ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1391/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1391/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 4559 din 10 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația

Proprietarilor de Terenuri A.A.E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului

și Pădurilor, Comisia de Analiză a Contestațiilor și Asociația

Proprietarilor de Terenuri V.M., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 18 aprilie

2011 a fost publicat anunțul pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei

cinegetice pentru 166 de fonduri cinegetice, printre care și Fondul cinegetic

nr. 17 C. județul Mureș. La propunerea pârâtei Asociația Proprietarilor de

Terenuri „V.M.”, a fost depus la 4 mai 2011 dosarul privind atribuirea dreptului

de gestionare a faunei din Fondul cinegetic nr. 17 C. către Asociația de Vânătoare

C., iar la 6 mai 2011 dosarul privind atribuirea aceluiași fond cinegetic către

Asociația Cinegetică G. de către reclamanta Asociația Proprietarilor de Terenuri

„A.A.E.”.

Prin procesul-verbal din

27 mai 2011, Comisia de atribuire a constatat îndeplinirea condițiilor pentru atribuirea

dreptului de gestionare a faunei din Fondul cinegetic nr. 17 C. către Asociația

de Vânătoare C. propusă de pârâtă, respectiv neîndeplinirea condițiilor pentru atribuire

către Asociația Cinegetică G., propusă de reclamantă.

Reclamanta a formulat,

la data de 30 mai 2011, plângerea prealabilă prin care a solicitat reanalizarea

dosarului în prezența unui membru al asociației reclamante și pe baza actelor depuse

de aceasta, precum și reverificarea dosarului depus de Asociația V.M.

Conform procesului-verbal

din 7 iunie 2011, Comisia de Analiză a Contestațiilor din cadrul M.M.P. a constatat

că hotărârea Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare este corectă, fiind

luată în conformitate cu prevederile legale, contestația administrativă fiind apreciată

ca neîntemeiată.

Curtea de apel a constat

că reclamanta a depus la dosarul de atribuire a dreptului de gestionare adeverința

din 6 mai 2011 prin care I.T.R.S.V. Brașov a certificat faptul că terenurile prevăzute

în anexă sunt incluse în Fondul cinegetic nr. 17 denumit C. din județul Mureș.

La baza respectivei adrese

a stat nota de constatare înregistrată la sediul I.S.V. Mureș din 5 mai 2011 și

la sediul I.T.R.S.V. Brașov din 6 mai 2011, conform căreia inginerii B.C. și L.B.

au efectuat în prezența reprezentantului Asociației reclamante, B.E., verificări,

constatând că

Asociația

Proprietarilor de Terenuri „A.A.E.” dovedește dreptul de proprietate al membrilor

cu titluri de proprietate pentru suprafața de 1.020,42 ha și adeverințe eliberate

de primării, pentru suprafața de 5.492,01 ha. În urma verificării suprafețelor pe

baza hărților și amenajamentelor silvice, s-a constatat că reclamanta deține în

total pe Fondul cinegetic nr. 17 C. proprietăți de 6.512,43 ha, ceea ce reprezintă

56,35% din suprafața totală de 11.557 ha a Fondului cinegetic nr. 17 C.

Ulterior s-au făcut rectificări

cu privire la suprafața totală, conform adresei semnate de inginerul B.C. și comunicate

către I.T.R.S.V. Brașov. Prin această adresă se arată că: „urmare a situației întocmite

de primăria Gălești, înregistrată la I.S.V. Mureș din 6 mai 2011, vă rugăm să aveți

în vedere modificarea propunerii transmise prin nota de constatare înregistrată

la I.S.V. Mureș din 5 mai 2011 și eliberarea documentului doveditor prevăzut de

art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr.

1221/2010 pentru suprafața de 6.262,67 ha, reprezentând 54,19% din suprafața de

11.557 ha a fondului de vânătoare C., cu rezerva că vom transmite comisiei din cadrul

Ministerului Mediului și Pădurilor eventuale modificări după primire răspunsurilor

la solicitările transmise conform adresei I.S.V. Mureș din 5 mai 2011”.

Urmare a sesizărilor făcute

de Asociația proprietarilor de terenuri „V.M.” la 6 mai 2011, la 16 mai 2011, I.T.R.S.V.

Brașov a efectuat în perioada 20-24 mai 2011 verificări la sediul Primăriilor A.,

P., C1și G.D. din județul Mureș care eliberaseră adeverințe ce atestau deținerea

în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociația reclamantă, constatările

fiind consemnate în nota I.T.R.S.V. din 25 mai 2011, din care rezultă că din verificările

efectuate pe baza situației terenurilor cuprinse în registrele agricole ale celor

patru Primării, s-a constatat că Asociația A.A.E. a înscris în situația detaliată

a suprafețelor incluse în Fondul cinegetic nr. 17 C. o suprafață mai mare cu 1.372,92

ha comparativ cu suprafețele înscrise în registrele agricole. Prin diminuarea suprafeței

inițiale, de 6262,67 ha, cu această suprafață, rezultă 4.888, 75 ha, însemnând 42,30%

din fondul cinegetic.

Împrejurările sus menționate

au fost avute în vedere de I.T.R.S.V. Brașov la emiterea adresei din 25 mai 2011

prin care se retrage dovada din 6 mai 2011 eliberată pentru

Asociația Proprietarilor

de Terenuri „A.A.E.” (care atesta că aceasta deține în proprietate peste 50% din

suprafața fondului cinegetic).

Având în vedere situația

de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile, instanța de fond a constatat

că motivele de nelegalitate invocate prin acțiune nu sunt întemeiate.

Astfel, instanța

de fond a constatat că I.T.R.S.V. Brașov avea competența de a revoca actul eliberat

la 5 mai 2011 în condițiile în care s-a dovedit în urma verificărilor efectuate

la sesizarea asociației concurente că situația care a stat la baza certificării

inițiale era eronată. Această situație (dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor

situate în fondul cinegetic respectiv) a fost reținută de I.T.R.S.V. Brașov pe baza

unor date eronate furnizate de cele patru Primării: A., P., C1și G.D.

Împrejurarea că s-a folosit

termenul de „retragere a dovezii” și nu de revocare a actului administrativ nu poate

sta la baza admiterii acțiunii, de esență fiind că adeverința inițială a fost desființată

cu efect retroactiv (revocată), constatându-se că nu este corectă, de către autoritatea

publică emitentă, înainte ca procedura de verificare a dosarelor să se fi încheiat.

Faptul că reprezentanții

reclamantei nu au fost chemați pentru a da lămuriri cu privire la situația verificată

nu poate sta la baza anulării deciziei în condițiile în care procedura administrativă

nu este guvernată de principiul contradictorialității.

În ce privește procedurile

penale desfășurate la sesizarea reclamantei cu privire la modul în care au fost

întocmite actele Asociației proprietarilor de terenuri V.M., instanța de fond

a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că s-a dispus începerea urmării penale

pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra procesului, pentru

a se pune în discuție suspendarea judecății conform art. 244 pct. 2 C. pen. civ.,

dosarul penal se află în faza actelor premergătoare.

Cu privire la situația

de fapt invocată de reclamantă prin avocat în ședința publică din 15 mai 2012, aceea

că 21 de persoane au dat declarații în sensul că nu sunt membri ai asociației pârâte,

ci a asociației reclamante, Curtea de apel a pus în vedere părților să depună la

dosar acte cu dată certă în dovedirea calității de membru al asociației.

În acest context, instanța

de fond a constat, pe de o parte că: în actele depuse de pârâtă se află tabelul

cu împuternicirile semnate de aceste persoane pentru reprezentarea lor și înscrierea

acestora cu suprafața de teren menționată în Asociația proprietarilor de terenuri

V.M.; aceste acte au dată certă, fiind înregistrate la Ministerul Mediului și Pădurilor;

declarația extrajudiciară a unei persoane în sensul că nu a semnat actul nu face

dovada falsificării semnăturii așa încât actul este prezumat a fi real până la declararea

sa ca fals de instanța penală (sau cea civilă, în anumite situații) iar pe de altă

parte că: reclamanta nu a administrat nicio probă în dovedirea calității de membru

al Asociației A.A.E. în ce privește 20 de persoane; declarațiile acestor persoane

în sensul că sunt membri ai asociației reclamante nu sunt suficiente în condițiile

în care conform Statutului asociației, membrii asociației sunt: membrii fondatori,

membrii asociați, membrii de onoare și membrii susținători iar calitatea de membru

asociat sau de membru susținător se acordă de către Consiliul director prin votul

a cel puțin 2/3 din numărul membrilor consiliului.

Cu privire la membrul

fondator al asociației reclamante G.V., instanța de fond a constat că: acesta

figurează în adeverința emisă de Primăria A.; acesta a semnat tabelul cu împuternicirea

pentru reprezentantul Asociației V.M. (tabelul cu semnături al comunei A., depus

la termenul din 26 iunie 2012); la dosar a fost depusă declarația autentificată

la 21 mai 2012 a acestei persoane conform căreia „odată cu aderarea la Asociația

A.A.E. nu

mai fac parte din Asociația Proprietarilor V.M.” (act depus de reclamantă la termenul

din 26 iunie 2012).

Curtea de apel a constat

pe de o parte că suprafața deținută în proprietate de această persoană 6,11 ha,

nu este suficientă pentru ca, adăugată la cea de 4888,75 ha deținută de reclamantă,

să ducă la constarea îndeplinirii condiției legale iar pe de altă parte, simpla

aderare la altă asociație nu este suficientă, potrivit art. 13 din Statut, pentru

pierderea calității de membru al Asociației V.M.

Având în vedere aceste

considerente, Curtea de apel a constat că nu s-a făcut dovada nelegalității deciziei

de constatare a neîndeplinirii condițiilor legale de atribuire directă a gestiunii

fondului cinegetic conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordinul 1221/2010.

Împotriva sentinței

civile nr. 4559 din 10 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Asociația

Proprietarilor de Terenuri A.A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

în condițiile art. 304

1

din vechiul C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

formulate, recurenta-reclamantă susținând că a probat conform dovezii din

6 mai 2011 eliberată de I.T.R.V. Brașov, că îndeplinește condițiile

legale pentru atribuirea dreptului de gestiune a faunei cinegetice deținând

6.262, 67 ha, adică 54,19% din suprafața Fondului cinegetic nr. 17 C., conform

art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, a

invocate, în esență, următoarele:

- Instanța de fond

a interpretat greșit că procedura de retragere a dovezii din 6 mai 2011, asimilară

din oficiu cu revocarea, efectuată prin adresa din 25 mai 2011 în urma unei așa-zise

diminuări a suprafeței de 6.262,67 ha, aprobată prin adresa I.S.V. Mureș

din 6 mai 2011, cu suprafața de 1.373,92 ha, rămânând un rest de 4.888,75 ha,

adică 42,30% ar fi desființat cu efect retroactiv această dovadă, în condițiile

în care respectivul act administrativ își produsese deja efecte juridice la

momentul emiterii și nu mai putea fi anulat printr-o altă adresă transmisă

unui terț, respectiv pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor, și

neadusă la cunoștința beneficiarului.

- Instanța de fond

a reținut fără temei că procedura administrativă nu este guvernată de principiul

contradictorialității, astfel încât nu era necesară participarea reprezentanților

săi, pentru a putea da lămuriri în cadrul procedurii prealabile cu care pârâtul

Ministerul Mediului și Pădurilor a fost investit chiar de către Asociația

vătămată în drepturile sale, ignorând încălcarea de către pârât a principiului unei

proceduri echitabile, al transparenței, precum și al egalității de

tratament, încălcare săvârșită prin soluționarea contestației pe

baza unor înscrisuri furnizate de cealaltă asociație de proprietari de terenuri

V.M.

- Susținerea primei

instanțe potrivit căreia suprafața deținută în proprietate de această

persoană, 6,11 ha, nu este suficientă pentru ca, adăugată la cea de 4.888,75 ha

deținută de reclamantă, să ducă la constatarea îndeplinirii condiției

legale, este neîntemeiată.

În acest sens recurenta-reclamantă

susține primul rând faptul că asociația a probat că membrul fondator figurează

cu o suprafață de 6,11 ha care se adaugă celei deținute de recurentă,

nicidecum nu probează că doar această suprafață se adaugă celei deținute

de recurentă ci confirmă prin declarație autentică veridicitatea declarațiilor

sub semnătură privată existente la dosar, probe pe care prima instanță nu a

vrut să le ia în considerare, reținând că declarațiile acestor persoane,

adică a 20 de membrii, în sensul că sunt membrii ai asociației reclamante,

nu sunt suficiente.

În al doilea rând instanța

fondului se află într-o gravă eroare în sensul că la dosarul cauzei recurenta a

depus la termenul din 26 octombrie 2012, aspect consemnat în încheierea de ședință

de la acea dată, 11 declarații autentice la notar prin care se declară că odată

cu aderarea la asociația recurentă nu mai fac parte din Asociația de Terenuri

V.M., probându-se astfel calitatea de membrii exclusivi în cadrul asociației

recurente.

Mai mult, în aceeași

încheiere de ședință din data de 26 iunie 2012 parte integrantă a sentinței

recurate s-a consemnat poziția apărătorului recurentei în sensul că mai are

de depus declarații ale membrilor săi, având în vedere imposibilitatea obținerii

acestora față de începerea campaniei agricole, solicitând totodată a se avea

în vedere și declarațiile sub semnătură privată. Această solicitare nu

a fost nici admisă, nici respinsă, instanța reținând însă că nu mai sunt

probe de administrat.

De altfel, susține recurenta-reclamantă

că dacă s-ar accepta raționamentul primei instanțe potrivit căruia simpla

aderare la altă asociație nu este suficientă pentru pierderea calității

de membru al Asociației V.M., ne-am afla în situația în care o persoană

ar fi înscrisă în ambele asociații fapt ce ar duce la situația absurdă

în care ambele asociații ar putea avea în proprietate peste 50% din suprafața

fondului cinegetic, ipoteză în care ar fi trebuit declarate câștigătoare ale

licitației ambele asociații.

În ceea ce privește

notele de constatare întocmite de I.T.R.S.V. Brașov, apreciate ca probe incontestabile

de către prima instanță, acestea probează în realitate inconsecvența unei

autorități dată de întocmirea situațiilor în baza unor adrese emise de

primării pe baza unor verificări prin sondaj din cauza lipsei de timp, această autoritate

emițând acte contradictorii, respectiv dovada din data de 18 mai 2011 prin

care se atestă că Asociația Proprietarilor de Terenuri V.M. ar deține

cota de peste 50%, urmată la câteva săptămâni, în 6 mai 2011 de dovada de recurenta

îndeplinește cerința de peste 50%, și această din urmă dovadă urmată

în data de 25 mai 2011 de o nouă adresă de retragere a primei dovezi.

în cauză

Prin întâmpinarea depusă

la dosar Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, continuatoare din

punct de vedere procesual, prin preluarea domeniilor ape, păduri și piscicultură

de la Ministerului Mediului și Schimbărilor Climaterice a solicitat respingerea

recursului declarat în cauză ca neîntemeiat, răspunzând pe scurt criticile formulate.

de recurs

Înalta Curte examinând

sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile

legale incidente în materia suspusă examinării, constată că nu subzistă în cauză

motive de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii

primei instanțe, soluția de respingere a acțiunii, pronunțată de instanța de fond

fiind corectă, reflectând interpretarea și aplicarea adecvată a prevederilor legale

în raport cu împrejurările de fapt și de drept rezultate din evaluarea adecvată

a materialului probator administrat în cauză.

Astfel, Înalta Curte constată

că recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune

care tinde la anularea rezultatului procedurii de atribuire directă în gestiune

a faunei din Fondul cinegetic nr. 17 C., județul Mureș organizate în perioada

mai-iunie 2011, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, a vânătorii

și a protecției fondului cinegetic, materializat prin procesul-verbal din 27

mai 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice,

confirmat prin procesul-verbal din 7 iunie 2011 a Comisiei de analiză a contestațiilor.

În concret, recurenta-reclamantă

a contestat partea din procesul-verbal prin care s-a atribuit direct Fondului cinegetic

nr. 17 C., Asociației de Vânătoare C., propusă de Asociația Proprietarilor

de Terenuri V.M., județul Mureș, intimată în prezenta cauză (pct. nr.

111 din anexa nr. 2A la procesul-verbal din 27 mai 2011) și nu Asociației

Cinegetice G., propusă de recurentă (pct. nr. 14 din Anexa nr. 2B a aceluiași

proces-verbal), respinsă pe motiv că asociația de proprietari de terenuri care

propune gestionarul fondului cinegetic deține în proprietate o suprafață

de 4.888,75 ha, ceea ce reprezintă 42,30% din suprafața fondului cinegetic,

situație în care nu era îndeplinită condiția prevăzută la art. 3

alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, invocând,

în esență, că îndeplinește condițiile legale deținând 6.262,67

ha, adică 54,19% din suprafața Fondului cinegetic nr. 17 C., conform dovezii

din 6 mai 2011, eliberată de I.T.R.S.V. Brașov.

Prima instanță, pentru

argumentele expuse rezumativ la pct. 1, a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta,

nu face dovada îndeplinirii condiției pentru atribuirea dreptului de gestionare

a faunei fondului cinegetic solicitat, respectiv deținerea unei suprafețe

mai mari de 50% din Fondul cinegetic nr. 17 C., conform dispozițiilor art.

3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, cu modificările

și completările ulterioare.

Această concluzie este

corectă, ea fiind adoptată și de instanța de control judiciar.

Astfel, analizând criticile

formulate de recurentă în raport cu baza factuală astfel descrisă, Înalta Curte

constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta-reclamantă

procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li

s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care

nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci se va limita, doar, la

analiza criticilor care se circumscriu unor motive de recurs, în sensul art. 304

C. proc. civ.

În acest context, răspunzând

punctual respectivelor critici formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

Deși recurenta-reclamantă

a susținut atât în procedura administrativă cât și în fața instanței

de fond că deține o suprafață de 6.262,67 ha din Fondul cinegetic nr.

17 C., ceea ce reprezintă 54% din suprafața de 11.557 ha a fondului cinegetic

solicitat, conform dovezii din 6 mai 2011, emisă de I.T.R.S.V. Brașov, Înalta

Curte constată că nu poate primi această susținere prin raportare la înscrisurile

depuse la dosarul cauzei, aspect reținut în mod judicios și de instanța

de fond.

Astfel, este de necontestat

că recurenta-reclamantă deținea la data depunerii documentației de atribuire

înscrisul intitulat dovadă emis, din 6 mai 2011, în baza art. 4 alin. (1) lit. b)

din Regulament, de către I.T.R.S.V. Brașov, prin care s-a certificat faptul

că terenurile, în suprafață de 6262,67 ha prevăzute în anexă sunt incluse în

Fondul cinegetic nr. 17 C. din județul Mureș însă la momentul analizei

dosarului de atribuire, respectivul înscris fusese deja revocat de autoritatea emitentă,

în urma constatărilor rezultate din verificărilor efectuate în evidențele înscrise

în registrele agricole ale Primăriilor, pe raza cărora este situat Fondul cinegetic

nr. 17 C.

Astfel, Înalta Curte constată

că emiterea, în baza art. 4 alin. (1) lit. b) din Regulament, de către I.T.R.S.V.

Brașov, a unei dovezi de atestare, precum și depunerea respectivului înscris

la dosarul de participare, în vederea dovedirii îndeplinirii condițiilor de

eligibilitate nu echivalează cu producerea unor efecte juridice, cum în mod greșit

susține recurenta așa încât autoritatea emitentă era îndreptățită

a-și revoca, cu efect retroactiv, propriul act administrativ, în situația

în care a constatat, în urma unor verificări în evidențele înscrise în Registrele

Agricole ale celor patru primării, o altă situație de fapt și de drept

referitoare situația deținerii Fondul cinegetic nr. 17 C., decât cea conturată prin

nota de constatare întocmită în data de 5 mai 2011, de către inginerii B.C. și

L.B., angajați ai I.T.R.S.V. Brașov și înregistrată din 5 mai 2011

la Inspecția Silvică și de Vânătoare Mureș și respectiv din

6 mai 2011 la I.T.R.S.V. Brașov.

Faptul că la momentul

depunerii documentației de participare, recurenta-reclamantă putea face dovada

îndeplinirii condiției de eligibilitate, pe baza unui înscris menit a produce

efecte depline, la data analizei îndeplinirii condițiilor impuse de art. 8

alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, nu este de natură a afecta hotărârea comisiei

de atribuire în condițiile în care la momentul analizei documentației de atribuire,

recurenta-reclamanta nu mai îndeplinea condițiile de eligibilitate prevăzute de

lege, ca efect al desființării actului administrativ pe baza căruia a pretins

deținerea a 54% din suprafața fondului cinegetic solicitat.

Totodată, deși invocă

inconsecvența autorităților administrative în ceea ce privește atestarea

situației reale a Fondului cinegetic nr. 17 C., recurenta-reclamantă omite

să facă referire la faptul că:

- la doar 24 de ore de

la emiterea dovezii din 6 mai 2011, în baza notei de constatare întocmită în data

de 5 mai 2011, de către inginerii B.C. și L.B., angajați ai I.T.R.S.V.

Brașov, înregistrată din 5 mai 2011 la Inspecția Silvică și de Vânătoare

Mureș și respectiv din 6 mai 2011 la I.T.R.S.V. Brașov, (prin care

s-a constatat, pe baza înscrisurilor prezentate de recurentă, că aceasta deține

în total pe Fondul cinegetic nr. 17 C. proprietăți de 6512,43 ha, ceea ce reprezintă

56,35% din suprafața totală de 11.557 ha a Fondului cinegetic nr. 17 C.), a

fost emisă adresa din 6 mai 2011, prin care s-a redus suprafața atestată inițial

la 6262,67 ha reprezentând 54% din suprafața de 11.557 ha a fondului cinegetic

solicitat;

- nota de constatare din

5 din 6 mai 2011 a I.S.V.Mureș, I.T.R.S.V. Brașov a fost întocmită, la

sediul asociației, în urma verificării suprafețelor deținute de membrii

Asociației recurente în Fondul cinegetic nr. 17 C., pe baza hărților și

a amenajamentelor silvice deținute, a actelor de proprietate (titluri de proprietate

și adeverințe eliberate de primării la solicitarea asociației) și

a semnăturilor membrilor asociației, așadar fără nicio referire la Registrele

Agricole ale celor patru primării;

- la baza notei de constatare

din 25 mai 2011, prin care s-a propus diminuarea suprafeței de 6262,67 ha inclusă

în Fondul cinegetic nr. 17 C., ce rezultă din adresa din 6 mai 2011 I.S.V. Mureș,

cu suprafața de 1373,92 ha, rezultând 4.888,75 ha, au stat verificările făcute

în teren, de către reprezentanții I.T.R.S.V. Brașov, la sediul Primăriilor

comunelor A., P., C1 și G.D. din județul Mureș, care eliberaseră adeverințele ce

atestau inițial deținerea în proprietatea asociației recurente a suprafețelor

de teren incluse în Fondul cinegetic nr. 17 C., în urma cărora s-au semnalat o serie

de erori cu privire la suprafețele atestate prin dovada eliberată inițială,

confirmate și detaliate prin adresele din 23 mai 2011 a Primăriei comunei P.

(un nr. de 24 de persoane dețin în realitate a suprafață de 98,27 ha în

loc de 132,48 ha și respectiv un nr. de 21 peroane înscrise în situația

asociației reclamante cu suprafața de 355,88 ha nu figurează în evidențele

comunei P.), din 24 mai 2011 a Primăriei comunei A. (un număr de 10 persoane dețin

în loc de 319,96 ha doar 26,84 ha iar un număr de 8 persoane înscrise în asociație

cu suprafața de 357,45 ha nu au proprietăți incluse în Fondul cinegetic

nr. 17 C.), din 24 mai 2011 a Primăriei comunei G.D. (numitul B.A figurează înscris

în evidențele asociației de două ori însă suprafața de 12,65 ha cu care

este înscris a doua oară nu figurează în registrul agricol, persoana juridică înscrisă

la poziția 335 deține doar calitatea de arendaș și nu de proprietar

cu privire la suprafața de 30,29 ha) și adresa din 20 mai 2011 a Primăriei

comunei C1 (cele 222 persoane care apar înscrise în situația asociației

dețin doar suprafața de 733,71 ha în loc de 1024,03) emise în baza evidențelor

înscrise în Registrul Agricol ar fiecărei autorități emitente.

De asemenea în mod corect

instanța de fond a constatat că principiul contradictorialității nu își

găsește aplicare în procedura de emitere/revocare a unui act administrativ,

de toate garanțiile unei proceduri echitabile, recurenta beneficiind în fața

instanței de contencios administrativ investită analiza legalității procedurii

de atribuire contestate. De altfel, în condițiile în care nota de constatare

din 25 mai 2011 a I.T.R.S.V. Brașov a fost întocmită pe baza evidențelor înscrise

în registrele agricole ale celor patru primării, este greu de înțeles utilitatea

explicațiilor și observațiilor unui reprezentant al asociației recurentei la momentul

verificărilor, și implicit vătămarea invocată sub acest aspect prin cererea de recurs.

Totodată, Înalta Curte

constată că instanța de fond a dat o valoare probatorie corectă declarațiilor (olografe/autentice)

depuse de recurenta-reclamantă la dosarul de fond, reținând în mod judicios că atât

dobândirea calității de membru în asociația recurentă cât și pierderea calității

de membru al asociației intimate se face în condițiile stabilite prin statutul celor

două asociații, așa încât sunt lipsite de logică susținerile recurentei-reclamante

referitoare la efectele deținerii concomitentă a calității de membru în cele două

asociații litigante, urmând a fi înlăturate și criticile formulate pe acest aspect

prin cererea de recurs.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea

nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat

în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Asociația Proprietarilor de Terenuri A.A.E. împotriva sentinței civile

nr. 4559 din 10 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2014.