ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamanții Comuna T. prin Primar, A.C. Poiana T. și A.C. T. Dobroț, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara și Asociația Județeană a

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara, au solicitat să se constate

nulitatea absolută a fișei fondului de vânătoare nr. 1 T. care a stat la baza

încheierii contractului din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din

fondul cinegetic nr. 1, denumit T., din județul Hunedoara, aceasta fiind

întocmită cu încălcarea prevederilor legale și să se constate nulitatea

absolută a contractului din 20 iunie 2011 încheiat între pârâții 1 și 2 în

calitate de administratori și pârâtul 3 în calitate de gestionar.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au susținut că Fișa fondului de vânătoare nr. 1 T.

conține informații nereale, incorecte și incomplete, atât în ceea ce privește

întinderea suprafețelor de teren menționate în cuprinsul ei, cât și în ce

privește nominalizarea proprietarilor de terenuri, fapt constat de reclamante

cu ocazia constituirii într-o asociație de proprietari de terenuri cuprinse în

acest fond de vânătoare, reclamanta oferind exemple în acest sens în cuprinsul

cererii de chemare în judecată.

Au arătat că o

primă consecință a întocmirii fișei fondului de vânătoare de asemenea manieră

este că proprietarii reali nu au avut posibilitatea acordării gestiunii acestui

fond către o asociație de vânătoare agreată de aceștia, în conformitate cu

prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 și art. 3 alin. (1) lit. a)

din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice

aprobate prin Ordinul nr. 1221/2010.

O altă

consecință a încălcării prevederilor legale constă în stabilirea unui tarif de

gestionare incorect și nelegal, atâta vreme cât a avut ca bază datele nereale

la care au făcut referire mai sus.

În drept, au

invocat dispozițiile Legii nr. 407/2006, Ordinul nr. 1221/2010, Legea nr.

554/2004.

În cauză a

formulat cerere de intervenție în interes propriu Asociația de Proprietari To.,

invocând aceleași motive ca și reclamanții.

Prin

întâmpinare, Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara

(A.S.V.P.S. Hunedoara) a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată

și a cererii de intervenție formulate în cauză, în legătură cu cererea de

intervenție solicitând în principal respingerea acesteia ca inadmisibilă,

întrucât intervenienta nu a parcurs procedura prealabilă.

Prin

întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare

Timișoara a solicita respingerea cererii de chemare în judecată ca

neîntemeiată.

Hotărârea

instanței de fond

Prin Sentința

nr. 18 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanții Comuna T. prin Primar, A.C. "Poiana" T. și

A.C. "T." Dobroț împotriva pârâților Ministerul Mediului și

Pădurilor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara

și Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara,

respingând totodată cererea de intervenție în interes propriu formulată de

Asociația de Proprietari To..

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că premisa unui demers

judiciar în contencios administrativ, este ca actul juridic atacat să fie un

act administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004 și, respectiv, ca acest act să producă o vătămare unui drept

subiectiv recunoscut de lege sau unui interes legitim.

A apreciat că

judecătorul de contencios administrativ este obligat să stabilească dacă

acțiunea privește un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii

contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care

poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, etc, cu

caracter pur tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc.

În cauză,

Curtea a observat că fișa fondului de vânătoare nu este un act administrativ,

acesta constituind o fișă ce identifică și descrie, pe baza actelor de

proprietate depuse de titularii ce au terenurile în arealul respectiv și a

situațiilor comunicate de gestionarul fondului, limitele fondului de vânătoare,

stabilește suprafața acestuia și structura suprafeței cinegetice productive și

neproductive cu identificarea proprietăților de peste 100 ha și a

proprietarilor, inventariază construcțiile și instalațiile vânătorești,

necesarul de hrană depozitat și consumat în sezoanele de vânătoare anterioare,

vânatul găsit mort și cauzele acestui eveniment, trofeele extrase de pe acest

fond, situațiile de braconaj constatate, efectivele de vânat, cotele de extras

aprobate și recoltele pe sezoane de vânătoare.

Ca atare,

această fișă a fondului de vânătoare nu conține elementele unui act juridic și

cu atât mai puțin a unui act juridic administrativ, neavând în conținutul său

stipulate drepturi sau obligații dispuse ori asumate de vreo persoană, apte de

a fi valorificate ori puse în executare.

În concluzie,

prima instanță a constatat că acest înscris nu este supus cenzurii instanțelor

de contencios administrativ, astfel că cererea de anulare a fișei fondului de

vânătoare este inadmisibilă.

Totodată,

reținând că reclamantele nu au adus critici proprii contractului de gestionare

a faunei cinegetice, s-a apreciat că respingerea cererii principale atrage

netemeinicia cererii accesorii, aceleași considerente fiind valabile și pentru

cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză.

Recursul

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta A.C. "Poiana" T. și

intervenienta A.P. "To.", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentele au

formulat aceleași motive de recurs, în cadrul cărora au reluat argumentele

susținute la fondul cauzei și anume, faptul că proprietarii reali nu au avut

posibilitatea acordării gestiunii acestui fond către o asociație de vânătoare

agreată de aceștia, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea

nr. 407/2006 și art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea

dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobate prin Ordinul nr.

1221/2010.

În realitate,

la momentul întocmirii fișei fondului și ulterior la momentul atribuirii

gestionării acestuia prin contractul de gestionare nr. x/2011, au existat

proprietari persoane fizice și/sau juridice, care aveau și au în proprietate

terenuri care reprezintă 50% din suprafața fondului de vânătoare.

S-a mai

susținut stabilirea unui tarif de gestionare incorect și nelegal, atâta vreme

cât a avut ca bază datele nereale la care au făcut referire mai sus.

Procedura în

fața instanței de recurs

În cauză,

intimații-pârâți au formulat întâmpinare.

Prin

întâmpinare, atât intimatul-pârât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic

Vânătoare Timișoara cât și intimata-pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi Hunedoara au învederat faptul că, contractul a cărui

anulare face obiectul prezentului dosar a fost reziliat unilateral de către

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, le va

respinge ca fiind lipsite de interes pentru considerentele ce urmează:

În fapt, la

data de 20 iunie 2011, intimata-pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi Hunedoara a încheiat cu intimatul - pârât Ministerul

Mediului și Pădurilor - în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor

Climatice contractul nr. x de gestionare a faunei cinegetice din fondul

cinegetic nr. 1 denumit T. din județul Hunedoara, la baza încheierii acestui

contract stând fișa fondului de vânătoare nr. 1 T..

Obiectul prezentei

cauze în constituie cererea de anulare a fișei fondului de vânătoare nr. 1 T.

și a contractului din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din

fondul cinegetic nr. 1, denumit T., din județul Hunedoara, formulată de

reclamanții Comuna T. prin Primar, A.C. Poiana T. și A.C. T. Dobroț.

Potrivit art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege

"actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei

legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi

speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse

competenței instanțelor de contencios administrativ".

Pentru a fi

considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite

cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate

publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau

a stinge drepturi și obligații.

Însă, nu toate

actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci

numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării acesteia.

În speță, fișa

fondului de vânătoare, chiar dacă este întocmită de o autoritate publică -

Ministerul Mediului și Pădurilor, în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor

Climatice, nu este act administrativ, ci este un act premergător, care nu

produce prin el însuși efecte juridice, neavând în conținutul său stipulate

drepturi sau obligații dispuse ori asumate de vreo persoană, apte de a fi

valorificate ori puse în executare.

Astfel, Înalta

Curte constată că fișa fondului de vânătoare a cărui anulare se solicită în

cauză nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă

emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea

de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ.

Asupra unui act

preparator care stă la baza unui act administrativ instanța se poate pronunța

numai raportat la acesta din urmă, în speță de contractul nr. x/2011, în

legătură cu care se constată următoarele:

Din înscrisul

depus în fața instanței de recurs de către intimata-pârâtă AJVPS Hunedoara,

intitulat informare din 14 martie 2013, emis de Inspectoratul Teritorial de

Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara, rezultă că, contractul din 20 iunie

2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit T., a

cărui anulare face obiectul prezentei cauze, a fost reziliat în mod unilateral

de către pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Mai mult decât

atât, reiese din înscrisurile atașate întâmpinării de intimata - pârâtă AJVPS

Hunedoara faptul că a fost încheiat contractul din 1 octombrie 2013 de

gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit T., jud.

Hunedoara cu Asociația de Vânătoare Cota Zero la propunerea Asociației

Proprietarilor de Terenuri "To.".

În acest

context, Înalta Curte apreciază că recurentele nu mai justifică interes în

soluționarea căii de atac a recursului.

Un demers

judiciar nu poate fi inițiat și întreținut fără justificarea unui interes

legitim.

Alături de

afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una

dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența

unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Literatura de

specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o

condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu

doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei

cauze.

Interesul

reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce

învestește instanța de judecată cu soluționarea unei cereri, acesta trebuind a

fi legitim, personal, născut și actual.

Deși C. proc.

civ. nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s-a

arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus în

mișcare acțiunea civilă.

Pornind de la

aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe

care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se

reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana

reclamantului, și să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În cauza de

față, raportat la circumstanțele reținute anterior, instanța de recurs constată

că, în mod evident, nu mai subzistă interesul, părților în finalizarea

demersului judiciar având acest obiect.

În aceste

condiții, nu se mai impune nici analizarea argumentelor și criticilor

dezvoltate în cererile de recurs.

Prin urmare,

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca lipsite de interes.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursurile declarate de A.C. "P." T. și A.P. "To."

împotriva Sentinței nr. 18 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsite de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 11 martie 2014.

Procesat de GGC - CL