ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții Comuna T. prin Primar, A.C. Poiana T. și A.C. T. Dobroț, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara și Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara, au solicitat să se constate nulitatea absolută a fișei fondului de vânătoare nr. 1 T. care a stat la baza încheierii contractului din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1, denumit T., din județul Hunedoara, aceasta fiind întocmită cu încălcarea prevederilor legale și să se constate nulitatea absolută a contractului din 20 iunie 2011 încheiat între pârâții 1 și 2 în calitate de administratori și pârâtul 3 în calitate de gestionar.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că Fișa fondului de vânătoare nr. 1 T. conține informații nereale, incorecte și incomplete, atât în ceea ce privește întinderea suprafețelor de teren menționate în cuprinsul ei, cât și în ce privește nominalizarea proprietarilor de terenuri, fapt constat de reclamante cu ocazia constituirii într-o asociație de proprietari de terenuri cuprinse în acest fond de vânătoare, reclamanta oferind exemple în acest sens în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Au arătat că o primă consecință a întocmirii fișei fondului de vânătoare de asemenea manieră este că proprietarii reali nu au avut posibilitatea acordării gestiunii acestui fond către o asociație de vânătoare agreată de aceștia, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 și art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobate prin Ordinul nr. 1221/2010.

O altă consecință a încălcării prevederilor legale constă în stabilirea unui tarif de gestionare incorect și nelegal, atâta vreme cât a avut ca bază datele nereale la care au făcut referire mai sus. În drept, au invocat dispozițiile Legii nr. 407/2006, Ordinul nr. 1221/2010, Legea nr. 554/2004. În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu Asociația de Proprietari To., invocând aceleași motive ca și reclamanții. Prin întâmpinare, Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara (A.S.V.P.S. Hunedoara) a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție formulate în cauză, în legătură cu cererea de intervenție solicitând în principal respingerea acesteia ca inadmisibilă, întrucât intervenienta nu a parcurs procedura prealabilă.

Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara a solicita respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 18 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții Comuna T. prin Primar, A.C. "Poiana" T. și A.C. "T." Dobroț împotriva pârâților Ministerul Mediului și Pădurilor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara și Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara, respingând totodată cererea de intervenție în interes propriu formulată de Asociația de Proprietari To..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că premisa unui demers judiciar în contencios administrativ, este ca actul juridic atacat să fie un act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și, respectiv, ca acest act să producă o vătămare unui drept subiectiv recunoscut de lege sau unui interes legitim. A apreciat că judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, etc, cu caracter pur tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc.

În cauză, Curtea a observat că fișa fondului de vânătoare nu este un act administrativ, acesta constituind o fișă ce identifică și descrie, pe baza actelor de proprietate depuse de titularii ce au terenurile în arealul respectiv și a situațiilor comunicate de gestionarul fondului, limitele fondului de vânătoare, stabilește suprafața acestuia și structura suprafeței cinegetice productive și neproductive cu identificarea proprietăților de peste 100 ha și a proprietarilor, inventariază construcțiile și instalațiile vânătorești, necesarul de hrană depozitat și consumat în sezoanele de vânătoare anterioare, vânatul găsit mort și cauzele acestui eveniment, trofeele extrase de pe acest fond, situațiile de braconaj constatate, efectivele de vânat, cotele de extras aprobate și recoltele pe sezoane de vânătoare.

Ca atare, această fișă a fondului de vânătoare nu conține elementele unui act juridic și cu atât mai puțin a unui act juridic administrativ, neavând în conținutul său stipulate drepturi sau obligații dispuse ori asumate de vreo persoană, apte de a fi valorificate ori puse în executare. În concluzie, prima instanță a constatat că acest înscris nu este supus cenzurii instanțelor de contencios administrativ, astfel că cererea de anulare a fișei fondului de vânătoare este inadmisibilă. Totodată, reținând că reclamantele nu au adus critici proprii contractului de gestionare a faunei cinegetice, s-a apreciat că respingerea cererii principale atrage netemeinicia cererii accesorii, aceleași considerente fiind valabile și pentru cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză.

Recursul Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta A.C. "Poiana" T. și intervenienta A.P. "To.", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentele au formulat aceleași motive de recurs, în cadrul cărora au reluat argumentele susținute la fondul cauzei și anume, faptul că proprietarii reali nu au avut posibilitatea acordării gestiunii acestui fond către o asociație de vânătoare agreată de aceștia, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 și art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobate prin Ordinul nr. 1221/2010. În realitate, la momentul întocmirii fișei fondului și ulterior la momentul atribuirii gestionării acestuia prin contractul de gestionare nr. x/2011, au existat proprietari persoane fizice și/sau juridice, care aveau și au în proprietate terenuri care reprezintă 50% din suprafața fondului de vânătoare.

S-a mai susținut stabilirea unui tarif de gestionare incorect și nelegal, atâta vreme cât a avut ca bază datele nereale la care au făcut referire mai sus. Procedura în fața instanței de recurs În cauză, intimații-pârâți au formulat întâmpinare. Prin întâmpinare, atât intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic Vânătoare Timișoara cât și intimata-pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara au învederat faptul că, contractul a cărui anulare face obiectul prezentului dosar a fost reziliat unilateral de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, le va respinge ca fiind lipsite de interes pentru considerentele ce urmează: În fapt, la data de 20 iunie 2011, intimata-pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara a încheiat cu intimatul - pârât Ministerul Mediului și Pădurilor - în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice contractul nr. x de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit T. din județul Hunedoara, la baza încheierii acestui contract stând fișa fondului de vânătoare nr. 1 T.. Obiectul prezentei cauze în constituie cererea de anulare a fișei fondului de vânătoare nr. 1 T. și a contractului din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1, denumit T., din județul Hunedoara, formulată de reclamanții Comuna T. prin Primar, A.C.

Poiana T. și A.C. T. Dobroț.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ". Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Însă, nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia. În speță, fișa fondului de vânătoare, chiar dacă este întocmită de o autoritate publică - Ministerul Mediului și Pădurilor, în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, nu este act administrativ, ci este un act premergător, care nu produce prin el însuși efecte juridice, neavând în conținutul său stipulate drepturi sau obligații dispuse ori asumate de vreo persoană, apte de a fi valorificate ori puse în executare. Astfel, Înalta Curte constată că fișa fondului de vânătoare a cărui anulare se solicită în cauză nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ.

Asupra unui act preparator care stă la baza unui act administrativ instanța se poate pronunța numai raportat la acesta din urmă, în speță de contractul nr. x/2011, în legătură cu care se constată următoarele: Din înscrisul depus în fața instanței de recurs de către intimata-pârâtă AJVPS Hunedoara, intitulat informare din 14 martie 2013, emis de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara, rezultă că, contractul din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit T., a cărui anulare face obiectul prezentei cauze, a fost reziliat în mod unilateral de către pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Mai mult decât atât, reiese din înscrisurile atașate întâmpinării de intimata - pârâtă AJVPS Hunedoara faptul că a fost încheiat contractul din 1 octombrie 2013 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit T., jud. Hunedoara cu Asociația de Vânătoare Cota Zero la propunerea Asociației Proprietarilor de Terenuri "To.". În acest context, Înalta Curte apreciază că recurentele nu mai justifică interes în soluționarea căii de atac a recursului. Un demers judiciar nu poate fi inițiat și întreținut fără justificarea unui interes legitim. Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește instanța de judecată cu soluționarea unei cereri, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual. Deși C. proc. civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă. Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului, și să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În cauza de față, raportat la circumstanțele reținute anterior, instanța de recurs constată că, în mod evident, nu mai subzistă interesul, părților în finalizarea demersului judiciar având acest obiect. În aceste condiții, nu se mai impune nici analizarea argumentelor și criticilor dezvoltate în cererile de recurs. Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca lipsite de interes. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.C. "P." T. și A.P. "To." împotriva Sentinței nr. 18 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsite de interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2014. Procesat de GGC - CL