ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1391/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 4559 din 10 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația Proprietarilor de Terenuri A.A.E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Comisia de Analiză a Contestațiilor și Asociația Proprietarilor de Terenuri V.M., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 18 aprilie 2011 a fost publicat anunțul pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru 166 de fonduri cinegetice, printre care și Fondul cinegetic nr. 17 C. județul Mureș.

La propunerea pârâtei Asociația Proprietarilor de Terenuri „V.M.”, a fost depus la 4 mai 2011 dosarul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei din Fondul cinegetic nr. 17 C. către Asociația de Vânătoare C., iar la 6 mai 2011 dosarul privind atribuirea aceluiași fond cinegetic către Asociația Cinegetică G. de către reclamanta Asociația Proprietarilor de Terenuri „A.A.E.”. Prin procesul-verbal din 27 mai 2011, Comisia de atribuire a constatat îndeplinirea condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei din Fondul cinegetic nr. 17 C. către Asociația de Vânătoare C. propusă de pârâtă, respectiv neîndeplinirea condițiilor pentru atribuire către Asociația Cinegetică G., propusă de reclamantă.

Reclamanta a formulat, la data de 30 mai 2011, plângerea prealabilă prin care a solicitat reanalizarea dosarului în prezența unui membru al asociației reclamante și pe baza actelor depuse de aceasta, precum și reverificarea dosarului depus de Asociația V.M. Conform procesului-verbal din 7 iunie 2011, Comisia de Analiză a Contestațiilor din cadrul M.M.P. a constatat că hotărârea Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare este corectă, fiind luată în conformitate cu prevederile legale, contestația administrativă fiind apreciată ca neîntemeiată. Curtea de apel a constat că reclamanta a depus la dosarul de atribuire a dreptului de gestionare adeverința din 6 mai 2011 prin care I.T.R.S.V. Brașov a certificat faptul că terenurile prevăzute în anexă sunt incluse în Fondul cinegetic nr. 17 denumit C. din județul Mureș.

La baza respectivei adrese a stat nota de constatare înregistrată la sediul I.S.V. Mureș din 5 mai 2011 și la sediul I.T.R.S.V. Brașov din 6 mai 2011, conform căreia inginerii B.C. și L.B. au efectuat în prezența reprezentantului Asociației reclamante, B.E., verificări, constatând că Asociația Proprietarilor de Terenuri „A.A.E.” dovedește dreptul de proprietate al membrilor cu titluri de proprietate pentru suprafața de 1.020,42 ha și adeverințe eliberate de primării, pentru suprafața de 5.492,01 ha. În urma verificării suprafețelor pe baza hărților și amenajamentelor silvice, s-a constatat că reclamanta deține în total pe Fondul cinegetic nr. 17 C. proprietăți de 6.512,43 ha, ceea ce reprezintă 56,35% din suprafața totală de 11.557 ha a Fondului cinegetic nr. 17 C. Ulterior s-au făcut rectificări cu privire la suprafața totală, conform adresei semnate de inginerul B.C.

și comunicate către I.T.R.S.V. Brașov. Prin această adresă se arată că: „urmare a situației întocmite de primăria Gălești, înregistrată la I.S.V. Mureș din 6 mai 2011, vă rugăm să aveți în vedere modificarea propunerii transmise prin nota de constatare înregistrată la I.S.V. Mureș din 5 mai 2011 și eliberarea documentului doveditor prevăzut de art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 pentru suprafața de 6.262,67 ha, reprezentând 54,19% din suprafața de 11.557 ha a fondului de vânătoare C., cu rezerva că vom transmite comisiei din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor eventuale modificări după primire răspunsurilor la solicitările transmise conform adresei I.S.V.

Mureș din 5 mai 2011”. Urmare a sesizărilor făcute de Asociația proprietarilor de terenuri „V.M.” la 6 mai 2011, la 16 mai 2011, I.T.R.S.V. Brașov a efectuat în perioada 20-24 mai 2011 verificări la sediul Primăriilor A., P., C1și G.D. din județul Mureș care eliberaseră adeverințe ce atestau deținerea în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociația reclamantă, constatările fiind consemnate în nota I.T.R.S.V. din 25 mai 2011, din care rezultă că din verificările efectuate pe baza situației terenurilor cuprinse în registrele agricole ale celor patru Primării, s-a constatat că Asociația A.A.E. a înscris în situația detaliată a suprafețelor incluse în Fondul cinegetic nr. 17 C. o suprafață mai mare cu 1.372,92 ha comparativ cu suprafețele înscrise în registrele agricole.

Prin diminuarea suprafeței inițiale, de 6262,67 ha, cu această suprafață, rezultă 4.888, 75 ha, însemnând 42,30% din fondul cinegetic. Împrejurările sus menționate au fost avute în vedere de I.T.R.S.V. Brașov la emiterea adresei din 25 mai 2011 prin care se retrage dovada din 6 mai 2011 eliberată pentru Asociația Proprietarilor de Terenuri „A.A.E.” (care atesta că aceasta deține în proprietate peste 50% din suprafața fondului cinegetic). Având în vedere situația de fapt reținută și dispozițiile legale aplicabile, instanța de fond a constatat că motivele de nelegalitate invocate prin acțiune nu sunt întemeiate. Astfel, instanța de fond a constatat că I.T.R.S.V. Brașov avea competența de a revoca actul eliberat la 5 mai 2011 în condițiile în care s-a dovedit în urma verificărilor efectuate la sesizarea asociației concurente că situația care a stat la baza certificării inițiale era eronată.

Această situație (dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în fondul cinegetic respectiv) a fost reținută de I.T.R.S.V. Brașov pe baza unor date eronate furnizate de cele patru Primării: A., P., C1și G.D. Împrejurarea că s-a folosit termenul de „retragere a dovezii” și nu de revocare a actului administrativ nu poate sta la baza admiterii acțiunii, de esență fiind că adeverința inițială a fost desființată cu efect retroactiv (revocată), constatându-se că nu este corectă, de către autoritatea publică emitentă, înainte ca procedura de verificare a dosarelor să se fi încheiat. Faptul că reprezentanții reclamantei nu au fost chemați pentru a da lămuriri cu privire la situația verificată nu poate sta la baza anulării deciziei în condițiile în care procedura administrativă nu este guvernată de principiul contradictorialității.

În ce privește procedurile penale desfășurate la sesizarea reclamantei cu privire la modul în care au fost întocmite actele Asociației proprietarilor de terenuri V.M., instanța de fond a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada că s-a dispus începerea urmării penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra procesului, pentru a se pune în discuție suspendarea judecății conform art. 244 pct. 2 C. pen. civ., dosarul penal se află în faza actelor premergătoare. Cu privire la situația de fapt invocată de reclamantă prin avocat în ședința publică din 15 mai 2012, aceea că 21 de persoane au dat declarații în sensul că nu sunt membri ai asociației pârâte, ci a asociației reclamante, Curtea de apel a pus în vedere părților să depună la dosar acte cu dată certă în dovedirea calității de membru al asociației.

În acest context, instanța de fond a constat, pe de o parte că: în actele depuse de pârâtă se află tabelul cu împuternicirile semnate de aceste persoane pentru reprezentarea lor și înscrierea acestora cu suprafața de teren menționată în Asociația proprietarilor de terenuri V.M.; aceste acte au dată certă, fiind înregistrate la Ministerul Mediului și Pădurilor; declarația extrajudiciară a unei persoane în sensul că nu a semnat actul nu face dovada falsificării semnăturii așa încât actul este prezumat a fi real până la declararea sa ca fals de instanța penală (sau cea civilă, în anumite situații) iar pe de altă parte că: reclamanta nu a administrat nicio probă în dovedirea calității de membru al Asociației A.A.E.

în ce privește 20 de persoane; declarațiile acestor persoane în sensul că sunt membri ai asociației reclamante nu sunt suficiente în condițiile în care conform Statutului asociației, membrii asociației sunt: membrii fondatori, membrii asociați, membrii de onoare și membrii susținători iar calitatea de membru asociat sau de membru susținător se acordă de către Consiliul director prin votul a cel puțin 2/3 din numărul membrilor consiliului. Cu privire la membrul fondator al asociației reclamante G.V., instanța de fond a constat că: acesta figurează în adeverința emisă de Primăria A.; acesta a semnat tabelul cu împuternicirea pentru reprezentantul Asociației V.M. (tabelul cu semnături al comunei A., depus la termenul din 26 iunie 2012); la dosar a fost depusă declarația autentificată la 21 mai 2012 a acestei persoane conform căreia „odată cu aderarea la Asociația A.A.E.

nu mai fac parte din Asociația Proprietarilor V.M.” (act depus de reclamantă la termenul din 26 iunie 2012). Curtea de apel a constat pe de o parte că suprafața deținută în proprietate de această persoană 6,11 ha, nu este suficientă pentru ca, adăugată la cea de 4888,75 ha deținută de reclamantă, să ducă la constarea îndeplinirii condiției legale iar pe de altă parte, simpla aderare la altă asociație nu este suficientă, potrivit art. 13 din Statut, pentru pierderea calității de membru al Asociației V.M. Având în vedere aceste considerente, Curtea de apel a constat că nu s-a făcut dovada nelegalității deciziei de constatare a neîndeplinirii condițiilor legale de atribuire directă a gestiunii fondului cinegetic conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordinul 1221/2010.

2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 4559 din 10 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Asociația Proprietarilor de Terenuri A.A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 1 din vechiul C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă susținând că a probat conform dovezii din 6 mai 2011 eliberată de I.T.R.V.

Brașov, că îndeplinește condițiile legale pentru atribuirea dreptului de gestiune a faunei cinegetice deținând 6.262, 67 ha, adică 54,19% din suprafața Fondului cinegetic nr. 17 C., conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, a invocate, în esență, următoarele: - Instanța de fond a interpretat greșit că procedura de retragere a dovezii din 6 mai 2011, asimilară din oficiu cu revocarea, efectuată prin adresa din 25 mai 2011 în urma unei așa-zise diminuări a suprafeței de 6.262,67 ha, aprobată prin adresa I.S.V. Mureș din 6 mai 2011, cu suprafața de 1.373,92 ha, rămânând un rest de 4.888,75 ha, adică 42,30% ar fi desființat cu efect retroactiv această dovadă, în condițiile în care respectivul act administrativ își produsese deja efecte juridice la momentul emiterii și nu mai putea fi anulat printr-o altă adresă transmisă unui terț, respectiv pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor, și neadusă la cunoștința beneficiarului.

- Instanța de fond a reținut fără temei că procedura administrativă nu este guvernată de principiul contradictorialității, astfel încât nu era necesară participarea reprezentanților săi, pentru a putea da lămuriri în cadrul procedurii prealabile cu care pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a fost investit chiar de către Asociația vătămată în drepturile sale, ignorând încălcarea de către pârât a principiului unei proceduri echitabile, al transparenței, precum și al egalității de tratament, încălcare săvârșită prin soluționarea contestației pe baza unor înscrisuri furnizate de cealaltă asociație de proprietari de terenuri V.M. - Susținerea primei instanțe potrivit căreia suprafața deținută în proprietate de această persoană, 6,11 ha, nu este suficientă pentru ca, adăugată la cea de 4.888,75 ha deținută de reclamantă, să ducă la constatarea îndeplinirii condiției legale, este neîntemeiată.

În acest sens recurenta-reclamantă susține primul rând faptul că asociația a probat că membrul fondator figurează cu o suprafață de 6,11 ha care se adaugă celei deținute de recurentă, nicidecum nu probează că doar această suprafață se adaugă celei deținute de recurentă ci confirmă prin declarație autentică veridicitatea declarațiilor sub semnătură privată existente la dosar, probe pe care prima instanță nu a vrut să le ia în considerare, reținând că declarațiile acestor persoane, adică a 20 de membrii, în sensul că sunt membrii ai asociației reclamante, nu sunt suficiente.

În al doilea rând instanța fondului se află într-o gravă eroare în sensul că la dosarul cauzei recurenta a depus la termenul din 26 octombrie 2012, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, 11 declarații autentice la notar prin care se declară că odată cu aderarea la asociația recurentă nu mai fac parte din Asociația de Terenuri V.M., probându-se astfel calitatea de membrii exclusivi în cadrul asociației recurente. Mai mult, în aceeași încheiere de ședință din data de 26 iunie 2012 parte integrantă a sentinței recurate s-a consemnat poziția apărătorului recurentei în sensul că mai are de depus declarații ale membrilor săi, având în vedere imposibilitatea obținerii acestora față de începerea campaniei agricole, solicitând totodată a se avea în vedere și declarațiile sub semnătură privată.

Această solicitare nu a fost nici admisă, nici respinsă, instanța reținând însă că nu mai sunt probe de administrat. De altfel, susține recurenta-reclamantă că dacă s-ar accepta raționamentul primei instanțe potrivit căruia simpla aderare la altă asociație nu este suficientă pentru pierderea calității de membru al Asociației V.M., ne-am afla în situația în care o persoană ar fi înscrisă în ambele asociații fapt ce ar duce la situația absurdă în care ambele asociații ar putea avea în proprietate peste 50% din suprafața fondului cinegetic, ipoteză în care ar fi trebuit declarate câștigătoare ale licitației ambele asociații. În ceea ce privește notele de constatare întocmite de I.T.R.S.V.

Brașov, apreciate ca probe incontestabile de către prima instanță, acestea probează în realitate inconsecvența unei autorități dată de întocmirea situațiilor în baza unor adrese emise de primării pe baza unor verificări prin sondaj din cauza lipsei de timp, această autoritate emițând acte contradictorii, respectiv dovada din data de 18 mai 2011 prin care se atestă că Asociația Proprietarilor de Terenuri V.M. ar deține cota de peste 50%, urmată la câteva săptămâni, în 6 mai 2011 de dovada de recurenta îndeplinește cerința de peste 50%, și această din urmă dovadă urmată în data de 25 mai 2011 de o nouă adresă de retragere a primei dovezi.

3. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, continuatoare din punct de vedere procesual, prin preluarea domeniilor ape, păduri și piscicultură de la Ministerului Mediului și Schimbărilor Climaterice a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca neîntemeiat, răspunzând pe scurt criticile formulate. 4. Hotărârea instanței de recurs Înalta Curte examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente în materia suspusă examinării, constată că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanțe, soluția de respingere a acțiunii, pronunțată de instanța de fond fiind corectă, reflectând interpretarea și aplicarea adecvată a prevederilor legale în raport cu împrejurările de fapt și de drept rezultate din evaluarea adecvată a materialului probator administrat în cauză.

Astfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune care tinde la anularea rezultatului procedurii de atribuire directă în gestiune a faunei din Fondul cinegetic nr. 17 C., județul Mureș organizate în perioada mai-iunie 2011, în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, materializat prin procesul-verbal din 27 mai 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, confirmat prin procesul-verbal din 7 iunie 2011 a Comisiei de analiză a contestațiilor.

În concret, recurenta-reclamantă a contestat partea din procesul-verbal prin care s-a atribuit direct Fondului cinegetic nr. 17 C., Asociației de Vânătoare C., propusă de Asociația Proprietarilor de Terenuri V.M., județul Mureș, intimată în prezenta cauză (pct. nr. 111 din anexa nr. 2A la procesul-verbal din 27 mai 2011) și nu Asociației Cinegetice G., propusă de recurentă (pct. nr. 14 din Anexa nr. 2B a aceluiași proces-verbal), respinsă pe motiv că asociația de proprietari de terenuri care propune gestionarul fondului cinegetic deține în proprietate o suprafață de 4.888,75 ha, ceea ce reprezintă 42,30% din suprafața fondului cinegetic, situație în care nu era îndeplinită condiția prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, invocând, în esență, că îndeplinește condițiile legale deținând 6.262,67 ha, adică 54,19% din suprafața Fondului cinegetic nr. 17 C., conform dovezii din 6 mai 2011, eliberată de I.T.R.S.V.

Brașov. Prima instanță, pentru argumentele expuse rezumativ la pct. 1, a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta, nu face dovada îndeplinirii condiției pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei fondului cinegetic solicitat, respectiv deținerea unei suprafețe mai mari de 50% din Fondul cinegetic nr. 17 C., conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare. Această concluzie este corectă, ea fiind adoptată și de instanța de control judiciar.

Astfel, analizând criticile formulate de recurentă în raport cu baza factuală astfel descrisă, Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta-reclamantă procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor motive de recurs, în sensul art. 304 C. proc. civ. În acest context, răspunzând punctual respectivelor critici formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele: Deși recurenta-reclamantă a susținut atât în procedura administrativă cât și în fața instanței de fond că deține o suprafață de 6.262,67 ha din Fondul cinegetic nr. 17 C., ceea ce reprezintă 54% din suprafața de 11.557 ha a fondului cinegetic solicitat, conform dovezii din 6 mai 2011, emisă de I.T.R.S.V.

Brașov, Înalta Curte constată că nu poate primi această susținere prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, aspect reținut în mod judicios și de instanța de fond. Astfel, este de necontestat că recurenta-reclamantă deținea la data depunerii documentației de atribuire înscrisul intitulat dovadă emis, din 6 mai 2011, în baza art. 4 alin. (1) lit. b) din Regulament, de către I.T.R.S.V. Brașov, prin care s-a certificat faptul că terenurile, în suprafață de 6262,67 ha prevăzute în anexă sunt incluse în Fondul cinegetic nr. 17 C. din județul Mureș însă la momentul analizei dosarului de atribuire, respectivul înscris fusese deja revocat de autoritatea emitentă, în urma constatărilor rezultate din verificărilor efectuate în evidențele înscrise în registrele agricole ale Primăriilor, pe raza cărora este situat Fondul cinegetic nr. 17 C. Astfel, Înalta Curte constată că emiterea, în baza art. 4 alin. (1) lit. b) din Regulament, de către I.T.R.S.V.

Brașov, a unei dovezi de atestare, precum și depunerea respectivului înscris la dosarul de participare, în vederea dovedirii îndeplinirii condițiilor de eligibilitate nu echivalează cu producerea unor efecte juridice, cum în mod greșit susține recurenta așa încât autoritatea emitentă era îndreptățită a-și revoca, cu efect retroactiv, propriul act administrativ, în situația în care a constatat, în urma unor verificări în evidențele înscrise în Registrele Agricole ale celor patru primării, o altă situație de fapt și de drept referitoare situația deținerii Fondul cinegetic nr. 17 C., decât cea conturată prin nota de constatare întocmită în data de 5 mai 2011, de către inginerii B.C. și L.B., angajați ai I.T.R.S.V.

Brașov și înregistrată din 5 mai 2011 la Inspecția Silvică și de Vânătoare Mureș și respectiv din 6 mai 2011 la I.T.R.S.V. Brașov. Faptul că la momentul depunerii documentației de participare, recurenta-reclamantă putea face dovada îndeplinirii condiției de eligibilitate, pe baza unui înscris menit a produce efecte depline, la data analizei îndeplinirii condițiilor impuse de art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, nu este de natură a afecta hotărârea comisiei de atribuire în condițiile în care la momentul analizei documentației de atribuire, recurenta-reclamanta nu mai îndeplinea condițiile de eligibilitate prevăzute de lege, ca efect al desființării actului administrativ pe baza căruia a pretins deținerea a 54% din suprafața fondului cinegetic solicitat.

Totodată, deși invocă inconsecvența autorităților administrative în ceea ce privește atestarea situației reale a Fondului cinegetic nr. 17 C., recurenta-reclamantă omite să facă referire la faptul că: - la doar 24 de ore de la emiterea dovezii din 6 mai 2011, în baza notei de constatare întocmită în data de 5 mai 2011, de către inginerii B.C. și L.B., angajați ai I.T.R.S.V. Brașov, înregistrată din 5 mai 2011 la Inspecția Silvică și de Vânătoare Mureș și respectiv din 6 mai 2011 la I.T.R.S.V.

Brașov, (prin care s-a constatat, pe baza înscrisurilor prezentate de recurentă, că aceasta deține în total pe Fondul cinegetic nr. 17 C. proprietăți de 6512,43 ha, ceea ce reprezintă 56,35% din suprafața totală de 11.557 ha a Fondului cinegetic nr. 17 C.), a fost emisă adresa din 6 mai 2011, prin care s-a redus suprafața atestată inițial la 6262,67 ha reprezentând 54% din suprafața de 11.557 ha a fondului cinegetic solicitat; - nota de constatare din 5 din 6 mai 2011 a I.S.V.Mureș, I.T.R.S.V.

Brașov a fost întocmită, la sediul asociației, în urma verificării suprafețelor deținute de membrii Asociației recurente în Fondul cinegetic nr. 17 C., pe baza hărților și a amenajamentelor silvice deținute, a actelor de proprietate (titluri de proprietate și adeverințe eliberate de primării la solicitarea asociației) și a semnăturilor membrilor asociației, așadar fără nicio referire la Registrele Agricole ale celor patru primării; - la baza notei de constatare din 25 mai 2011, prin care s-a propus diminuarea suprafeței de 6262,67 ha inclusă în Fondul cinegetic nr. 17 C., ce rezultă din adresa din 6 mai 2011 I.S.V. Mureș, cu suprafața de 1373,92 ha, rezultând 4.888,75 ha, au stat verificările făcute în teren, de către reprezentanții I.T.R.S.V.

Brașov, la sediul Primăriilor comunelor A., P., C1 și G.D. din județul Mureș, care eliberaseră adeverințele ce atestau inițial deținerea în proprietatea asociației recurente a suprafețelor de teren incluse în Fondul cinegetic nr. 17 C., în urma cărora s-au semnalat o serie de erori cu privire la suprafețele atestate prin dovada eliberată inițială, confirmate și detaliate prin adresele din 23 mai 2011 a Primăriei comunei P. (un nr. de 24 de persoane dețin în realitate a suprafață de 98,27 ha în loc de 132,48 ha și respectiv un nr. de 21 peroane înscrise în situația asociației reclamante cu suprafața de 355,88 ha nu figurează în evidențele comunei P.), din 24 mai 2011 a Primăriei comunei A. (un număr de 10 persoane dețin în loc de 319,96 ha doar 26,84 ha iar un număr de 8 persoane înscrise în asociație cu suprafața de 357,45 ha nu au proprietăți incluse în Fondul cinegetic nr. 17 C.), din 24 mai 2011 a Primăriei comunei G.D.

(numitul B.A figurează înscris în evidențele asociației de două ori însă suprafața de 12,65 ha cu care este înscris a doua oară nu figurează în registrul agricol, persoana juridică înscrisă la poziția 335 deține doar calitatea de arendaș și nu de proprietar cu privire la suprafața de 30,29 ha) și adresa din 20 mai 2011 a Primăriei comunei C1 (cele 222 persoane care apar înscrise în situația asociației dețin doar suprafața de 733,71 ha în loc de 1024,03) emise în baza evidențelor înscrise în Registrul Agricol ar fiecărei autorități emitente. De asemenea în mod corect instanța de fond a constatat că principiul contradictorialității nu își găsește aplicare în procedura de emitere/revocare a unui act administrativ, de toate garanțiile unei proceduri echitabile, recurenta beneficiind în fața instanței de contencios administrativ investită analiza legalității procedurii de atribuire contestate.

De altfel, în condițiile în care nota de constatare din 25 mai 2011 a I.T.R.S.V. Brașov a fost întocmită pe baza evidențelor înscrise în registrele agricole ale celor patru primării, este greu de înțeles utilitatea explicațiilor și observațiilor unui reprezentant al asociației recurentei la momentul verificărilor, și implicit vătămarea invocată sub acest aspect prin cererea de recurs.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța de fond a dat o valoare probatorie corectă declarațiilor (olografe/autentice) depuse de recurenta-reclamantă la dosarul de fond, reținând în mod judicios că atât dobândirea calității de membru în asociația recurentă cât și pierderea calității de membru al asociației intimate se face în condițiile stabilite prin statutul celor două asociații, așa încât sunt lipsite de logică susținerile recurentei-reclamante referitoare la efectele deținerii concomitentă a calității de membru în cele două asociații litigante, urmând a fi înlăturate și criticile formulate pe acest aspect prin cererea de recurs. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația Proprietarilor de Terenuri A.A.E. împotriva sentinței civile nr. 4559 din 10 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2014.