ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2515/2022

Cererea de chemare în judecată și apărările formulate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba – Iulia, sub nr. x/2012, în urma disjungerii dispuse prin încheierea din data de 27.06.2012 a aceleiași instanțe, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, B., C. ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea contractului nr. x/15.03.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 27 Vețel, contract încheiat între M.M.F. prin I.T.R.S.V. TM și B. la propunerea C.. S-a solicitat în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 să se dispună anularea tuturor actelor administrative care au stat la baza încheierii contractelor administrative enunțate și anume: - procesul-verbal nr. x/04.02.2011 care conțin rezultatele analizei datelor de atribuire, revizuit prin procesul-verbal nr. x/06.02.2011, poziția nr. 136; - procesul-verbal nr. x/16.02.2011 care conține rezultatele analizei contestațiilor, poziția nr. 25; - referatul nr. x/24.02.2011 de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice emis de Direcția Generală Păduri din cadrul M.M.P, poziția nr. 25. În temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, a art. 17 din Ordinul M.M.P. nr. 1221/2010, ca efect al anulării (constatării nulității absolute) contractului de gestionare enunțat, se solicită să se dispună: - obligarea pârâtelor să restituie (predea), în termenul legal fondurile cinegetice ce au făcut obiectul contractelor de gestionare anulate; - obligarea pârâtei nr. 1 (M.M.P.) să încheie cu reclamanta contracte de gestionare pentru fiecare fond de vânătoare (menționate la petitul 1, pct. 1-3), în caz contrar hotărârea pronunțată să țină loc de contract de gestionare. Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, ori ca lipsita de interes, iar in subsidiar ca neîntemeiata. Prin întâmpinare, pârâta B. a invocat excepția lipsei interesului reclamantei în formularea acțiunii, a inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât contractul a fost legal încheiat. 1.

Hotărârile pronunțate în primul și al doilea ciclu procesual În primul ciclu procesual Curtea de Apel Alba-Iulia prin sentința nr. 86/2013 a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor, excepția lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția inadmisibilității capătului 3 din cerere, iar pe fond s-a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Recursul exercitat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia nr. 1982/29.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a dispus casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În considerentele acestei decizii s-a reținut, în esență, că în cauză nu sunt dovezi certe că asociația proprietarilor de terenuri deține în proprietate peste 50% din suprafața totală a fondului atribuit, dându-se îndrumări instanței de rejudecare de a suplimenta probatoriu în vederea efectuării dovezii dreptului de proprietate menționat sau de a efectua o expertiză de specialitate. În rejudecare, prin notele de ședință de la termenul din 23.02.2015 pârâta Asociația de Vânătoare și Pescuit Cinegetica Hunedoara a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 554/2004. În rejudecare, prin sentința nr. 123 din 22 iunie 2015, Curtea de Apel Alba-Iulia – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință, a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor (Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor), Asociația de Vânătoare Cinegetica Hunedoara și C.. Împotriva sentinței nr. 123 din 22 iunie 2015 a Curții de Apel Alba-Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva dispozițiilor art. 304 1 din C. proc. civ. Prin Decizia nr. 872 din 23 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, constatând, în esență, că dreptul material la acțiune nu este prescris și că instanța de fond nu a respectat îndrumările date prin decizia de casare anterioară. 1.

Hotărârea instanței de fond pronunțată în al treilea ciclu procesual Prin sentința nr. 197 din 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel Alba-Iulia –Secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Pădurilor, Asociația de Vânătoare Cinegetica Hunedoara și C., ca neîntemeiată și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâte în sumă de 10.800 RON. A reținut instanța de fond, în esență, că în anul 2010, dat fiind faptul că a încetat contractul de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 27 denumit Vețel, încheiat cu reclamanta A. și a apărut Ordinul MMP nr. 1.221 din 11.08.2010, administratorul fondului cinegetic național Ministerul Mediului și Pădurilor prin ITRSV Timișoara a procedat la atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul acestui fond, prin modalitatea de atribuire directă către pârâta Asociația de vânătoare Cinegetica Hunedoara, în calitate de gestionar. Atribuirea directă a gestiunii faunei cinegetice către Asociația de vânătoare Cinegetica Hunedoara s-a făcut la propunerea C.. Instanța a mai reținut că inițial contractul nr. x din 14 martie 2011 a fost încheiat cu AVPS Cinegetica Hunedoara, iar în baza solicitărilor formulate de către AVPS Cinegetica Hunedoara și AVPS Peștișu, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a emis Avizul favorabil nr. 1977/ C. proc. pen./14.03.2016, pentru cesiunea contractului nr. x din 14.03.2011 de către Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv "Cinegetica Hunedoara" către Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv Peștișu. Așadar, în prezent, fondul cinegetic nr. 27 Vețel este gestionat de către AVPS Peștișu, conform Actului adițional nr. x/23.05.2016 și a Procesului Verbal de predare-primire înregistrat la Garda Forestieră Timișoara cu nr. x/06.06.2016. Instanța de fond nu a omologat concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, reținând că, fondurile cinegetice de pe cuprinsul țării, inclusiv Fondul cinegetic nr. 27 Vețel din județul Hunedoara, au fost constituite prin Ordinul nr. 193/2002 al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 317 din 14 mai 2002. În anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002 - Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în Județul Hunedoara", la poziția nr. 27 se regăsește fondul cinegetic nr. 27 Vețel cu suprafața de 7812 ha. Totodată, în contractul de gestionare al fondului cinegetic nr. 27 Vețel la art. 3 alin. (1) este menționată suprafața de 7812 ha, atât cât este prevăzută și în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002 - Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în județul Hunedoara. Mai mult, aceasta suprafață a fost cunoscută și acceptată de reclamanta AJVPS Hunedoara atunci când a completat și ștampilat fișa fondului de vânătoare cu suprafețele pe categorii de folosință. Drept urmare, prin raportare la suprafața de 7.812 ha, cea indicată în fișa fondului și în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002, inclusiv concluziile expertului sunt că C., are o suprafață de 3929,84, adică un procent de 50,30% din suprafața fondului cinegetic. A mai reținut prima instanță că din contractul încheiat, rezultă că suprafața fondului cinegetic este de 7812 ha, iar suprafața deținută de asociația de proprietari Șoimul Vețel, reprezintă 50,3% din suprafața stabilită prin Ordinul nr. 193/2002. În ce privește categoria terenurilor, instanța de fond a constatat că din actele de proprietate anexate respectiv titluri de proprietate, cărți funciare, rezultă că sunt respectate prevederile legale, dovada fiind realizată în condițiile art. 4 lit. b) din Ordin nr. 1.221 din 11 august 2010, iar terenurile se află în extravilan. Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul tehnic judiciar D., a precizat că C. are un total de 3929,84 ha, doar teren extravilan. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 197 din 3 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 304 punctul 9 din vechiul C. proc. civ., ale căror dispoziții sunt aplicabile speței. În susținerea cererii de recurs, recurenta-reclamantă arată că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 407/2006 și a Ordinului MMP nr. 1221/2010. Argumentația recurentei-reclamante se circumscrie, în esență, faptului că, în speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordinul MMP nr. 1221/2010 și a art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a fondului cinegetic, în sensul că pârâta că C., care a propus gestionarul faunei cinegetice nu a avut în proprietate terenuri care reprezintă 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Susține recurenta că potrivit Raportului de expertiză judiciară tehnică topografică, neomologat de instanța de fond, suprafața totală reală a fondului de vânătoare, obținută prin raportare la limitele descrise în Fișa fondului este de 8134 ha, iar prin raportare la această suprafață, C., care deține o suprafață de 3929,84 ha, avea la data atribuirii fondului, doar un procent de 48,31 % din suprafața totală a fondului cinegetic. Mai arată recurenta că un alt aspect de nelegalitate al contractului de atribuire a fondului cinegetic a cărui anulare o solicită constă în faptul că deși în titlurile de proprietate apar ca fiind trecuți mai mulți proprietari, aderarea la asociație s-a făcut doar de o parte dintre aceștia, însă în calcul celor 50% au fost incluse și terenurile proprietarilor nesemnatari, aspect care contravine art. 4 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Ordinul MMP nr. 1221/2010. De asemenea, se susține că la momentul atribuirii directe, pârâta Asociația de Vântătoare Cinegetica nu a făcut dovada că nu înregistrează datorii privind plata tarifelor de gestionare exprimate prin solicitări în condițiile legii. În acest context, recurenta-reclamanta afirmă că, în mod nelegal, instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză topografică în ceea ce privește suprafața reală a fondului cinegetic de 8134 ha și, în mod greșit, a soluționat cauza fără a cerceta îndeplinirea și a celorlalte condiții legale necesar a fi îndeplinite pentru atribuirea directă, în condițiile în care dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost făcută în conformitate cu prevederile legii organice, respectiv cu înscrisurile autentice. 1.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept Controlul judiciar declanșat de recurenta–reclamantă are ca obiect verificarea legalității tuturor actelor și operațiunilor administrative adoptate în procedura de atribuire a Fondului Cinegetic nr. 27 Vețel. Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, pentru argumentele prezentate la pct. I.3 din decizia de față. Cu titlu preliminar, Înalta Curte consideră că se impun a fi făcute câteva precizări cu privire la cadrul normativ aplicabil în speța de față. Astfel, conform art. 8 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare (forma în vigoare în perioada de referință): "(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități: a) direct; b) prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a). (2) atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice: a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani. b) fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a) se atribuie, în condițiile legii, după cum urmează: 1. organizațiilor vânătorești care la data atribuirii gestionează cel puțin 5 fonduri cinegetice li se atribuie, în calitate de gestionari consacrați, la cerere, câte 5 fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează și au rămas neatribuite. După atribuirea celor 5 fonduri cinegetice, li se mai atribuie direct încă 50% din numărul fondurilor cinegetice pe care le-au gestionat și au rămas neatribuite; 2. organizațiilor vânătorești, instituțiilor de învățământ de stat care au ca discipline de studiu vânatul și vânătoarea și instituțiilor de stat care au ca obiect de activitate cercetarea științifică în domeniul cinegetic, care la data atribuirii gestionează până la 5 fonduri cinegetice, în calitate de gestionari consacrați, li se atribuie în gestiune, la cerere, aceleași fonduri cinegetice rămase neatribuite direct; 3. administratorului pădurilor proprietate publică a statului, în calitate de gestionar consacrat, i se atribuie, la cerere, 200 de fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează și au rămas neatribuite direct și 50% din restul fondurilor cinegetice pe care le-a gestionat și au rămas neatribuite; c) fondurile cinegetice care nu au fost atribuite în condițiile prevăzute la lit. a) și b), pentru care statul este proprietar al fondului funciar în suprafață mai mare de 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se poate realiza pentru instituțiile de stat care au ca obiect de activitate cercetarea științifică în domeniul cinegetic și pentru instituțiile de învățământ de stat care au ca disciplină de studiu vânatul și vânătoarea. (3) Numărul fondurilor cinegetice rezultat prin aplicarea procentelor prevăzute la alin. (2) lit. b) se rotunjește în plus, dacă este cazul, până la nivel de număr întreg. (4) Atribuirea dreptului de gestionare se realizează ori de câte ori este cazul, ca urmare a încetării contractelor anterioare de gestionare a fondurilor cinegetice, din orice motive." Procedura de atribuire a Fondului Cinegetic nr. 27 Șoimul Vețel a fost reglementată de Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1221 din 11.08.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările și completările ulterioare. De menționat faptul că Regulamentul în discuție prevede, la rândul său, două modalități de atribuire a fondurilor cinegetice: a) directă - în situațiile reglementate de art. 1 alin. (1); b) licitația publică - pentru fondurile cinegetice neatribuite prin prima modalitate. Atribuirea directă a fondului cinegetic poate fi realizată prin parcurgerea fazei prevăzute la art. 8 din Regulament, la solicitarea gestionarului propus de proprietarii de terenuri/asociația proprietarilor de terenuri, ori, după caz, prin urmarea fazei reglementate la art. 8 1 din același Regulament, la solicitarea gestionarului consacrat/a altor entități anume prevăzute, în situația în care prima fază a procedurii nu este soluționată favorabil. După cum se va prezenta mai jos, în speța dedusă judecății a fost parcursă prima fază a procedurii de atribuire anterior nominalizate. După publicarea anunțului privind demararea procedurii de atribuire directă a Fondului Cinegetic nr. 27 Vețel, intimata Asociația de Vânătoare Cinegetică Hunedoara a formulat cerere de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul acestui fond la propunerea C. . Prin procesul-verbal nr. x/04.02.2011 care conține rezultatele analizei datelor de atribuire, revizuit prin procesul-verbal nr. x/06.02.2011, poziția nr. 136, Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a hotărât atribuirea directă a dreptului de gestionare a Fondului Cinegetic nr. 27 Vețel în favoarea intimatei Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv Cinegetica Hunedoara, în suprafață de 7812 ha. Pe parcursul judecății cauzei, Ministerul Mediului și Pădurilor a emis Avizul favorabil nr. 1977/ C. proc. pen./14.03.2016, pentru cesiunea contractului nr. x/15.03.2011 de către Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv Cinegetică Hunedoara către Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv Peștișu. În prezent, fondul cinegetic nr. 27 Vețel este gestionat de către AVPS Peștișu, conform Actului adițional nr. x/23.05.2016 și a Procesului-Verbal de predare-primire înregistrat la Garda Forestieră Timișoara cu nr. x/06.06.2016. Recurenta-reclamantă, prin cererea de recurs, critică legalitatea contractului nr. x/15.03.2011 și a procedurii anterioare întrucât C. nu deținea în proprietate, la data încheierii contractului, peste 50% din suprafața fondului de vânătoare. În acest sens Înalta Curte reține că în articolul 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 se arată: "(1) Pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada: a) deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată ta notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1; b) includerii suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic și de vânătoare în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză. (2) Pentru recunoașterea legitimității asociațiilor de proprietari de terenuri cu drept de a propune gestionarul fondului cinegetic, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) sunt constituite conform legii; b) au ca scop alegerea și propunerea gestionarului fondului cinegetic în cuprinsul căruia persoanele asociate dețin în proprietate mai mult de 50% din suprafața acestuia, cu care administratorul fondului cinegetic poate încheia contract de gestionare. (3) Dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (2) se face prin depunerea următoarelor documente, în copie legalizată: a) actul constitutiv și statutul asociației de proprietari, care trebuie să cuprindă scopul prevăzut la alin. (2) lit. b); b) hotărâre judecătorească de înființare; c) certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor; d) certificat de grefă, emis cu cel mult 60 de zile înainte de data depunerii solicitării de atribuire, care să ateste că asociația este înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor". Potrivit probatoriului administrat în cauză, din fișa fondului de vânătoare nr. 27 Vețel, rezultă că limitele acestuia sunt: nord - Râul Mureș, în aval culmea Săcâmaș; est - Pietrile Coziei, pârâul Mintia la Secua (limită care coincide cu limita de vest a fondului limitrof nr. 28 Deva care este de la Râul Mureș - pârâu Mintia la Șeaua și Pitrile Coziei) sud - culmea Muncelului și culmea Ghergheș - Cozia; vest - culmea Săcămaș și culmea Muncelul Mare, iar în ceea ce privește suprafața, în fișa fondului partea tehnică se specifică faptul că este de 7812 ha. Până în prezent, nici schița și nici suprafața de 7812 ha, ale fondului cinegetic nr. 27 Vețel, nu au suferit modificări. Din dovezile existente la dosarul cauzei, respectiv din raportul de expertiză tehnică topografică, invocat în susținerea cererii de recurs, rezultă că suprafața totală reală a fondului de vânătoare conform coordonatelor furnizate de E. este de 8.333 ha, iar suprafața totală reală a fondului de vânătoare obținută prin raportare la limitele descrise în Fișa fondului este de 8.134 ha. În acord cu instanța de fond, Înalta Curte are în vedere faptul că fondurile cinegetice de pe cuprinsul țării, inclusiv Fondul cinegetic nr. 27 Vețel din județul Hunedoara, au fost constituite prin Ordinul nr. 193/2002 al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 317 din 14 mai 2002. În anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002 - Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în Județul Hunedoara, la poziția nr. 27 se regăsește fondul cinegetic nr. 27 Vețel cu suprafața de 7812 ha. Totodată, în contractul de gestionare al fondului cinegetic nr. 27 Vețel la art. 3 alin. (1) este menționată suprafața de 7812 ha, atât cât este prevăzută și în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002 - Centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în județul Hunedoara. Mai mult, această suprafață a fost cunoscută și acceptată de recurenta - reclamantă AJVPS Hunedoara atunci când a completat și ștampilat fișa fondului de vânătoare cu suprafețele pe categorii de folosință. În acest context, prin raportare la suprafața de 7.812 ha, cea indicată în fișa fondului și în anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002, și ținând seama de concluziile expertului desemnat în cauză, se constată că C., are o suprafață de 3929,84, adică un procent de 50,30% din suprafața fondului cinegetic, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond prin hotărârea recurată. De asemenea, din contractul de -gestionare încheiat rezultă că suprafața fondului cinegetic este de 7812 ha, iar suprafața deținută de C., reprezintă 50,3% din suprafața stabilită prin Ordinul nr. 193/2002. Referitor la categoria terenurilor, instanța de fond, în mod corect și întemeiat, a reținut din actele de proprietate anexate, respectiv titluri de proprietate, cărți funciare, că sunt respectate prevederile legale, dovada fiind realizată în condițiile art. 4 lit. b) din Ordin nr. 1221/2010, iar terenurile se află în extravilan. Mai mult, expertul tehnic judiciar D., a precizat că C. de terenuri Șoimul Vețel are un total de 3929,84 ha, doar teren extravilan. Susținerile recurentei - reclamante cu privire la legalitatea constituirii C. sunt, de asemenea, nefondate, întrucât Asociația s-a înființat în baza unei sentințe judecătorești (Încheierea civilă nr. 165 din 07.01.2011 a Judecătoriei Deva – dosar fond) a cărei legalitate nu poate să fie cercetată în cauza dedusă judecății și, pe cale de consecință, C. a fost constituită în mod legal. Referitor la componența C. din raport reiese ca membrii acesteia sunt: UAT Vețel 1553,68 ha, UAT Cârjiți 227,46 ha, F. 16,01 ha, G. 166,07 ha, Parohia Vulcez 6,32 ha, Parohia Vețel 24,38 ha, Parohia Leșnic 26,03 ha, Composesoratul Stejarul Leșnic 364,04 ha, Composesoratul Grădiștea Vețel 997,93 ha, Composesoratul Agro Micia 56,87 ha, Composesoratul Stejarul Muncelul Mic 491,05 ha, fiind depuse la dosar toate adeziunile proprietarilor în vederea constituirii asociației, fiind indicate și suprafețele de teren. Reactualizarea delimitării fondurilor cinegetice cuprinse în fondul cinegetic național sa realizat de către I.C.A.S. București, actualmente Institutul Național de CercetareDezvoltare în Silvicultură Marin Drăcea, în perioada 2001 -2002, pe bază de contract încheiat între acesta și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, conform prevederilor Legii nr. 103/1996 fondului cinegetic și a protecției vânatului, cu modificările și completările ulterioare, suprafața fondului cinegetic fiind tot 7812 ha. Instanța de control judiciar apreciază că este nefondată și critica recurentei referitoare la faptul că dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor nu ar fi fost făcută prin înscrisuri autentice, ci pe baza unor documente lipsite de relevanță juridică eliberate de unitatea administrativ teritorială pe a cărei rază teritorială se află suprafețele de teren respective. Pe acest aspect, instanța de primă jurisdicție în mod pe deplin justificat a reținut faptul că, în privința proprietății, se aplică dispozițiile art. 4 din Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010, act administrativ unilateral cu caracter normativ care, la lit. c) prevede că dovada proprietății suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari se poate face cu copii de pe documente de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Înalta Curte nu poate reține nici încălcarea prevederilor art. 5 din O.G. nr. 33/2002, în condițiile în care adeverințele eliberate conțin și menționarea documentelor care au stat la baza întocmirii acestora. Instanța de control judiciar nu poate primi nici critica recurentei referitoare la omisiunea instanței de fond de a corobora concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, pentru a verifica natura juridică a terenurilor care compun suprafața totală de 3929,84 ha. Faptul că proprietarii de terenuri, membrii în cadrul C. dețin suprafața totală de 3929,84 ha, suprafață situată în extravilan, în limite ale fondului cinegetic aflat în discuție, este probată și prin concluziile raportului de expertiză tehnică topografică, recurenta-reclamantă nefăcând obiecțiuni pe acest aspect. Cu privire la intrarea în H., Înalta Curte constată că la dosarul instanței de fond a fost depusă Hotărârea nr. 14/02.12.2010 semnată de preotul paroh și de epitrop, fiind reținută și în încheierea civilă nr. 165/07.01.2011a Judecătoriei Deva, prin care s-a dispus înscrierea C. în Registrul Special al Asociațiilor lu Fundațiilor păstrat la Grefa Judecătoriei Deva. În ceea ce privește critica vizând necercetarea de către instanța de fond a aspectului vizând lipsa dovezii privind plata la zi a tarifelor de gestionare de către Asociația de Vânătoare Cinegetică Hunedoara, Înalta Curte constată că recurenta nu a invocat acest aspect în fața primei instanțe, astfel încât, nu se poate analiza acest argument direct în calea de atac a recursului. Așadar, în raport de cele mai sus expuse, instanța de control judiciar apreciază că actele și operațiunile administrative deduse judecății sunt legale, iar intimata Asociația de Vânătoare Cinegetică Hunedoara era îndreptățită să i se atribuie dreptul de gestionare a faunei de interes cinegetic din cadrul Fondului Cinegetic nr. 27 Vețel, județul Hunedoara. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică. În raport de soluția prefigurată, Înalta Curte, luând act de solicitările intimatelor -pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată, constată că sunt îndeplinite cerințele art. 453 din C. proc. civ. și le va admite în consecință. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat și va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimatele-pârâte, constând în onorariul de avocat, dovedit în condițiile legii.