ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 888/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 888/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Oradea,

reclamanta A.V.P.S. Ceica a solicitat anularea în parte a Procesului-verbal din

7 ianuarie 2013 cu Anexa nr. 1, pct. 4, Anexa nr. 2, pct. 2 și Anexa nr. 3,

pct. 1, încheiate la 7 ianuarie 2013 la sediul Ministerului Mediului și

Pădurilor, iar prin cererea completatoare a solicitat anularea Dovezii nr. X1

și anexei la aceasta, emise de I.T.R.S.V. Oradea, anularea adreselor emise de

primăriile precizate și anularea în parte a Procesului-verbal din 7 ianuarie

2013 și a Referatului din 15 martie 2012 privind rezultatele finale pentru

atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către

proprietarii de terenuri Anexa 1, pct. 2, Anexa 2 - poz. 1.

de fond

Prin Sentința nr. 201

din 16 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea a fost admisă în parte acțiunea

precizată de reclamanta A.V.P.S. Ceica în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Mediului și Schimbărilor Climatice - Comisia de Atribuire a Dreptului de

Gestionare a Faunei Cinegetice din cadrul Direcției Generale Păduri, A.J.V.P.S.

Bihor, A.P.T.C., Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare,

Primăria Comunei Ceica, Primăria Comunei Drăgești, Primăria Comunei Sâmbăta, Primăria

Comunei Lăzăreni, Primăria Comunei Holod și, în consecință s-a dispus:

- anularea Dovezii

nr. X1 din 12 decembrie 2012 și a Anexei la Dovadă emisă de Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea;

- anularea în parte a

Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 întocmit de Ministerul Mediului și

Pădurilor - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice,

respectiv a Anexei nr. 2, pct. 2, precum și a Anexei 3 pct. 1, sub aspectul

constatării că A.P.T.C. deține 97,17% din fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia;

- anularea în parte a

Referatului din 15 martie 2013 referitor la rezultatele finale privind

atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către

proprietarii de terenuri emis de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice

- Direcția Generală Păduri, a Anexei 1 - pct. 2, respectiv a anexei 2 - pct. 1

- sub aspectul constatării că A.P.T.C. deține 97,17% din fondul cinegetic nr.

42 Lupoaia și a validării propunerii A.J.V.P.S. Bihor ca viitor gestionar al

acestui fond cinegetic.

A fost respins restul

capetelor de cerere.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că Ministerul Mediului și Pădurilor -

Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a analizat

dosarele depuse pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice

din cuprinsul fondurilor cinegetice care au făcut obiectului anunțului publicat

de Ministerului Mediului și Pădurilor la data de 27 decembrie 2012.

Constatările rezultate din analizarea dosarelor au fost consemnate în cuprinsul

Procesului-verbal încheiat la data de 7 ianuarie 2013.

Prin Procesul-verbal

din 7 ianuarie 2013, Anexa 3, a fost respinsă propunerea formulată de

reclamantul A.V.P.S. Ceica, în calitate de solicitant de atribuire.

Argumentul care a

stat la baza respingerii propunerii este faptul că A.P.T. Valea Holodului

deține o suprafață de 55,47%, comparativ cu A.P.T.C. care deține 97,17% din

suprafața fondului cinegetic 42 Lupoaia, motiv pentru care, prin același

proces-verbal, Anexa 2, fondul de vânătoare a fost atribuit în gestiune pârâtei

A.J.V.P.S. Bihor, propusă de A.P.T.C.

Reclamanta A.V.P.S. a

formulat plângere prealabilă în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea

nr. 554/2004 iar, ulterior, a introdus acțiune în anulare a Procesului-verbal

din 7 ianuarie 2013, a Anexei nr. 1 pct. 4, Anexei nr. 2 pct. 2 și Anexei nr. 3

pct. 1 emis de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei

cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor.

Ulterior, reclamantul

și-a precizat acțiunea, arătând că solicită și anularea Dovezii nr. X1 și

Anexei la Dovada X1 emise de I.T.R.S.V. Oradea, prin care se certifică faptul

că terenurile membrilor asociați ai A.P.T.A.P.P., prevăzute în anexă, sunt

incluse în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia, jud. Bihor, precum și anularea

adeverințelor emise de primăriile precizate cu încălcarea Ordinului nr. 33/2002

și a Referatului din 15 martie 2012, privind rezultatele finale pentru

atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către

proprietarii de terenuri Anexa 1 - poziția 2, Anexa 2 - poziția 1, referat emis

ulterior introducerii acțiunii, ca urmare a definitivării procedurii atribuirii

directe.

Prin Referatul din 15

martie 2012 și a anexelor subsecvente, privind rezultatele finale pentru

atribuirea directă a fondurilor cinegetice se aprobă atribuirea fondului de

vânătoare 42 Lupoaia, în condițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006

pârâtei A.J.V.P.S. Bihor, propusă de A.P.T.C.

Au fost inovate

prevederile art. 3 din Regulamentului privind atribuirea dreptului de

gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și

Pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, potrivit

cărora "atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice

din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedește

îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții:

a) este propus, prin

înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o

asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește

deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză,

pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a); (2) în situația în care,

două sau mai multe asociații de proprietari fac dovada că dețin peste 50% din

suprafața fondului cinegetic, atribuirea se realizează în favoarea

gestionarului propus de asociația care deține suprafața cea mai mare."

De asemenea, au fost

reținute prevederile art. 4 din Regulament, potrivit cărora "pentru

recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond

cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii,

individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să

facă dovada:

a) deținerii în

proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu

copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea

administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren

respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe

propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de

teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz, întocmită conform

modelului prevăzut în anexă;

b) includerii

suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită

atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul

teritorial de regim silvic și de vânătoare în a cărui rază de competență se

află fondul cinegetic în cauză.

(2) Pentru

recunoașterea legitimității asociațiilor de proprietari de terenuri cu drept de

a propune gestionarul fondului cinegetic, acestea trebuie să îndeplinească

următoarele condiții:

a) sunt constituite

conform legii;

b) au ca scop

alegerea și propunerea gestionarului fondului cinegetic în cuprinsul căruia

persoanele asociate dețin în proprietate mai mult de 50% din suprafața

acestuia, care administratorul fondului cinegetic poate încheia contract de

gestionare.

Din conținutul

acestor prevederi, instanța de fond a apreciat că atribuirea directă a

dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice

se realizează dacă solicitantul dovedește că este propus, prin înscrisuri

originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de

proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în

proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză, pentru

situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) (în cazul în care atribuirea

directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează prin

atribuire directă pentru gestionarul propus de proprietarii de terenuri (art. 3

alin. (1) lit. a).

Pentru recunoașterea

deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic,

pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual

sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada

deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de

proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate

de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de

teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de

declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a

proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz,

întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 (art. 4 alin. (1) lit. a)).

De asemenea, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b), este necesară includerea

suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită

atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul

teritorial de regim silvic și de vânătoare în a cărui rază de competență se

află fondul cinegetic în cauză.

În speță, în legătură

cu solicitarea făcută de A.P.T.A.P.P. pentru pârâta A.J.V.P.S., instanța de

fond consideră nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 alin. (1) lit.

a) coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. a), vizând deținerea în proprietate a

peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză. Astfel cum s-a menționat

anterior, potrivit art. 4, dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de

teren incluse în asociațiile de proprietari, se face cu copii de pe documentele

de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială

pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective.

Urmare a Cererii

formulate de A.J.V.P.S. Bihor la 7 decembrie 2012, prin care solicită

eliberarea dovezii prevăzute de art. 4 lit. b) din Ordinul 1221 pentru fondul

cinegetic 42 Lupoaia, I.T.R.S.V. Oradea eliberează Dovada X1 din 12 decembrie

2012 cu Anexa aferentă, prin care arată că, "văzând documentele depuse de

A.P.T.C., prin care se face dovada proprietății terenurilor aparținând membrilor

asociați, analizând modul în care suprafețele terenurilor deținute în

proprietate se suprapun peste suprafața fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia,

I.T.R.S.V. certifică faptul că terenurile prevăzute în anexa la prezenta sunt

incluse în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia, jud. Bihor.

Instanța de fond a

arătat că însumând suprafețele de teren cuprinse în Anexa la Dovada X1 emisă de

I.T.R.S.V. Oradea la 12 decembrie 2012, aflată la dosar, cu privire la care au

fost depuse copii ale titlurilor de proprietate, rezultă o suprafață totală de

1045 ha inclusă în fondul cinegetic 42 Lupoaia, în loc de 6473,35 ha cum s-a

menționat la sfârșitul anexei. Această ultimă suprafață a rezultat în urma

faptului că I.T.R.S.V. a luat în considerare și adeverințele emise de Primăria

Comunei Ceica, Primăria Comunei Drăgești, Primăria Comunei Sâmbăta, Primăria

Comunei Lăzăreni, Primăria Comunei Holod.

În legătură cu aceste

adeverințe eliberate de primăriile enumerate anterior, s-a constatat de către

instanța de fond că acestea atestă faptul că persoanele la care se face

referire figurează în Registrul agricol cu suprafețele de teren indicate în

cuprinsul lor, nicidecum nu se atestă faptul că respectivele persoane dețin în

proprietate suprafețele de teren indicate și că textul art. 4 alin. (1) lit. a)

prevede expres faptul că dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de

teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de

proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a

cărei rază se află suprafețele de teren respective, adeverințele emise de

primării nefăcând dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren

respective, în sensul articolului indicat.

În fișa fondului de

vânătoare 42 Lupoaia, aflată la dosar, se precizează că totalul suprafeței

cinegetic productive este de 6614 ha, astfel că, raportând suprafața de 1045 ha

cu privire la care A.P.T.A.P.P. a făcut dovada deținerii în proprietate conform

art. 4 alin. (1) lit. a), la suprafața fondului, instanța de fond a considerat

că reiese un procent mult sub procentul de 50% din suprafața fondului cinegetic

în cauză, condiție necesară pentru admiterea solicitării de atribuire directă a

unui fond cinegetic de către un solicitant.

Au fost respinse

restul capetelor de cerere privind anularea adeverințelor eliberate de

primării, ca neîntemeiate, pentru că instanța nu a constatat existența unor

vicii de formă care să impună anularea lor și nici faptul că ele nu ar

corespunde realității, respectiv că persoanele enumerate în cuprinsul lor nu ar

figura în registrul agricol cu suprafețele de teren indicate, însă, așa cum s-a

menționat anterior, aceste mențiuni nu sunt în măsură să facă dovada dreptului

de proprietate asupra terenurilor la care se face referire, o astfel de dovadă

putându-se face exclusiv cu titlurile de proprietate depuse la dosar.

Referitor la capătul

de cerere prin care reclamantul solicită ca instanța să dispună Ministerului

Mediului încheierea contractului de gestionare cu A.V.P.S. Ceica instanța a

precizat că nu a fost analizat întrucât această solicitare a fost formulată

doar înăuntrul termenului de pronunțare, prin concluziile scrise atașate la

dosarul cauzei, motiv pentru care nu au putut fi supuse dezbaterii

contradictorii conform dispozițiilor C. proc. civ.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și

Vânătoare Oradea, A.J.V.P.S. Bihor și Ministerul Mediului și Schimbărilor

Climatice.

I. În recursul

declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea s-a

arătat că la Cererea A.J.V.P.S. Bihor din 7 decembrie 2012 și înregistrată la

I.T.R.S.V. Oradea la 10 decembrie 2012, acesta, în temeiul art. 4 alin. (1)

lit. b) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei

cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr.

1221/2010, a emis Dovada nr. X1 din 12 decembrie 2012 și Anexa nr. X1 din 12

decembrie 2012, în baza documentelor de proprietate asupra terenurilor înscrise

în A.P.T.C. (titluri de proprietate și adeverințe eliberate de unitățile

administrativ-teritoriale) și au fost depuse în vederea atribuirii directe a

fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia din județul Bihor.

Tot în temeiul art. 4

alin. (1) lit. b) din același regulament a fost emisă Dovada din 12 decembrie

2012 și Anexa din 12 decembrie 2012 în baza documentelor de proprietate asupra

terenurilor înscrise în A.P.T. Valea Holodului (titluri de proprietate și

adeverințe eliberate de unitățile administrativ-teritoriale și au fost depuse la

dosarul înaintat de reclamanta A.V.P.S. Ceica).

S-a precizat că în

Dovada nr. X1 din 12 decembrie 2012 s-a certificat că din suprafața totală de

teren de 10.316,58 ha cuprinsă în documentele de proprietate și în adeverințele

eliberate de unitățile administrativ-teritoriale, suprafața de 6.473,35 ha este

inclusă în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia în favoarea pârâtei A.J.V.P.S.

Bihor, iar în Dovada din 12 decembrie 2012 se certifică faptul că din suprafața

totală de teren de 6.046,70 ha cuprinsă în documentele de proprietate și în

adeverințele eliberate de unitățile administrativ-teritoriale, suprafața de

teren de 3.718,28 ha este inclusă în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia în

favoarea reclamantei A.V.P.S. Ceica.

Instanța de fond a

anulat Dovada nr. X1/2012, dar recurentul apreciază că această soluție este

legală, în raport de prevederile art. 6 și 8 din Legea nr. 407/2006, cu

modificările și completările ulterioare, legea vânătorii și a protecției

fondului cinegetic și art. 1, 3, 4, 7 și 9 din Regulamentul privind atribuirea

dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului

Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările

ulterioare.

Recurentul a

considerat că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii

pentru că art. 4 alin. (1) lit. a) prevede că dovada deținerii în proprietate a

suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari se face cu copii de

pe documentele de proprietate sau cu înscrisuri eliberate de unitatea

administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren

respective, prevederi care nu au fost respectate de instanța de fond pentru că

a exclus adeverințele de proprietate eliberate de primării.

S-a solicitat

admiterea recursului și menținerea Dovezii nr. X1/2012 și a anexei emise de

I.T.R.S.V. Oradea.

II. În recursul

declarat de A.J.V.P.S. Bihor s-a solicitat, în principal, casarea hotărârii

atacate cu retrimiterea dosarului la prima instanță în vederea rejudecării

fondului cauzei, în subsidiar, casarea hotărârii cu retrimiterea dosarului

către Curtea de Apel Oradea, respectiv Tribunalul Bihor, în vederea

soluționării cererilor formulate conform competențelor materiale stabilite de

art. 10 din Legea nr. 554/2004, în terțiar, modificarea hotărârii atacate în

sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta

A.V.P.S. Ceica.

În motivele de recurs

s-a arătat că Ministerul Mediului și Pădurilor a procedat la atribuirea

fondurilor de vânătoare către gestionarii stabiliții prin dispoziția Comisiei

de atribuire, luând act că A.P.T.C. deține un procent de terenuri de peste 50%

din fondul cinegetic 42 Lupoaia și au fost luate în considerare documentele

care atestau proprietatea, documente întocmite și prezentate conform

Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

A fost criticată

soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:

- pronunțarea asupra

unor chestiuni/nulități neinvocate de părți

Strict procedural,

reclamanta nu a invocat pe calea acțiunii formulate faptul că adeverințele de

proprietate eliberate de primării nu certifică dreptul de proprietate.

Problema dacă aceste

adeverințe de proprietate justifică sau nu proprietatea putea fi ridicată din

oficiu doar dacă ar fi fost o chestiune de ordine publică, ceea ce nu este

cazul și, oricum, trebuia să fie pusă în discuția părților de către instanță și

abia apoi să se pronunțe asupra ei.

Admiterea unor

nulități invocate din oficiu de către prima instanță și nepuse în discuția

părților atrage, susține recurenta, casarea cu trimitere spre rejudecare.

- neverificarea

interesului și a calității procesuale a reclamantei

Reclamanta nu putea

justifica nevalabilitatea adeverințelor eliberate recurentei în măsura în care

în dosarul propriu al reclamantei majoritatea documentelor care justificau

proprietatea erau tocmai adeverințele de proprietate.

Prin admiterea

acțiunii, instanța de fond a invalidat poziția recurentei și a deschis

reclamantei calea pentru atribuirea fondului cinegetic, dar nu a verificat

situația reclamantei care la rândul ei are aproape în întregime justificată

proprietatea asociației de proprietari doar cu adeverințe de proprietate.

Pentru că problema nu

a fost pusă în discuția părților nu s-au putut invoca aceste aspecte cu ocazia

soluționării cauzei în fața primei instanțe, astfel că se impune casarea cu

trimitere spre rejudecare.

- nepronunțarea

asupra chestiunii necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește

anularea adeverinței emise de I.T.R.S.V. Oradea

Deși în fața

instanței de fond, în raport de capetele de cerere privind anularea

Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 sau anularea dovezii și anexei la

dosarele emise de I.T.R.S.V. Oradea, s-au solicitat lămuriri pentru că

emitenții actelor sunt entități de nivel local și central, nu a fost pusă în

discuția părților problema competenței.

Fiind vorba de

competențe diferite și pentru că nu a fost verificată procedura prealabilă în

cazul actelor emise de autoritățile locale, recurentul a apreciat că se impune

casarea cu trimitere la instanțele competente, din care una este Tribunalul

Bihor, pentru a se verifica emiterea adeverinței de către I.T.R.S.V. Oradea.

În ceea ce privește

dreptul recurentei, s-a considerat că instanța de fond, în mod greșit a

apreciat că primăriile, consiliile locale, prefecturile, consiliile județene,

comisiile locale și comisiile județene de atribuire a dreptului de proprietate

pot elibera numai titluri de proprietate pentru justificarea unei proprietăți

întrucât această interpretare ar fi contrară legii care folosește și sintagma

"înscrisuri eliberate de unitățile administrativ-teritoriale" alături

de titlurile de proprietate, iar înscrisurile eliberate de unitățile

administrativ-teritoriale nu pot fi considerate titluri de proprietate.

Lipsirea de efecte

juridice a adeverințelor eliberate de primării a fost apreciată ca fiind o

greșeală pentru că Registrul agricol face dovada deplină a proprietății pentru

autoritățile publice fiscale.

A fost criticată

soluția instanței de fond și pentru că a fost anulată Dovada nr. X2/2012 a

I.T.R.S.V. Oradea fără a ține seama de faptul că această autoritate a procedat

la efectuarea de verificări faptice în teren, precum și scriptice, prin

compararea și suprapunerea terenurilor proprietarilor din A.P.T.C. cu limitele

fondului cinegetic 42 Lupoaia, verificări care au durat mai multe zile, au

presupus eforturi.

III. În recursul

declarat de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a fost criticată

soluția instanței de fond, deoarece:

- instanța nu s-a

pronunțat asupra excepției tardivității cererilor completatoare depuse de către

reclamanta A.V.P.S. Ceica.

În baza art. 132

alin. (1) C. proc. civ., Ministerul Mediului a invocat excepția tardivității

modificării acțiunii introductive, dar instanța de fond nu a analizat această

excepție.

- în cauză nu sunt

incidente motive pentru anularea Dovezii nr. X1/2012 și a anexei la dovadă

emisă de I.T.R.S.V. Oradea și, în mod greșit instanța de fond nu a avut în

vedere și nu a luat în considerare adeverințele emise de Primăria Comunei

Ceica, Drăgești, Sâmbăta, Lăzăreni și Holod, având în vedere că art. 4 alin.

(1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a

faunei cinegetice prevede că dovada proprietății se poate face și cu înscrisuri

eliberate de unitățile administrativ-teritoriale.

Condiția esențială

pentru ca atribuirea să fie legală este ca proprietarii care au propus

gestionarul să dețină peste 50% din suprafața fondului cinegetic și, din

probele administrate, reiese că A.P.T.C. a îndeplinit această condiție.

- instanța de

judecată nu a avut în vedere faptul că actele administrative beneficiază de

prezumția de legalitate, autenticitate și de veridicitate.

Dovezile emise de

Ministerul Mediului - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei

cinegetice, precum și tabelele nominale și celelalte înscrisuri emise de

autoritățile locale ale comunelor în raza cărora există terenurile incluse în

fondul cinegetic 42 Lupoaia respectă condițiile de formă și de fond prevăzute

de lege.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea ca

neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.P.S.

Ceica.

Intimata A.V.P.S.

Ceica a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor formulate

de A.J.V.P.S. Bihor și I.T.R.S.V. Oradea.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursurile pentru următoarele considerente:

În legătură cu

excepția tardivității recursului declarat recurentul-pârât Ministerul Mediului,

Apelor și Pădurilor, excepție invocată de intimata-reclamantă A.V.P.S. se

constată că aceasta este nefondată.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii", iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

"hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi

atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată la data de 30 decembrie 2013, iar recursul a fost declarat la

data de 13 ianuarie 2014, prin poștă, potrivit dovezilor aflate la dosarul de

recurs, fără a fi depășit termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal

sus-citat.

Pe fondul cererilor

de recurs formulate, trebuie reținut faptul că, inițial, instanța de fond a

fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a Procesului-verbal din 7

ianuarie 2013, cu anexa nr. 1, pct. 4, anexa nr. 2 pct. 2 și anexa nr. 3 pct.

1, încheiate la 7 ianuarie 2013 la sediul Ministerului Mediului și Pădurilor.

Ulterior, la 12 iunie

2013, a formulat o cerere de completare a acțiunii și s-a solicitat anularea în

parte a Referatului din 15 martie 2012 privind rezultatele finale pentru

atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către

proprietarii de terenuri Anexa 1 - poziția 1 și Anexa 2 - poziția 1.

La termenul din 17

septembrie 2013, reclamanta a depus o nouă cerere completatoare și a solicitat

anularea Dovezii nr. X1 și anexei la Dovada nr. X1 emisă de I.T.R.S.C. Oradea,

introducerea în cauză a A.P.T.C., I.T.R.S.V. Crișana, a Primăriilor Comunelor

Ceica, Drăgești, Sâmbăta, Lăzăreni, Holod, pentru că s-a solicitat și anularea

actelor de proprietate emise de aceste primării în mod nelegal.

Din probele depuse la

dosar rezultă că Dovada nr. X1/2012 și anexa la aceasta, au fost emise de

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea și prin aceasta se

certifică faptul că din suprafața totală de teren de 10.316,58 ha cuprinsă în

documentele de proprietate și în adeverințele eliberate de unitățile

administrativ-teritoriale suprafață de 6.473,35 ha este inclusă în fondul

cinegetic nr. 42 Lupoaia în favoarea pârâtei A.J.V.P.S. Bihor.

Prin Procesul-verbal

din 7 ianuarie 2013 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor - Comisia de

atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a analizat dosarele

depuse pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, dar și

notificarea unui grup de persoane fizice proprietare de terenuri, înregistrată

la 7 ianuarie 2012 la Ministerul Mediului și Pădurilor prin care se sesizează

faptul că anumite suprafețe aparținând A.P.T.C. nu se regăsesc în fondul

cinegetic nr. 42 Lupoaia din județul Bihor și în Anexa nr. 1, poz. 4 se face

mențiunea că pentru fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia solicitantul de atribuire

este A.J.V.P.S. Bihor, la propunerea A.P.T.C., iar în Anexa nr. 3 pentru

același fond cinegetic nr. 42 Lupoaia a fost respinsă cererea solicitantului

A.V.P.S. Ceica la propunerea A.P.T. Valea Holodului cu motivarea că A.P.T.

Valea Holodului deține o suprafață de 55,47% comparativ cu A.P.T.C. care deține

97,17% și propune ca viitor gestionar al fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia pe

A.J.V.P.S. Bihor.

Prin Referatul din 15

martie 2013 emis de Direcția Generală a Pădurii din cadrul Ministerului

Mediului și Schimbărilor Climatice, în Anexa nr. 1 au fost indicate fondurile

cinegetice pentru care se aprobă atribuirea în condițiile art. 8 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar la

poziția 2 apare înscris pentru fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia solicitantul de

atribuire A.J.V.P.S. Bihor, la propunerea A.P.T.C. În anexa nr. 3 a aceluiași

referat s-au înscris solicitările respinse pentru fondurile cinegetice

atribuite în condițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu

modificările și completările ulterioare, iar la poziția nr. 1 apare mențiunea

cu privire la cererea solicitantului A.V.P.S. Ceica la propunerea A.P.T. Valea

Holodului cu motivarea că A.P.T. Valea Holodului deține o suprafață de 55,47%

comparativ cu A.P.T.C. care deține 97,17% și propune ca viitor gestionar al

fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia pe A.J.V.P.S. Bihor.

După cum se poate

observa, prin cererile succesive de modificare și completare a acțiunii

inițiale, reclamanta a solicitat atât anularea unor acte emise de autoritățile

publice locale (Dovada nr. X1/2012 și a anexei la aceasta emisă de I.T.R.S.V.

Oradea, adeverințele emise de Primăriile Comunelor Ceica, Drăgești, Sâmbăta,

Lăzăreni, Holod), dar și de autoritățile publice centrale (Procesul-verbal din

7 ianuarie 2013 emis de Ministerul Mediului - Comisia de atribuire a dreptului

de gestionare a faunei cinegetice și Referatul din 15 martie 2013 emis de Ministerul

Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală a Pădurilor).

Cu toate acestea,

instanța de fond nu a pus în discuția părților, așa cum s-a solicitat de către

pârâta A.J.V.P.S. Bihor, problema competenței soluționării cererilor completatoare

și nici pe cea a tardivității formulării cererilor completatoare, așa cum se

solicitau de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Mai mult, a

soluționat cauza și a anulat atât acte administrative emise de autoritățile

centrale, dar și acte administrative emise de autoritățile locale, cu

încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004.

Conform art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, secția de contencios administrativ și fiscal a

curții de apel poate soluționa, în primă instanță, litigiile referitoare la

actele administrative emise de autoritățile publice centrale, dar nu poate

soluționa acțiunile formulate împotriva actelor administrative emise de

autoritățile sau instituțiile publice locale întrucât competența, în această

situație, revine secției de contencios administrativ a tribunalului.

În raport de aceste

prevederi și cum instanța de fond nu a analizat competența de soluționare a

cauzei, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei

spre rejudecare, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea

nr. 554/2004.

La rejudecare,

instanța de fond trebuie să analizeze competența de soluționare a cauzei și

dacă se va constata că pentru unele capete de cerere nu este competentă

material să le soluționeze, va pune în discuția părților disjungerea capetelor

de cerere ce nu sunt de competența sa și declinarea lor în favoarea instanței

competente, iar pentru fiecare capăt de cerere trebuie să se verifice

îndeplinirea sau nu a procedurii prealabile, cerință obligatorie într-un

litigiu de contencios administrativ, potrivit art. 7 din Legea contenciosului

administrativ.

Numai după stabilirea

competenței se va putea trece la soluționarea cauzei și vor fi analizate atât

susținerile reclamantei, dar și ale pârâților, în legătură cu legalitatea

actelor administrative contestate din perspectiva aplicării dispozițiilor art.

3 și 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei

cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr.

1221/2010, cu modificările și completările ulterioare.

În legătură cu

aplicarea acestor articole, instanța de fond, la rejudecare, va trebui să

stabilească dacă reclamanta solicită anularea adeverințelor emise de primăriile

indicate în cererea de chemare în judecată pentru că acestea nu ar reprezenta

"înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială", așa cum

prevede Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010, cu

modificările și completările ulterioare sau pentru că acestea conțin erori sau

mențiuni false cu privire la deținători și suprafețele acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții A.J.V.P.S. Bihor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic

și de Vânătoare Oradea și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Comisia de

Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice din cadrul Direcției

Generale a Pădurilor împotriva Sentinței nr. 201/2013 din 26 noiembrie 2013 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 februarie 2015.

Procesat

de GGC - AZ