ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3839/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3839/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 435/2012 din 18 decembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei de

interes și a inadmisibilității acțiunii și a respins ca nefondată acțiunea formulată

de reclamanta A.J.V.P.S. Hunedoara împotriva pârâților Ministerul Mediului și

Pădurilor prin reprezentant Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de

Vânătoare Timișoara, Asociația Cinegetică de Proprietari Straja Valea Jiului,

și Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi "Șoimul Românesc".

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut următoarele aspecte:

Cu privire la excepția inadmisibilității

acțiunii, Curtea a constatat că reclamanta a formulat în cauza plângerea

prealabilă (conciliere directă), conform înscrisului de la dosarul Tribunalului

Hunedoara, cu Ministerul pârât și cu celelalte părți ale contractului conform

dovezilor de la dosar la 9 august 2011, fiind, prin urmare, îndeplinite

cerințele art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 și art. 720

1

C.

proc. civ.

În ce privește excepția lipsei interesului

reclamantei, s-a apreciat că reclamanta, ca terț față de contract, invocă în

justificarea condițiilor de exercitare a acțiunii în contencios administrativ

încălcarea unor norme imperative de drept care guvernează regimul juridic al

bunurilor proprietate publică, astfel că justifică un interes general.

Pe de altă parte, reclamanta susține ca în

lipsa îndeplinirii condițiilor de atribuire directă către asociația de

proprietari pârâta, în procedura Ordinului nr. 1221/2010, contractul de

gestionare a fondului cinegetic ar fi configurat posibilitatea ca reclamanta să

solicite atribuirea directă a gestiunii acestui fond de vânătoare. Prin urmare,

instanța a apreciat că există și un interes propriu care justifică promovarea

acțiunii de față.

În ce privește motivele de nulitate invocate

de reclamantă anterioare încheierii contractului, instanța a constatat că

acestea nu sunt incidente în cauză.

Astfel, s-a reținut că prin contractul din 21

martie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare V.,

contract încheiat între M.M.F. prin I.T.R.S.V. TM și A.Ș.R. la propunerea

Asociației Cinegetice de Proprietari S. Valea Jiului, s-a atribuit gestiunea

faunei cinegetice din fondul de vânătoare menționat în favoarea A.Ș.R. pe o

perioadă de 10 ani.

Încheierea contractului a fost rezultatul

derulării procedurii de atribuire directă a gestiunii desfășurată de Ministerul

Mediului și Pădurilor în temeiul Ordinului nr. 1221/2010, iar în această

procedură Ministerul a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 3

din Ordin.

Curtea a concluzionat că la încheierea

contractului s-au respectat condițiile prev. de art. 1 alin. (1) lit. a) și

art. 3 și 4 din Ordinul nr. 1221/2010 precum și art. 8 alin. (2) lit. d) din

Legea nr. 407/2006.

Însă, a reținut prima instanță, nu se

verifică în cauză cele susținute de reclamantă ca suprafața de 522 ha din cea

adusă în asociația pârâtă ar fi intravilan, întrucât adeverințele membrilor

asociației în sensul că terenurile sunt extravilane se coroborează cu anexa la

dovada x/2011, cu anexele la Hotărârea nr. 1/2010 a asociației și cu cele din

titlurile de proprietate.

Totodată, instanța de fond a înlăturat

apărarea reclamantei că actele de constituire a Asociației de proprietari

pârâte sunt lovite de nulitate absolută pentru că ar fi avut ca scop

înstrăinarea domeniului public al unităților administrativ teritoriale,

întrucât posibilitatea asocierii unităților administrative teritoriale este

reglementată prin art. 8 al O.U.G. nr. 102/2010 care modifică Legea nr.

407/2004, iar scopul asocierii nu este de a înstrăina terenurile, ci numai de a

propune gestionarul fondului cinegetic, astfel că nu se schimbă regimul juridic

al terenurilor unității administrativ teritoriale în condițiile asocierii.

Împotriva Sentinței civile nr. 435 din data

de 18 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal

reclamanta A.J.V.P.S. Hunedoara, prin care s-a solicitat admiterea căii

extraordinare de atac, cu consecința, în principal, a casării hotărârii atacate

și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și, în subsidiar, cu

consecința modificării în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în

totalitate a acțiunii formulate de către reclamantă.

S-a învederat, prin motivele de recurs, că

este incident în cauză motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 312

alin. (3) C. proc. civ., întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a

intra în cercetarea fondului, precum și motivul de modificare a hotărârii

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv acela că

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii, în condițiile în care stabilirea situației de

fapt și aplicarea legii de către prima instanță s-a făcut în mod greșit, urmare

unei greșite aprecieri a probelor.

Recurenta a susținut că hotărârea atacată

este parțial nelegală și netemeinică, întrucât, pe de o parte, instanța de fond

în mod greșit a omis să facă analiza concretă și efectivă a mai multor elemente

probatorii expuse, administrate și supuse dezbaterii, esențiale judecării

pricinii, și, pe de altă parte, prima instanță a făcut doar o cercetare

lapidară a materialului probator, fapt ce echivalează cu o necercetare a

fondului cauzei, ce face incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin.

(3) C. proc. civ.

Astfel, referitor la criticile enunțate,

reclamanta a arătat că deși prin acțiune s-a învederat că aderarea la asociație

a fost semnată doar de o parte dintre proprietari și că dovada dreptului de

proprietate asupra unor terenuri pretins a fi în proprietatea anumitor persoane

nu a fost făcută în conformitate cu prevederile legii organice, instanța

fondului nu a făcut nicio referire concretă la cele reclamate și implicit nicio

analiză efectivă și concretă a acestor aspecte.

Față de cele menționate, s-a relevat că în

speță există motive întemeiate care impun casarea sentinței recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță de fond în vederea

analizării tuturor aspectelor pricinii, iar în situația în care vor fi

împărtășite criticile formulate, s-a solicitat a se aprecia că hotărârea

atacată comportă critici ce impun modificarea în parte a acesteia, doar în ceea

ce privește soluția de respingere a acțiunii formulate.

Astfel, s-a precizat, în ceea ce privește

pretinsa neincidentă în cauză a motivelor de nulitate anterioare încheierii

contractului, că sentința atacată este una netemeinică și nelegală dar fiind

faptul că stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima

instanță s-a făcut în mod greșit, instanța a făcut o greșită apreciere a

probelor și a dat o nejustificată valoare acestora, rezultatul fiind o hotărâre

nelegală dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și cu

ignorarea totală a înscrisurilor relevante și a apărărilor formulate de

reclamantă, împrejurare în care în cauză sunt incidente motivele de modificare

a sentinței atacate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a solicitat a se observa că în mod greșit

și neîntemeiat instanța fondului a apreciat că Ministerul Mediului și Pădurilor

a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale incidente

în procedura de atribuire directă a gestiunii fondului cinegetic în cauză, în

condițiile în care din documentația depusă la dosarul pricinii rezultă

contrariul celor reținute de către instanță.

Ori, s-a arătat, în mod greșit și contrar

aspectelor ce reies din înscrisurile depuse în probațiune, urmare a unei

analize lapidare a înscrisurilor care formează documentația de atribuire depusă

de către asociațiile pârâte, instanța fondului a reținut că titlurile de

proprietate, extrasele de carte funciară precum și adeverințele eliberate de

către unitățile administrativ teritoriale fac dovada proprietății terenurilor,

a categoriei de folosință a acestora și a includerii lor în aria fondului

cinegetic.

Dimpotrivă, s-a învederat că dacă s-ar fi

procedat la o analiză judicioasă și concretă a înscrisurilor la care se face

trimitere se putea lesne observa că concluzia primei instanțe este una greșită

întrucât aderarea la asociația de proprietari a fost semnată doar de către o

parte dintre proprietari (deși în titlurile de proprietate sunt trecuți mai

mulți proprietari) sau de nici unul dintre proprietarii înscriși în actele de

proprietate, iar adeverințele eliberate de către primării nu atestă cu

certitudine dreptul de proprietate al titularilor adeverințelor și nici

categoria de folosință a terenului (respectiv intravilan sau extravilan),

astfel că aceste documente nu pot fi apreciate nici ca fiind acte de

proprietate și nici ca fiind conforme cu exigențele impuse de Ordinul nr.

1221/2010 modificat și completat de Ordinul nr. 2265/2010.

S-a mai relevat că și eliberarea Dovezii nr.

x de către ITRSV Timișoara s-a făcut într-o manieră realmente nelegală

deoarece, pe de o parte, documentele menționate și indicate ca stând la baza

actului emis nu sunt unele apte să certifice faptul că terenurile sunt în

proprietatea persoanelor nominalizate în adeverințe (și nu doar în folosința

acestora) și nici că aceste terenuri fac parte din aria fondului cinegetic, și,

pe de altă parte, nu a existat nici un mod concret și nici mijloace precise de verificare

și stabilire a categoriei de folosință a terenurilor specificate în documentele

puse la dispoziție de asociația proprietarilor de terenuri, respectiv

intravilan sau extravilan (în condițiile în care acestea nu conțineau nicio

specificație despre categoria terenului și nici date de amplasare a acestuia

care să facă posibilă identificarea lui), certificarea dată având la bază doar

a simplă supoziție lipsită de temei probator.

Recurenta a mai susținut că suprafața dovedit

a fi deținută în proprietate de către Asociația Cinegetică de Proprietari S.

Valea Jiului nu reprezintă peste 50% din aria fondului cinegetic astfel cum

greșit a reținut instanța de fond întrucât Fondul cinegetic V. include o

suprafață de teren de 13.193 ha iar asociația pârâtă a făcut dovada deținerii

în proprietate doar a unei suprafețe de 3878 ha, ceea ce reprezintă un procent

maxim de 29% și nu de peste 50% din suprafața fondului așa cum impun

dispozițiile legale.

Dealtfel, s-a susținut, însăși Asociația

Cinegetică de Proprietari S. - Valea Jiului, la data depunerii documentației a

arătat că deține doar suprafața de 5.708.8 ha, în care însă este inclus și

teren intravilan 1.218 ha, iar din înscrisurile depuse de către solicitant

rezultă și faptul că, în suprafața amintită sunt cuprinse și suprafețe deținute

de unii proprietari de teren cu localizare pe alte fonduri cinegetice decât cel

în cauză, deci în afara ariei fondului cinegetic pentru care s-a propus

gestionarul, ca de exemplu A.C.Z. Lupeni care nu deține nicio suprafață de teren

pe F.C. V. ci deține teren în totalitate pe F.C.D.M. și Asociația C. S. - care

deține teren pe F.C. V. doar 904,42 ha și nu 1.516,95 ha diferența regăsindu-se

pe F.C. D.M. și F.C. C.

Ori, în raport de cele prezentate, a

considerat recurenta că este evident că un aspect de nelegalitate a

contractului atacat constă în aceea că atribuirea în gestiune a fondului de

vânătoare s-a făcut cu încălcarea legii, respectiv propunerea s-a făcut de

către o asociație de proprietari de terenuri ce nu avea dreptul să propună

gestionarul fondului neavând îndeplinită condiția deținerii unui procent de

peste 50% din suprafața fondului.

În fine, un alt aspect de nelegalitate

relevat este cel care rezidă din conținutul adeverințelor nr. x din data de 9

septembrie 2010 și nr. y din data de 23 iulie 2010, rezultând că acestea nu

sunt autentificate și că persoanele cuprinse în "Situațiile nominale"

nu și-au dat acordul personal de voință în ceea ce privește includerea

suprafețelor de teren în asociație. Ori, s-a concluzionat, este evident că

instanța fondului a reținut greșit starea de fapt, fie pe baza unei greșite

aprecieri a probelor fie pe baza unei analize lapidare a acestora, starea de

fapt stabilită fiind alta decât cea rezultată din înscrisurile existente la

dosar, împrejurare în care motivele pe care se sprijină soluția instanței

fondului sunt unele greșite și lipsite de temei.

În cauză a depus întâmpinare intimatul

Departamentul Pentru Ape, Păduri și Piscicultură, în favoarea căreia a fost

transmisă legal calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Mediului și

Schimbărilor Climatice, prin care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiat a

recursului declarat de A.J.V.P.S. Hunedoara și obligarea recurentei la plata

cheltuielilor de judecată.

S-a arătat, de către intimată, că este

neîntemeiat capătul de cerere din calea de atac formulată privind casarea

hotărârii instanței de fond, având în vedere că prima instanță a efectuat

cercetarea fondului cu ocazia soluționării cauzei. De asemenea, intimata a

învederat că este neîntemeiat și motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9

C. proc. civ., întrucât instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu

interpretarea și aplicarea corectă a textelor de lege incidente litigiului.

Recursul declarat de A.J.V.P.S. împotriva

Sentinței nr. 435/2012 din data de 18 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, urmează a fi

respins ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de fond a procedat în mod întemeiat,

prin hotărârea recurată, urmare interpretării și aplicării corecte a legii la

împrejurările de fapt ale litigiului, la respingerea excepțiilor lipsei de

interes a reclamantei în formularea acțiunii și a excepției inadmisibilității

acțiunii, invocate de pârâți, precum și la respingerea ca nefondată a acțiunii

formulate de reclamanta A.J.V.P.S. Hunedoara în contradictoriu cu Ministerul

Mediului și Pădurilor prin reprezentant Inspectoratul Teritorial de Regim

Silvic și de Vânătoare Timișoara, A.C.P.S. Valea Jiului și A.V.P.S.

"Ș.R.", acțiune prin care s-a solicitat anularea contractului din 21

martie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare V.

(contract încheiat între Ministerul Mediului și Pădurilor prin Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara și A.V.P.S.

"Ș.R." la propunerea A.C.P.S. Valea Jiului) și anularea tuturor

actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului

administrativ atacat.

Înalta Curte reține, cât privește motivul de casare

invocat de către recurenta reclamantă, prevăzut de art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. și constând în aceea că judecătorul fondului a omis să facă o analiză

concretă și efectivă a mai multor aspecte esențiale judecării pricinii și, pe

de altă parte, în aceea că instanța fondului a făcut o examinare lapidară a

materialului probator administrat în cauză, împrejurări ce potrivit

susținerilor recurentei echivalează cu necercetarea fondului procesului, că

acesta este neîntemeiat, întrucât prima instanță a analizat, în cadrul

considerentelor sentinței recurate, cu respectarea prevederilor art. 261 alin.

(1) pct. 5 C. proc. civ., temeinicia pretențiilor reclamantei, în raport de

motivele de fapt și de drept invocate prin acțiune, de apărările formulate de

celelalte părți și de probatoriul cu înscrisuri administrat.

Judecătorul fondului a cercetat și examinat,

în mod efectiv, motivele de nulitate a contractului de gestionare a faunei

cinegetice din 21 martie 2011, arătate de reclamantă în acțiune, și a

concluzionat în mod judicios, prin raportare la prevederile legale incidente în

cauză, anume dispozițiile Regulamentului privind atribuirea dreptului de

gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului și

pădurilor nr. 1221/2010 și cele ale Legii vânătorii și a protecției fondului

cinegetic, că acestea nu sunt întemeiate.

Se constată, astfel, că arătările recurentei

reclamante privitoare la deținerea dreptului de proprietate de către entitatea

care au propus Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi "Ș.R."

pentru atribuirea dreptului de gestionare a fondului cinegetic V. au fost avute

în vedere de către judecătorul fondului, atâta vreme cât în considerentele

hotărârii pronunțate s-a reținut că există titluri de proprietate, extrase de

carte funciară și adeverințe eliberate de instituțiile competente care atestă

dovada proprietății asupra terenurilor în discuție, și s-a apreciat că

Asociația Cinegetică de Proprietari S.V.J. deține peste 50% din terenurile

incluse în fondul cinegetic pentru a putea propune gestionarul acesteia.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de

recurs (de modificare a hotărârii atacate) invocat de reclamantă, prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și constând în aplicarea greșită a legii de

către prima instanță prin aceea că s-a apreciat în mod greșit că procedura de

atribuire a dreptului de gestionare a fondului cinegetic s-a derulat cu

respectarea prevederilor legale, Înalta Curte constată că și acesta este

nefondat.

Se reține, astfel, că atribuirea dreptului de

gestionare a faunei cinegetice se realizează, potrivit prevederilor art. 8

alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului

cinegetic, cu modificările și completările ulterioare, de către administrator

(autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și care asigură

administrarea faunei de interes cinegetic) pe fonduri cinegetice, prin

următoarele modalități: a) direct; b) prin licitație publică, pentru fondurile

cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a).

Astfel cum prevede expres art. 8 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 407/2006 atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit.

a) din același act normativ se realizează, în cazul fondurilor cinegetice

pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile

administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în

scopul propunerii gestionarului (persoana juridică română care a fost

licențiată în condițiile legii și căreia i se atribuie în gestiune fauna de

interes cinegetic din cuprinsul unui fond cinegetic) faunei cinegetice, fac

dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața

fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea

gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10

ani.

Prin Ordinul nr. 1221/2010 al ministrului

mediului și pădurilor, cu modificările și completările ulterioare, a fost

aprobat Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei

cinegetice, care stabilește, prin art. 3 alin. (1) lit. a), că atribuirea

directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor

cinegetice se realizează, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a)

- gestionarul propus de proprietarii de terenuri, prevăzute de art. 8 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare -

dacă solicitantul dovedește că este propus, prin înscrisuri originale, de către

un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietari de terenuri

legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din

suprafața fondului cinegetic în cauză.

Art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind

atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice prevede că "Pentru

recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond

cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii,

individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să

facă dovada: a) deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în

asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau

înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se

află suprafețele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt

însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la

notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari,

după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1; b) includerii

suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită

atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul

teritorial de regim silvic și de vânătoare în a cărui rază de competență se

află fondul cinegetic în cauză".

Prima instanță a reținut în mod întemeiat, în

considerentele hotărârii pronunțate, că condițiile legale sus menționate au

fost întrunite în litigiu, Asociația Cinegetică de Proprietari Straja - Valea

Jiului depunând, în cadrul procedurii de atribuire în vederea dovedirii

deținerii a peste 50% din dreptul de proprietate a fondului cinegetic nr. 65

Vulcan, respectiv pentru propunerea ca gestionar a Asociației Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi "Șoimul Românesc", documentele justificative

corespunzătoare, respectiv titlurile de proprietate, extrase de carte funciară

și adeverințe emise de autoritățile competente către persoanele fizice

proprietare de terenuri agricole membri ai asociației, care atestă dovada

proprietății, declarația pe propria răspundere autentificată la notariat a

conducerii asociației de proprietari privind corectitudinea datelor furnizate,

înscrisuri ce probează constituirea legală a asociației de proprietari, precum

și dovada din 12 ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim

Silvic și Vânătoare Timișoara din care rezultă că asociația de proprietari care

propune gestionarul deține 7323,798 ha teren extravilan inclusă în fondul

cinegetic ceea ce reprezintă peste 50% din suprafața fondului respectiv de

13.143 ha.

Criticile reclamantei privitoare la faptul că

actele de aderare la asociația de proprietari de terenuri ar fi semnate doar de

către o parte din proprietari nu au fost probate, iar susținerile acesteia

referitoare la împrejurarea că documentația depusă la dosar nu atestă categoria

de folosință a terenurilor, respectiv dacă se referă la extravilan sau la

intravilan, se privesc ca neîntemeiate și nerelevante, în condițiile în care

din documentul original emis de inspectoratul teritorial de regim silvic și de

vânătoare în condițiile art. 4 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind

atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice rezultă fără dubiu că

A.P.S. Valea Jiului deține dreptul de proprietate asupra unei suprafețe ce

depășește 50% din suprafața fondului cinegetic V.

Sunt nejustificate, de asemenea, și arătările

recurentei în sensul că adeverințele eliberate de autoritățile administrației

publice locale au fost emise în mod nelegal și că acestea nu ar atesta cu

certitudine dreptul de proprietate al titularilor acestor înscrisuri, întrucât

aceste adeverințe beneficiază de o prezumție de legalitate și de veridicitate,

ce nu a fost răsturnată, și ele reprezintă "înscrisuri originale", în

sensul avut în vedere de textul art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul

privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, apte să facă

dovada deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața unui fondul

cinegetic.

Prin urmare, rezultă, din cele mai sus

arătate precum și din analiza probatoriului administrat în cauză, că prin

sentința recurată a fost stabilită pe deplin starea de fapt în litigiu și au

fost aplicate corect prevederile legale incidente, fapt ce a condus, în mod

necesar, la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei.

Așadar, constatând că nu sunt întemeiate

motivele de recurs invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea

atacată, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din

anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat

a recursului declarat de A.J.V.P.S. Hunedoara împotriva Sentinței nr. 435/2012

din data de 18 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.J.V.P.S.

Hunedoara împotriva Sentinței nr. 435/2012 din 18 decembrie 2012 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

octombrie 2014.

Procesat

de GGC - CL