ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 681/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Soluția instanței de fond 1.1.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Arad a solicitat, în contradictoriu cu autoritățile publice pârâte Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, Asociația Proprietarilor de Terenuri „L.C.A.”, Asociația Proprietarilor de Terenuri „L.T.”, Asociația „L.H.” și Asociația Vânătorilor „L.T.”, următoarele: - anularea parțială a procesului-verbal din 16 februarie 2011, întocmit de comisia de analiză a contestațiilor, comunicat pe site-ul Ministerului Mediului și Pădurilor la data de 17 februarie 2011, prin care s-au respins contestațiile formulate cu privire la acțiunea de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice din județul Arad, anume cele referitoare la fondurile cinegetice M., T., C. și F.; - anularea referatului de aprobare ce are ca obiect rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice, emis de Direcția Generală Păduri din 24 februarie 2011 și din 25 februarie 2011, în partea referitoare la fondurile cinegetice menționate, atribuite direct către pârâtele Asociația „L.H.” și Asociația Vânătorilor „L.T.”; - suspendarea contractelor de atribuire directă a gestionării fondurilor cinegetice menționate,

anularea acestor contracte de atribuire directă și obligarea pârâtului să încheie contractele privind gestionarea fondurilor cinegetice menționate în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 407/2006. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este gestionar consacrat al fondurilor de vânătoare, în sensul Legii nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, că prin actele administrative contestate au fost atribuite direct în beneficiul pârâtelor Asociația „L.H.” și Asociația Vânătorilor „L.T.” fondurile cinegetice menționate în acțiune, fără a fi îndeplinite condițiile legale.

Totodată, a susținut că este direct prejudiciată întrucât a gestionat acele fonduri mai bine de 20 de ani, efectuând în acest scop cheltuieli însemnate, iar atribuirea directă către pârâte a acestor fonduri este de natură să excludă posibilitatea de a practica vânătoarea pentru membrii săi vânători, care de-a lungul timpului au suportat prin contribuții cheltuielile de întreținere și gestionare a fondurilor cinegetice. 1.2. Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții Asociația „L.H.”, Asociația Proprietarilor de Terenuri „L.C.A.”, Ministerul Mediului și Pădurilor și Asociația Vânătorilor „L.T.” au solicitat respingerea acțiunii.

Au arătat că reclamanta a promovat o acțiune cu obiect, părți și cauză identice la care ulterior a renunțat la judecată, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei interesului acesteia în promovarea acțiunii și excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării contractelor de atribuire directă. 1.3. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 388 din 20 iunie 2012, a respins cererea formulată de reclamantă, ca tardivă. 1.4.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Atribuirea directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice se face într-o procedură reglementată printr-un act normativ cu caracter special, respectiv prin Ordinul nr. 1221/2010, emis de Ministerul Mediului și Pădurilor, care presupune analizarea cererilor de atribuire directă de către o comisie special constituită în cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, în calitatea sa de administrator, contestarea hotărârilor acestei comisii, soluționarea acestor contestații de către o comisie de soluționare a contestațiilor, precum și afișarea rezultatelor procedurii de atribuire directă.

În considerarea faptului că hotărârile comisiei de atribuire sunt acte administrative prin care se aprobă sau se resping cererile de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, prima instanță a reținut că același ordin nr. 1221/2010, reglementează o procedură specială de revocare la cerere a acestor acte administrative și anume procedura de contestare a hotărârilor comisiei de atribuire, (art. 9 din ordin). Această procedură are ca scop tocmai revocarea actelor administrative astfel contestate, înainte ca acestea să intre în circuitul civil prin încheierea contractelor de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, echivalând cu o procedură prealabilă în sensul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, caz în care, în cauză, nu mai era necesară efectuarea unei noi proceduri.

Așadar, în speță, procedura prealabilă a fost parcursă prin formularea contestației împotriva hotărârii comisiei de atribuire, soluționată prin procesul-verbal întocmit de comisia de analiză a contestațiilor, din 16 februarie 2011, iar termenul de promovare a acțiunii în contencios administrativ îndreptate împotriva actelor de atribuire directă a dreptului de gestionare a început să curgă de la comunicarea răspunsului la această procedură prealabilă, respectiv a procesului verbal menționat. Prin urmare, termenul de promovare a acțiunii de față a început să curgă la data de 17 februarie 2011, dată la care reclamanta recunoaște că s-a comunicat pe site-ul Ministerului Mediului și Pădurilor.

Procesul-verbal din 16 februarie 2011 întocmit de comisia de analiză a contestațiilor, în aplicarea art. 9 din Ordinul nr. 1221/2010 al aceluiași minister, întrucât prin acest proces-verbal a fost soluționată plângerea prealabilă promovată de reclamantă împotriva hotărârii emise de comisia de atribuire, cu privire la cererile de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, formulate de pârâtele Asociația „L.H.” și Asociația Vânătorilor „L.T.”, iar acest termen a expirat la 17 august 2011, anterior promovării prezentei acțiuni, la data de 27 octombrie 2011. Prima instanță a reținut că excepția de tardivitate operează cu privire la întreaga acțiune, întrucât procesul verbal atacat reprezintă prin el însuși un răspuns la plângerea prealabilă sesizării instanței, producând efecte juridice împreună cu hotărârea comisiei de atribuire ce constituie obiect al său, în timp ce celelalte acte au caracter subsecvent hotărârilor comisiei de atribuire, fiind emise în baza acesteia.

Susținerile reclamantei potrivit cărora nu a avut posibilitatea să atace contractele de atribuire directă a dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice, decât prin plângerea prealabilă formulată la data de 18 martie 2011, nu au fost reținute de instanță, cu motivarea că acestea au fost emise subsecvent referatului de aprobare a rezultatelor finale ale procedurii de atribuire. Prin urmare, prima instanță a apreciat că reclamanta nu a fost legată de răspunsul la această din urmă plângere prealabilă. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, Arad care a invocat prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., 1865, susținând, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a reținut în mod greșit că termenul de formulare a acțiunii curge de la data afișării pe site-ul ministerului a procesului-verbal din 16 februarie 2011, din moment ce Ordinul nr. 1221/2010, invocat de instanță, nu prevede acest lucru; - instanța de fond se raportează corect la Legea nr. 554/2004, dar reține în mod greșit că, în cazul atacării procesului-verbal, procedura plângerii prealabile este exclusă; - din moment ce dispozițiile art. 1-art.

10 din Ordinul nr. 1221/2010, care reglementează procedura de atribuire directă, nu se referă, nu exclude procedura plângerii prealabile, rezultă că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile; - termenul de introducere a acțiunii prevăzut la art. 11 din Legea nr. 554/2004 trebuia calculat de la data de 17 mai 2011, când i-a fost comunicat răspunsul la plângerea prealabilă formulată la 18 martie 2011. În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, aceleiași instanțe. 2.2. Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, introdus în cauză ca succesor al Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, potrivit H.G.

nr. 428/2013, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Instanța de fond a reținut în mod judicios faptul că, în cauză, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea comisiei de atribuire, adoptată potrivit art. 8 din regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, iar contestația formulată în temeiul art. 9 din același regulament reprezintă un recurs administrativ, o procedură care premerge sesizarea instanței de contencios administrativ.

Cu alte cuvinte, termenele prevăzute la art. 11 din Legea nr. 554/2004 referitoare la sesizarea instanței de contencios administrativ vor trebui calculate într-adevăr de la data când procesul-verbal din 16 februarie 2011 a fost comunicat, adus la cunoștința celor interesați, iar în cauză, recurenta-reclamantă a precizat că a luat cunoștință de acest proces-verbal prin afișarea lui pe site-ul ministerului, adică la data de 16 februarie 2011. Analizând conținutul procesului-verbal din 16 februarie 2011, instanța de recurs constată că acest act administrativ nu indică, nu conține calea de atac, nici instanța și nici termenul, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului motivării actelor administrative, în ceea ce privește posibilitatea de sesizare a instanței competente, în termenul legal.

Astfel fiind, instanța de recurs identifică existența unui motiv temeinic de natura celor avute în vedere la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, situație în care actul administrativ individual poate fi contestat în cel mult un an de la data luării la cunoștință. Or, astfel, acțiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2011 a fost adresată în termenul de un an, în raport cu data afișării procesului-verbal: 16 ianuarie 2011. În concluzie, recursul este întemeiat, urmând ca soluția instanței de fond să fie casată, iar dosarul să fie trimis aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Arad împotriva sentinței nr. 388 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014.