ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4608/2014

Decizia nr. 4608/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2011 și precizată la data de 30 mai 2012, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A. și Asociaților Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Asociația Vânătorilor Sportivi B. și Asociația C. următoarele:

- anularea rezultatului de atribuire a dreptului de gestionare a Fondului cinegetic nr. 32 Vărăști, conform referatului de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către proprietarii de terenuri din 14 iunie 2011 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor prin care s-a stabilit conform poziției nr. 9 din anexa nr. 2 la acest referat, respingerea atribuirii directe a fondului cinegetic nr. 32 Vărăști către reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., propusă de reclamanta Asociația Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării;

- constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 cu modificările și completările ulterioare, de către reclamanta Asociația Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării;

- obligarea pârâtei la atribuirea dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 32 Vărăști, județul CăIărași, către reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A.

În motivarea cererii sale, reclamanta a învederat instanței că în urma contestației formulată în baza art. 9 alin. (5) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, înregistrată la Ministerul Mediului și Pădurilor în 31 mai 2011, împotriva rezultatelor analizării dosarelor depuse în vederea atribuirii directe a fondurilor cinegetice de către gestionarii propuși de asociațiile de proprietari de terenuri, menționate la poziția nr. 8 din anexa nr. 26 la procesul-verbal din 27 mai 2011, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în urma soluționării contestației de către comisia de soluționare a contestaților, prin referatul de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către proprietarii de terenuri din 14 iunie 2011 la poziția nr. 9 din anexa nr. 2 al acestui referat a fost respinsă atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 32 Vărăști către Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., propusă de Asociația Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării.

Prin întâmpinările formulate în cauză pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B. și Asociația C. au solicitat instanței respingerea acțiunii ca nefondată.

În susținerea poziției lor procesuale, după expunerea situației de fapt, pârâții au arătat că, în mod corect, a dispus Ministerul Ministerului și Pădurilor respingerea cererii de atribuire directă, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de legea specială în ceea ce privește întinderea și dovada dreptului de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 7103 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A. și Asociația Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Asociația Vânătorilor Sportivi B. și Asociația C.

A admis cererea de reexaminare și, în consecință, a revocat amenda de 500 RON aplicată Ministrului Mediului și Pădurilor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Urmare a respingerii contestației formulate ca urmare a rezultatelor atribuirii directe a fondurilor cinegetice, de către Comisia de analiză a contestațiilor, prin procesul-verbal din 07 iunie 2011, pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor - conform poziției nr. 9 din anexa nr. 2 a referatului de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către proprietarii de terenuri din 14 iunie 2011, a respins atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 32 Vărăști către reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A., propusă de reclamanta Asociația Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării.

Motivul invocat de către comisia de analiză a documentației depuse de reclamante în vederea atribuirii dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 32 Vărăști este faptul că, în urma analizării suprafețelor de terenuri deținute de către Asociația Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării, a rezultat că suprafața deținută de Primăria Ulmu cu care a intrat în Asociația de Proprietari, în suprafață de 225,12 ha nu se află în proprietatea acesteia.

A mai reținut prima instanță că procedura atribuirii directe a fondurilor cinegetice, incidentă în prezenta cauză, este reglementată de următoarele prevederi: art. 8 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, art. 1 alin. (1), art. 3 și art. 4 din Ordinul nr. 1221/2010, Anexa 1 - Regulament privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

Pornind de la aceste texte legale, prima instanță a constatat că problema în divergență în prezenta cauză este măsura în care reclamantele dovedesc proprietatea asupra unei suprafețe de peste 50% din terenurile amplasate pe raza fondului cinegetic nr. 32 Vărăști, cu precădere situația proprietății suprafeței de 225,12 ha.

Analizând înscrisurile depuse la dosar în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele,

- p

otrivit adeverinței din 14 aprilie 2011 a Primăriei Ulmu, adeverință la care se face referire și în încheierea Judecătoriei Babadag coroborat cu situația detaliată a terenurilor, „se adeverește că persoanele fizice sau juridice ale cărora date de identificare sunt înscrise în anexele înregistrate în 08 aprilie 2011 care dețin în proprietate, potrivit evidențelor Primăriei Ulmu, terenuri amplasate în fondul cinegetic nr. 32 denumit Vărăști din județul Călărași, în suprafață totală de 1.446,63 ha, după cum urmează:

- 1.214,97 ha aparținând persoanelor fizice;

- 225,12 ha teren la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legilor fondului funciar;

așa cum reiese din planurile cadastrale anexate prezentei.

(…)”.

- potrivit adeverinței din 15 aprilie 2011 a Primăriei Dorobanțu la care se face referire și în încheierea Judecătoriei Babadag, coroborat cu situația detaliată a terenurilor, persoanele înscrise în Asociația Proprietarilor de Terenuri Bazinul Dunării dețin în proprietate o suprafață de 3.192,69 ha teren amplasat în fondul cinegetic nr. 32 Vărăști pe teritoriul localității Dorobanțu.

- potrivit adeverinței Primăriei Ciocănești, coroborat cu situația detaliată a terenurilor, persoanele înscrise în Asociația Proprietarilor de Terenuri Bazinul Dunării dețin în proprietate o suprafață de 1.695,48 ha teren amplasat în fondul cinegetic nr. 32 Vărăști pe teritoriul localității Ciocănești (deși în încheierea Judecătoriei Babadag se face vorbire despre suprafața de 1.291,78 ha, eroare menționată în adeverințe, nefiind corect rectificată sub aspectul amplasamentului, ci al suprafeței).

Din aceste adeverințe, rezultă, prin urmare, o suprafață de teren de 6.334,8 ha.

Curtea de apel a apreciat că din această suprafață se impune scăderea suprafeței de 225,12 ha teren, întrucât cu privire la aceasta Primăria Ulmu nu doar că nu face dovada dreptului său de proprietate, dar nici măcar nu o afirmă, precizându-se în toate adeverințele sale, precum și în încheierea Judecătoriei Babadag că este teren aflat pur și simplu la dispoziția Comisiei locale de fond funciar până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legilor fondului funciar.

Or, cerința legii, redată mai sus, este extrem de clară, făcând vorbire despre proprietari.

În consecință, a constatat prima instanță că, în raport de suprafața reală a proprietății membrilor Asociației Proprietarilor de Terenuri Bazinul Dunării, anume 6.334,8 ha - 225,12 ha = 6.109,68 ha, aceasta se situează sub pragul de 50% impus de lege pentru atribuirea directă și are cu 83,82 ha mai puțin decât Asociația C.

A mai reținut instanța de fond că Încheierea din 05 mai 2011 a Judecătoriei Babadag, invocată de reclamante ca dovadă a dreptului de proprietate al comunei Ulmu asupra suprafeței în divergență de 225,12 ha, nu constituie titlu de proprietate. Mai mult decât atât, în însuși cuprinsul încheierii, cu referire la suprafața de 225,12 ha nu consemnează proprietatea comunei asupra acesteia, ci doar faptul că este la dispoziția Comisiei locale de fond funciar în vederea punerii în posesie a celor reîmproprietăriți.

În acest context, prima instanță a apreciat că singurul aspect pe care este în măsură a-l proba încheierea în cauză este acela al asocierii și membrilor acesteia, nicidecum proprietatea asupra terenurilor, în cuprinsul încheierii nefăcându-se altceva decât să se redea conținutul adeverințelor cu privire la proprietate emise de primării.

În ceea ce privește raportul de expertiză tehnică extrajudiciară depus de reclamante la dosarul cauzei, instanța de fond nu l-a luat în considerare în raționamentul juridic al cauzei, întrucât pe de o parte nu a fost administrat judiciar, iar pe de altă parte conține obiective și concluzii care exced competențelor expertului, ca de pildă obiectivul 1 stabilirea dreptului de proprietate al Primăriei Ulmu asupra terenului de 225,12 ha, respectiv obiectivul nr. 3 interpretarea adeverințelor din perspectiva reconstituirii dreptului de proprietate, respectiv sunt inutile pentru soluționarea cauzei, precum obiectivul 2 privind amplasarea terenului de 225,12 ha pe raza fondului de vânătoare nr. 32 Vărăști, aspect necontestat în cauză.

Totodată, în temeiul art. 108

5

C. proc. civ., instanța de fond a admis cererea de reexaminare și, în consecință, a revocat amenda de 500 RON aplicată Ministrului Mediului și Pădurilor.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A. și Asociaților Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Solicită, de asemenea, analizarea hotărârii sub toate aspectele și în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se arată că instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Face trimitere în acest sens la adeverința din 14 aprilie 2011 emisă de Primăria Ulmu și precizarea la această adeverință înregistrată în 23 mai 2012.

Din conținutul adresei din 23 mai 2012 rezultă că suprafața de 225,12 ha teren cu care comuna Ulmu a aderat la Asociația Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării, situată pe raza fondului cinegetic nr. 32 Vărăști, se află în proprietatea comunei Ulmu constituind parte din izlazul comunal. De asemenea, prin hotărârea Prefecturii Județului Călărași, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a validat dreptul de proprietate al comunei Ulmu asupra izlazurilor comunale în suprafață totală de 498 ha. Atât hotărârea Comisia Județene, cât și documentele care o însoțesc (situația fondului funciar al comunei Ulmu, referatul O.C.P.I. Călărași, Tabel cu reconstituirea izlazului comunal) au fost comunicate asociației proprietarilor de terenuri din Bazinul Dunării.

Rezultă în mod indubitabil față de aceste înscrisuri că Primăria Comunei Ulmu este proprietara celor 225,12 ha cu care aceasta a aderat la Asociația Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării.

Adresa din 14 august 2012 emisă de către Primăria Comunei Ulmu și adresată A.V.P.S. și prin care se menționează că această suprafață de teren este pusă la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar, până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor nu schimbă datele problemei, întrucât la data încheierii acordului de asociere nu existau cereri nesoluționate pentru restituire de terenuri agricole pe raza comunei Ulmu ba mai mult o parte din aceste terenuri au fost concesionate către persoane fizice.

Pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele susțin că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii deoarece instanța de fond a considerat că dreptul de proprietate asupra celor 225,12 ha teren în discuție ar reveni Comisiei Locale de Fond Funciar, deși potrivit Legii nr. 18/1991 domeniul public poate fi de interes național, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, aparține statului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, aparține comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor [art. 4 alin. (2)]. De asemenea, art. 6 din aceeași lege prevede „că domeniul privat al statului și respectiv al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor este alcătuit din terenuri dobândite de acestea prin modurile prevăzute de lege, precum și din terenurile dezafectate, potrivit legii, din domeniul public. El este supus dispozițiilor de drept comun dacă prin lege nu se prevede altfel”.

Rezultă din acest text de lege că subiect al dreptului de proprietate de interes local public sau privat nu poate fi decât comuna și nu comisia locală de fond funciar cum greșit a stabilit judecătorul fondului.

Mai susțin recurentele că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui motiv de nulitate a actelor contestate invocate în acțiune și anume că organul de specialitate din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor - Comisia de Soluționare a Contestațiilor și-a depășit atribuțiile arogându-și prerogativele Comisiei de atribuire a drepturilor de gestionare a faunei cinegetice. Astfel, comisia de soluționare a contestațiilor le respinge cererea de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 32 Vărăști pe un motiv care nu a fost reținut de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a Fondului cinegetic și anume că diferența de suprafață de teren deținută de Asociația proprietarilor de teren din Bazinul Dunării și suprafața deținută de Asociația C. pe fondul cinegetic nr. 32 Vărăști în urma verificării suprafețelor menționate în adeverințele eliberate de unitățile administrativ teritoriale a reieșit că suprafața de teren menționată în adeverința din 14 aprilie 2001 emisă de Primăria Ulmu, de 225,12 ha nu se află în proprietatea Primăriei, ci la dispoziția Comisiei locale de fond funciar până la punerea în posesie a persoanelor cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor potrivit legilor fondului funciar nefiind făcută dovada deținerii în proprietate de către Asociația proprietarilor de terenuri din Bazinul Dunării a suprafețelor menționate în adressa I.T.R.S.V. București.

Prin întâmpinare depusă la dosar pârâtele intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală.

În întâmpinare sunt reluate susținerile din fața instanței de fond și se arată că reclamantele nu au făcut dovada că suprafața de 225,12 ha teren cu care Primăria Ulmu a intrat în asociație se află în proprietatea acesteia.

Examinând sentința recurată în raport de motivele invocate și în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Se susține în cererea de recurs, că din conținutul adreselor din 23 mai 2012, din 14 august 2012 și din 23 mai 2012, rezultă faptul că suprafața de teren de 225,12,ha de teren cu care comuna Ulmu a aderat la Asociația Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării situat pe raza fondului cinegetic nr. 32 Vărăști se află în proprietatea comunei Ulmu constituind parte din izlazul comunal. Prin urmare, în mod greșit, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al comunei Ulmu pentru suprafața de teren de 225,12 ha.

Susținerile sunt nefondate întrucât din chiar conținutul acestor adrese, rezultă că suprafața de teren de 225,12 ha teren se află la dispoziția Comisiei locale de fond funciar până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legii fondului funciar.

Reclamantele-recurente nu au demonstrat că s-a încheiat procesul de punere în posesie a terenurilor și că aceste terenuri au trecut în domeniul privat al comunei.

De altfel, prin adresa din 14 august 2012 Primăria comunei Ulmu face precizarea în sensul că nu au fost făcute demersurile necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate și emiterea titlului de proprietate de către Instituția Prefecturii Călărași.

Valoarea juridică a acestor acte, dată de instanța de fond concordă așadar, cu cea recunoscută de primărie. Prin urmare, nu se poate vorbi în speță de o alterare a substanței actului sau de o schimbare a naturii actului juridic sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În atare situație motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. susținut de recurente apare ca nefondat.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reclamantele precizează că în speță s-a demonstrat fără putință de tăgadă îndeplinirea condițiilor prevăzute de regulamentul privind atribuirea dreptului de gestiune a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministerul Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010 pentru a beneficia de atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 32 Vărăști.

Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 1221/2010 atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedește îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții:

a) este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a);

b) deține calitatea de gestionar consacrat, potrivit legii, dovedită prin înscrisuri în copie, conform cu originalul, care gestionează la data atribuirii cel puțin 5 fonduri cinegetice, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. b);

c) deține calitatea de gestionar consacrat, potrivit legii, care gestionează la data atribuirii până la 5 fonduri cinegetice, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. c);

d) deține calitatea de gestionar consacrat, potrivit legii, care gestionează la data atribuirii mai mult de 200 de fonduri cinegetice, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. d);

e) reprezintă instituție de stat care are ca obiect de activitate cercetarea științifică în domeniul cinegetic sau instituție de învățământ de stat care are ca disciplină de studiu vânatul și vânătoarea, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. e).

(2) În situația în care două sau mai multe asociații de proprietari fac dovada că dețin peste 50% din suprafața fondului cinegetic, atribuirea se realizează în favoarea gestionarului propus de asociația care deține suprafața cea mai mare”.

Dispozițiile art. 4 din același ordin, statuează că „(1) Pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada:

a) deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;

b) includerii suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic și de vânătoare în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză.”

În cauză nu s-a demonstrat îndeplinirea condițiilor prevăzute de aceste texte legale pentru atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 32 Vărăști întrucât suprafața deținută de Asociația Proprietarilor de Terenuri Bazinul Dunării în fondul cinegetic Vărăști nu atinge pragul de 50% din suprafața fondului cinegetic. Adeverințele la care fac trimitere reclamantele-recurente în susținerea dreptului de proprietate pentru suprafața 225,12 ha teren nu pot avea valoarea unui titlu de proprietate, pentru considerentele pe care instanța de control judiciar le-a prezentat în analiza motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8.

Nu pot fi primite nici criticile vizând depășirea competențelor de către Comisia de soluționare a contestațiilor întrucât din raportul comisiei rezultă că s-a făcut o analiză a contestației în funcție de motivele susținute în cuprinsul acesteia dar și în raport de dispozițiile legale ce reglementează condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru atribuirea directă a gestiunii fondului cinegetic.

Astfel, prin adresa din 14 iunie 2011, s-a reținut că în ceea ce privește diferența de suprafață, de teren deținută de Asociația Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării și suprafața deținută de Asociația C. pe fondul cinegetic nr. 32 Vărăști, în urma verificării suprafețelor menționate în adeverințele eliberate de unitățile administrativ-teritoriale, conform prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, a reieșit că suprafața de teren menționată în adeverința din 14 aprilie 2011 emisă de Primăria Ulmu, de 225,12 ha nu se află în proprietatea primăriei, ci se află la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legilor fondului funciar, neefectuându-se astfel dovada deținerii în proprietate de către Asociația Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării a suprafețelor menționate în dovada emisă de I.T.R.S.V. București, iar prin răspunsul la contestație sunt analizate aceste aspecte și s-a reținut de către Comisia de soluționare a contestației că în ceea ce privește diferența de suprafață de teren deținută de Asociația Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării și suprafața deținută de Asociația C. pe fondul cinegetic nr. 32 Vărăști, în urma verificării suprafețelor menționate în adeverințele eliberate de unitățile administrativ-teritoriale, conform prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, a reieșit că suprafața de teren menționate în adeverința din 11 aprilie 2011 emisă de Primăria Ulmu de 225,12 ha nu se află în proprietatea primăriei, ci se află la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar până la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor conform legilor fondului funciar, neefectuându-se astfel dovada deținerii în proprietate de către Asociația Proprietarilor de Teren din Bazinul Dunării a suprafețelor menționate în dovada emisă de I.T.R.S.V. București.

Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantelor apare ca fiind nefondat și urmează să fie respins în condițiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 316 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A. și Asociația Proprietarilor de Terenuri din Bazinul Dunării împotriva sentinței civile nr. 7103 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2014.