ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4732/2022

Obiectul acțiunilor conexate și parcursul cauzei în primul ciclu procesual 1.1. Prin cererea înregistrată la data de 01.06.2011 pe rolul Tribunalului Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2011 (precizată la data de 13.12.2011, conform cererii aflate la dosarului nr. x/2011 al Tribunalului Brașov), reclamanta A. (A.V.P.S. Făgăraș) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare, anularea procesului-verbal de predare-primire a fondului cinegetic nr. x Sâmbăta înregistrat sub nr. x/24.03.2011, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că I.T.R.S.V. Brașov a încheiat cu B. procesul-verbal de predare-primire a fondului cinegetic nr. x Sâmbăta nr. 21/24.03.2011, fără finalizarea lucrării anuale de evaluare a faunei cinegetice, contrar dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Ordinul nr. 219/2008. Prin adresa nr. x/21.03.2011, i s-a solicitat ca, în data de 24.03.2011, ora 9:00, să se prezinte la sediul Ocolului Silvic Făgăraș pentru a participa la predarea-primirea fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta. Prin adresa nr. x/23.03.2011, reclamanta a solicitat I.T.R.S.V. Brașov să revină cu o altă convocare în acord cu A., cu respectarea dispozițiilor legale, însă acesta nu a dat curs solicitării, procedând la predarea-primirea fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta cu încălcarea legii. Reclamanta a susținut că procesul-verbal contestat prejudiciază gestionarea fondurilor cinegetice în scopul asigurării echilibrului ecologic și al unei gospodăriri durabile a faunei de interes cinegetic pe fondurile cinegetice de către gestionari. De asemenea, predarea-primirea fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta a fost efectuată cu încălcarea Hotărârii Organizației de Vânătoare Șoimul din data de 23.11.2010, prin aceea că fondul cinegetic nr. 43 Sâmbăta s-a predat unui membru al Organizației de Vânătoare Șoimul, respectiv C., și nu persoanei abilitate a reprezenta organizația față de terți. Organele de conducere ale organizației sunt D.-Președinte și E.-Vicepreședinte, conform actelor constitutive modificate la data de 10.01.2011. Potrivit art. 12 din Statut, organizația este reprezentată în raporturile cu terții de către președinte și poate fi înlocuit de vicepreședinte. Așadar, semnătura lui C., ca membru al organizației, este nulă, iar obligația primirii fondului revenea organelor de conducere ale organizației. În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 407/2006 modificată și completată prin O.U.G. nr. 102/2010. 1.

Pârâta B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat pârâta că procesul-verbal de predare primire a fondului cinegetic nu este act administrativ, în înțelesul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind apt de a produce efecte juridice, ci este doar un act de finalizare a unei proceduri în care actul juridic este contractul de gestionare nr. x/08.03.2011. Pârâta B. a invocat și lipsa calității procesuale pasive, în condițiile în care această persoană juridică nu este autoritate publică potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește susținerile reclamantei, pârâta B. a arătat că procesul-verbal a fost încheiat de către dl. C. în baza hotărârii Consiliului Director al Organizației de Vânătoare Șoimul nr. 9/25.02.2011, a cărei copie a anexat-o întâmpinării. Prin urmare, persoana a acționat în limita împuternicirii acordate de către consiliul director, organ executiv de conducere a organizației de vânătoare. 1.

Pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, susținând că predarea-primirea fondului cinegetic nu s-a făcut în mod ilegal, deoarece la data la care s-a efectuat predarea-primirea fondului cinegetic exista un contract de gestionare a fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta, contract în care AVPS Făgăraș nu are nici o calitate. 1.

Prin sentința civilă nr. 2611 din 24 aprilie 2012, Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2011 pe rolul Tribunalului Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2011, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic Brașov și B., anularea, respectiv, constatarea nulității absolute a contractului administrativ nr. x/08.03.2011 având ca obiect gestionarea faunei cinegetice din Fondul de vânătoare 43 Sâmbăta și a actului adițional nr. x/15.03.2011 la Contractul nr. x/08.03.2011 și anularea, în parte, a actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului atacat, respectiv: procesul-verbal nr. x/04.02.2011 și Anexa 1A la acesta la nr. crt. 51 și procesul-verbal nr. x/06.02.2011 și Anexa 2 la acesta la nr. crt. 45; procesul-verbal nr. x/14.02.2011 și Anexa la acesta nr. crt. 15; referatul de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice nr. x/24.02.2011 emis de Direcția Generală Păduri din cadrul M.M.P. și Anexa 1 la acesta nr. crt. 41. A mai solicitat reclamanta, ca efect al anulării contractului de gestionare nr. x/08.03.2011, obligarea pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor să-i atribuie dreptul de gestionare a faunei cinegetice din Fondul cinegetic nr. 43 Sâmbăta și obligarea pârâtului, prin reprezentant teritorial I.T.R.S.V. Brașov, să încheie contract de gestionare pentru fondul de vânătoare arătat. A susținut reclamanta, în esență, că, la încheierea Contractului de gestionare nr. x/08.03.2011 și a Actul Adițional la contract, au fost încălcate dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și art. 123 din Legea nr. 215/2001 republicată. De asemenea, suprafața inclusă în fondul cinegetic 43 Sâmbăta nu corespunde realității, deoarece pe listele de aderare la asociație figurează persoane decedate, astfel că s-a procedat la o mărire artificială a suprafeței totale aflată în administrarea asociației. Această împrejurare face să nu fie îndeplinită condiția procentului de peste 50% sau de minimum 51% prevăzut de Legea nr. 407/2006 cu modificările O.U.G. nr. 102/2010. A mai arătat reclamanta că a avut contract (contract nr. x/21.11.2000 de gestionare a fondului de vânătoare nr. 44 Sâmbăta, actual 43 Sâmbăta) pe o perioadă de 10 ani, încheiat cu M.A.P.P.M. în calitate de administrator, contract care a expirat la data de 01.12.2010. A mai arătat reclamanta că nu sunt întrunite dispozițiile art. 4 cu privire la documentele care atestă deținerea în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociația de proprietari, cât și legitimitatea asociației. Asociația respectivă are incluse suprafețe de teren din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și, mai mult, suprafața fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta nu a fost actualizată până la momentul încheierii contractului nr. x/2011, conform legii, astfel încât nu corespunde realității. I. T.R.S.V. avea obligația "reactualizării împărțirii fondului cinegetic al României în fonduri cinegetice", potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a acestei legi, adică 22.12.2010, mai înainte de declanșarea, procedurii de atribuire a fondului cinegetic în discuție. I.T.R.S.V. nu a făcut acest lucru și nici nu a dat curs dispoziției M.M.P. nr. 31799/N.M./16.02.2010, utilizând datele eronate privind suprafața fondului cinegetic din fișa fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta. Astfel, prin încheierea contractului, i-a fost produsă o vătămare, constând în încălcarea unui interes legitim și îngrădirea exercitării unor drepturi subiective în conformitate cu O.U.G. nr. 102/3.12.2010, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea contractului și a actelor atacate. 1.

Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și excepția inadmisibilității acțiunii. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul a arătat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii reglementate de art. 9 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 și de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. 1.

Prin încheierea de ședință din data de 13 septembrie 2012 s-a admis excepția de conexitate invocată de reclamantă și s-a dispus conexarea dosarului înregistrat sub nr. x/2011 al Curții de Apel Brașov la dosarul nr. x/2011 al aceleiași instanțe. 1.

Prin sentința civilă nr. 134 din 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Brașov și B. din dosarul nr. x/2011. De asemenea, instanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov (succesoare a fostului Comisariat de Regim Silvic și Cinegetic Brașov), B., F. și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (subrogat în drepturile Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură) din dosarul conexat nr. x/2011 În consecință, Curtea de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal a anulat, în totalitate, procesul-verbal de predare-primire a fondului cinegetic nr. x Sâmbăta înregistrat sub nr. x/24.03.2011, a anulat contractul administrativ nr. x/08.03.2011, având ca obiect gestionarea faunei cinegetice pe fondul cinegetic 43 Sâmbăta și actul adițional nr. x/15.03.2011 la contractul susmenționat, încheiate între Ministerul Mediului și Pădurilor prin ITRSV Brașov și B., a anulat, în parte, procesul-verbal nr. x/04.02.2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor și anexa 1A la procesul-verbal cu privire la nr. crt. 51 și procesul-verbal nr. x/06.02.2011 și anexa nr. 2 la procesul-verbal cu privire la nr. crt. 45 - care conțin rezultatele analizei dosarelor de atribuire, a anulat, în parte, procesul-verbal nr. x/14.02.2011 și anexa la acesta cu privire la nr. crt. 15 cât și referatul de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice nr. x/24.02.2011, emis de Direcția Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor și anexa nr. 1 la acesta la nr. crt. 41 și a respins restul pretențiilor formulate de reclamantă din dosarul civil conexat cu nr. x/2011. Totodată, instanța a obligat pârâții B., Garda Forestieră Brașov (subrogată în drepturile și obligațiile fostului Comisariat de Regim Silvic și Cinegetic Brașov), F. și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (subrogat în drepturile Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură) la plata către reclamanta A. a sumei de 2.506,70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. 1.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs pârâta F., criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate 1.

Prin decizia nr. 1042 din 16 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de F. împotriva sentinței nr. 134 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Înalta Curte a reținut că actele administrative atacate cu acțiune în nulitate sunt cele care au stat la baza încheierii contractului administrativ nr. x/08.03.2011 având ca obiect gestionarea faunei cinegetice pe fondul cinegetic 43 Sâmbăta, contractul antemenționat, dar și a actele ulterioare întocmite în temeiul acestuia, iar instanța de fond, pentru a statua asupra obiectului acțiunii, trebuia să stabilească dacă actele administrative au fost emise de organul competent cu respectarea condițiilor prevăzute de legea specială care reglementează atribuirea directă a contractului pentru gestionarea fondului cinegetic, mai precis dacă asociația-pârâtă se conforma dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 407/2006. A mai arătat Înalta Curte că prevederile din ordinele emise de Ministerul Mediului și Pădurilor, nr. 1221/2010 și nr. 2265/2010, vin în sprijinul organelor administrative, stabilind ce documente sunt necesare pentru dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și ce conținut trebuie să aibă aceste acte, dar nu reglementează o procedură de contestare a modalității de constituire a asociațiilor și nu permit lipsirea de efecte a înființării unei persoane juridice, pentru că un act normativ de ordin terțiar nu poate adăuga la lege, pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă există o hotărâre judecătorească de înființare a asociației respective, înscrisă în registrul asociațiilor și fundațiilor, aceasta nu mai poate fi contestată, nici pe cale principală, nici pe cale incidentală, în cadrul unui alt litigiu. Astfel, instanța de recurs a statuat că prima instanță nu a fost investită cu un capăt de cerere privind nelegala constituire a asociației pârâte, iar în măsura în care a analizat în considerente această situație a depășit limitele investirii, provocând pârâtei o vătămare ce nu poate fi remediată decât prin casarea hotărârii și reluarea judecății raportat la cererile ce au făcut obiectul litigiului. Pe această cale, Înalta Curte a stabilit că ceea ce trebuia să lămurească instanța de fond, în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, era de a stabili dacă asociația pârâtă, raportat la documentele care au stat la baza întocmirii actelor preparatorii pentru încheierea contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 3/08.03.2011, a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 pentru a i se atribui direct contractul pentru gestionarea fondului cinegetic în litigiu – acesta fiind motivul de nulitate invocat în acțiunea introductivă de instanță. Analiza documentației depuse la dosarul cauzei se impunea a fi făcută din perspectiva reglementărilor impuse prin actele normative terțiare, respectiv ordinele MMP nr. 1221/2010 și 2265/2065, întrucât asociația pârâtă, depunând documentele indicate în ordinele de ministru, a participat la procedura de atribuire a contractului de gestiune în litigiu. Aceste documente trebuiau apreciate de autoritatea contractantă raportat la condițiile impuse de lege: scop, obiectul de activitate, suprafața de teren adusă în asociație etc. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al legislației care reglementează asociațiile și fundațiile, este posibil ca persoana juridică să fie legal constituită, însă instanța va trebui să cerceteze dacă asociația în litigiu îndeplinește criteriile prevăzute de lege și de legislația secundară și terțiară pentru a se califica în procedura de atribuire. Analiza efectuată de instanță trebuia să vizeze regimul juridic al actelor preparatorii, Înalta Curte statuând expres că o atare lămurire incumba instanței, nu expertului, care nu putea stabili în ce măsură persoana juridică participantă la procedura de atribuire a fost legal constituită și nici care este statutul juridic al actelor de proprietate al celor care au constitut asociația. În raport de astfel de aspecte, Înalta Curte a stabilit în sarcina instanței de fond obligația ca, în rejudecare, să statueze în temeiul căror acte depuse la dosarul cauzei urmau a fi efectuate măsurătorile topografice pentru a verifica îndeplinirea condiției prevăzute de lege. De asemenea instanța de control judiciar a stabilit că sarcina expertului ar trebui să fie doar cea de a determina, prin măsurători, dacă terenurile pentru care proprietarii (persoane fizice și/sau juridice, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice) au făcut dovada deținerii dreptului de proprietate reprezintă minimum 51% din suprafața fiecărui fond cinegetic (obiectivele expertizei urmând a fi stabilite de instanță raportat la textul de lege analizat, în scopul stabilirii premiselor aplicării sale în speța dedusă judecății). Totodată, instanța de recurs a subliniat expres faptul că expertul nu poate statua cu privire la includerea justificată sau nejustificată a terenurilor în vederea constituirii asociației, ca persoană juridică, acest aspect fiind atributul instanței. În raport de astfel de aspecte, apreciind că instanța de fond nu a stabilit în întregime situația de fapt, întrucât nu a lămurit care sunt terenurile incluse în asociație pentru care s-a făcut dovada dreptului de proprietate, cu consecința efectuării măsurătorilor topografice, cu privire la acestea, Înalta Curte, a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. 2. Hotărârea atacată cu recurs În rejudecare, prin sentința civilă nr. 37 din data de 10 martie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov și B. în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal și a anulat procesul-verbal nr. x/24.03.2011 de predare primire a fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta. Totodată, prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov, B., F. și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor în dosarul conexat cu nr. x/2011 al Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal și a anulat contractul nr. x/08.03.2011 privind gestionarea faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 43 Sâmbăta din județul Brașov și actul adițional nr. x/15.03.2011 la contract, precum și, în parte, procesul-verbal nr. x/04.02.2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor și anexa 1A la procesul-verbal cu privire la nr. crt. 51, dar și procesul-verbal nr. x/06.02.2011 și anexa nr. 2 la procesul-verbal cu privire la nr. crt. 45. De asemenea, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat în parte procesul-verbal nr. x/14.02.2011 și anexa la acesta cu privire la nr. crt. 15, cât și referatul de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice nr. x/24.02.2011 și anexa nr. 1 la acesta - nr. crt. 41. Prima instanță a respins restul pretențiilor formulate în dosarul civil conexat nr. 8651/62/2011 al Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a obligat reclamanta la plata diferenței de onorariu pentru expertiză către expert G., în sumă de 13.000 RON, și a obligat pârâții B., Garda Forestieră Brașov, F. și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor la plata către reclamanta A. a sumei de 18.506 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 08.03.2011, între pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, prin I.T.R.S.V. Brașov, în calitate de administrator, și pârâta B., în calitate de gestionar, s-a încheiat contractul administrativ nr. x/08.03.2011, având ca obiect gestionarea faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 43 Sâmbăta în suprafață totală de 10766 hectare, având limitele marcate și descrise în fișa fondului de vânătoare anexată Contractului, aprobată prin Ordinul nr. 193/2002. Durata contractului a fost stabilită pentru o perioadă de 10 ani, respectiv de la data de 08.03.2011 până la data de 07.03.2021, gestionarul asumându-și obligația de plată a unui tarif de gestionare de 2864 Euro. Ulterior, prin actul adițional nr. x/15.03.2011, a fost modificat tariful pentru perioada 15.05.2011-14.05.2012, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare. La baza încheierii acestui contract au stat actele administrative preparatorii, respectiv procesul-verbal nr. x/04.02.2011, emis de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, unde în anexa 1 A, la nr. crt. 51, este evidențiată cererea pârâtei, procesul-verbal nr. x/06.02.2011 și anexa 2, care la nr. crt. 45 conține rezultatele analizei dosarelor de atribuire, procesul-verbal nr. x/14.02.2011 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor cu anexa – crt. 15, precum și referatul de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice nr. x/24.02.2011, emis de Direcția Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor și anexa la acesta. Potrivit competențelor prevăzute de Ordinul nr. 1221/2010, în derularea procedurii de atribuire, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov a eliberat pârâtei F. dovada nr. x/20.12.2010 și anexa 1 la dovadă, aceste înscrisuri fiind depuse la Ministerul Mediului și Pădurilor în dosarul de atribuire. După încheierea contractului de gestionare a faunei cinegetice, la data de 24.03.2011, prin procesul-verbal nr. x/24.03.2011 (încheiat între I.T.R.S.V. Brașov, pârâta B. și reprezentanții Primăriei Comunei Drăguș) s-a procedat la predarea fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta, la care părțile au anexat fișa fondului cinegetic susmenționat, din care rezultă componența, structura și tipul de proprietate asupra terenurilor predate. A fost predată pârâtei suprafața cinegetic productivă constituită din pădure, teren arabil, gol alpin și luciu de apă, aflată în proprietatea Statului Român, în proprietate comunală și în proprietatea privată a persoanelor fizice, în suprafețele indicate în act, plus suprafețe neproductive cinegetic. Motivul de nulitate invocat de reclamantă a fost nerespectarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea 407/2006 la încheierea contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 3/08.03.2011, respectiv neîndeplinirea condițiile prevăzute de lege pentru a i se atribui direct contractul de gestionare a fondului cinegetic. Curtea a reținut că, raportat la data derulării procedurii de atribuire, dispozițiile legale relevante sunt cele cuprinse la art. 8 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 în varianta ulterioară modificării prin O.U.G. nr. 102/2010, iar pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii 407/2006 a fost emis Ordinul 1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, relevante fiind prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (1) - (3) ale acestui ordin. Aplicând astfel de prevederi legale cauzei pendinte, prima instanță a apreciat că, având în vedere întinderea fondului de vânătoare nr. 43 Sâmbăta în suprafață totală de 10766 hectare, cu limitele marcate și descrise în fișa fondului de vânătoare anexată Contractului, aprobată prin Ordinul nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri cinegetice a rezultat că, pentru atribuire directă, pârâtele erau ținute să facă dovada deținerii în proprietate a mai mult de 5.383 ha din suprafața acestui fond cinegetic. Pârâta F. a depus în cadrul procedurii de atribuire actele statutare din care rezulta că administrează suprafața de 5.924,86 ha teren (încheierea pronunțată în dosar nr. x/2010 al Judecătoriei Făgăraș), iar prin dovada nr. x/20.12.2010 și anexa la această dovadă, pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov a atestat faptul că din suprafața totală de 5.924,86 ha teren administrată de Asociație, suprafața de 5.722,40 ha era inclusă în fondul cinegetic Sâmbăta de Sus, această suprafață depășind minimul cerut de lege pentru atribuirea directă. Reținând dispozițiile obligatorii ale deciziei de casare, prin care s-a statuat că instanța de fond nu a fost învestită cu un capăt de cerere privind nelegala constituire a asociației pârâte și că ceea ce trebuia să lămurească instanța de fond se referă la a stabili dacă, raportat la documentele care au stat la baza întocmirii actelor preparatorii pentru încheierea contractului, asociația pârâtă îndeplinea condițiile prevăzute de art. 8 din Legea 407/2006 privind atribuirea directă, în rejudecare, instanța de fond a statuat, în virtutea prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) și b) din Ordinul 1221/2010 de aprobare a Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice că, în cuprinsul anexei la dovada nr. x/20.12.2010 (eliberată de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov) sunt menționate ca acte de proprietate avute în vedere la stabilirea suprafețelor incluse în fondul cinegetic adeverința nr. 2833/24.112010 eliberată de Primăria Drăguș, adeverința nr. x/24.11.2010 eliberată de Primăria Comunei Viștea și adeverința nr. 3792/2611.2010 emisă de Primăria Voila. Curtea a constatat că aceste adeverințe nu pot face dovada cerută de norma juridică, întrucât nu cuprind mențiuni în sensul indicării numărului cadastral și a identificării de carte funciară (fiind eliberate în baza informaților regăsite în Registrul Agricol, care nu face dovada proprietății asupra terenurilor, conform art. 3 din O.G. nr. 28/2008). În expertiza efectuată după casarea cu trimitere spre rejudecare, expertul a arătat că nu se poate face identificarea pe baza adeverințelor, motiv pentru care, în încercarea de a stabili amplasamentul terenurilor cuprinse în adeverințe, a solicitat primăriilor identificarea prin numere cadastrale pentru a se putea stabili dacă respectivele terenuri se regăsesc în interiorul fondului cinegetic Sâmbăta 43. Coroborând aceste informații cu cele extrase din evidențele OCPI Brașov, expertul a concluzionat că în ceea ce privește adeverința x/24.11.2010 din suprafața de 564,38 ha s-a putut stabili cu certitudine amplasamentul în interiorul fondului cinegetic Sâmbăta 43 numai pentru o parte din terenuri (respectiv 305,496 ha), din suprafața de 254,24 ha menționată în adeverință s-a putut stabili cu certitudine amplasamentul în interiorul fondului cinegetic Sâmbăta 43 numai pentru o suprafață de 5,68 ha, iar din suprafața de 614,49 ha s-a putut stabili cu certitudine amplasamentul în interiorul fondului cinegetic Sâmbăta 43 numai pentru o suprafață de 5,41 ha. În ceea ce privește adeverința x/24.11.2010 emisă de Primăria Comunei Drăguș, din suprafața de 1.982,12 ha s-a putut stabili cu certitudine amplasamentul în interiorul fondului cinegetic Sâmbăta 43 numai pentru o parte din terenuri, respectiv 50,60 ha, iar în ceea ce privește suprafața de 665,1 ha menționată în adeverință nu s-a putut stabili amplasamentul în interiorul fondului cinegetic Sâmbăta 43 . În același sens a concluzionat expertul și în ceea ce privește suprafața de 350,63 ha cuprinsă în adeverința x/26.11.2010 emisă de Primăria Comunei Voila, în privința căreia s-a putut stabili cu certitudine amplasamentul în interiorul fondului cinegetic Sâmbăta 43 numai pentru suprafața de 30,51 ha. Concluzionând, Curtea a constatat că, în cauză, s-a făcut proba contrară celor înscrise în dovada nr. x/20.12.2010 eliberată de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov, referitoare la includerea suprafețelor de teren în fondul cinegetic nr. 43 Sâmbăta, concluzia expertului fiind fundamentată prin compararea datelor din adeverințe cu identificarea topografică rezultată din informațiile extrase din evidentele OCPI Brașov, iar nu rezultatul unei simple inventarieri. Mai mult, Curtea a reținut că, în ceea ce privește includerea suprafețelor de teren aparținând Comunei Drăguș, respectiv Comunei Viștea la constituirea F., aceasta s-a realizat prin aprobarea H.C.L. Viștea nr. 27/2010 și H.C.L. Drăguș nr. 42/2010. Aceste două hotărâri au fost anulate prin decizia 2393/R/2012 pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Brașov, respectiv decizia 1476/R/2013 pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Brașov, astfel că din acest punct de vedere nu se mai verifică, în speță, îndeplinirea condiției deținerii în proprietate a mai mult de 50 % din suprafața fondului cinegetic în litigiu. În raport de astfel de aspecte, Curtea a reținut că actele administrative contestate au fost emise de autoritățile pârâte cu încălcarea condițiile impuse de art. 8 din Legea 407/2006 pentru atribuirea directă a contractului de gestionare a fondului cinegetic. De asemenea, având în vedere că reclamanta a achitat doar parțial decontul lucrării de expertiză, respectiv 3.000 RON din valoarea decontului de 16.000 RON, instanța de fond a obligat-o pe aceasta la plata diferenței onorariu expertiză către expert G. în sumă de 13.000 RON. Mai mult, reținând culpa procesuală a pârâților, în temeiul art. 274 C. proc. civ., prima instanță a dispus obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 18.506 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. 3. Căile de atac declarate în cauză Împotriva sentinței civile nr. 37 din data de 10 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții B., Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Brașov. 3.1. Prin calea de atac promovată, pârâta B. a solicitat, invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 C. proc. civ. din 1865, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința rejudecării litigiului în fond, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. În susținerea căii de atac astfel formulate, recurenta a învederat că se impune casarea hotărârii atacate pentru nerespectarea dispozițiilor deciziei civile nr. 1042/16.03.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că prima instanță nu și-a îndeplinit obligația identificării terenurilor printr-o expertiză topografică care să procedeze și la efectuarea măsurătorilor, întrucât, în virtutea principiului disponibilității și a conduitei procesuale a reclamantei, a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice formale, cu obiectivele solicitate de către reclamantă, ce nu a presupus măsurători. De asemenea, recurenta a subliniat faptul că expertiza tehnică topografică astfel realizată este lipsită de orice valoare probatorie, iar prin admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată pe considerentul că H.C.L. Viștea nr. 27/2010 și H.C.L. Drăguș nr. 42/2010 au fost anulate prin decizia nr. 2393/R/2012, pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Brașov, respectiv decizia nr. 1476/R/2013, pronunțată în dosarul nr. x/2011 al Curții de Apel Brașov, instanța de fond a ignorat dispozițiile hotărârii de casare, ce vizau obligația de a verifica situația la momentul atribuirii contractului de gestionare a fondului cinegetic, situație neinfluențată, la acel moment, de hotărârile judecătorești invocate de către judecătorul fondului. Printr-un alt set de critici, recurenta a invocat o încălcare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 și art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010, în sensul că adeverințele eliberate de către primării au fost înlăturate printr-o interpretare eronată a expertizei. În opinia recurentei, faptul că nu s-a stabilit cu certitudine includerea sau neincluderea terenurilor administrate de F. în fondul cinegetic a fost interpretat eronat de către instanța de fond în favoarea părții reclamante, întrucât dubiul profită părții pârâte, partea reclamantă având obligația să-și dovedească pretențiile în mod indubitabil. Astfel, recurenta a argumentat în sensul că instanța de fond a apreciat greșit dispozițiile O.G. nr. 28/2008 privind registrul agricol, deoarece mențiunile din registrul agricol sunt temeiul reconstituirii dreptului de proprietate potrivit legilor ce reglementează fondul funciar. 3.2. În cauză a formulat recurs și pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și, în rejudecare, respingerea în integralitate a acțiunii, ca neîntemeiată. Recurentul a argumentat în sensul unei eronate aplicări și interpretări, de către prima instanță, a temeiurilor legale invocate de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în contextul în care expertul desemnat de instanța de fond pentru efectuarea expertizei s-a rezumat doar la analizarea documentelor aflate deja la dosarul cauzei și a celor puse la dispoziție de A.J.V.P.S. Făgăraș, Primăria Viștea, Primăria Drăguș, Primăria Voila și O.C.P.I. Brașov, fără a se deplasa în teren pentru efectuarea de măsurători. Reiterând faptul că fondul cinegetic în cauză a fost supus procedurii de atribuire în gestiune ca urmare a încetării, la termen, a valabilității contractului de gestionare încheiat de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură cu A.J.V.P.S. Făgăraș, recurentul a precizat că suprafața fondului cinegetic nr. 43, denumit Sâmbăta, din județul Sibiu, a fost stabilită prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 193/2002, acesta fiind singurul act normativ care reglementează suprafețele fondurilor cinegetice de pe teritoriul României. Lucrarea de revizuire a rearondării teritoriului României în fonduri de vânătoare a fost realizată de către Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București, în perioada 2000 - 2002 și a avut ca scop reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, iar în anexele nr. 1-5 la ordinul sus indicat au fost prevăzute delimitările fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare. Suprafața și limitele fondului cinegetic nr. 43 nu au suferit nicio modificare în perioada cuprinsă între data aprobării Ordinul M.A.D.R. nr. 193/2002 și data supunerii acestuia procedurii de atribuire în gestiune din perioada 2010 - 2011. În opinia recurentului, atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic ce face obiectul prezentei cauzei s-a realizat în conformitate cu prevederile Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 (forma în vigoare la acel moment) și cele ale Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice (în vigoare la acel moment), iar înființarea F. s-a realizat cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aceasta fiind înscrisă în registrul asociațiilor și fundațiilor, potrivit încheierii din data de 14.09.2010, din dosarul nr. x/2010. De asemenea, recurentul a arătat că F. a făcut dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, prin prezentarea, în copie, a documentelor de proprietate și a înscrisurilor eliberate de unitățile administrativ – teritoriale. Cum documentele prezentate în procedura de atribuire au fost identice cu cele prezentate la momentul înființării, acestea au fost cercetare și în procedura de verificare a legalității prevăzută de art. 8 alin. (2) indice 1 din Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. Astfel, dovedirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren s-a realizat, ca și în cazul altor solicitări de atribuire, cu adeverințe emise de unitățile administrativ- teritoriale, ce au atestat persoanele și suprafețele de teren deținute de acestea pe raza respectivei unități administrativ teritoriale. Totodată, recurentul a arătat că dovada nr. x/20.12.2010, eliberată de către I.T.R.S.V. Brașov, a fost întocmită pe baza adeverințelor emise de către primării, care, din prisma rolului lor de colector de taxe și impozite, dețineau date cu privire la suprafețele deținute de persoanele fizice/juridice pe suprafața administrativă a acestora, astfel că suprafețele de teren menționate în cuprinsul acesteia se aflau situate în cadrul fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta. Recurentul a argumentat și în sensul că aspectul nerealizării procedurilor de cadastrare a suprafețelor de teren și de intabulare pe numele fiecărui proprietar cu localizarea exactă, nu echivalează cu inexistența acestor suprafețe pe raza UAT-ului respectiv și, implicit, în cuprinsul fondul cinegetic ce face obiectul prezentului litigiu, motiv pentru care efectuarea, de către expertul desemnat de instanță, de măsurători topografice în teren era esențială, putându-se astfel stabili cu exactitate situația de fapt. 3.3. Sentința primei instanțe a fost atacată cu recurs și de pârâta Garda Forestieră Brașov, care, invocând eronata interpretare și aplicare a normelor de drept material, a solicitat casarea hotărârii recurate, cu consecință respingerii acțiunii și a exonerării Gărzii Forestiere Brașov de la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta a învederat, în esență, că la ITRSV Brașov a fost depus un dosar care conținea adeverințele eliberate de către unitățile administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială erau amplasate suprafețele de teren. Întrucât ITRSV Brașov nu a putut verifica toate suprafețele înscrise în adeverințe, a fost întocmită anexa la dovada nr. x/20.12.2010 prin care președintele Asociației de proprietari și-a asumat, pe proprie răspundere, realitatea celor înscrise în adeverințe. Doar în aceste condiții a fost eliberată dovada nr. x/20.12.2010, motiv pentru care nu poate fi reținută culpa Gărzii Forestiere Brașov la emiterea dovezii, deoarece adeverințele privind proprietatea nu au fost eliberate de ITRSV Brașov, iar actul numit "dovadă" nu este doveditor de proprietate. Reiterând etapele anterioare încheierii contractului nr. x/08.03.2011, recurenta a argumentat că, în raport de documentele ce i-au fost prezentate, nu avea competența de a se pronunța cu privire la legalitatea încheierii de înființare a asociației, iar aspectele sesizate de reclamantă cu privire la nelegalitatea constituirii F. nu pot fi opuse spre a se susține nelegalitatea procedurii de atribuire. A mai arătat recurenta că F. a desemnat ca gestionar al fondului cinegetic Organizația de Vânătoare "Șoimul" Mediaș și nu s-a autopropus pentru gestionarea acestui fond cinegetic, iar prin adresa nr. x/22.11.2010 recurenta a solicitat gestionarilor fondurilor cinegetice, inclusiv reclamantei, să transmită fișa fondului cinegetic, completată la zi pe ultimele zece sezoane de vânătoare. AVPS Făgăraș a transmis fișa fondului cinegetic pe care aceasta o deținea din anul 2000, având o suprafață de 10869 ha. Prin adresa nr. x/01.07.2010, a solicitat tuturor primăriilor din județul Brașov să transmită suprafețele pe care le dețin în perimetrul fiecărui fond cinegetic, pe categorii de folosință, în baza documentelor de proprietate. Această solicitare nu a avut nici un răspuns. În opinia sa, expertiza topo-cadastrală a fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta nu relevă o schimbare a limitelor fondului cinegetic. Recurenta a mai subliniat că nu se poate prezenta în fata instanței de judecată, printr-o expertiză care nu este acceptată și vizată de OCPI, o altă suprafață decât cea specificată în ordinul de ministru, ca certă și reală. În ceea ce privește semnarea procesului-verbal de predare-primire a fondului cinegetic de către o altă persoană decât reprezentantul legal al F., recurenta a menționat că la sediul ITRSV Brașov a fost înaintată, în data de 08.06.2011, adresa nr. x/02.06.2011, aparținând Organizației de Vânătoare Șoimul prin care s-a adus la cunoștință faptul că raporturile de serviciu ale numitului H., având funcția de "director" au încetat de la data de 05.04.2011 și că sediul Organizației de Vânătoare a fost schimbat. Recurenta a arătat că acesta a fost singurul schimb de corespondentă pe care l-a avut atât cu B., cât și cu F., în sensul modificării actelor constitutive sau a statutelor. Persoanele care s-au prezentat la predarea-primirea fondului cinegetic 43 Sâmbăta s-au recomandat în fața angajatului ITRSV Brașov ca având funcțiile care au fost înscrise și în cuprinsul procesului-verbal. 4. Apărările formulate în cauză. 4.1. Prin întâmpinarea depusă în cauză, A. a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâții B., Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Brașov împotriva sentinței civile nr. 37 din 10 martie 2022 și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. În esență, intimata a argumentat în sensul că instanța de fond a respectat îndrumările date de instanța de recurs, câtă vreme, aplicând corect principiul disponibilității, instanța de fond a dispus, în consonanță cu îndrumarea dată de Înalta Curte de Casație si Justiție (potrivit cu care obiectivele vor fi stabilite de Curtea de Apel Brașov) ca expertiza tehnică să se efectueze din punct de vedere documentar, cu atât mai mult cu cât instanța de recurs a arătat că cercetarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 trebuie să se facă prin raportare la documentele care au stat la baza atribuirii contractului de gestiune, lucru pe care Curtea de Apel Brașov l-a respectat. Intimata a învederat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a stabilit care vor fi obiectivele probei cu expertiza pe care a recomandat-o ca atare, lăsând la latitudinea instanței de fond stabilirea acestora, astfel încât obiectivele au fost stabilite într-o manieră care să răspundă obiectului cauzei și problematicii puse în discuție. De asemenea, intimata a învederat că hotărârea Curții de Apel Brașov a fost dată cu legala aplicare și interpretare a normelor de drept material, câtă vreme expertul a conchis că din totalul de 4431 ha evidențiat în adeverințele 4513 Viștea, 2833 Drăguș și 3792 Voila, în perimetrul fondului cinegetic 43 Sâmbăta intră doar 397,69 ha, diferența de 4033,04 ha nefăcând parte din perimetrul fondului cinegetic amintit. Astfel, asociația nu are mai mult de 50 % din suprafața fondului cinegetic. În legătură cu regimul juridic al actelor ce ar face dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor, instanța de fond a apreciat, în mod corect, că ele nu respectă tipologia unor acte de transmitere, constatare sau reconstituire a dreptului de proprietate. A mai arătat intimata că, prin deciziile nr. 2030/30.04.2014 și nr. 629/7.02.2013, pronunțate în dosarele nr. x/2011, respectiv 166/35/2011 au fost puse în aplicare dezlegările obligatorii trasate de Decizia nr. 1/1997 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, pronunțată în interesul legii, prin care s-a statuat că adeverințele nu fac nici dovada proprietății și nici dovada amplasamentului terenului. Cele două decizii sunt date în procese similare cu prezentul litigiu, chestiunea ce trebuia lămurită fiind, ca și în procesul pendinte, identificarea titlurilor de proprietate invocate care duc la o deținere a mai mult de 50 % din suprafața fondului cinegetic. 4.2. În cauză a depus întâmpinare și recurentul - pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin care, reiterând aspecte similare celor evocate prin propriul recurs, a solicitat admiterea recursurilor promovate de pârâtele B. și Garda Forestieră Brașov. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate, normele legale incidente și apărările formulate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții B., Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Garda Forestieră Brașov sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar, observând caracterul similar al criticilor aduse de pârâți sentinței primei instanțe prin recursurile declarate, Înalta Curte apreciază că, pentru o justă soluționare a cauzei, se impune analiza grupată a acestora, în funcție de chestiunile de drept invocate. Răspunzând în mod punctual criticilor evocate de recurenți (ce au fost, în esență, subsumate cazului de casare reglementat de art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 C. proc. civ. din 1865), Înalta Curte observă că o primă chestiune antamată prin căile de atac exercitate a fost cea a unei pretinse nerespectări, de către prima instanță, a caracterului obligatoriu al deciziei de casare nr. 1042 din 16 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual al cauzei pendinte, ce, în opinia recurenților, ar fi fost generată, dintr-o primă perspectivă, de realizarea raportului de expertiză tehnică fără o lucrare la fața locului. Instanța de control judiciar găsește nefondate astfel de critici, câtă vreme, în rejudecarea cauzei, prima instanță a aplicat în mod corect prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, judecătorul fondului respectând, contrar celor evocate de recurenți, dezlegările date de instanța de recurs problemelor de drept incidente cauzei și instrucțiunile legate de necesitatea administrării probei cu expertiză (inclusiv delimitarea trasată de instanța de recurs între obligațiile ce incumbă instanței de fond și atributele specifice activității ce se impunea a fi desfășurată de expert). Înalta Curte reține că, în esență, chestiunea pentru dezlegarea căreia instanța de recurs, prin decizia nr. 1042 din 16 martie 2017, a stabilit, în sarcina primei instanțe, în rejudecare, obligația de a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice a fost cea a verificării suprapunerii amplasamentului terenurilor ce au fost exhibate de proprietarii de teren, constituiți în F., în cadrul procedurii de atribuire directe a fondului cinegetic cu amplasamentul (perimetrul) concret al fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta, în scopul de a se cerceta dacă terenurile asociației reprezintă peste 50% din suprafața unui astfel de fond cinegetic (conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 407/2006, în varianta ulterioară modificării prin O.U.G. nr. 102/2010, aplicabilă în raport de data emiterii actelor administrative atacate și a perfectării contractului administrativ nr. x/08.03.2011). Cu alte cuvinte, prin administrarea unei astfel de probe s-a urmărit verificarea reperelor topo - cadastrale ale terenurilor F. (5.924,86 ha teren, conform adeverințelor eliberate de Primăria Viștea, Primăria Drăguș și Primăria Voila) comparativ cu reperele topo-cadastrale ale fondului de vânătoare nr. 43 Sâmbăta (în suprafață totală de 10766 hectare teren, având limitele marcate și descrise în fișa fondului de vânătoare aprobată prin Ordinul nr. 193/2002). Deși, prin decizia de casare, instanța de recurs a stabilit necesitatea efectuării unei expertize prin care, pe baza măsurătorilor efectuate, să se determine aspectele legate de antereferita suprapunere, o atare statuare nu poate fi interpretată în sensul că instanța de recurs a stabilit și metoda prin care măsurătorile urmau a fi realizate. În fapt, din conținutul normativ al art. 208 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 rezultă că lucrarea la față locului reprezintă doar una dintre metodele de efectuare a unei expertize (inclusiv din perspectiva realizării unor măsurători), întrucât vreme textul normativ în discuție arată că dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea (...). Tehnica de realizare a lucrării de specialitate rămâne, însă, atributul expertului, în calitatea sa de specialist a cărui părere, conform art. 201 C. proc. civ. din 1865, a fost solicitată pentru lămurirea unor împrejurări de fapt. Potrivit dispozițiilor art. 211 și art. 212 C. proc. civ. din 1865, în măsura în care sunt necesare lămuriri, ori de câte ori li se va cere, experții sunt datori să se înfățișeze înaintea instanței spre a da astfel de lămuriri, iar dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză, însă modalitatea de realizare a lucrărilor necesare furnizării unui răspuns la obiectivele stabilite de instanță este determinată de către expertul desemnat pentru efectuarea expertizei. În cauza pendinte, astfel cum rezultă din aspectele învederate prin adresa aflată la fila x a vol. II al dosarului instanței de fond (în rejudecare) precum și prin adresa aflată la fila x a vol. II al dosarului instanței de fond (în rejudecare), dar și din raportul de expertiză aflat la filele x ale vol. IV al dosarului instanței de fond (în rejudecare), expertul tehnic a apreciat că metoda de realizare a măsurătorilor necesare verificării suprapunerii amplasamentelor terenurilor în discuție nu impune o lucrare la fața locului, ci o verificare comparativă a documentelor aflate la dosarul cauzei, cu datele rezultate din tabele în care terenurile din adeverințe au fost identificate cu numere cadastrale furnizate de unitățile administrativ teritoriale relevante (Primăria Viștea, Primăria Drăguș, Primăria Voila) și cu datele puse la dispoziție de OCPI Brașov. Pe baza unei astfel de verificări, expertul a putut concluzionat că, din suprafața de 564,38 ha (indicată în adeverința nr. x/24.11.2010 eliberată de Primăria Comunei Viștea) s-a putut stabili cu certitudine amplasamentul în interiorul fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta numai pentru o suprafață de 305,496 ha, din suprafața de 254,24 ha (menționată în aceeași adeverință) s-a putut stabili cu certitudine amplasamentul în interiorul fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta numai pentru o suprafață de 5,68 ha, iar din suprafața de 614,49 ha s-a putut stabili cu certitudine amplasamentul în interiorul fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta numai pentru o suprafața de 5,41 ha. De asemenea, aplicând metoda antereferită, expertul a putut stabili că din suprafața de 1.982,12 ha (indicată în adeverința nr. x/24.11