ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2818/2015

Decizia nr. 2818/2015

Asupra cererii de completare a dispozitivului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2717 din 9 iulie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 21F din 21 februarie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal;

- a admis recursul declarat de pârâtul Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură și de pârâtele B., C., D., E., F. împotriva Sentinței civile nr. 21F din 21 februarie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal;

- a modificat, în parte, sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei A. și în ceea ce privește anularea în parte a procesului-verbal nr. 216.026 din 04 februarie 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, cu privire la pozițiile 102, 103, 104, 107 și 108 din Anexa 1 A, a procesului-verbal nr. 216028 din 06 februarie 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, cu privire la pozițiile 103, 104, 108 și 109 din Anexa I, a procesului-verbal nr. 216.339 din 14 februarie 2011 al Comisiei de analiză a contestațiilor din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, cu privire la pozițiile 21, 22, 26 și 28 din Anexă și a referatului de aprobare nr. 216.566/ISZ din 24 februarie 2011 al Direcției Generale Păduri din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, cu privire la pozițiile 63, 64, 67 și 68 din Anexa nr. 1 și anularea contractelor nr. 2 din 02 martie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 17 Turia, încheiat între Ministerul Mediului și Pădurilor prin ITRSV Brașov și B. la propunerea E., nr. 6 din 02 martie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 23 Lemnia, încheiat între Ministerul Mediului și Pădurilor prin ITRSV Brașov și C. la propunerea E., nr. 11 din 09 martie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 8 Dobrița Zălan, încheiat între Ministerul Mediului și Pădurilor prin ITRSV Brașov și D. la propunerea F. și nr. 12 din 09 martie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 12 Bixad, încheiat între Ministerul Mediului și Pădurilor prin ITRSV Brașov și D. la propunerea G.;

- a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate;

- a obligat recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată: 1.240 lei către recurentele-pârâte B., C., D. și către intimatele-pârâte H., I. și 4.500 lei către intimatul-pârât J.

Prin cererea formulată la data de 23 iulie 2015, recurentele-pârâte B., C. și D. au solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 2717 din 9 iulie 2015 prin soluționarea capătului de cerere de obligare a recurentei-reclamante la plata și a cheltuielilor de judecată (onorariu avocațial) în fond pentru asociațiile sus-menționate, în sumă de 6.720 lei (conform tabelului centralizator prezentat), capăt de cerere cu privire la care instanța a omis să se pronunțe cu ocazia soluționării cauzei.

În motivarea cererii formulate, petentele arată că au solicitat atât pe fondul cauzei, cât și în recurs, obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului dosar, care, așa cum au demonstrat, se ridică la suma totală de 10.400 lei, respectiv 6.720 lei în fond și 3.720 lei în recurs.

Arată petentele că instanța de recurs, cu ocazia pronunțării în speță, a decis numai cu privire la cheltuielile de judecată în recurs, pentru toate asociațiile intimate-pârâte, iar Curtea de Apel Brașov, prin Sentința civilă nr. 21/F din 21 februarie 2014, s-a pronunțat în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în fond pentru asociațiile față de care s-a respins acțiunea introductivă (I., H. și J.), iar pentru asociațiile petente cererea a fost respinsă, ca urmare a anulării contractelor de gestionare.

Apreciază petentele că, față de admiterea recursului acestora, se impune obligarea reclamantei-intimate la plata și a cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei, care, așa cum s-a arătat se ridică la suma de 6.720 lei, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.

Petentele solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și, pe cale de consecință, obligarea reclamantei-intimate la plata integrală a cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocațial în fond și recurs.

Examinând cauza și cererea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2717 din 9 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Prin cererea formulată, petentele susțin că instanța de recurs a decis numai cu privire la cheltuielile de judecată în recurs, pentru toate asociațiile intimate-pârâte, deși asociațiile petente au solicitat obligarea recurentei-reclamante A. la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului dosar, atât pe fondul cauzei, cât și în recurs, cheltuieli care se ridică la suma totală de 10.400 lei, respectiv 6.720 lei în fond și 3.720 lei în recurs.

Din actele și lucrările dosarului rezultă, fără putință de tăgadă, că recurentele-pârâte B., C., D., E., F. nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, nici prin cererea de recurs formulată și nici prin întâmpinarea depusă la dosar față de recursul declarat de reclamanta A.

Prin notele de ședință formulate în cauză la data de 12 iunie 2015 și prin concluziile scrise depuse la data de 26 iunie 2015, petentele B., C. și D. au solicitat "obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosarul cauzei".

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, reprezentând dovezi ale cheltuielilor de judecată efectuate de petente, rezultă faptul că acestea sunt aferente fazei procesuale a recursului.

Înalta Curte constată, de asemenea, că prin concluziile orale ale apărătorului petentelor, exprimate în cadrul dezbaterilor pe fond, din ședința de la data de 15 iunie 2015, s-a solicitat "respingerea recursului reclamantei, ca nefondat; cu cheltuieli de judecată", fără a se preciza faptul că se solicită obligarea recurentei-reclamante și la plata cheltuielilor efectuate în faza de fond a procesului.

Este evident că petentele au formulat cerere expresă de acordare a cheltuielilor de judecată "atât pe fondul cauzei, cât și în recurs" prin însăși cererea de completare a deciziei civile, cerere formulată la data de 23 iulie 2015.

Având în vedere soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 alin. (1) și art. 276 C. proc. civ., precum și cele ale art. 281

2

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 2717 din 9 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 2717 din 9 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2015.

Procesat de GGC - GV