Decizia nr. 3039/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, în vederea rejudecării, sub nr. x/97/2011*, reclamanta A.J.V.P.S. Hunedoara, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, prin reprezentant Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Timișoara, Asociația Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița - Certej, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga, anularea contractului nr. 1396 din 14 martie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 14 Brănișca, contract încheiat între M.M.F. prin I.T.R.S.V. TM și Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga la propunerea Asociația Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița - Certej și anularea tuturor actelor administrative care au stat la baza încheierii contractelor administrative enunțate (- procesele-verbale care conțin rezultatele analizei datelor de atribuire; - procesele-verbale care conțin rezultatele analizei contestațiilor; - referatul de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice emis de Direcția Generală Păduri din cadrul M.M.P.). În temeiul art. 1 art. 8 din Legea nr. 554/2004, a art. 17 din Ordinul M.M.P. nr. 1221/2010, ca efect al anulării (constatării nulității absolute) contractului de gestionare enunțat, s-a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor să restituie (predea), în termenul legal fondurile cinegetice ce au făcut obiectul contractelor de gestionare anulate; obligarea pârâtei nr. 1 (M.M.P.) să încheie cu reclamanta contracte de gestionare pentru fiecare fond de vânătoare, în caz contrar hotărârea pronunțată să țină loc de contract de gestionare. 1.

Prin sentința nr. 81 din 27 februarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara; prin aceeași sentință, au fost respinse excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes a acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice. 1.

Prin decizia nr. 1974 din 29 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara împotriva sentinței nr. 81 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza la aceiași instanță, spre rejudecare. Înalta Curte a apreciat că instanța de fond nu a lămurit niciun aspect esențial în soluționarea corectă a litigiului, ci s-a rezumat a invoca dispozițiile legale aplicabile și a enumera condițiile prevăzute de acestea pentru încheierea unui contract de natura celui contestat de reclamantă, apreciind, neargumentat, că sunt îndeplinite. De asemenea, a constata că nu există dovezi care să ateste suprafața totală, reală, de teren, raportat la care trebuie verificat procentul de 50%, impus de lege pentru concesionarea fondului de vânătoare, nu s-au făcut verificări cu privire la aportul în cadrul asociației de proprietari, care a propus gestionarul fondului cinegetic a unor suprafețe de terenuri având caracter intravilan, și nu s-a stabilit cu certitudine situația terenurilor cu privire la care există declarații notariale ale proprietarilor, care arată că nu și-au dat acordul pentru aducerea în asociație a terenurilor. S-a arătat că pentru lămurirea aspectelor sus-menționate, în situația în care aceasta nu era posibil doar pe baza actelor din dosar, instanța de fond, în virtutea rolului activ ce îi revine potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., avea obligația de a dispune fie suplimentarea probatoriului, fie o expertiză tehnică de specialitate. 1.

În rejudecare, instanța a încuviințat proba cu expertiza topografică efectuată de expertul A. și depusă la dosar. S-a încuviințat cererea reclamantei de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză. În rejudecare, pârâtele Asociatia Independentă a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga și Asociația Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița - Certej au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune. 1.

Prin sentința nr. 39 pronunțată în data de 24 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtele A.V.P.S. Acvila Chișcădaga și A.P.T. Șoimuș - Băița - Certej și, judecând pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.J.V.P.S. Hunedoara și a obligat reclamanta la plata sumei de 7.925 lei cu titlu cheltuieli de judecată în favoarea pârâtelor. S-a reținut că invocarea excepției prescripției dreptului la acțiune, în rejudecare, în condițiile în care prin decizia de casare instanța superioară a trimis cauza spre rejudecare cu privire la fondul acțiunii formulate de reclamant, nu este admisibilă, întrucât se încalcă art. 315 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, dar și principiul neînrăutățirii situației în propria cale de atac, în condițiile în care cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței inițial sesizate, urmare a recursului declarat de reclamant împotriva sentinței prin care i s-a respins pe fond acțiunea formulată. Pe de altă parte, a reținut că problema termenului de formulare a acțiunii a fost supusă judecății și în primul ciclu procesual,chiar dacă nu a fost soluționată în mod expres excepția prescripției dreptului material la acțiune, în condițiile în care prin hotărârea pronunțată în primul ciclu procesual, instanța a reținut în considerentele sentinței, că plângerea s-a făcut în termenul legal de 6 luni de la data încheierii contractului, iar prin nedeclararea căii de atac și cu privire la acest aspect, pârâtele au achiesat la aceasta, astfel că din punctul de vedere al termenului de formulare a acțiunii, hotărârea primei instanțe, desființată în recurs, a dobândit putere de lucru judecat, limitele rejudecării constând doar în analiza fondului cauzei, astfel cum s-a stabilit prin decizia de recurs. Cu privire la fondul cauzei, a constatat că prin contractul nr. 1396 din 14.03.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 14 Brănișca, încheiat între Ministerul Mediului și Pădurilor prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara, în calitate de administrator și Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga, la propunerea Asociației Cinegetice de Proprietari Șoimuș - Certej, s-a atribuit gestiunea faunei cinegetice din fondul de vânătoare menționat în favoarea A.V.P.S. Acvila Chișcădaga pe o perioadă de 10 ani . Încheierea contractului a fost rezultatul derulării procedurii de atribuire directa a gestiunii desfășurata de Ministerul Mediului și Pădurilor in temeiul art. 1 al.1 lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010. Potrivit art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, „atribuirea directă se realizează pentru fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic”. Anunțul Ministerului Mediului și Pădurilor privind demararea procedurii de organizare a atribuirii directe a fost efectuat conform înscrisului depus la dosar fond. Din procesul-verbal nr. 216026 din data de 04.02.2011 rezultă că, în procedura demarată, Ministerul, prin Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 3 din ordin, respectiv dacă solicitantul a fost propus prin înscrisuri originale de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză. Împotriva rezultatelor analizei s-a formulat contestație de către A.J.V.P.S. Hunedoara sub nr. 114 din 07 februarie 2011, analizată de Comisia de analiză a contestațiilor și respinsă, astfel cum rezultă din procesul-verbal nr. 216398 din 16 februarie 2011 și anexele acestuia. Sub nr. 216566 din 24 februarie 2011 s-a emis, în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, Referat de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice, reținându-se obligația M.M.P. de a atribui dreptul de gestionare a fondurilor către solicitanții în drept, menționați la anexa 1, pentru o perioadă de 10 ani. Reclamanta a criticat legalitatea contractului și a procedurii anterior menționate arătând că în opinia sa contractul încheiat este nelegal, deoarece Asociația de Proprietari în discuție nu era legal constituită la data atribuirii, precum și pentru că nu deținea în proprietate „peste 50%” din suprafața fondului de vânătoare, fiind nedovedită și situarea terenurilor în extravilan și în interiorul ariei fondului cinegetic. Cu privire la legalitatea constituirii Asociației Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița - Certej, instanța a constatat că Asociația s-a înființat în baza încheierii civile nr. 5433 din 01 ianuarie 2010, pronunțată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/221/2010, fiind reprezentată prin președinte B., astfel că susținerile reclamantei în acest sens sunt nefondate. Instanța a mai reținut că, potrivit art. 4 din Ordinul nr. 1221/2010, dovedirea proprietății se poate face cu adeverință eliberată de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. În cauză există, de asemenea, declarația pe propria răspundere, autentificată la notariat la data de 11.01.2011, a conducerii asociației de proprietari privind corectitudinea datelor furnizate. Așadar, asociația de proprietari a fost constituită în mod legal, potrivit actelor de constituire și hotărârea judecătorească; în plus, nu poate sa fie cercetată în cadrul acestui proces legalitatea înființării asociației. În ce privește categoria terenurilor, dovada nr. 168 din 12 ianuarie 2011, eliberată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic Timișoara atestă în condițiile art. 4 lit. b) din ordin că aceste terenuri sunt incluse în Fondul cinegetic nr. 14 Brănișca, conform anexei la această dovadă, anexă în care sunt menționate titlurile de proprietate. Deci, în anexa la dovadă sunt prezentate titlurile de proprietate, fiind menționată și suprafețele înscrise în fondul cinegetic, aceasta fiind de 4.697, 5.495 ha, fiind atașate la dosar și titlurile de proprietate. Din contractul încheiat rezultă că suprafața fondului cinegetic este de 8.584 ha, iar asociația de proprietari deține teren extravilan inclusă în fondul cinegetic în suprafață de 4.697,5495 ha. În cuprinsul raportului de expertiză efectuat în rejudecare, expertul arată detaliat modul de desfășurare a expertizei, respectiv modul în care s-au făcut identificările topografice, materialul documentar care a stat la baza întocmirii expertizei și modul în care au fost determinate atât suprafața totală a fondului cinegetic, cât și suprafețele de teren care compun fondul cinegetic. În urma verificărilor în teren, raportat la întreaga documentație pusă la dispoziția expertului, respectiv actele care dovedesc dreptul de proprietate al persoanelor fizice, expertul a identificat toate suprafețele de teren extravilan care sunt incluse în limitele fondului cinegetic Brănișca, detaliate în anexele la raportul de expertiză. Astfel, expertul a stabilit că suprafața totală a Fondului Cinegetic nr. 14 Brănișca este delimitată la nord din satul Luncșoara pe culmea Dealul Mare până la sat Dealul Mare, la est din sat Dealul Mare pe culmea Manescu, dealul Heusesti, dealul Plopilor, pe valea Bejanului până la vărsare în râul Mureș, la sub râul Mureș din dreptul satului Bejan până în dreptul culmii Sârbilor la vest culmea Sârbilor, culmea Gropilor, până în sat Luncșoara, conform fișei Fondului de vânătoare cu suprafața de S = 8.454 ha și real măsurată S = 9.202,98 ha. În urma suprapunerii și digitalizării planului pus la dispoziție, suprafața totală a fondului cinegetic aflat în litigiu este de 9.202,98 ha. Concluzionând, expertul a precizat în completarea raportului de expertiză că suprafața deținută de Asociație (S = 4.696,3678 ha), reprezintă peste 50% din suprafața recunoscută a Fondului cinegetic nr. 14 Brănișca. În consecință, la încheierea contractului s-au respectat condițiile prev. de art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 3 și 4 din Ordinul nr. 1221/2010 precum și art. 8 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 407/2006. Instanța a mai reținut că, prin aderarea persoanelor proprietari de terenuri pe fondul Brănișca - la Asociație nu s-a operat niciun transfer al dreptului de proprietate, membrii Asociației nu au adus ca aport în natura acest teren, terenurile rămânând în continuare în proprietatea membrilor Asociației, nefiind încălcate dispozițiile legale cu privire ca regimul juridic al bunurile proprietate publică. În privința dovezii proprietății, se aplică dispozițiile art. 4 ale Ordinului nr. 1221/2010 în care se prevede la lit. c) că fac dovada proprietății suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari cu copii de pe documente de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective, astfel că, în mod legal, s-au avut în vedere și adeverințele emise, așa încât instanța nu a putut reține nici susținerile reclamantei că suprafața adusă în asociație ar fi teren intravilan. Nefondate au fost apreciat și susținerile reclamantei potrivit cărora actele de constituire a asociației de proprietari pârâte sunt lovite de nulitate absolută pentru că ar fi avut ca scop înstrăinarea domeniului public al unităților administrativ teritoriale, întrucât posibilitatea asocierii unităților administrative teritoriale este reglementată prin art. 8 al O.U.G. nr. 102/2010 care modifică Legea nr. 407/2004, iar scopul asocierii nu este de a înstrăina terenurile, ci numai de a propune gestionarul fondului cinegetic, astfel că nu se schimbă regimul juridic al terenurilor unității administrativ teritoriale în condițiile asocierii. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (1865), recurenta cere în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece, prin omisiunea de a pune în discuție obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză (respectiv cele formulate pentru termenul de judecată din data de 10.02.2016) și prin omisiunea de a se pronunța asupra acestora, instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 C. proc. civ. (1865) și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Se susține că vătămarea produsă recurentei nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea, în subsidiar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. (1865), recurenta solicită modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii pentru următoarele considerente: - contractul de gestionare a fondului cinegetic este lovit de nulitate absolută deoarece aduce atingere regimului bunurilor proprietate publică, încălcând dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituție și art. 11 alin. (1) și 2 din Legea nr. 213/1998 care dispun că astfel de bunuri sunt inalienabile; dispozițiile Legii nr. 407/2006, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2010, care permit participarea unităților administrativ teritoriale la constituirea asociațiilor cu bunuri proprietate publică, nu poate constitui o derogare de la dispozițiile amintite; oricum, la data aderării la asociație O.U.G. nr. 102/2010 nu era în vigoare; - deși aderarea la asociația de proprietari a fost semnată doar de o parte a proprietarilor, la calculul procentului de 50% au fost luate în considerare și proprietățile nesemnatarilor; - dovada dreptului de proprietate nu s-a făcut cu înscrisuri autentice, încălcându-se prevederile art. 5 din O.G. nr. 33/2002; - instanța nu a respectat, sau a respectat doar formal, dispozițiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual, verificând superficial situația reală a proprității și categoriei de folosință a terenurilor aduse ca aport în asociație. 3. Întâmpinări Prin întâmpinările depuse în cauză de intimații Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga și Asociația Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița - Certej s-a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond. Intimatele Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga și Asociația Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița - Certej au solicitat și cheltuieli de judecată. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin raportare la criticile înfățișate de recurentă, sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Astfel, motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. (1865), este neîntemeiat deoarece obiecțiunile reclamantei recurente la raportul de expertiză au fost puse în discuția părților la termenul de judecată din data de 30.09.2015, fiind respinse motivat prin încheierea de ședință. Un exemplar de pe aceleași obiecțiuni a fost comunicat prin fax instanței pentru termenul de judecată din 10.02.2016. Au fost din nou puse în discuția părților iar instanța, în mod judicios, s-a limitat să constate că obiecțiunile au fost deja soluționate. În consecință, criticele recurentei nu sunt confirmate de actele dosarului. În ce privește motivele de modificare întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. (1865), Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 8 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, forma în vigoare la data încheierii contractului de gestiune a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 14 Brănișca (14.03.2011), atribuirea dreptului de gestionare se realizează de către administrator prin atribuire directă în cazul fondurilor cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. În speță, „administrator” este ministerul intimat, „asociația constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice” este intimata Asociația Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița - Certej, iar „gestionarul propus” este intimata Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga. În esență, recurenta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara critică legalitatea atribuirii directe a fondului cinegetic, respectiv a contractului și a documentației aferente, pentru următoarele două considerente: în primul rând, susține că A.P.T. nu este legal constituită deoarece include terenuri proprietate publică aduse în asociație de unități administrativ teritoriale, fapt ce încalcă dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituție și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 213/1998 care dispun că astfel de bunuri sunt inalienabile; apoi, arată că documentația ce stă la baza contactului de gestiune nu dovedește că membrii A.P.T. au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fondului cinegetic. Prima critică este neîntemeiată deoarece, așa cum bine arată instanța de fond, constituirea asociației nu presupune transmiterea dreptului de proprietate de la proprietari către A.P.T. Acesta este motivul pentru care nu există nicio contradicție între, pe de-o parte, Constituție și Legea nr. 213/1998 și, pe de altă parte, Legea nr. 407/2006, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2010. Altfel spus, constituirea A.P.T. nu aduce nicio atingere regimului juridic al dreptului de proprietate publică. De asemenea, și ce-a de-a doua critică este neîntemeiată pentru considerentele expuse în detaliu de prima instanță. Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) din Regulamentul pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, în vigoare la data faptelor, pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, proprietarii, individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada: „a) deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1”. Așadar, pentru dovedirea dreptului de proprietate nu sunt necesare înscrisuri autentice, fiind suficiente „copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective”. În ce privește apărarea bazată pe lipsa consimțământului unor proprietari pentru constituirea A.P.T. (respectiv lipsa semnăturilor tuturor proprietarilor pe acordul de constituire a A.P.T.), Înalta Curte constată că afirmația este nedovedită. Recurenta nu a dat niciun singur exemplu și nu a indicat niciun înscris doveditor al presupusei fraude. În sfârșit, apărarea întemeiată pe dispozițiile art. 315 C. proc. civ. (1865) - respectiv pe nerespectarea sau respectarea doar formală a dispozițiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual - instanța de control constată că este neîntemeiată. Așa cum rezultă din compararea pct. 1.3, 1.4 și 1.5 din prezentele considerente, instanța de fond a administrat proba expertizei și a efectuat minuțios și punctual toate verificările dispuse de Înalta Curte în cuprinsul deciziei de casare cu trimitere. 5. Soluția Înaltei Curți În consecință, văzând că sentința recurată este temeinică și legală raportat la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ. (1865), va respinge recursul ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ. (1865), va obliga recurenta la plata sumei de 5000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatele Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Acvila Chișcădaga și Asociația Proprietarilor de Teren Șoimuș - Băița - Certej.