ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 888/2015

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Oradea, reclamanta A.V.P.S. Ceica a solicitat anularea în parte a Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 cu Anexa nr. 1, pct. 4, Anexa nr. 2, pct. 2 și Anexa nr. 3, pct. 1, încheiate la 7 ianuarie 2013 la sediul Ministerului Mediului și Pădurilor, iar prin cererea completatoare a solicitat anularea Dovezii nr. X1 și anexei la aceasta, emise de I.T.R.S.V. Oradea, anularea adreselor emise de primăriile precizate și anularea în parte a Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 și a Referatului din 15 martie 2012 privind rezultatele finale pentru atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către proprietarii de terenuri Anexa 1, pct. 2, Anexa 2 - poz.

1. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 201 din 16 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamanta A.V.P.S. Ceica în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Comisia de Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice din cadrul Direcției Generale Păduri, A.J.V.P.S.

Bihor, A.P.T.C., Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare, Primăria Comunei Ceica, Primăria Comunei Drăgești, Primăria Comunei Sâmbăta, Primăria Comunei Lăzăreni, Primăria Comunei Holod și, în consecință s-a dispus: - anularea Dovezii nr. X1 din 12 decembrie 2012 și a Anexei la Dovadă emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea; - anularea în parte a Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 întocmit de Ministerul Mediului și Pădurilor - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, respectiv a Anexei nr. 2, pct. 2, precum și a Anexei 3 pct. 1, sub aspectul constatării că A.P.T.C.

deține 97,17% din fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia; - anularea în parte a Referatului din 15 martie 2013 referitor la rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către proprietarii de terenuri emis de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală Păduri, a Anexei 1 - pct. 2, respectiv a anexei 2 - pct. 1 - sub aspectul constatării că A.P.T.C. deține 97,17% din fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia și a validării propunerii A.J.V.P.S. Bihor ca viitor gestionar al acestui fond cinegetic. A fost respins restul capetelor de cerere.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că Ministerul Mediului și Pădurilor - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a analizat dosarele depuse pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice care au făcut obiectului anunțului publicat de Ministerului Mediului și Pădurilor la data de 27 decembrie 2012. Constatările rezultate din analizarea dosarelor au fost consemnate în cuprinsul Procesului-verbal încheiat la data de 7 ianuarie 2013. Prin Procesul-verbal din 7 ianuarie 2013, Anexa 3, a fost respinsă propunerea formulată de reclamantul A.V.P.S. Ceica, în calitate de solicitant de atribuire. Argumentul care a stat la baza respingerii propunerii este faptul că A.P.T.

Valea Holodului deține o suprafață de 55,47%, comparativ cu A.P.T.C. care deține 97,17% din suprafața fondului cinegetic 42 Lupoaia, motiv pentru care, prin același proces-verbal, Anexa 2, fondul de vânătoare a fost atribuit în gestiune pârâtei A.J.V.P.S. Bihor, propusă de A.P.T.C. Reclamanta A.V.P.S. a formulat plângere prealabilă în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 iar, ulterior, a introdus acțiune în anulare a Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013, a Anexei nr. 1 pct. 4, Anexei nr. 2 pct. 2 și Anexei nr. 3 pct. 1 emis de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor. Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că solicită și anularea Dovezii nr. X1 și Anexei la Dovada X1 emise de I.T.R.S.V.

Oradea, prin care se certifică faptul că terenurile membrilor asociați ai A.P.T.A.P.P., prevăzute în anexă, sunt incluse în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia, jud. Bihor, precum și anularea adeverințelor emise de primăriile precizate cu încălcarea Ordinului nr. 33/2002 și a Referatului din 15 martie 2012, privind rezultatele finale pentru atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către proprietarii de terenuri Anexa 1 - poziția 2, Anexa 2 - poziția 1, referat emis ulterior introducerii acțiunii, ca urmare a definitivării procedurii atribuirii directe. Prin Referatul din 15 martie 2012 și a anexelor subsecvente, privind rezultatele finale pentru atribuirea directă a fondurilor cinegetice se aprobă atribuirea fondului de vânătoare 42 Lupoaia, în condițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 pârâtei A.J.V.P.S.

Bihor, propusă de A.P.T.C.

Au fost inovate prevederile art. 3 din Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedește îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții: a) este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a); (2) în situația în care, două sau mai multe asociații de proprietari fac dovada că dețin peste 50% din suprafața fondului cinegetic, atribuirea se realizează în favoarea gestionarului propus de asociația care deține suprafața cea mai mare." De asemenea, au fost reținute prevederile art. 4 din Regulament, potrivit cărora "pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită,

trebuie să facă dovada: a) deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexă; b) includerii suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic și de vânătoare în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză.

(2) Pentru recunoașterea legitimității asociațiilor de proprietari de terenuri cu drept de a propune gestionarul fondului cinegetic, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) sunt constituite conform legii; b) au ca scop alegerea și propunerea gestionarului fondului cinegetic în cuprinsul căruia persoanele asociate dețin în proprietate mai mult de 50% din suprafața acestuia, care administratorul fondului cinegetic poate încheia contract de gestionare.

Din conținutul acestor prevederi, instanța de fond a apreciat că atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedește că este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) (în cazul în care atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează prin atribuire directă pentru gestionarul propus de proprietarii de terenuri (art. 3 alin. (1) lit. a). Pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective.

Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 (art. 4 alin. (1) lit. a)). De asemenea, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b), este necesară includerea suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic și de vânătoare în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză. În speță, în legătură cu solicitarea făcută de A.P.T.A.P.P. pentru pârâta A.J.V.P.S., instanța de fond consideră nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (1) lit. a), vizând deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză.

Astfel cum s-a menționat anterior, potrivit art. 4, dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, se face cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Urmare a Cererii formulate de A.J.V.P.S. Bihor la 7 decembrie 2012, prin care solicită eliberarea dovezii prevăzute de art. 4 lit. b) din Ordinul 1221 pentru fondul cinegetic 42 Lupoaia, I.T.R.S.V. Oradea eliberează Dovada X1 din 12 decembrie 2012 cu Anexa aferentă, prin care arată că, "văzând documentele depuse de A.P.T.C., prin care se face dovada proprietății terenurilor aparținând membrilor asociați, analizând modul în care suprafețele terenurilor deținute în proprietate se suprapun peste suprafața fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia, I.T.R.S.V.

certifică faptul că terenurile prevăzute în anexa la prezenta sunt incluse în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia, jud. Bihor. Instanța de fond a arătat că însumând suprafețele de teren cuprinse în Anexa la Dovada X1 emisă de I.T.R.S.V. Oradea la 12 decembrie 2012, aflată la dosar, cu privire la care au fost depuse copii ale titlurilor de proprietate, rezultă o suprafață totală de 1045 ha inclusă în fondul cinegetic 42 Lupoaia, în loc de 6473,35 ha cum s-a menționat la sfârșitul anexei. Această ultimă suprafață a rezultat în urma faptului că I.T.R.S.V. a luat în considerare și adeverințele emise de Primăria Comunei Ceica, Primăria Comunei Drăgești, Primăria Comunei Sâmbăta, Primăria Comunei Lăzăreni, Primăria Comunei Holod.

În legătură cu aceste adeverințe eliberate de primăriile enumerate anterior, s-a constatat de către instanța de fond că acestea atestă faptul că persoanele la care se face referire figurează în Registrul agricol cu suprafețele de teren indicate în cuprinsul lor, nicidecum nu se atestă faptul că respectivele persoane dețin în proprietate suprafețele de teren indicate și că textul art. 4 alin. (1) lit. a) prevede expres faptul că dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective, adeverințele emise de primării nefăcând dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren respective, în sensul articolului indicat.

În fișa fondului de vânătoare 42 Lupoaia, aflată la dosar, se precizează că totalul suprafeței cinegetic productive este de 6614 ha, astfel că, raportând suprafața de 1045 ha cu privire la care A.P.T.A.P.P. a făcut dovada deținerii în proprietate conform art. 4 alin. (1) lit. a), la suprafața fondului, instanța de fond a considerat că reiese un procent mult sub procentul de 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză, condiție necesară pentru admiterea solicitării de atribuire directă a unui fond cinegetic de către un solicitant.

Au fost respinse restul capetelor de cerere privind anularea adeverințelor eliberate de primării, ca neîntemeiate, pentru că instanța nu a constatat existența unor vicii de formă care să impună anularea lor și nici faptul că ele nu ar corespunde realității, respectiv că persoanele enumerate în cuprinsul lor nu ar figura în registrul agricol cu suprafețele de teren indicate, însă, așa cum s-a menționat anterior, aceste mențiuni nu sunt în măsură să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor la care se face referire, o astfel de dovadă putându-se face exclusiv cu titlurile de proprietate depuse la dosar. Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită ca instanța să dispună Ministerului Mediului încheierea contractului de gestionare cu A.V.P.S.

Ceica instanța a precizat că nu a fost analizat întrucât această solicitare a fost formulată doar înăuntrul termenului de pronunțare, prin concluziile scrise atașate la dosarul cauzei, motiv pentru care nu au putut fi supuse dezbaterii contradictorii conform dispozițiilor C. proc. civ. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea, A.J.V.P.S. Bihor și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice. I. În recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea s-a arătat că la Cererea A.J.V.P.S. Bihor din 7 decembrie 2012 și înregistrată la I.T.R.S.V.

Oradea la 10 decembrie 2012, acesta, în temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010, a emis Dovada nr. X1 din 12 decembrie 2012 și Anexa nr. X1 din 12 decembrie 2012, în baza documentelor de proprietate asupra terenurilor înscrise în A.P.T.C. (titluri de proprietate și adeverințe eliberate de unitățile administrativ-teritoriale) și au fost depuse în vederea atribuirii directe a fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia din județul Bihor. Tot în temeiul art. 4 alin. (1) lit. b) din același regulament a fost emisă Dovada din 12 decembrie 2012 și Anexa din 12 decembrie 2012 în baza documentelor de proprietate asupra terenurilor înscrise în A.P.T.

Valea Holodului (titluri de proprietate și adeverințe eliberate de unitățile administrativ-teritoriale și au fost depuse la dosarul înaintat de reclamanta A.V.P.S. Ceica). S-a precizat că în Dovada nr. X1 din 12 decembrie 2012 s-a certificat că din suprafața totală de teren de 10.316,58 ha cuprinsă în documentele de proprietate și în adeverințele eliberate de unitățile administrativ-teritoriale, suprafața de 6.473,35 ha este inclusă în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia în favoarea pârâtei A.J.V.P.S. Bihor, iar în Dovada din 12 decembrie 2012 se certifică faptul că din suprafața totală de teren de 6.046,70 ha cuprinsă în documentele de proprietate și în adeverințele eliberate de unitățile administrativ-teritoriale, suprafața de teren de 3.718,28 ha este inclusă în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia în favoarea reclamantei A.V.P.S.

Ceica. Instanța de fond a anulat Dovada nr. X1/2012, dar recurentul apreciază că această soluție este legală, în raport de prevederile art. 6 și 8 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic și art. 1, 3, 4, 7 și 9 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Recurentul a considerat că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii pentru că art. 4 alin. (1) lit. a) prevede că dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari se face cu copii de pe documentele de proprietate sau cu înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective, prevederi care nu au fost respectate de instanța de fond pentru că a exclus adeverințele de proprietate eliberate de primării. S-a solicitat admiterea recursului și menținerea Dovezii nr. X1/2012 și a anexei emise de I.T.R.S.V. Oradea. II. În recursul declarat de A.J.V.P.S.

Bihor s-a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate cu retrimiterea dosarului la prima instanță în vederea rejudecării fondului cauzei, în subsidiar, casarea hotărârii cu retrimiterea dosarului către Curtea de Apel Oradea, respectiv Tribunalul Bihor, în vederea soluționării cererilor formulate conform competențelor materiale stabilite de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în terțiar, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.P.S. Ceica. În motivele de recurs s-a arătat că Ministerul Mediului și Pădurilor a procedat la atribuirea fondurilor de vânătoare către gestionarii stabiliții prin dispoziția Comisiei de atribuire, luând act că A.P.T.C.

deține un procent de terenuri de peste 50% din fondul cinegetic 42 Lupoaia și au fost luate în considerare documentele care atestau proprietatea, documente întocmite și prezentate conform Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice. A fost criticată soluția instanței de fond sub următoarele aspecte: - pronunțarea asupra unor chestiuni/nulități neinvocate de părți Strict procedural, reclamanta nu a invocat pe calea acțiunii formulate faptul că adeverințele de proprietate eliberate de primării nu certifică dreptul de proprietate. Problema dacă aceste adeverințe de proprietate justifică sau nu proprietatea putea fi ridicată din oficiu doar dacă ar fi fost o chestiune de ordine publică, ceea ce nu este cazul și, oricum, trebuia să fie pusă în discuția părților de către instanță și abia apoi să se pronunțe asupra ei.

Admiterea unor nulități invocate din oficiu de către prima instanță și nepuse în discuția părților atrage, susține recurenta, casarea cu trimitere spre rejudecare. - neverificarea interesului și a calității procesuale a reclamantei Reclamanta nu putea justifica nevalabilitatea adeverințelor eliberate recurentei în măsura în care în dosarul propriu al reclamantei majoritatea documentelor care justificau proprietatea erau tocmai adeverințele de proprietate. Prin admiterea acțiunii, instanța de fond a invalidat poziția recurentei și a deschis reclamantei calea pentru atribuirea fondului cinegetic, dar nu a verificat situația reclamantei care la rândul ei are aproape în întregime justificată proprietatea asociației de proprietari doar cu adeverințe de proprietate.

Pentru că problema nu a fost pusă în discuția părților nu s-au putut invoca aceste aspecte cu ocazia soluționării cauzei în fața primei instanțe, astfel că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare. - nepronunțarea asupra chestiunii necompetenței materiale a instanței în ceea ce privește anularea adeverinței emise de I.T.R.S.V. Oradea Deși în fața instanței de fond, în raport de capetele de cerere privind anularea Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013 sau anularea dovezii și anexei la dosarele emise de I.T.R.S.V. Oradea, s-au solicitat lămuriri pentru că emitenții actelor sunt entități de nivel local și central, nu a fost pusă în discuția părților problema competenței.

Fiind vorba de competențe diferite și pentru că nu a fost verificată procedura prealabilă în cazul actelor emise de autoritățile locale, recurentul a apreciat că se impune casarea cu trimitere la instanțele competente, din care una este Tribunalul Bihor, pentru a se verifica emiterea adeverinței de către I.T.R.S.V. Oradea. În ceea ce privește dreptul recurentei, s-a considerat că instanța de fond, în mod greșit a apreciat că primăriile, consiliile locale, prefecturile, consiliile județene, comisiile locale și comisiile județene de atribuire a dreptului de proprietate pot elibera numai titluri de proprietate pentru justificarea unei proprietăți întrucât această interpretare ar fi contrară legii care folosește și sintagma "înscrisuri eliberate de unitățile administrativ-teritoriale" alături de titlurile de proprietate, iar înscrisurile eliberate de unitățile administrativ-teritoriale nu pot fi considerate titluri de proprietate.

Lipsirea de efecte juridice a adeverințelor eliberate de primării a fost apreciată ca fiind o greșeală pentru că Registrul agricol face dovada deplină a proprietății pentru autoritățile publice fiscale. A fost criticată soluția instanței de fond și pentru că a fost anulată Dovada nr. X2/2012 a I.T.R.S.V. Oradea fără a ține seama de faptul că această autoritate a procedat la efectuarea de verificări faptice în teren, precum și scriptice, prin compararea și suprapunerea terenurilor proprietarilor din A.P.T.C. cu limitele fondului cinegetic 42 Lupoaia, verificări care au durat mai multe zile, au presupus eforturi. III. În recursul declarat de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a fost criticată soluția instanței de fond, deoarece: - instanța nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității cererilor completatoare depuse de către reclamanta A.V.P.S.

Ceica. În baza art. 132 alin. (1) C. proc. civ., Ministerul Mediului a invocat excepția tardivității modificării acțiunii introductive, dar instanța de fond nu a analizat această excepție. - în cauză nu sunt incidente motive pentru anularea Dovezii nr. X1/2012 și a anexei la dovadă emisă de I.T.R.S.V. Oradea și, în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere și nu a luat în considerare adeverințele emise de Primăria Comunei Ceica, Drăgești, Sâmbăta, Lăzăreni și Holod, având în vedere că art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice prevede că dovada proprietății se poate face și cu înscrisuri eliberate de unitățile administrativ-teritoriale.

Condiția esențială pentru ca atribuirea să fie legală este ca proprietarii care au propus gestionarul să dețină peste 50% din suprafața fondului cinegetic și, din probele administrate, reiese că A.P.T.C. a îndeplinit această condiție. - instanța de judecată nu a avut în vedere faptul că actele administrative beneficiază de prezumția de legalitate, autenticitate și de veridicitate. Dovezile emise de Ministerul Mediului - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, precum și tabelele nominale și celelalte înscrisuri emise de autoritățile locale ale comunelor în raza cărora există terenurile incluse în fondul cinegetic 42 Lupoaia respectă condițiile de formă și de fond prevăzute de lege.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A.V.P.S. Ceica. Intimata A.V.P.S. Ceica a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor formulate de A.J.V.P.S. Bihor și I.T.R.S.V. Oradea. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente: În legătură cu excepția tardivității recursului declarat recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, excepție invocată de intimata-reclamantă A.V.P.S. se constată că aceasta este nefondată. Potrivit art. 301 C. proc.

civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii", iar conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 30 decembrie 2013, iar recursul a fost declarat la data de 13 ianuarie 2014, prin poștă, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, fără a fi depășit termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus-citat. Pe fondul cererilor de recurs formulate, trebuie reținut faptul că, inițial, instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a Procesului-verbal din 7 ianuarie 2013, cu anexa nr. 1, pct. 4, anexa nr. 2 pct. 2 și anexa nr. 3 pct. 1, încheiate la 7 ianuarie 2013 la sediul Ministerului Mediului și Pădurilor.

Ulterior, la 12 iunie 2013, a formulat o cerere de completare a acțiunii și s-a solicitat anularea în parte a Referatului din 15 martie 2012 privind rezultatele finale pentru atribuirea directă a fondurilor cinegetice pentru gestionarii propuși de către proprietarii de terenuri Anexa 1 - poziția 1 și Anexa 2 - poziția 1. La termenul din 17 septembrie 2013, reclamanta a depus o nouă cerere completatoare și a solicitat anularea Dovezii nr. X1 și anexei la Dovada nr. X1 emisă de I.T.R.S.C. Oradea, introducerea în cauză a A.P.T.C., I.T.R.S.V. Crișana, a Primăriilor Comunelor Ceica, Drăgești, Sâmbăta, Lăzăreni, Holod, pentru că s-a solicitat și anularea actelor de proprietate emise de aceste primării în mod nelegal.

Din probele depuse la dosar rezultă că Dovada nr. X1/2012 și anexa la aceasta, au fost emise de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea și prin aceasta se certifică faptul că din suprafața totală de teren de 10.316,58 ha cuprinsă în documentele de proprietate și în adeverințele eliberate de unitățile administrativ-teritoriale suprafață de 6.473,35 ha este inclusă în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia în favoarea pârâtei A.J.V.P.S. Bihor. Prin Procesul-verbal din 7 ianuarie 2013 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a analizat dosarele depuse pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, dar și notificarea unui grup de persoane fizice proprietare de terenuri, înregistrată la 7 ianuarie 2012 la Ministerul Mediului și Pădurilor prin care se sesizează faptul că anumite suprafețe aparținând A.P.T.C.

nu se regăsesc în fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia din județul Bihor și în Anexa nr. 1, poz. 4 se face mențiunea că pentru fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia solicitantul de atribuire este A.J.V.P.S. Bihor, la propunerea A.P.T.C., iar în Anexa nr. 3 pentru același fond cinegetic nr. 42 Lupoaia a fost respinsă cererea solicitantului A.V.P.S. Ceica la propunerea A.P.T. Valea Holodului cu motivarea că A.P.T. Valea Holodului deține o suprafață de 55,47% comparativ cu A.P.T.C. care deține 97,17% și propune ca viitor gestionar al fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia pe A.J.V.P.S. Bihor.

Prin Referatul din 15 martie 2013 emis de Direcția Generală a Pădurii din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, în Anexa nr. 1 au fost indicate fondurile cinegetice pentru care se aprobă atribuirea în condițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar la poziția 2 apare înscris pentru fondul cinegetic nr. 42 Lupoaia solicitantul de atribuire A.J.V.P.S. Bihor, la propunerea A.P.T.C. În anexa nr. 3 a aceluiași referat s-au înscris solicitările respinse pentru fondurile cinegetice atribuite în condițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar la poziția nr. 1 apare mențiunea cu privire la cererea solicitantului A.V.P.S.

Ceica la propunerea A.P.T. Valea Holodului cu motivarea că A.P.T. Valea Holodului deține o suprafață de 55,47% comparativ cu A.P.T.C. care deține 97,17% și propune ca viitor gestionar al fondului cinegetic nr. 42 Lupoaia pe A.J.V.P.S. Bihor. După cum se poate observa, prin cererile succesive de modificare și completare a acțiunii inițiale, reclamanta a solicitat atât anularea unor acte emise de autoritățile publice locale (Dovada nr. X1/2012 și a anexei la aceasta emisă de I.T.R.S.V. Oradea, adeverințele emise de Primăriile Comunelor Ceica, Drăgești, Sâmbăta, Lăzăreni, Holod), dar și de autoritățile publice centrale (Procesul-verbal din 7 ianuarie 2013 emis de Ministerul Mediului - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice și Referatul din 15 martie 2013 emis de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală a Pădurilor).

Cu toate acestea, instanța de fond nu a pus în discuția părților, așa cum s-a solicitat de către pârâta A.J.V.P.S. Bihor, problema competenței soluționării cererilor completatoare și nici pe cea a tardivității formulării cererilor completatoare, așa cum se solicitau de către Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Mai mult, a soluționat cauza și a anulat atât acte administrative emise de autoritățile centrale, dar și acte administrative emise de autoritățile locale, cu încălcarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004. Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel poate soluționa, în primă instanță, litigiile referitoare la actele administrative emise de autoritățile publice centrale, dar nu poate soluționa acțiunile formulate împotriva actelor administrative emise de autoritățile sau instituțiile publice locale întrucât competența, în această situație, revine secției de contencios administrativ a tribunalului. În raport de aceste prevederi și cum instanța de fond nu a analizat competența de soluționare a cauzei, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 C. proc.

civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004. La rejudecare, instanța de fond trebuie să analizeze competența de soluționare a cauzei și dacă se va constata că pentru unele capete de cerere nu este competentă material să le soluționeze, va pune în discuția părților disjungerea capetelor de cerere ce nu sunt de competența sa și declinarea lor în favoarea instanței competente, iar pentru fiecare capăt de cerere trebuie să se verifice îndeplinirea sau nu a procedurii prealabile, cerință obligatorie într-un litigiu de contencios administrativ, potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Numai după stabilirea competenței se va putea trece la soluționarea cauzei și vor fi analizate atât susținerile reclamantei, dar și ale pârâților, în legătură cu legalitatea actelor administrative contestate din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 3 și 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare.

În legătură cu aplicarea acestor articole, instanța de fond, la rejudecare, va trebui să stabilească dacă reclamanta solicită anularea adeverințelor emise de primăriile indicate în cererea de chemare în judecată pentru că acestea nu ar reprezenta "înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială", așa cum prevede Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare sau pentru că acestea conțin erori sau mențiuni false cu privire la deținători și suprafețele acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții A.J.V.P.S. Bihor, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Comisia de Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice din cadrul Direcției Generale a Pădurilor împotriva Sentinței nr. 201/2013 din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2015. Procesat de GGC - AZ