ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5663/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 iunie 2011, reclamanta Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.” a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și Asociația de Proprietari de Terenuri „A.C.N.”, anularea hotărârii Comisiei de atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor prin care s-a dispus atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice de pe Fondul cinegetic nr. F1. denumit „P. " din județul Bihor, în favoarea Asociației de Proprietari de Terenuri „A.C.N." din județul Bihor care a propus ca gestionar al fondului mai sus menționat pe Asociația de Vânătoare „C.H.” din jud. Bihor.

În motivarea acțiunii s-a arătat că s-a desfășurat în cadrul Ministerului Mediului atribuirea unor fonduri vânătoare, fiind necesară astfel înființarea unei asociații de proprietari de terenuri care să solicite atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice. A arătat reclamanta că atribuirile sunt reglementate de Ordinul nr. 1221/2010 a Ministerului Mediului și Pădurilor pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice modificat prin Ordinul nr. 2265/2010, iar criteriul determinant îl reprezintă suprafața de teren deținută.

A mai susținut că Asociația de Proprietari de Terenuri ,,A.C.N.” Bihor a viciat rezultatul atribuirii dreptului de gestionare a faunei cinegetice prezentând o situație nereală a suprafețelor de terenuri deținute, creând astfel prejudicii celorlalte asociații de proprietari, respectiv diferitelor asociații de vânătoare concurente, prin includerea pe listă a unor proprietari care nu și-au dat acordul, sau care sunt decedați și prin includerea unor suprafețe de teren aparținând SC P.A. SA. Prin completarea și extinderea de acțiune, reclamanta a solicitat citarea în cauză în calitate de pârâtă și a Asociației de Vânătoare „C.H.” Salonta, asociație în favoarea căreia s-a dispus atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice de pe Fondul cinegetic nr. F1.

„P.” din județul Bihor, în baza propunerii pârâtei de rândul 2 - depuse la dosarul constituit în baza prevederilor Legii nr. 407/2006 și a Regulamentului nr. 1221 din 11 august 2010. A solicitat, totodată, și anularea tuturor actelor subsecvente, care s-au încheiat în baza hotărârii de atribuire directă și, pe cale de consecință, obligarea pârâtei de rând 1 să emită o hotărâre de atribuire directă a fondului cinegetic nr. F1. „P.” în favoarea Asociației de Vânătoare „F.A.”, asociație propusă de reclamantă.

A arătat, totodată, faptul ca înțelege sa se judece in continuare atât cu parata de rândul 1 - emitenta Hotărârii atacate, cât și cu pârâta de rândul 2, care are calitate procesuala pasivă atât în baza Statutului sau de constituire (aceasta asociație de proprietăți având ca scop principal propunerea gestionarului fondurilor cinegetice în cuprinsul cărora membrii asociați dețin în proprietate terenuri, gestionar cu care administratorul fondului cinegetic va putea încheia un contract de gestionare conform Legii nr. 407/2006 rep. și a Regulamentului din 11 august 2010 privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice), cât și a Legii nr. 407/2006 și a regulamentului nr. 1221/2010.

A susținut că în lipsa constituirii unei asociații a proprietarilor de terenuri care sa îndeplinească condițiile necesare pentru a putea propune un gestionar al fondului cinegetic, nu se poate vorbi despre existenta unui raport juridic direct dintre administratorul fondului de vânătoare (pârâta de rândul 1) și gestionarul fondului, care este un simplu „împuternicit” al proprietarilor de teren forestier. A apreciat că în măsura in care una dintre cele doua entități juridice - Asociația de Proprietari sau Asociata de Vânătoare - nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 407/2006 și regulamentul nr. 1221/2010 sau obțin vreun drept de atribuire directa prin fraudarea legii ori prin prezentarea unor documente necorespunzătoare cu realitatea, hotărârea de atribuire va fi nelegala.

Prin întâmpinare, pârâta Asociația de Proprietari de Terenuri „A.C.N.” Salonta a solicitat respingerea acțiunii. A invocat pârâta excepția lipsei legitimării procesuale active, respectiv a calității procesuale active a reclamantei, motivat de împrejurarea că dreptul de gestionare al Fondului de vânătoare nu aparține unei asociații de proprietari de terenuri, ci Asociației de Vânătoare, entitate juridica distincta iar atribuirea unui fond de vânătoare nu se face in favoarea unei asociații de proprietari. Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat, pe cale de excepție, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibila, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În ceea ce privește inadmisibilitatea, a arătat că potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu dispozițiile art. 109 alin. (2) din C. proc. civ., înainte de a se adresa instanței de judecată, persoana vătămată trebuie să parcurgă procedura plângerii prealabile, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Pe fond, a apreciat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată. Asupra excepțiilor invocate, reclamanta a solicitat respingerea acestora, arătând că atât practica judiciara, cât și doctrina au stabilit faptul că interesul este legitim când se urmărește apărarea unui drept subiectiv recunoscut prin lege, iar în speță, reclamanta este reprezentantul convențional al persoanelor care dețin dreptul de proprietate asupra terenurilor cu destinația de fond cinegetic ce urmează a fi administrate/gestionate în baza unei hotărâri de atribuire pe care o consideră nelegală.

Având un interes direct în promovarea acțiunii și dovedind totodată faptul că hotărârea a cărei anulare o solicită lezează în mod direct interesele sale, precum și scopul pentru care reclamanta s-a constituit, aducând-o în imposibilitate de a-și aduce la îndeplinire obiectivele propuse prin Statut și Actul de Constituire, a apreciat că se impune și respingerea excepției lipsei calității sale procesuale active. În dosarul conexat nr. 371/35/2011, reclamanta Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.” a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și Asociația de proprietari de terenuri „A.C.N.”, suspendarea hotărârii Comisiei de atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond, apreciind că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin completarea și extinderea de acțiune, reclamanta a solicitat citarea în cauză în calitate de pârâtă și a Asociației de Vânătoare „C.H.” Salonta, asociație în favoarea căreia s-a dispus atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice de pe Fondul cinegetic nr. F1. „P." din județul Bihor, în baza propunerii pârâtei de rândul 2 - depuse la dosarul constituit în baza prevederilor Legii nr. 407/2006 și a Regulamentului nr. 1221 din 11 august 2010. Prin întâmpinările depuse la dosarul conexat, pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și Asociația de proprietari de terenuri „A.C.N.” au solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată, arătând că aceasta nu întrunește condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Pârâta Asociația de proprietari de terenuri „A.C.N.” invocă, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a calității procesuale pasive a acestei pârâte, precum și excepția lipsei de interes a reclamantei pentru aceleași aspecte arătate și cu privire la acțiunea în anulare formulată de reclamantă. Prin sentința nr. C2./CA - P.I.

din data de 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor; s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.”, invocată de pârâta Asociația de Proprietari de Terenuri „A.C.N.”, cu privire la acțiunea formulată și cererea de suspendare și s-a respins acțiunea și cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.” în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Asociația de Proprietari de Terenuri „A.C.N.” și Asociația de vânătoare „C.H.” ca fiind formulate de o parte fără interes în cauză; s-a respins cererea formulată de pârâta Asociația de Proprietari de Terenuri „A.C.N.”, privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând cu prioritate excepțiile invocate, a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiata, având în vedere faptul că, potrivit anexei 1 la procesul-verbal din 06 iunie 2011 s-a îndeplinit procedura prealabilă prin formularea contestațiilor nr. C1./2011, C2./2011 și C3./2011, respinse de către pârât. În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei, a reținut instanța de fond că reclamanta Asociația de proprietari de terenuri „C.A.”, prin acțiune a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor să emită o hotărâre de atribuire directă a fondului cinegetic nr. F1. „P.” în favoarea Asociației de vânătoare „F.A.”, situație în care rezultă în mod evident că interesul în cauză nu este al reclamantei, ci al Asociației de vânătoare „F.A.”, care nu este parte în proces și nu și-a exprimat interesul de a participa în cauză.

S-a mai reținut că deși reclamanta a propus ca gestionar, în temeiul art. 31 alin. (1) din Ordinul nr. 1221/2010, pe Asociația de vânătoare „F.A.”, la procedura de atribuire participa asociația de vânătoare și nu asociația de proprietari, deoarece conform art. 1 lit. k) și art. 7 din Legea nr. 407/2006, asociația de vânătoare poate fi gestionar, și nu asociația de proprietari. În raport de dispozițiile art. 1 lit. k) și art. 7 din Legea nr. 407/2006, art. 1 lit. m), art. 7 și art. 8 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, s-a constatat că interes personal în a cere anularea hotărârii de atribuire și obligarea pârâtului de rând 1 să emită hotărârea de atribuire, are doar asociația de vânătoare ce a participat la atribuirea directă, respectiv Asociația de vânătoare F.A.

și nu asociația de apropritari care a propus-o, raportul juridic născându-se între pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor și gestionar. În fine, Curtea de Apel a constatat că, Asociația de vânătoare „F.A.”, nu și-a manifestat interesul de a participa în cauză și nici nu a făcut dovada că a împuternicit pe reclamantă să o reprezinte în cauză și să formuleze acțiunea în numele ei, deoarece acest fapt nu rezultă nici din acțiune și nici nu a fost depus un mandat special în acest sens la dosar. Fiind respinsă acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără interes în cauză, instanța nu a mai analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Asociația de proprietari de terenuri „A.C.N.”, invocată de aceasta, iar cheltuielile de judecată au fost respinse ca nedovedite.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.” a susținut în esență că în mod eronat instanța de fond a apreciat că nu justifică un interes în promovarea acțiunii. Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că în opinia sa, interesul este justificat pe de o parte din calitatea sa de reprezentant al proprietarilor terenurilor pe care se află fonduri cinegetice iar pe de altă parte de calitatea sa de participant la procedura de atribuire directă a fondului de vânătoare.

În același sens, recurenta-reclamantă a susținut că gestionarul fondului propus de aceasta nu poate sta în judecată ca o entitate de sine stătătoare, întrucât acest gestionar este în fapt un simplu împuternicit al proprietarilor de teren forestier - propus de aceștia pentru a le administra/gestiona fondul cinegetic. În ceea ce privește folosul practic urmărit prin promovarea acțiunii, recurenta-reclamantă a arătat că acesta constă în intrarea în legalitate prin anularea unei hotărâri adoptate pe baza unor acte nelegale cu consecința directă de admitere a dosarului întocmit și depus de aceasta sau continuarea procedurii de atribuire prin licitație publică conform art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 1221/2010.

Intimatul-pârât Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond și respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă susținând în esență că în mod corect s-a admis prin sentința atacată excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii formulată de reclamantă. Intervenienta Asociația de Vânătoare F.A. a formulat o cerere de intervenție în interesul recurentei-reclamant prin care a solicitat admiterea recursului declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. C2./CA/2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și pe cale de consecință casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În susținerea cererii formulate, intervenienta a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamanta nu ar avea un interes direct în cauză pentru a ataca actul administrativ ce formează obiectul dosarului. Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele expuse în continuare.

În fapt, obiectul acțiunii precizate formulate de recurenta-reclamantă în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Asociația de Proprietari de Trenuri „A.C.N.” și Asociația de Vânătoare „C.H.”, l-a constituit anularea hotărârii Comisiei de atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului, prin care s-a dispus atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice de pe Fondul cinegetic nr. F1. denumit „P.” din județul Bihor, în favoarea Asociației de Vânătoare „C.H.” Salonta, propusă de Asociația de Proprietari de Terenuri „A.C.N.” județul Bihor.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante potrivit cărora aceasta justifică un interes în promovarea acțiunii formulate, instanța de control judiciar apreciază că, în mod corect, s-a reținut prin sentința atacată lipsa interesului acesteia având în vedere petitul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, recurenta-reclamantă solicitând anularea hotărârii de atribuire directă a fondului cinegetic nr. F1. „P.” și a actelor subsecvente și obligarea pârâtului Ministerul Mediului și a Schimbărilor Climatice la emiterea unei hotărâri de atribuire directă în favoarea Asociației de Vânătoare „F.A.”, fiind evident că aceasta a acționat în interesul acestei asociați de vânătoare care nu a fost parte în proces.

Astfel cum s-a statuat în doctrină, una din condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni civile este și justificarea unui interes care a fost definit ca fiind folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv să fie legitim, să fie născut și actual și să fie personal și direct adică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare să aparțină celui care recurge la acțiune.

Potrivit dispozițiilor Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, respectiv dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. a) atribuirea directă dreptului de gestionare se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură în calitate de administrator, pentru: lit. a) gestionarul propus de proprietarii de terenuri, în condițiile prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 40/2006 cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din același regulament, atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedește îndeplinirea uneia din următoarele condiții: a) este propus prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a). Din perspectiva acestor prevederi legale cât și a dispozițiilor art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care definesc persoana vătămată ca fiind orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond prin sentința atacată că interes personal în formularea unei acțiuni, având ca obiect anularea hotărârii de atribuire directă și obligarea pârâtului de rang 1 să emită o nouă hotărâre de atribuire, are doar asociația de vânătoare care a participat la atribuirea directă, respectiv Asociația de Vânătoare „F.A.” și nu recurenta-reclamantă care reprezintă asociația de proprietari care a propus-o.

Propunerea făcută de recurenta-reclamantă în ceea ce privește Asociația de vânătoare „F.A.” reprezintă în fapt doar una din condițiile necesare conform prevederilor art. 3 din ordinul nr. 1221/2010, ceea ce nu îi conferă acesteia calitatea de solicitant și procedura de atribuire directă a fondului cinegetic, contractul de gestionare încheindu-se cu solicitantul, respectiv cu Asociația de vânătoare, în calitate de gestionar.

Astfel fiind, întrucât solicitant și semnatar al contractului de gestionare a fondului cinegetic nu poate fi decât Asociația de vânătoare „F.A.” cu respectarea tuturor condițiilor legale prevăzute de Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic cât și a prevederilor Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin ordinul nr. 1221/2010, rezultă că interes personal pentru anularea hotărârii de atribuire directă și obligarea intimatului-pârât Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - în calitate de administrator - nu poate avea decât asociația de vânătoare propusă de recurenta-reclamantă iar nu asociația de proprietari care a propus-o și care are calitatea de recurent-reclamant, în prezenta cauză.

Totodată, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut prin sentința atacată, faptul că Asociația de vânătoare „F.A.” nu și-a manifestat interesul de a participa în cauză și nici nu a făcut dovada că ar fi împuternicit pe reclamantă să o reprezinte în cauză și să formuleze acțiunea în numele său. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, reținând că sentința pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A.” cât și cererea de intervenție accesorie în interesul recurentei-reclamante de către Asociația de Vânătoare „F.A.”, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația de Proprietari de Terenuri „C.A." împotriva sentinței nr. C2./CA - P.I. din data de 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și cererea de intervenție formulată de Asociația de Vânătoare F.A., ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013.