ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,
reclamanții Comuna T. prin Primar, A.C. Poiana T. și A.C. T. Dobroț, în
contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Inspectoratul
Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara și Asociația Județeană a
Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara, au solicitat să se constate
nulitatea absolută a fișei fondului de vânătoare nr. 1 T. care a stat la baza
încheierii contractului din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din
fondul cinegetic nr. 1, denumit T., din județul Hunedoara, aceasta fiind
întocmită cu încălcarea prevederilor legale și să se constate nulitatea
absolută a contractului din 20 iunie 2011 încheiat între pârâții 1 și 2 în
calitate de administratori și pârâtul 3 în calitate de gestionar.
În motivarea
acțiunii, reclamanții au susținut că Fișa fondului de vânătoare nr. 1 T.
conține informații nereale, incorecte și incomplete, atât în ceea ce privește
întinderea suprafețelor de teren menționate în cuprinsul ei, cât și în ce
privește nominalizarea proprietarilor de terenuri, fapt constat de reclamante
cu ocazia constituirii într-o asociație de proprietari de terenuri cuprinse în
acest fond de vânătoare, reclamanta oferind exemple în acest sens în cuprinsul
cererii de chemare în judecată.
Au arătat că o
primă consecință a întocmirii fișei fondului de vânătoare de asemenea manieră
este că proprietarii reali nu au avut posibilitatea acordării gestiunii acestui
fond către o asociație de vânătoare agreată de aceștia, în conformitate cu
prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 și art. 3 alin. (1) lit. a)
din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice
aprobate prin Ordinul nr. 1221/2010.
O altă
consecință a încălcării prevederilor legale constă în stabilirea unui tarif de
gestionare incorect și nelegal, atâta vreme cât a avut ca bază datele nereale
la care au făcut referire mai sus.
În drept, au
invocat dispozițiile Legii nr. 407/2006, Ordinul nr. 1221/2010, Legea nr.
554/2004.
În cauză a
formulat cerere de intervenție în interes propriu Asociația de Proprietari To.,
invocând aceleași motive ca și reclamanții.
Prin
întâmpinare, Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara
(A.S.V.P.S. Hunedoara) a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată
și a cererii de intervenție formulate în cauză, în legătură cu cererea de
intervenție solicitând în principal respingerea acesteia ca inadmisibilă,
întrucât intervenienta nu a parcurs procedura prealabilă.
Prin
întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare
Timișoara a solicita respingerea cererii de chemare în judecată ca
neîntemeiată.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința
nr. 18 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ
formulată de reclamanții Comuna T. prin Primar, A.C. "Poiana" T. și
A.C. "T." Dobroț împotriva pârâților Ministerul Mediului și
Pădurilor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara
și Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara,
respingând totodată cererea de intervenție în interes propriu formulată de
Asociația de Proprietari To..
Pentru a
pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că premisa unui demers
judiciar în contencios administrativ, este ca actul juridic atacat să fie un
act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 554/2004 și, respectiv, ca acest act să producă o vătămare unui drept
subiectiv recunoscut de lege sau unui interes legitim.
A apreciat că
judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă
acțiunea privește un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii
contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care
poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, etc, cu
caracter pur tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc.
În cauză,
Curtea a observat că fișa fondului de vânătoare nu este un act administrativ,
acesta constituind o fișă ce identifică și descrie, pe baza actelor de
proprietate depuse de titularii ce au terenurile în arealul respectiv și a
situațiilor comunicate de gestionarul fondului, limitele fondului de vânătoare,
stabilește suprafața acestuia și structura suprafeței cinegetice productive și
neproductive cu identificarea proprietăților de peste 100 ha și a
proprietarilor, inventariază construcțiile și instalațiile vânătorești,
necesarul de hrană depozitat și consumat în sezoanele de vânătoare anterioare,
vânatul găsit mort și cauzele acestui eveniment, trofeele extrase de pe acest
fond, situațiile de braconaj constatate, efectivele de vânat, cotele de extras
aprobate și recoltele pe sezoane de vânătoare.
Ca atare,
această fișă a fondului de vânătoare nu conține elementele unui act juridic și
cu atât mai puțin a unui act juridic administrativ, neavând în conținutul său
stipulate drepturi sau obligații dispuse ori asumate de vreo persoană, apte de
a fi valorificate ori puse în executare.
În concluzie,
prima instanță a constatat că acest înscris nu este supus cenzurii instanțelor
de contencios administrativ, astfel că cererea de anulare a fișei fondului de
vânătoare este inadmisibilă.
Totodată,
reținând că reclamantele nu au adus critici proprii contractului de gestionare
a faunei cinegetice, s-a apreciat că respingerea cererii principale atrage
netemeinicia cererii accesorii, aceleași considerente fiind valabile și pentru
cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză.
Recursul
Împotriva
acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta A.C. "Poiana" T. și
intervenienta A.P. "To.", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentele au
formulat aceleași motive de recurs, în cadrul cărora au reluat argumentele
susținute la fondul cauzei și anume, faptul că proprietarii reali nu au avut
posibilitatea acordării gestiunii acestui fond către o asociație de vânătoare
agreată de aceștia, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea
nr. 407/2006 și art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea
dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobate prin Ordinul nr.
1221/2010.
În realitate,
la momentul întocmirii fișei fondului și ulterior la momentul atribuirii
gestionării acestuia prin contractul de gestionare nr. x/2011, au existat
proprietari persoane fizice și/sau juridice, care aveau și au în proprietate
terenuri care reprezintă 50% din suprafața fondului de vânătoare.
S-a mai
susținut stabilirea unui tarif de gestionare incorect și nelegal, atâta vreme
cât a avut ca bază datele nereale la care au făcut referire mai sus.
Procedura în
fața instanței de recurs
În cauză,
intimații-pârâți au formulat întâmpinare.
Prin
întâmpinare, atât intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic
Vânătoare Timișoara cât și intimata-pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și
Pescarilor Sportivi Hunedoara au învederat faptul că, contractul a cărui
anulare face obiectul prezentului dosar a fost reziliat unilateral de către
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.
Considerentele
și soluția instanței de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, le va
respinge ca fiind lipsite de interes pentru considerentele ce urmează:
În fapt, la
data de 20 iunie 2011, intimata-pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și
Pescarilor Sportivi Hunedoara a încheiat cu intimatul - pârât Ministerul
Mediului și Pădurilor - în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor
Climatice contractul nr. x de gestionare a faunei cinegetice din fondul
cinegetic nr. 1 denumit T. din județul Hunedoara, la baza încheierii acestui
contract stând fișa fondului de vânătoare nr. 1 T..
Obiectul prezentei
cauze în constituie cererea de anulare a fișei fondului de vânătoare nr. 1 T.
și a contractului din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din
fondul cinegetic nr. 1, denumit T., din județul Hunedoara, formulată de
reclamanții Comuna T. prin Primar, A.C. Poiana T. și A.C. T. Dobroț.
Potrivit art. 2
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege
"actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate
publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii
sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge
raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei
legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect
punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de
interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi
speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse
competenței instanțelor de contencios administrativ".
Pentru a fi
considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite
cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate
publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii
sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau
a stinge drepturi și obligații.
Însă, nu toate
actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci
numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării
executării legii sau a executării acesteia.
În speță, fișa
fondului de vânătoare, chiar dacă este întocmită de o autoritate publică -
Ministerul Mediului și Pădurilor, în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor
Climatice, nu este act administrativ, ci este un act premergător, care nu
produce prin el însuși efecte juridice, neavând în conținutul său stipulate
drepturi sau obligații dispuse ori asumate de vreo persoană, apte de a fi
valorificate ori puse în executare.
Astfel, Înalta
Curte constată că fișa fondului de vânătoare a cărui anulare se solicită în
cauză nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă
emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea
de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ.
Asupra unui act
preparator care stă la baza unui act administrativ instanța se poate pronunța
numai raportat la acesta din urmă, în speță de contractul nr. x/2011, în
legătură cu care se constată următoarele:
Din înscrisul
depus în fața instanței de recurs de către intimata-pârâtă AJVPS Hunedoara,
intitulat informare din 14 martie 2013, emis de Inspectoratul Teritorial de
Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara, rezultă că, contractul din 20 iunie
2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit T., a
cărui anulare face obiectul prezentei cauze, a fost reziliat în mod unilateral
de către pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.
Mai mult decât
atât, reiese din înscrisurile atașate întâmpinării de intimata - pârâtă AJVPS
Hunedoara faptul că a fost încheiat contractul din 1 octombrie 2013 de
gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit T., jud.
Hunedoara cu Asociația de Vânătoare Cota Zero la propunerea Asociației
Proprietarilor de Terenuri "To.".
În acest
context, Înalta Curte apreciază că recurentele nu mai justifică interes în
soluționarea căii de atac a recursului.
Un demers
judiciar nu poate fi inițiat și întreținut fără justificarea unui interes
legitim.
Alături de
afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una
dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența
unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Literatura de
specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o
condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu
doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei
cauze.
Interesul
reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce
învestește instanța de judecată cu soluționarea unei cereri, acesta trebuind a
fi legitim, personal, născut și actual.
Deși C. proc.
civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a
arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în
mișcare acțiunea civilă.
Pornind de la
aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe
care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se
reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana
reclamantului, și să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.
În cauza de
față, raportat la circumstanțele reținute anterior, instanța de recurs constată
că, în mod evident, nu mai subzistă interesul, părților în finalizarea
demersului judiciar având acest obiect.
În aceste
condiții, nu se mai impune nici analizarea argumentelor și criticilor
dezvoltate în cererile de recurs.
Prin urmare,
pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.
(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca lipsite de interes.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E
Respinge
recursurile declarate de A.C. "P." T. și A.P. "To."
împotriva Sentinței nr. 18 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia,
secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsite de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 11 martie 2014.
Procesat de GGC - CL