ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1042/2017

Decizia nr. 1042/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei. Obiectul acțiunilor conexate. Procedura derulată în fața primei instanțe

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că I.T.R.S.V. Brașov a încheiat, cu Organizația de Vânătoare Șoimul, Procesul-verbal de predare-primire a fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta, înregistrat sub nr. 21 din 24 martie 2011, fără finalizarea lucrării anuale de evaluare a faunei cinegetice, contrat dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Ordinul nr. 219/2008.

Prin Adresa nr. 2217 din 21 martie 2011, i s-a solicitat ca, în data de 24 martie 2011, ora 9:00, să se prezinte la sediul Ocolului Silvic Făgăraș pentru a participa la predarea-primirea fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta.

Prin Adresa nr. 169 din 23 martie 2011, reclamanta a solicitat I.T.R.S.V. Brașov să revină cu o altă convocare în acord cu Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Făgăraș, cu respectarea dispozițiilor legale, însă acesta nu a dat curs solicitării, procedând la predarea-primirea fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta cu încălcarea legii.

A susținut reclamanta că procesul-verbal contestat prejudiciază gestionarea fondurilor cinegetice în scopul asigurării echilibrului ecologic și a unei gospodăriri durabile a faunei de interes cinegetic pe fondurile cinegetice de către gestionari. De asemenea, predarea-primirea fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta a fost efectuată cu încălcarea Hotărârii Organizației de Vânătoare Șoimul din data de 23 noiembrie 2010, prin aceea că fondul cinegetic nr. 43 Sâmbăta s-a predat unui membru al Organizației de Vânătoare Șoimul, respectiv A., și nu persoanei abilitate a reprezenta organizația față de terți. Organele de conducere ale organizației sunt B. - Președinte și C. - Vicepreședinte, conform actelor constitutive modificate la data de 10 ianuarie 2011. Potrivit art. 12 din Statut, organizația este reprezentată în raporturile cu terții de către președinte și poate fi înlocuit de vicepreședinte. Așadar, semnătura lui A., ca membru al organizației, este nulă, iar obligația primirii fondului revenea organelor de conducere ale organizației.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 407/2006 modificată și completată prin O.U.G. nr. 102/2010.

Pârâta Organizația de Vânătoare Șoimul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat pârâta că procesul-verbal de predare primire al fondului cinegetic nu este act administrativ în înțelesul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind apt de a produce efecte juridice, ci este doar un act de finalizare a unei proceduri în care actul juridic este Contractul de gestionare nr. 3 din 8 martie 2011.

Pârâta Organizația de Vânătoare Șoimul a invocat și lipsa calității procesuale pasive, în condițiile în care această persoană juridică nu este autoritate publică potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește susținerile reclamantei, pârâta Organizația de Vânătoare Șoimul a arătat că procesul-verbal a fost încheiat de către dl. A. în baza hotărârii Consiliului Director al Organizației de Vânătoare Șoimul nr. 9 din 25 februarie 2011, a cărei copie a anexat-o întâmpinării. Prin urmare, persoana a acționat în limita împuternicirii acordate de către consiliul director, organ executiv de conducere a organizației de vânătoare.

Pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Brașov a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.

A susținut pârâtul că predarea-primirea fondului cinegetic nu s-a făcut în mod ilegal, deoarece la data la care s-a efectuat predarea-primirea fondului cinegetic exista un contract de gestionare a fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta, contract în care AVPS Făgăraș nu are nici o calitate.

Prin Sentința civilă nr. 2611 din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Brașov, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

A mai solicitat reclamanta, ca efect al anulării Contractului de gestionare nr. 3 din 8 martie 2011, obligarea pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor să-i atribuie dreptul de gestionare a faunei cinegetice din Fondul cinegetic nr. 43 Sâmbăta și obligarea pârâtului, prin reprezentant teritorial I.T.R.S.V. Brașov, să încheie contract de gestionare pentru fondul de vânătoare arătat.

A susținut reclamanta, în esență, că, la încheierea Contractului de gestionare nr. 3 din 8 martie 2011 și a Actul Adițional la contract, au fost încălcate dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și art. 123 din Legea nr. 215/2001 republicată.

De asemenea, suprafața inclusă în fondul cinegetic 43 Sâmbăta nu corespunde realității, deoarece pe listele de aderare la asociație figurează persoane decedate, astfel că s-a procedat la o mărire artificială a suprafeței totale aflată în administrarea asociației. Această împrejurare face să nu fie îndeplinită condiția procentului de peste 50% sau de minimum 51% prevăzut de Legea nr. 407/2006 cu modificările O.U.G. nr. 102/2010.

A mai arătat reclamanta că a avut contract (Contract nr. 1895 din 21 noiembrie 2000 de gestionare a fondului de vânătoare nr. 44 Sâmbăta, actual 43 Sâmbăta) pe o perioadă de 10 ani, încheiat cu M.A.P.P.M. în calitate de administrator, contract care a expirat la data de 1 decembrie 2010.

A mai arătat reclamanta că nu sunt întrunite dispozițiile art. 4 cu privire la documentele care atestă deținerea în proprietate, a suprafețelor de teren incluse în asociația de proprietari, cât și a legitimității asociației. Asociația respectivă are incluse suprafețe de teren din proprietatea publică unităților administrativ-teritoriale și, mai mult, suprafața fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta nu a fost actualizată până la momentul încheierii Contractului nr. 3/2011, conform legii, astfel încât nu corespunde realității.

I.T.R.S.V. avea obligația „reactualizării împărțirii fondului cinegetic al României în fonduri cinegetice”, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a acestei legi, adică 22 decembrie 2010, mai înainte de declanșarea, procedurii de atribuire a fondului cinegetic în discuție. I.T.R.S.V. nu a făcut acest lucru și nici nu a dat curs dispoziției M.M.P. nr. 31799/N.M. din 16 februarie 2010, utilizând datele eronate privind suprafața fondului cinegetic din fișa fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta.

Astfel, prin încheierea contractului, i-a fost produsă o vătămare, constând în încălcarea unui interes legitim și îngrădirea exercitării unor drepturi subiective în conformitate cu O.U.G. nr. 102 din 3 decembrie 2010, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea contractului și a actelor atacate.

Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și excepția inadmisibilității acțiunii.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul a arătat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii reglementate de art. 9 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 și de art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

II. Hotărârea primei instanțe

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Făgăraș în contradictoriu cu pârâții Garda Forestieră Brașov (succesoare a fostului Comisariat de Regim Silvic și Cinegetic Brașov), Organizația de Vânătoare Șoimul, Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole și Silvice Valea Hotarelor și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (subrogat în drepturile Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură) din Dosarul conexat nr. x/62/2011 și, în consecință,

A anulat, în totalitate, Procesul-verbal de predare-primire a fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta înregistrat sub nr. 21 din 24 martie 2011;

A anulat Contractul administrativ nr. 3 din 8 martie 2011 având ca obiect gestionarea faunei cinegetice pe fondul cinegetic 43 Sâmbăta și Actul Adițional nr. 1 din 15 martie 2011 la Contractul sus-menționat, încheiate între Ministerul Mediului și Pădurilor prin ITRSV Brașov și Organizația de Vânătoare Șoimul;

A anulat, în parte, Procesul-verbal nr. 2160626 din 4 februarie 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor și Anexa 1A la procesul-verbal cu privire la nr. crt. 51 și Procesul-verbal nr. 216028 din 6 februarie 2011 și Anexa nr. 2 la procesul-verbal cu privire la nr. crt. 45 - care conțin rezultatele analizei dosarelor de atribuire;

A anulat, în parte, Procesul-verbal nr. 216339 din 14 februarie 2011 și Anexa la acesta cu privire la nr. crt.15 cât și Referatul de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice nr. 216566 din 24 februarie 2011 emis de Direcția Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor și Anexa nr. 1 la acesta la nr. crt. 41;

A respins restul pretențiilor formulate de reclamantă din Dosarul civil conexat cu nr. x/62/2011;

A obligat pârâții Organizația de Vânătoare Șoimul, Garda Forestieră Brașov (subrogată în drepturile și obligațiile fostului Comisariat de Regim Silvic și Cinegetic Brașov), Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole și Silvice Valea Hotarelor și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (subrogat în drepturile Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură) la plata către reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Făgăraș a sumei de 2.506,70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Prin Contractul administrativ nr. 3 din 8 martie 2011 având ca obiect gestionarea faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 43 Sâmbăta, încheiat între pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor prin I.T.R.S.V. Brașov, în calitate de administrator, și pârâta Organizația de Vânătoare Șoimul, în calitate de gestionar, a fost atribuit celei din urmă gestiunea faunei cinegetice din Fondul de vânătoare nr. 43 Sâmbăta în suprafață totală de 10.766 hectare, având limitele marcate și descrise în fișa fondului de vânătoare anexată Contractului, aprobată prin Ordinul nr. 193/2002. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 10 ani, respectiv de la data de 8 martie 2011 la data de 7 martie 2021, cu plata în sarcina gestionarului a unui tarif de gestionare de 2.864 euro.

Potrivit Actului adițional nr. 1 din 15 martie 2011 la Contractul nr. 3 din 8 martie 2011 tariful a fost modificat pentru perioada 15 mai 2011 - 14 mai 2012 la suma de 2.864 euro, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Procesul-verbal înregistrat sub nr. 21 din 24 martie 2011, încheiat între I.T.R.S.V. Brașov, pârâta Organizația de Vânătoare Șoimul și reprezentanții Primăriei Comunei Drăguș, s-a procedat la predarea fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta, la care părțile au anexat fișa fondului cinegetic sus-menționat, din care rezultă componența, structura și tipul de proprietate asupra terenurilor predate.

A fost predată pârâtei suprafață cinegetic productivă constituită din pădure, teren arabil, gol alpin și luciu de apă, aflate în proprietatea Statului Român, în proprietate comunală, și în proprietatea privată a persoanelor fizice, în suprafețele indicate în act, plus suprafețe neproductive cinegetic ș.a.

La baza încheierii Contractului nr. 3 din 8 martie 2011 și a Actului adițional nr. 1 din 15 martie 2011 au stat Procesul-verbal nr. 216026/2011 și Anexa nr. 1A la nr. crt. 51, Procesul-verbal nr. 216028 din 6 februarie 2011 și Anexa 2 la nr. crt. 45, ce conțin rezultatele analizei dosarelor de atribuire, Procesul-verbal nr. 216339 din 14 februarie 2011 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor cu Anexa - nr. crt. 15 precum și Referatul de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice nr. 216566 din 24 februarie 2011 emis de Direcția Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor și Anexa la acesta.

A apreciat instanța că, din analiza acestor dispoziții legale, rezultă că, la momentul demarării procedurii de atribuire analizată în prezenta cauză, propunerea gestionarului poate fi făcută de „persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice” care fac dovada „că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic”.

Din perspectiva dovezii dreptului de proprietate pentru unitățile administrativ-teritoriale, instanța a reținut că doar terenurile proprietate privată a unităților administrativ-teritoriale pot fi avute în vedere în calculul celor 50% din suprafața unui fond cinegetic, întrucât proprietatea publică se supune regimului juridic prevăzut de Legea nr. 213/1998.

De asemenea, chiar art. 7 din Legea nr. 407/2006, stabilind categoriile de gestionari cu care se pot încheia contracte de gestionare a faunei de interes cinegetic, prevede în mod separat, printre altele, categoria „administratorii pădurilor proprietate privată” și categoria „administratorii pădurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale”. De altfel, această ultimă categorie este prevăzută în mod expres, în cuprinsul art. 8 al aceluiași act normativ, la lit. b) pct. 3, fiind vorba despre gestionari consacrați.

Conform art. 12 din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local. O asociație constituită în scopul de a gestiona un fond de vânătoare nu se poate încadra printre instituțiile enumerate de textul de lege amintit anterior.

Din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3, 7, 11, 12 și 13 din Legea nr. 46/2006, rezultă modalitatea în care legiuitorul a înțeles să prevadă regimul juridic al administrării fondului forestier proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale care nu se poate realiza decât în condițiile legii și nu în aceleași condiții ca în cazul fondului forestier proprietate privată.

Sub acest aspect, al verificării încălcării dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998, dar și al celorlalte motive de nelegalitate invocate, Curtea a constatat că, în cauză, pârâta Organizația de Vânătoare Șoimul nu deține peste 50% din suprafața Fondului cinegetic 43 Sâmbăta, pentru a putea obține gestionarea acestui fond prin atribuire directă în condițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 în forma în vigoare la data procedurii de atribuire.

Potrivit Fișei Fondului de Vânătoare aflat la dosar, suprafața fondului de vânătoare pe categorii de folosință este de 10.869 ha din care suprafață cinegetic productivă de 10.766 ha. În cadrul acestei suprafețe, potrivit Fișei fondului se află în proprietate comunală un număr de 4.086 ha restul terenului aparținând Statului Român, persoanelor fizice și juridice indicate în Fișa sus-menționată.

Potrivit Raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, Asociația Proprietarilor de Terenuri Valea Hotarelor deține 1.844 ha teren reprezentând suprafață nejustificată din totalul de 5.924,86 ha, iar, raportat la suprafața deținută de Fondul 43 Sâmbăta, suprafața aflată în proprietatea Asociației reprezintă un 37,2%.

În ceea ce privește terenurile înscrise în Adeverințele nr. 4513 din 24 noiembrie 2010 eliberată de Primăria Viștea, nr. 3792 din 26 noiembrie 2010 eliberată de Primăria Voila, nr. 52 din 12 ianuarie 2011 și nr. 2833 din 24 noiembrie 2010 eliberate de Primăria Drăguș, expertul a concluzionat că titularii drepturilor de proprietate dețin mai puțin de 10% din suprafața cu care a fost constituită Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole și Silvice Valea Hotarelor, restul persoanelor fizice menționate în adeverințele respective nedeținând titluri de proprietate asupra terenurilor.

Potrivit aceluiași Raport de expertiză și raportat la adeverințele sus-menționate, suprafețele înscrise în Fondul 43 Sâmbăta sunt următoarele: 3.330 ha din U.A.T. Drăguș, 2.245 ha din U.A.T. Viștea, 350,67 ha din U.A.T. Voila, adică un total de 5.926 ha teren. Datele înscrise în adeverințele sus-menționate nu corespund, însă, în totalitate cu cele înscrise în registrele agricole, în tabelele anexă la adeverințe fiind înscrise multe persoane care fie nu figurează în registre sau care dețin suprafețe de teren mai mari.

Expertul a mai concluzionat că o suprafață de 666,40 ha aflată în proprietatea publică a Comunei Drăguș nu trebuia inclusă în suprafața totală a terenului deținut de pârâta Asociația Proprietarilor de Terenuri Valea Hotarelor deoarece această suprafață de teren nu a făcut obiectul retrocedării în baza legii fondului funciar. Aceeași este concluzia expertului și în ceea ce privește suprafețele de teren de 243 ha, 1.084 ha și 98,87 ha prezentate în tabelele 1 și 2 anexă la R.E.T.

Astfel, instanța de fond a constatat că procedura de atribuire a fondului nr. 43 Sâmbăta s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor legale anterior menționate.

III. Recursul exercitat în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs pârâta Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole și Silvice Valea Hotarelor, criticând soluția pentru netemeinicie și nelegalitate.

În esență, s-a susținut că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 407/2006, de vreme ce a statuat că fondul cinegetic 43 Sâmbăta a fost atribuit nelegal Asociației de Vânătoare Șoimul. Nelegalitatea reținută eronat de instanță se referă la faptul că asociația nu deține 50% din suprafața fondului cinegetic și că nu ar fi putut obține atribuirea directă, în temeiul prevederilor din actul normativ menționat.

În mod eronat a reținut instanța că procedura de atribuire a contractului de gestiune a fost realizată cu încălcarea dispozițiilor legale, având drept consecință anularea Contractului administrativ nr. 3 din 8 martie 2011, a actului adițional și a actelor încheiate în temeiul acestui contract.

Concluzia instanței s-a întemeiat pe expertiza topografică întocmită de expert D., document care nu redă informațiile cu acuratețe și nu stabilește corect situația de fapt, astfel încât aplicarea normelor de drept s-a raportat la o premisă greșită, care nu corespunde realității și încalcă grav drepturile pârâtei Asociația de Vânătoare Șoimul.

În speță, Asociația Proprietarilor de terenuri agricole și silvice, deține contrar susținerilor expertului peste 50% din suprafața fondului cinegetic, astfel încât atribuirea directă a acestui fond către Asociația de Vânătoare Șoimul s-a făcut în condiții legale.

Singura chestiune pe care trebuia să o stabilească instanța se referă la situația de fapt, adică deținerea de către pârâtă a unei suprafețe de peste 50% din suprafața fondului cinegetic Sâmbăta.

Expertul își fundamentează concluziile din raport arătând că suprafețele înscrise în adeverințele de proprietate eliberate de Primăria Drăguș nu corespund în totalitate cu cele înscrise în registrele agricole.

Or, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă contrariul acestor afirmații - mai mult expertul susține că o suprafață de 666,40 ha nu trebuia inclusă în suprafața totală a asociației proprietarilor de terenuri agricole și silvice, precum și alte două suprafețe de 234,1084 ha și 98,87 ha - aceste susțineri fiind efectuate cu depășirea atribuțiilor prevăzute de lege, deoarece nu expertul stabilește dreptul de proprietate asupra terenurilor, rolul său fiind doar acela de a efectua măsurători pe baza documentelor existente.

Este nelegal ca instanța să-și însușească concluziile raportului de expertiză pe aspecte care nu privesc situația de fapt, ci regimul juridic al terenurilor, deducând în mod eronat că actele atacate în instanță sunt lovite de nulitate.

La data de 24 octombrie 2016 a depus întâmpinare intimata-reclamantă Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Făgăraș, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de pârâta Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole și Silvice Valea Hotarelor.

Deși pârâta a criticat expertiza efectuată în fața instanței de fond, nu a solicitat efectuarea unei alte expertize și nu a depus la dosarul cauzei niciun document care să combată susținerile expertului, întemeiate pe înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 407/2006 care se referă în mod explicit la proprietarii de teren, nu la deținătorii de teren, deoarece deținătorii pot fi titularii unui drept de folosință, cum s-a și întâmplat în cauză.

Suprafața de teren de 666,40 ha de care se face vorbire în recurs este proprietatea publică a comunei Drăguș, fiind administrată de Ocolul Silvic Pădurile Făgărașului.

Mai mult, o serie de terenuri au fost dobândite de persoane, în prezent decedate, astfel încât, se impunea stabilirea situației juridice a acestor terenuri, pentru a verifica legalitatea constituirii asociației care să poată beneficia de atribuirea directă a contractului pentru utilizarea fondului cinegetic.

IV. Considerentele instanței de recurs.

Examinând susținerile recurentei-pârâte Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole și Silvice Valea Hotarelor se constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Susținerile pârâtei se referă, în esență, la nestabilirea corectă a situației de fapt dedusă judecății, cu consecința aplicării greșite a normelor de drept procesual și material incidente în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că în Dosarul nr. z/62/2011, aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Făgăraș (A.V.P.S. Făgăraș), a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Organizația de Vânătoare Șoimul și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare, anularea Procesului-verbal de predare-primire a fondului cinegetic nr. 43 Sâmbăta înregistrat sub nr. 21 din 24 martie 2011.

În Dosarul nr. x/62/2011, aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Făgăraș a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic Brașov și Organizația de Vânătoare Șoimul, anularea, respectiv, constatarea nulității absolute a Contractului administrativ nr. 3 din 8 martie 2011, având ca obiect gestionarea faunei cinegetice din Fondul de vânătoare 43 Sâmbăta și a Actului Adițional nr. 1 din 15 martie 2011 la Contractul nr. 3 din 8 martie 2011, precum și anularea, în parte, a actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului atacat.

A mai solicitat reclamanta, ca efect al anulării Contractului de gestiune nr. 3 din 8 martie 2011, obligarea pârâtului Ministerul Mediului și Pădurilor să-i atribuie dreptul de gestionare a faunei cinegetice din Fondul cinegetic nr. 43 Sâmbăta și obligarea pârâtului, prin reprezentant teritorial I.T.R.S.V. Brașov, să încheie contract de gestionare pentru fondul de vânătoare.

Înalta Curte constată că instanța de fond a fost investită cu un litigiu, rezultând din conexarea a două dosare, având ca obiect anularea unor acte administrative care au stat la baza emiterii unui contract administrativ, precum și a contractului respectiv, asimilat unui act administrativ, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Actele administrative atacate cu acțiune în nulitate sunt cele care au stat la baza încheierii Contractului de gestiune nr. 3 din 8 martie 2011, precum și a contractului menționat, dar și a actelor ulterioare întocmite în temeiul contractului respectiv.

Instanța de fond, pentru a statua asupra obiectului acțiunii, trebuia să stabilească dacă actele administrative sunt emise de organul competent cu respectarea condițiilor prevăzute de legea specială care reglementează atribuirea directă a contractului pentru gestionarea fondului cinegetic.

În temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006 în varianta anterioară modificării prin O.U.G. nr. 102/2010: „(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de administrator pe fonduri de vânătoare, prin următoarele modalități:

A. direct, pentru următoarele categorii de fonduri de vânătoare:

a) fondurile cinegetice pe care proprietarii privați, persoane fizice sau juridice, au în proprietate o suprafață de teren care reprezintă minimum 51% din suprafața fiecărui fond cinegetic, individual sau într-o asociație legal constituită în acest scop. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus pentru 10 ani de persoana fizică sau juridică, după caz; (..)

(2) Atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice:

a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani;”

Legea menționată este pusă în aplicare prin Ordinele Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010, modificat prin OMMP nr. 2265/2010.

Așadar, instanța pentru a stabili dacă atribuirea contractului atacat cu acțiune în nulitate s-a făcut cu respectarea cerințelor legale, trebuia să verifice dacă asociația-pârâtă se conformează dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 407/2006.

Prevederile din ordinele emise de Ministerul Mediului și Pădurilor, nr. 1221/2010 și 2265/2010, analizate pe larg de instanță, vin în sprijinul organelor administrative, stabilind ce documente sunt necesare pentru dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și ce conținut trebuie să aibă aceste acte.

Ordinele menționate nu reglementează o procedură de contestare a modalității de constituire a asociațiilor și nu permit lipsirea de efecte a înființării unei persoane juridice, pentru că un act normativ de ordin terțiar nu poate adăuga la lege, pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă există o hotărâre judecătorească de înființare a asociației respective, înscrisă în registrul asociațiilor și fundațiilor, aceasta nu mai poate fi contestată, nici pe cale principală, nici pe cale incidentală, în cadrul unui alt litigiu.

Mai mult, instanța de fond nu a fost investită cu un capăt de cerere privind nelegala constituire a asociației pârâte, iar în măsura în care a analizat în considerente această situație a depășit limitele investirii, provocând pârâtei o vătămare ce nu poate fi remediată decât prin casarea hotărârii și reluarea judecății raportat la cererile ce au făcut obiectul litigiului.

Ceea ce trebuia să lămurească instanța de fond, în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, se referă la a stabili dacă asociația pârâtă, raportat la documentele care au stat la baza întocmirii actelor preparatorii pentru încheierea Contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 3 din 8 martie 2011, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 pentru a i se atribui direct contractul pentru gestionarea fondului cinegetic în litigiu - acesta fiind motivul de nulitate invocat în acțiunea introductivă de instanță.

Analiza documentației depuse la dosarul cauzei se face din perspectiva reglementărilor impuse prin actele normative terțiare, respectiv Ordinele MMP nr. 1221/2010 și 2265/2010, ceea ce trebuie să determine convingerea instanței cu privire la legalitatea procedurii de atribuire, cu consecința incidenței motivului de nulitate invocat de reclamantă.

Asociația pârâtă, depunând documentele indicate în ordinele de ministru, a participat la procedura de atribuire a contractului de gestiune în litigiu. Aceste documente trebuiau apreciate de autoritatea contractantă raportat la condițiile impuse de lege: scop, obiectul de activitate, suprafața de teren adusă în asociație etc. Cu alte cuvinte, este posibil ca din punct de al legislației care reglementează asociațiile și fundațiile, persoana juridică să fie legal constituită, însă instanța va trebui să cerceteze dacă asociația în litigiu îndeplinește criteriile prevăzute de lege și de legislația secundară și terțiară pentru a se califica în procedura de atribuire.

Analiza efectuată de instanță trebuie să vizeze regimul juridic al actelor preparatorii, aspecte care trebuie lămurite de instanță, nu de expert, care nu poate stabili în ce măsură persoana juridică participantă la procedura de atribuire a fost legal constituită și nici care este statutul juridic al actelor de proprietate al celor care au constitut asociația.

Instanța va stabili în temeiul căror acte depuse la dosarul cauzei se vor face măsurătorile topografice pentru a verifica îndeplinirea condiției prevăzute de lege. Este atributul instanței să stabilească regimul juridic al actelor ce fac dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor, raportat la susținerile și apărările părților și la dovezile administrate în cauză.

Expertul va determina prin măsurători dacă fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă minimum 51% din suprafața fiecărui fond cinegetic - obiectivele expertizei vor fi stabilite de instanță raportat la textul de lege analizat, în scopul stabilirii premiselor aplicării sale în speța dedusă judecății.

Expertul nu poate statua cu privire la includerea justificată sau nejustificată a terenurilor în vederea constituirii asociației, ca persoană juridică, numai instanța poate stabili care dintre terenurile incluse în fondul cinegetic îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, pentru a statua asupra legalității procedurii de atribuire.

Așadar, instanța de fond nu a stabilit în întregime situația de fapt, întrucât nu a lămurit care sunt terenurile incluse în asociație pentru care s-a făcut dovada dreptului de proprietate, cu consecința efectuării măsurătorilor topografice, cu privire la acestea.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul, să caseze decizia și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole și Silvice Valea Hotarelor împotriva Sentinței nr. 134 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2017.

Procesat de GGC - LM