ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5663/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5663/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la

data de 27 iunie 2011, reclamanta Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.” a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și

Asociația de Proprietari de Terenuri „A.C.N.”, anularea hotărârii Comisiei de

atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul

Ministerului Mediului și Pădurilor prin care s-a dispus atribuirea directă a

dreptului de gestionare a faunei cinegetice de pe Fondul cinegetic nr. F1.

denumit „P. " din județul Bihor, în favoarea Asociației de Proprietari de

Terenuri „A.C.N." din județul Bihor care a propus ca gestionar al fondului

mai sus menționat pe Asociația de Vânătoare „C.H.” din jud. Bihor.

În motivarea acțiunii

s-a arătat că s-a desfășurat în cadrul Ministerului Mediului atribuirea unor

fonduri vânătoare, fiind necesară astfel înființarea unei asociații de

proprietari de terenuri care să solicite atribuirea dreptului de gestionare a

faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice.

A arătat reclamanta

că atribuirile sunt reglementate de Ordinul nr. 1221/2010 a Ministerului

Mediului și Pădurilor pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea

dreptului de gestionare a faunei cinegetice modificat prin Ordinul nr.

2265/2010, iar criteriul determinant îl reprezintă suprafața de teren deținută.

A mai susținut că

Asociația de Proprietari de Terenuri ,,A.C.N.” Bihor a viciat rezultatul

atribuirii dreptului de gestionare a faunei cinegetice prezentând o situație

nereală a suprafețelor de terenuri deținute, creând astfel prejudicii

celorlalte asociații de proprietari, respectiv diferitelor asociații de

vânătoare concurente, prin includerea pe listă a unor proprietari care nu și-au

dat acordul, sau care sunt decedați și prin includerea unor suprafețe de teren

aparținând SC P.A. SA.

Prin completarea și

extinderea de acțiune, reclamanta a solicitat citarea în cauză în calitate de

pârâtă și a Asociației de Vânătoare „C.H.” Salonta, asociație în favoarea

căreia s-a dispus atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice de pe

Fondul cinegetic nr. F1. „P.” din județul Bihor, în baza propunerii pârâtei de

rândul 2 - depuse la dosarul constituit în baza prevederilor Legii nr. 407/2006

și a Regulamentului nr. 1221 din 11 august

2010.

A solicitat, totodată,

și anularea tuturor actelor subsecvente, care s-au încheiat în baza hotărârii de

atribuire directă și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei de rând 1 să emită

o hotărâre de atribuire directă a fondului cinegetic nr. F1. „P.” în favoarea Asociației

de Vânătoare „F.A.”, asociație propusă de reclamantă.

A arătat, totodată, faptul

ca înțelege sa se judece in continuare atât cu parata de rândul 1 - emitenta Hotărârii

atacate, cât și cu pârâta de rândul 2, care are calitate procesuala pasivă atât

în baza Statutului sau de constituire (aceasta asociație de proprietăți având ca

scop principal propunerea gestionarului fondurilor cinegetice în cuprinsul cărora

membrii asociați dețin în proprietate terenuri, gestionar cu care administratorul

fondului cinegetic va putea încheia un contract de gestionare conform Legii nr.

407/2006 rep. și a Regulamentului din 11 august 2010 privind atribuirea dreptului

de gestionare a faunei cinegetice), cât și a Legii nr. 407/2006 și a regulamentului

nr. 1221/2010.

A susținut că în lipsa

constituirii unei asociații a proprietarilor de terenuri care sa îndeplinească condițiile

necesare pentru a putea propune un gestionar al fondului cinegetic, nu se poate

vorbi despre existenta unui raport juridic direct dintre administratorul fondului

de vânătoare (pârâta de rândul 1) și gestionarul fondului, care este un simplu „împuternicit”

al proprietarilor de teren forestier.

A apreciat că în măsura

in care una dintre cele doua entități juridice - Asociația de Proprietari sau Asociata

de Vânătoare - nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 407/2006 și regulamentul

nr. 1221/2010 sau obțin vreun drept de atribuire directa prin fraudarea legii ori

prin prezentarea unor documente necorespunzătoare cu realitatea, hotărârea de atribuire

va fi nelegala.

Prin întâmpinare, pârâta

Asociația de Proprietari de Terenuri „A.C.N.” Salonta a solicitat respingerea acțiunii.

A invocat pârâta excepția

lipsei legitimării procesuale active, respectiv a calității procesuale active a

reclamantei, motivat de împrejurarea că dreptul de gestionare al Fondului de vânătoare

nu aparține unei asociații de proprietari de terenuri, ci Asociației de Vânătoare,

entitate juridica distincta iar atribuirea unui fond de vânătoare nu se face in

favoarea unei asociații de proprietari.

Pârâtul Ministerul Mediului

și Pădurilor, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat, pe cale de excepție,

respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibila, iar pe fond, respingerea

cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În ceea ce privește inadmisibilitatea,

a arătat că potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, coroborate cu dispozițiile art. 109 alin. (2) din C. proc. civ.,

înainte de a se adresa instanței de judecată, persoana vătămată trebuie să parcurgă

procedura plângerii prealabile, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Pe fond, a apreciat că

cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.

Asupra excepțiilor invocate,

reclamanta a solicitat respingerea acestora, arătând că atât practica judiciara,

cât și doctrina au stabilit faptul că interesul este legitim când se urmărește apărarea

unui drept subiectiv recunoscut prin lege, iar în speță, reclamanta este reprezentantul

convențional al persoanelor care dețin dreptul de proprietate asupra terenurilor

cu destinația de fond cinegetic ce urmează a fi administrate/gestionate în baza

unei hotărâri de atribuire pe care o consideră nelegală.

Având un interes direct

în promovarea acțiunii și dovedind totodată faptul că hotărârea a cărei anulare

o solicită lezează în mod direct interesele sale, precum și scopul pentru care reclamanta

s-a constituit, aducând-o în imposibilitate de a-și aduce la îndeplinire obiectivele

propuse prin Statut și Actul de Constituire, a apreciat că se impune și respingerea

excepției lipsei calității sale procesuale active.

În dosarul conexat

nr. 371/35/2011, reclamanta Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.” a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și Asociația de proprietari

de terenuri „A.C.N.”, suspendarea hotărârii Comisiei de atribuire directă a dreptului

de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond, apreciind că,

în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Prin completarea și extinderea

de acțiune, reclamanta a solicitat citarea în cauză în calitate de pârâtă și a Asociației

de Vânătoare „C.H.” Salonta, asociație în favoarea căreia s-a dispus atribuirea

dreptului de gestionare a faunei cinegetice de pe Fondul cinegetic nr. F1. „P."

din județul Bihor, în baza propunerii pârâtei de rândul 2 - depuse la dosarul constituit

în baza prevederilor Legii nr. 407/2006 și a Regulamentului nr. 1221 din 11

august 2010.

Prin întâmpinările depuse

la dosarul conexat, pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și Asociația de proprietari

de terenuri „A.C.N.” au solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată,

arătând că aceasta nu întrunește condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Pârâta Asociația de proprietari

de terenuri „A.C.N.” invocă, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale active

a reclamantei și a calității procesuale pasive a acestei pârâte, precum și excepția

lipsei de interes a reclamantei pentru aceleași aspecte arătate și cu privire la

acțiunea în anulare formulată de reclamantă.

Prin sentința nr. C2./CA

- P.I. din data de 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul

Ministerul Mediului și Pădurilor; s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei

Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.”, invocată de pârâta Asociația de Proprietari

de Terenuri „A.C.N.”, cu privire la acțiunea formulată și cererea de suspendare

și s-a respins acțiunea și cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociația

de Proprietari de Terenuri „C.A.” în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului

și Pădurilor, Asociația de Proprietari de Terenuri „A.C.N.” și Asociația de vânătoare

„C.H.” ca fiind formulate de o parte fără interes în cauză; s-a respins cererea

formulată de pârâta Asociația de Proprietari de Terenuri „A.C.N.”, privind acordarea

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond, analizând cu prioritate excepțiile invocate, a reținut

că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiata, având în vedere faptul

că, potrivit anexei 1 la procesul-verbal din 06 iunie 2011 s-a îndeplinit procedura

prealabilă prin formularea contestațiilor nr. C1./2011, C2./2011 și C3./2011, respinse

de către pârât.

În ceea ce privește excepția

lipsei de interes a reclamantei, a reținut instanța de fond că

reclamanta Asociația de

proprietari de terenuri „C.A.”, prin acțiune a solicitat obligarea pârâtului Ministerul

Mediului și Pădurilor să emită o hotărâre de atribuire directă a fondului cinegetic

nr. F1. „P.” în favoarea Asociației de vânătoare „F.A.”, situație în care rezultă

în mod evident că interesul în cauză nu este al reclamantei, ci al Asociației de

vânătoare „F.A.”, care nu este parte în proces și nu și-a exprimat interesul de

a participa în cauză.

S-a mai reținut că deși

reclamanta a propus ca gestionar, în temeiul art. 31 alin. (1) din Ordinul nr. 1221/2010,

pe Asociația de vânătoare „F.A.”, la procedura de atribuire participa asociația

de vânătoare și nu asociația de proprietari, deoarece conform art. 1 lit. k) și

art. 7 din Legea nr. 407/2006, asociația de vânătoare poate fi gestionar, și nu

asociația de proprietari.

În raport de dispozițiile

art. 1 lit. k) și art. 7 din Legea nr. 407/2006, art. 1 lit. m), art. 7 și art.

8 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, s-a constatat că interes personal în a cere

anularea hotărârii de atribuire și obligarea pârâtului de rând 1 să emită hotărârea

de atribuire, are doar asociația de vânătoare ce a participat la atribuirea directă,

respectiv Asociația de vânătoare F.A. și nu asociația de apropritari care a propus-o,

raportul juridic născându-se între pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor și gestionar.

În fine, Curtea de Apel

a constatat că, Asociația de vânătoare „F.A.”, nu și-a manifestat interesul de a

participa în cauză și nici nu a făcut dovada că a împuternicit pe reclamantă să

o reprezinte în cauză și să formuleze acțiunea în numele ei, deoarece acest fapt

nu rezultă nici din acțiune și nici nu a fost depus un mandat special în acest sens

la dosar.

Fiind respinsă acțiunea

ca fiind formulată de o persoană fără interes în cauză, instanța nu a mai analizat

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Asociația de proprietari de

terenuri „A.C.N.”, invocată de aceasta, iar cheltuielile de judecată au fost respinse

ca nedovedite.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.", criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

formulat, recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.” a susținut

în esență că în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu justifică un interes

în promovarea acțiunii.

Astfel, recurenta-reclamantă

a arătat că în opinia sa, interesul este justificat pe de o parte din calitatea

sa de reprezentant al proprietarilor terenurilor pe care se află fonduri cinegetice

iar pe de altă parte de calitatea sa de participant la procedura de atribuire directă

a fondului de vânătoare.

În același sens, recurenta-reclamantă

a susținut că gestionarul fondului propus de aceasta nu poate sta în judecată ca

o entitate de sine stătătoare, întrucât acest gestionar este în fapt un simplu împuternicit

al proprietarilor de teren forestier - propus de aceștia pentru a le administra/gestiona

fondul cinegetic.

În ceea ce privește folosul

practic urmărit prin promovarea acțiunii, recurenta-reclamantă a arătat că acesta

constă în intrarea în legalitate prin anularea unei hotărâri adoptate pe baza unor

acte nelegale cu consecința directă de admitere a dosarului întocmit și depus de

aceasta sau continuarea procedurii de atribuire prin licitație publică conform

art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 1221/2010.

Intimatul-pârât Ministerul

Mediului și Schimbărilor Climatice a formulat întâmpinare prin care a solicitat

menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond și

respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă susținând în esență că în

mod corect s-a admis prin sentința atacată excepția lipsei de interes în promovarea

acțiunii formulată de reclamantă.

Intervenienta Asociația

de Vânătoare F.A. a formulat o cerere de intervenție în interesul recurentei-reclamant

prin care a solicitat admiterea recursului declarat de aceasta împotriva sentinței

civile nr. C2./CA/2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și pe cale de consecință

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În susținerea cererii

formulate, intervenienta a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond

a apreciat că reclamanta nu ar avea un interes direct în cauză pentru a ataca actul

administrativ ce formează obiectul dosarului.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele

expuse în continuare.

În fapt, obiectul acțiunii

precizate formulate de recurenta-reclamantă în contradictoriu cu intimații-pârâți

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Asociația de Proprietari de Trenuri

„A.C.N.” și Asociația de Vânătoare „C.H.”, l-a constituit anularea hotărârii Comisiei

de atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului

Mediului, prin care s-a dispus atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei

cinegetice de pe Fondul cinegetic nr. F1. denumit „P.” din județul Bihor, în favoarea

Asociației de Vânătoare „C.H.” Salonta, propusă de Asociația de Proprietari de Terenuri

„A.C.N.” județul Bihor.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante

potrivit cărora aceasta justifică un interes în promovarea acțiunii formulate, instanța

de control judiciar apreciază că, în mod corect, s-a reținut prin sentința atacată

lipsa interesului acesteia având în vedere petitul cererii de chemare în judecată,

astfel cum a fost precizată, recurenta-reclamantă solicitând anularea hotărârii

de atribuire directă a fondului cinegetic nr. F1. „P.” și a actelor subsecvente

și obligarea pârâtului Ministerul Mediului și a Schimbărilor Climatice la emiterea

unei hotărâri de atribuire directă în favoarea Asociației de Vânătoare „F.A.”, fiind

evident că aceasta a acționat în interesul acestei asociați de vânătoare care nu

a fost parte în proces.

Astfel cum s-a statuat

în doctrină, una din condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni civile este și

justificarea unui interes care a fost definit ca fiind folosul practic imediat pe

care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Pentru a justifica sesizarea

instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv

să fie legitim, să fie născut și actual și să fie personal și direct adică folosul

practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge

la acțiune.

Potrivit dispozițiilor

Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat

prin Ordinul nr. 1221/2010, respectiv dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. a) atribuirea

directă dreptului de gestionare se realizează de către autoritatea publică centrală

care răspunde de silvicultură în calitate de administrator, pentru: lit. a) gestionarul

propus de proprietarii de terenuri, în condițiile prevăzute la art. 8 alin. (2)

lit. a) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 40/2006 cu modificările

și completările ulterioare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 3 alin. (1) din același regulament, atribuirea directă a dreptului de gestionare

a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul

dovedește îndeplinirea uneia din următoarele condiții: a) este propus prin înscrisuri

originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietari

de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50%

din suprafața fondului cinegetic în cauză, pentru situația prevăzută la art. 1

alin. (1) lit. a).

Din perspectiva acestor

prevederi legale cât și a dispozițiilor art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care definesc persoana vătămată ca

fiind orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale

unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative,

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond prin

sentința atacată că interes personal în formularea unei acțiuni, având ca obiect

anularea hotărârii de atribuire directă și obligarea pârâtului de rang 1 să emită

o nouă hotărâre de atribuire, are doar asociația de vânătoare care a participat

la atribuirea directă, respectiv Asociația de Vânătoare „F.A.” și nu recurenta-reclamantă

care reprezintă asociația de proprietari care a propus-o.

Propunerea făcută de recurenta-reclamantă

în ceea ce privește Asociația de vânătoare „F.A.” reprezintă în fapt doar una din

condițiile necesare conform prevederilor art. 3 din ordinul nr. 1221/2010, ceea

ce nu îi conferă acesteia calitatea de solicitant și procedura de atribuire directă

a fondului cinegetic, contractul de gestionare încheindu-se cu solicitantul, respectiv

cu Asociația de vânătoare, în calitate de gestionar.

Astfel fiind, întrucât

solicitant și semnatar al contractului de gestionare a fondului cinegetic nu poate

fi decât Asociația de vânătoare „F.A.” cu respectarea tuturor condițiilor legale

prevăzute de Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic cât

și a prevederilor Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei

cinegetice aprobat prin ordinul nr. 1221/2010, rezultă că interes personal pentru

anularea hotărârii de atribuire directă și obligarea intimatului-pârât Ministerul

Mediului și Schimbărilor Climatice - în calitate de administrator - nu poate avea

decât asociația de vânătoare propusă de recurenta-reclamantă iar nu asociația de

proprietari care a propus-o și care are calitatea de recurent-reclamant, în prezenta

cauză. Totodată, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut

prin sentința atacată, faptul că Asociația de vânătoare „F.A.” nu și-a manifestat

interesul de a participa în cauză și nici nu a făcut dovada că ar fi împuternicit

pe reclamantă să o reprezinte în cauză și să formuleze acțiunea în numele său.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte, reținând că sentința pronunțată de către instanța

de fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Asociația de

Proprietari de Terenuri „C.A.” cât și cererea de intervenție accesorie în interesul

recurentei-reclamante de către Asociația de Vânătoare „F.A.”, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația de Proprietari

de Terenuri „C.A." împotriva sentinței nr. C2./CA - P.I. din data de 30 ianuarie

2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, și cererea de intervenție formulată de Asociația de Vânătoare F.A., ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie

2013.