, instanța a încuviințat proba cu expertiza

topografică efectuată de expertul A. și depusă la dosar.

S-a încuviințat cererea reclamantei de efectuare a unui supliment la

raportul de expertiză.

În rejudecare,

pârâtele Asociatia Independentă a Vânătorilor și Pescarilor

Sportivi Acvila Chișcădaga și Asociația Proprietarilor de

Teren Șoimuș - Băița - Certej au invocat excepția

prescripției dreptului material la acțiune.

1.5. Prin

sentința nr. 39 pronunțată în data de 24 februarie 2016, Curtea

de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția prescripției dreptului material la acțiune

invocată de pârâtele A.V.P.S. Acvila Chișcădaga și A.P.T.

Șoimuș - Băița - Certej și, judecând pe fond, a

respins acțiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Hunedoara și

a obligat reclamanta la plata sumei de 7.925 lei cu titlu cheltuieli de

judecată în favoarea pârâtelor.

S-a

reținut că invocarea excepției prescripției dreptului la

acțiune, în rejudecare, în condițiile în care prin decizia de casare

instanța superioară a trimis cauza spre rejudecare cu privire la

fondul acțiunii formulate de reclamant, nu este admisibilă, întrucât

se încalcă art. 315 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, dar și principiul

neînrăutățirii situației în propria cale de atac, în

condițiile în care cauza a fost trimisă spre rejudecare

instanței inițial sesizate, urmare a recursului declarat de reclamant

împotriva sentinței prin care i s-a respins pe fond acțiunea formulată.

Pe de

altă parte, a reținut că problema termenului de formulare a

acțiunii a fost supusă judecății și în primul ciclu

procesual,chiar dacă nu a fost soluționată în mod expres

excepția prescripției dreptului material la acțiune, în

condițiile în care prin hotărârea pronunțată în primul

ciclu procesual, instanța a reținut în considerentele sentinței,

că plângerea s-a făcut în termenul legal de 6 luni de la data

încheierii contractului, iar prin nedeclararea căii de atac și cu

privire la acest aspect, pârâtele au achiesat la aceasta, astfel că din

punctul de vedere al termenului de formulare a acțiunii, hotărârea

primei instanțe, desființată în recurs, a dobândit putere de

lucru judecat, limitele rejudecării constând doar în analiza fondului

cauzei, astfel cum s-a stabilit prin decizia de recurs.

Cu privire la

fondul cauzei, a constatat că prin contractul nr. 1396 din 14.03.2011 de

gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 14

Brănișca, încheiat între Ministerul Mediului și Pădurilor

prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare

Timișoara, în calitate de administrator și Asociația

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga, la

propunerea Asociației Cinegetice de Proprietari Șoimuș - Certej,

s-a atribuit gestiunea faunei cinegetice din fondul de vânătoare

menționat în favoarea A.V.P.S. Acvila Chișcădaga pe o

perioadă de 10 ani .

Încheierea

contractului a fost rezultatul derulării procedurii de atribuire directa a

gestiunii desfășurata de Ministerul Mediului și Pădurilor

in temeiul art. 1 al.1 lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010.

Potrivit art.

8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, „atribuirea directă se

realizează pentru fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane

fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile

administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal

constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac

dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din

suprafața fiecărui fond cinegetic”.

Anunțul

Ministerului Mediului și Pădurilor privind demararea procedurii de

organizare a atribuirii directe a fost efectuat conform înscrisului depus la

dosar fond.

Din procesul-verbal

nr. 216026 din data de 04.02.2011 rezultă că, în procedura

demarată, Ministerul, prin Comisia de atribuire a dreptului de gestionare

a faunei cinegetice, a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute

la art. 3 din ordin, respectiv dacă solicitantul a fost propus prin

înscrisuri originale de către un proprietar de terenuri sau de către

o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care

dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața

fondului cinegetic în cauză.

Împotriva

rezultatelor analizei s-a formulat contestație de către A.J.V.P.S.

Hunedoara sub nr. 114 din 07 februarie 2011, analizată de Comisia de

analiză a contestațiilor și respinsă, astfel cum

rezultă din procesul-verbal nr. 216398 din 16 februarie 2011 și

anexele acestuia.

Sub nr.

216566 din 24 februarie 2011 s-a emis, în conformitate cu prevederile art. 8 din

Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006,

Referat de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a

fondurilor cinegetice, reținându-se obligația M.M.P. de a atribui

dreptul de gestionare a fondurilor către solicitanții în drept,

menționați la anexa 1, pentru o perioadă de 10 ani.

Reclamanta a

criticat legalitatea contractului și a procedurii anterior menționate

arătând că în opinia sa contractul încheiat este nelegal, deoarece

Asociația de Proprietari în discuție nu era legal constituită la

data atribuirii, precum și pentru că nu deținea în proprietate „peste

50%” din suprafața fondului de vânătoare, fiind nedovedită

și situarea terenurilor în extravilan și în interiorul ariei fondului

cinegetic.

Cu privire la

legalitatea constituirii Asociației Proprietarilor de Teren

Șoimuș - Băița - Certej, instanța a constatat că

Asociația s-a înființat în baza încheierii civile nr. 5433 din 01

ianuarie 2010, pronunțată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/221/2010,

fiind reprezentată prin președinte B., astfel că

susținerile reclamantei în acest sens sunt nefondate.

Instanța

a mai reținut că, potrivit art. 4 din Ordinul nr. 1221/2010,

dovedirea proprietății se poate face cu adeverință

eliberată de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei

rază se află suprafețele de teren respective. În cauză

există, de asemenea, declarația pe propria răspundere,

autentificată la notariat la data de 11.01.2011, a conducerii

asociației de proprietari privind corectitudinea datelor furnizate.

Așadar,

asociația de proprietari a fost constituită în mod legal, potrivit

actelor de constituire și hotărârea judecătorească; în

plus, nu poate sa fie cercetată în cadrul acestui proces legalitatea

înființării asociației.

În ce

privește categoria terenurilor, dovada nr. 168 din 12 ianuarie 2011,

eliberată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic Timișoara

atestă în condițiile art. 4 lit. b) din ordin că aceste terenuri

sunt incluse în Fondul cinegetic nr. 14 Brănișca, conform anexei la

această dovadă, anexă în care sunt menționate titlurile de

proprietate. Deci, în anexa la dovadă sunt prezentate titlurile de

proprietate, fiind menționată și suprafețele înscrise în

fondul cinegetic, aceasta fiind de 4.697, 5.495 ha, fiind atașate la dosar

și titlurile de proprietate.

Din

contractul încheiat rezultă că suprafața fondului cinegetic este

de 8.584 ha, iar asociația de proprietari deține teren extravilan

inclusă în fondul cinegetic în suprafață de 4.697,5495 ha.

În cuprinsul

raportului de expertiză efectuat în rejudecare, expertul arată

detaliat modul de desfășurare a expertizei, respectiv modul în care

s-au făcut identificările topografice, materialul documentar care a

stat la baza întocmirii expertizei și modul în care au fost determinate

atât suprafața totală a fondului cinegetic, cât și

suprafețele de teren care compun fondul cinegetic.

În urma

verificărilor în teren, raportat la întreaga documentație pusă

la dispoziția expertului, respectiv actele care dovedesc dreptul de

proprietate al persoanelor fizice, expertul a identificat toate

suprafețele de teren extravilan care sunt incluse în limitele fondului

cinegetic Brănișca, detaliate în anexele la raportul de expertiză.

Astfel,

expertul a stabilit că suprafața totală a Fondului Cinegetic nr.

14 Brănișca este delimitată la nord din satul Luncșoara pe

culmea Dealul Mare până la sat Dealul Mare, la est din sat Dealul Mare pe

culmea Manescu, dealul Heusesti, dealul Plopilor, pe valea Bejanului până

la vărsare în râul Mureș, la sub râul Mureș din dreptul satului

Bejan până în dreptul culmii Sârbilor la vest culmea Sârbilor, culmea

Gropilor, până în sat Luncșoara, conform fișei Fondului de

vânătoare cu suprafața de S = 8.454 ha și real măsurată

S = 9.202,98 ha.

În urma

suprapunerii și digitalizării planului pus la dispoziție,

suprafața totală a fondului cinegetic aflat în litigiu este de 9.202,98

ha.

Concluzionând,

expertul a precizat în completarea raportului de expertiză că

suprafața deținută de Asociație (S = 4.696,3678 ha), reprezintă

peste 50% din suprafața recunoscută a Fondului cinegetic nr. 14

Brănișca.

În

consecință, la încheierea contractului s-au respectat condițiile

prev. de art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 3 și 4 din Ordinul nr. 1221/2010

precum și art. 8 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 407/2006.

Instanța

a mai reținut că, prin aderarea persoanelor proprietari de terenuri

pe fondul Brănișca - la Asociație nu s-a operat niciun transfer

al dreptului de proprietate, membrii Asociației nu au adus ca aport în

natura acest teren, terenurile rămânând în continuare în proprietatea

membrilor Asociației, nefiind încălcate dispozițiile legale cu

privire ca regimul juridic al bunurile proprietate publică.

În

privința dovezii proprietății, se aplică dispozițiile

art. 4 ale Ordinului nr. 1221/2010 în care se prevede la lit. c) că fac

dovada proprietății suprafețelor de teren incluse în

asociațiile de proprietari cu copii de pe documente de proprietate sau

înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei

rază se află suprafețele de teren respective, astfel că, în

mod legal, s-au avut în vedere și adeverințele emise, așa încât

instanța nu a putut reține nici susținerile reclamantei că

suprafața adusă în asociație ar fi teren intravilan.

Nefondate au

fost apreciat și susținerile reclamantei potrivit cărora actele

de constituire a asociației de proprietari pârâte sunt lovite de nulitate

absolută pentru că ar fi avut ca scop înstrăinarea domeniului

public al unităților administrativ teritoriale, întrucât

posibilitatea asocierii unităților administrative teritoriale este

reglementată prin art. 8 al O.U.G. nr. 102/2010 care modifică Legea

nr. 407/2004, iar scopul asocierii nu este de a înstrăina terenurile, ci

numai de a propune gestionarul fondului cinegetic, astfel că nu se

schimbă regimul juridic al terenurilor unității administrativ

teritoriale în condițiile asocierii.

atac exercitată în cauză

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația

Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (1865), recurenta cere în

principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

deoarece, prin omisiunea de a pune în discuție obiecțiunile formulate

împotriva raportului de expertiză (respectiv cele formulate pentru

termenul de judecată din data de 10.02.2016) și prin omisiunea de a

se pronunța asupra acestora, instanța de fond a încălcat formele

de procedură prevăzute de art. 105 C. proc. civ. (1865) și art.

6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Se

susține că vătămarea produsă recurentei nu poate fi

înlăturată decât prin casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare.

De asemenea,

în subsidiar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. (1865), recurenta solicită modificarea în tot a

sentinței și admiterea acțiunii pentru următoarele

considerente:

- contractul

de gestionare a fondului cinegetic este lovit de nulitate absolută

deoarece aduce atingere regimului bunurilor proprietate publică,

încălcând dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituție

și art. 11 alin. (1) și 2 din Legea nr. 213/1998 care dispun că

astfel de bunuri sunt inalienabile; dispozițiile Legii nr. 407/2006,

așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2010, care permit

participarea unităților administrativ teritoriale la constituirea

asociațiilor cu bunuri proprietate publică, nu poate constitui o

derogare de la dispozițiile amintite; oricum, la data aderării la

asociație O.U.G. nr. 102/2010 nu era în vigoare;

- deși

aderarea la asociația de proprietari a fost semnată doar de o parte a

proprietarilor, la calculul procentului de 50% au fost luate în considerare

și proprietățile nesemnatarilor;

- dovada

dreptului de proprietate nu s-a făcut cu înscrisuri autentice,

încălcându-se prevederile art. 5 din O.G. nr. 33/2002;

-

instanța nu a respectat, sau a respectat doar formal, dispozițiile

date de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu

procesual, verificând superficial situația reală a

proprității și categoriei de folosință a terenurilor

aduse ca aport în asociație.

3.

Întâmpinări

Prin

întâmpinările depuse în cauză de intimații Ministerul Mediului,

Apelor și Pădurilor, Asociația Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga și Asociația

Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița - Certej s-a

solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și

temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Intimatele

Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila

Chișcădaga și Asociația Proprietarilor de Teren

Șoimuș - Băița - Certej au solicitat și cheltuieli de

judecată.

4.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată prin raportare la criticile

înfățișate de recurentă, sub toate aspectele, astfel cum

permit prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Astfel,

motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

(1865), este neîntemeiat deoarece obiecțiunile reclamantei recurente la

raportul de expertiză au fost puse în discuția părților la

termenul de judecată din data de 30.09.2015, fiind respinse motivat prin

încheierea de ședință.

Un exemplar

de pe aceleași obiecțiuni a fost comunicat prin fax instanței

pentru termenul de judecată din 10.02.2016. Au fost din nou puse în

discuția părților iar instanța, în mod judicios, s-a

limitat să constate că obiecțiunile au fost deja

soluționate.

În

consecință, criticele recurentei nu sunt confirmate de actele

dosarului.

În ce

privește motivele de modificare întemeiate pe dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. (1865), Înalta Curte

reține următoarele:

Potrivit art.

8 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii și

a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, forma în vigoare la data

încheierii contractului de gestiune a faunei cinegetice din fondul de

vânătoare nr. 14 Brănișca (14.03.2011), atribuirea dreptului de

gestionare se realizează de către administrator prin atribuire

directă în cazul fondurilor cinegetice pentru care proprietarii, persoane

fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile

administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal

constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac

dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din

suprafața fiecărui fond cinegetic.

În

speță, „administrator” este ministerul intimat, „asociația

constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice” este

intimata Asociația Proprietarilor de Teren Șoimuș -

Băița - Certej, iar „gestionarul propus” este intimata Asociația

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga.

În

esență, recurenta Asociația Județeană a

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara critică legalitatea

atribuirii directe a fondului cinegetic, respectiv a contractului și a

documentației aferente, pentru următoarele două considerente: în

primul rând, susține că A.P.T. nu este legal constituită

deoarece include terenuri proprietate publică aduse în asociație de

unități administrativ teritoriale, fapt ce încalcă

dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituție și art. 11 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 213/1998 care dispun că astfel de bunuri

sunt inalienabile; apoi, arată că documentația ce stă la

baza contactului de gestiune nu dovedește că membrii A.P.T. au în

proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fondului

cinegetic.

Prima

critică este neîntemeiată deoarece, așa cum bine arată

instanța de fond, constituirea asociației nu presupune transmiterea

dreptului de proprietate de la proprietari către A.P.T. Acesta este

motivul pentru care nu există nicio contradicție între, pe de-o

parte, Constituție și Legea nr. 213/1998 și, pe de altă

parte, Legea nr. 407/2006, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr.

102/2010.

Altfel spus,

constituirea A.P.T. nu aduce nicio atingere regimului juridic al dreptului de

proprietate publică.

De asemenea,

și ce-a de-a doua critică este neîntemeiată pentru

considerentele expuse în detaliu de prima instanță.

Într-adevăr,

potrivit art. 4 alin. (1) din Regulamentul pentru atribuirea dreptului de

gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului

și pădurilor nr. 1221/2010, în vigoare la data faptelor, pentru

recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața

fiecărui fond cinegetic, proprietarii, individual sau într-o

asociație de proprietari legal constituită, trebuie să facă

dovada: „a) deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse

în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate

sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a

cărei rază se află suprafețele de teren respective. Copiile

documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria

răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului

de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz,

întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1”.

Așadar,

pentru dovedirea dreptului de proprietate nu sunt necesare înscrisuri

autentice, fiind suficiente „copii de pe documentele de proprietate sau

înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei

rază se află suprafețele de teren respective”.

În ce

privește apărarea bazată pe lipsa consimțământului

unor proprietari pentru constituirea A.P.T. (respectiv lipsa semnăturilor

tuturor proprietarilor pe acordul de constituire a A.P.T.), Înalta Curte

constată că afirmația este nedovedită. Recurenta nu a dat

niciun singur exemplu și nu a indicat niciun înscris doveditor al

presupusei fraude.

În

sfârșit, apărarea întemeiată pe dispozițiile art. 315 C.

proc. civ. (1865) - respectiv pe nerespectarea sau respectarea doar

formală a dispozițiile date de Înalta Curte de Casație și

Justiție în primul ciclu procesual - instanța de control

constată că este neîntemeiată. Așa cum rezultă din

compararea pct. 1.3, 1.4 și 1.5 din prezentele considerente, instanța

de fond a administrat proba expertizei și a efectuat minuțios și

punctual toate verificările dispuse de Înalta Curte în cuprinsul deciziei

de casare cu trimitere.

5.

Soluția Înaltei Curți

În

consecință, văzând că sentința recurată este

temeinică și legală raportat la criticile formulate de

recurentă, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr.

554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ. (1865), va respinge recursul ca

nefondat.

În baza art.

274 C. proc. civ. (1865), va obliga recurenta la plata sumei de 5000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatele Asociația

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga

și Asociația Proprietarilor de Teren Șoimuș -

Băița - Certej.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respins

recursul declarat de reclamanta Asociația Județeană a

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara împotriva sentinței

nr. 39 din 24 februarie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată, către intimatele Asociația Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga și Asociația

Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița - Certej.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2016.