ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3154/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor - Direcția Generală Păduri, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:

- anularea Hotărârii Comisiei de Analiză a Contestațiilor, a procesului-verbal nr. x din 16 februarie 2011, a referatului de aprobare nr. 216566/ISZ din 24.02.2011 și a aprobării date referatului de către Ministrul Mediului și Pădurilor;

- respingerea contestației formulată de pârâta B. și recunoașterea dreptului său la atribuirea Fondului Cinegetic 20 Ernei.

Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la termenul de judecată din data de 5.10.2011, reclamanta a modificat și completat acțiunea, solicitând și anularea în ceea ce o privește a:

- hotărârii Comisiei de atribuire, consemnată în procesul-verbal nr. x din 04.05.2011;

- hotărârii Comisiei de analiză a contestațiilor nr. 218331 din 16.05.2011;

- procesului-verbal nr. x din 16 mai 2011;

- referatului nr. 224061/DA din 16.05.2011;

- aprobarea dată de Ministerului Mediului și Pădurilor;

- referatului menționat la propunerea Secretarului de Stat;

- contractului de gestionare încheiat cu B., cu obligarea autorității pârâte la atribuirea, în favoarea sa, a dreptului de gestionare a Fondului Cinegetic 20 Ernei.

La termenul de judecată din 30.11.2011, Curtea a dispus introducerea în cauză a C., în calitate de pârâtă, conform art. 16 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâta C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2.1. Curtea de Apel București, secția a VIII-a, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3254 din 16.05.2012, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

2.2. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 7252 din 14 noiembrie 2013, a admis recursul, a casat sentința pronunțată de instanța de fond și a trimis cauza spre rejudecare, cu recomandarea administrării în cauză a expertize topografice.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut următoarele:

- din cuprinsul actelor administrative atacate reiese faptul că cererea reclamantei a fost respinsă pe motivul nedovedirii deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața Fondului Cinegetic 20 Ernei, în condițiile în care hotărârea și adeverința depuse la dosar nu sunt acte doveditoare.

- în scopul probării suprafeței reale a Fondului cinegetic Ernei, precum și a includerii în acesta a suprafețelor de 630 ha/159 ha, recurenta-reclamantă a solicitat în fața instanței de fond administrarea probei cu expertiză specialitatea topografie-cadastru, care ar fi lămurit aspectele contestate;

- nu s-a verificat dacă, în situația în care suprafața reală a Fondului Cinegetic 20 Ernei, la data depunerii documentației de atribuire, era de 10.942,68 ha și nu de 12.159 ha, astfel cum a arătat recurenta, aceasta îndeplinea în continuare condițiile de deținere a unei suprafețe mai mari de 50% din fondul cinegetic; toate aceste susțineri puteau fi dovedite prin efectuarea unei expertize în specialitatea solicitată de reclamantă.

- în ceea ce privește dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, aceasta se poate face, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Regulamentul din 11 august 2010 privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, prin depunerea de copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective;

- Hotărârea nr. 442 din 16 decembrie 2010 și Adeverința nr. 5563 din 06 ianuarie 2011 reprezintă astfel de documente permise de Regulament, iar în ipoteza în care nu există dubiu cu privire la identificarea terenurilor pentru a fi localizate în fondul cinegetic, așa cum a reținut prima instanță, suplimentarea probatoriului prin efectuarea expertizei în specialitatea topografie-cadastru era utilă cauzei.

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare, la Curtea de Apel București, sub nr. x/2/2011* la data de 16.01.2014.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza judiciară în specialitatea topografie și cadastru.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3362 din 10.12.2014, a respins acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, primă instanță a reținut, în esență, următoarele:

Din conținutul Hotărârii Consiliului Local Târgu Mureș nr. 442 din 16 decembrie 2010, prin care s-a aprobat asocierea Municipiului Târgu Mureș cu D., nu rezultă că suprafața de 630 ha se află în perimetrul Fondului Cinegetic Ernei. Pe lângă această hotărâre, reclamanta nu a anexat și alte înscrisuri doveditoare cu privire la proprietatea celor 630 ha pădure, astfel că nu a fost îndeplinită cerința prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.M.P. nr. 1221/2010.

Ca atare, soluția legală este respingerea cererii de atribuire directă a fondului cinegetic, deoarece sunt încălcate prevederile imperative ale Regulamentului anterior nominalizat.

Nici adeverința nr. 5563 din 06 ianuarie 2011 emisă de Primăria Gornești, județul Mureș nu îndeplinește cerința din textul normativ mai sus indicat, astfel cum în mod corect a reținut comisia de analiză a contestațiilor, deoarece atestă la modul general faptul că S.C. "E." S.R.L. deține terenuri în satele Pădureni și Iasa de Mureș, dar fără a se identifica suprafețele pentru localizarea acestora în Fondul Cinegetic Ernei și fără a se aproba că terenul în suprafață de 159 ha se află în proprietatea S.C. "E." S.R.L., membră în Asociația de proprietari.

Ca atare, constatându-se legalitatea acestor acte, nu mai poate fi reținută nelegalitatea procesului-verbal al Comisiei de atribuire nr. 218020 din 04 mai 2011, a procesului-verbal nr. x din 16 mai 2011, a hotărârii Comisiei de analiză cuprinsă în procesul-verbal nr. x din 16 mai 2011, a referatului nr. 224061/DA din 16.05.2011 privind rezultatele finale și a aprobării Ministrului cu privire la actele rezultate și nici a contractului de gestionare încheiat de pârâți în baza rezultatelor atribuirii.

Mai mult, Fondul cinegetic nr. 20 Ernei nu a suferit nicio modificare legislativă a limitelor sau a suprafeței în perioada cuprinsă de la emiterea Ordinului Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 193/2002 și până la data supunerii acestuia la procedura de atribuire în gestiune în perioada 2010 -2011, neexistând nicio solicitare din partea fostului sau actualului gestionar în acest sens. Potrivit Anexei nr. 2 la Ordinul anterior menționat, Fondul Cinegetic nr. 20 Ernei din Județul Mureș are o suprafață de 12.059 ha.

În condițiile în care suprafața fondului a fost determinată și aprobată printr-un act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, modificarea acesteia se poate realiza doar printr-un act normativ de același rang.

Obiectivul expertizei tehnice dispuse în cauză cu privire la suprafața fondului cinegetic la data depunerii documentației de atribuire este nepertinent și neconcludent, motivat de faptul că suprafața Fondului Cinegetic Ernei a fost determinată și aprobată printr-un act normativ, situație în care instanța nu poate reține suprafața constatată prin expertiză tehnică, dacă aceasta este diferită de cea prevăzută în actul normativ, întrucât trebuie să fie aplicate prevederile Ordinului nr. 193/2002.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat modificarea acesteia și admiterea acțiunii, astfel cum a fost completată și precizată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este rezultatul aprecierii greșite a probatoriului administrat în fața primei instanțe și a interpretării și aplicării eronate a prevederilor legale ce reglementează rejudecarea după casarea cu trimitere, precum și a celor care guvernează procedura de atribuire a fondului cinegetic.

Recurenta a prezentat situația de fapt, cadrul normativ aplicabil, istoricul litigiului și a formulat critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

- Judecătorul fondului a nesocotit dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, contrar celor statuate prin decizia de casare, a reținut, pe de o parte, faptul că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate prin depunerea de copii de pe documentele de proprietate sau de pe înscrisurile eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective, iar pe de altă parte, faptul că Hotărârea Consiliului Local Târgu Mureș nr. 442 din 16 decembrie 2010 și Adeverința nr. 5563 din 06 ianuarie 2011 nu sunt în măsură să probeze dreptul de proprietate, în sensul avut în vedere de art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulament.

- Soluția de confirmare a legalității actelor și operațiunilor administrative contestate în cauză este greșită, în condițiile în care:

< la data depunerii documentației de atribuire, suprafața reală a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei era cu mult diminuată față de suprafața înscrisă în cuprinsul Ordinului nr. 193/2002, iar autoritatea intimată a avut în vedere o suprafață care nu corespundea realității; mai precis, în cuprinsul Fișei fondului de vânătoare se menționa 12.159 ha, în timp ce expertul desemnat de instanță a stabilit că suprafața reală a fondului cinegetic aflat în discuție era de 11.030 ha.

< solicitantul a probat faptul că îndeplinește cerințele prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul din 11 august 2010 privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice;

< la dosarul de atribuire directă au fost depuse înscrisurile prevăzute la art. 4, art. 6 și art. 7 din Regulament;

< Hotărârea Consiliului Local Târgu Mureș nr. 442 din 16 decembrie 2010 reprezintă un act administrativ de gestiune cu privire la patrimoniul propriu al municipiului Târgu Mureș, care se încadrează în art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulament;

< la dosarul cauzei au fost depuse titlurile de proprietate nr. 10.315 - 10.317 din 10.06.2004 ce atestă dreptul de proprietate al acestei unități administrativ teritoriale asupra unor terenuri cu destinație forestieră;

< solicitantul a dovedit că D. deține în proprietate o suprafață de 6.372,14 ha din suprafața fondului cinegetic, astfel cum este menționată această suprafață în cuprinsul centralizatorului depus la dosarul de atribuire; ca atare, Asociația anterior nominalizată deține în proprietate un procent de 57,77% din suprafața reală a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei;

< în condițiile în care era îndreptățită la atribuirea fondului aflat în litigiu, acesta nu putea face obiectul celei de a doua faze a procedurii de atribuire, derulate în temeiul art. 81 din Regulament. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, dar și din oficiu, după cum permit dispozițiile art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă are ca obiect verificarea legalității tuturor actelor și operațiunilor administrative adoptate în procedura de atribuire a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei, județul Mureș.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, astfel cum a fost completată și precizată, ca neîntemeiată, pentru argumentele prezentate la pct. I.3 din decizia de față.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte consideră că se impun a fi făcute câteva precizări cu privire la cadrul normativ aplicabil în speța de față.

Astfel, conform art. 8 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități:

a) direct;

b) prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a).

(2) Atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice:

a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani.

b) fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a) se atribuie, în condițiile legii, după cum urmează:

c) fondurile cinegetice care nu au fost atribuite în condițiile prevăzute la lit. a) și b), pentru care statul este proprietar al fondului funciar în suprafață mai mare de 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se poate realiza pentru instituțiile de stat care au ca obiect de activitate cercetarea științifică în domeniul cinegetic și pentru instituțiile de învățământ de stat care au ca disciplină de studiu vânatul și vânătoarea.

(3) Numărul fondurilor cinegetice rezultat prin aplicarea procentelor prevăzute la alin. (2) lit. b) se rotunjește în plus, dacă este cazul, până la nivel de număr întreg.

(4) Atribuirea dreptului de gestionare se realizează ori de câte ori este cazul, ca urmare a încetării contractelor anterioare de gestionare a fondurilor cinegetice, din orice motive."

Procedura de atribuire a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei a fost reglementată de Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1221 din 11.08.2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările și completările ulterioare.

De menționat faptul că Regulamentul în discuție prevede, la rândul său, două modalități de atribuire a fondurilor cinegetice:

a) directă - în situațiile reglementate de art. 1 alin. (1);

b) licitația publică - pentru fondurile cinegetice de atribuite prin prima modalitate.

Atribuirea directă a fondului cinegetic poate fi realizată prin urmarea fazei prevăzute la art. 8 din Regulament, la solicitarea gestionarului propus de proprietarii de terenuri/asociația proprietarilor de terenuri, ori, după caz, prin urmarea fazei reglementate la art. 81 din același Regulament, la solicitarea gestionarului consacrat/a altor entități anume prevăzute, în situația în care prima fază a procedurii nu este soluționată favorabil.

După cum se va prezenta mai jos, în speța dedusă judecății, au fost urmate ambele faze ale procedurii de atribuire anterior nominalizate.

După publicarea anunțului privind demararea procedurii de atribuire directă a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei, recurenta-reclamantă a formulat cerere de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul acestui fond.

Prin procesul-verbal nr. x din 04.02.2011, Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice a hotărât atribuirea directă a dreptului de gestionare a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei în favoarea recurentei-reclamante.

Așa cum se consemnează la pct. 41 din Anexa la procesul-verbal nr. x din 16.02.2011, Comisia de analiză a contestațiilor din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor a admis contestația formulată de C., cu motivarea că D. nu a făcut dovada deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză.

Ulterior a fost adoptat de către Ministrul Mediului și Pădurilor Referatul de aprobare nr. 216566/ISZ din 24.02.2011 având ca obiect rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice. În temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, ministerul, în calitate de administrator al fondului cinegetic național, a dispus atribuirea dreptului de gestionare a fondurilor cinegetice către solicitanții menționați în Anexa nr. 1 la Referat, pentru o perioadă de 10 ani. La pct. 2 din Referat s-a dispus continuarea procesului de atribuire, în condițiile art. 8 alin. (2) lit. b) din aceeași lege, pentru fondurile cinegetice rămase neatribuite, menționate în Anexa nr. 2 la Referat. Recurenta figurează la poziția 51, unde se consemnează faptul că din Hotărârea Consiliului Local Târgu Mureș nr. 442 din 16 decembrie 2010 nu rezultă dreptul de proprietate a municipiului Târgu Mureș asupra terenului în suprafață de 630 ha pădure; din adeverința din 06 ianuarie 2011 emisă de Primăria Gornești nu rezultă că terenul în suprafață de 159 ha se află în proprietatea S.C. "E." S.R.L.

În cadrul celei de a doua faze a procedurii de atribuire, C. a depus cerere de atribuire în care a arătat că are calitatea de gestionar consacrat, prin raportare la prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din Regulament, conform căruia: "atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedește îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții (…) b) deține calitatea de gestionar consacrat, potrivit legii, dovedită prin înscrisuri în copie, conform cu originalul, care gestionează la data atribuirii cel puțin 5 fonduri cinegetice."

În această fază a procedurii de atribuire au fost emise următoarele acte și operațiuni administrative:

- procesul-verbal nr. x din 04.05.2011 întocmit de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice,;

- procesul-verbal nr. x din 16.05.2011 întocmit de Comisia de Analiză a Contestațiilor din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor;

- referatul de aprobare nr. 224061 din 16.05.2011 emis de Direcția Păduri și Dezvoltare Forestieră din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, ce a fost ulterior aprobat de către ministrul de resort;

- contractul de gestionare încheiat la data de 02.06.2011 între AJVPS Mureș și C., având ca obiect Fondul Cinegetic nr. 20 Ernei, județul Mureș.

În speța de față, după cum s-a prezentat la pct. 2.2, instanța de casare a fixat limitele și obiectul rejudecării în cel de al doilea ciclu procesual.

În concret, hotărârea instanței de recurs conține:

a) dezlegarea problemei de drept referitoare la faptul că Hotărârea Consiliului Local Târgu Mureș nr. 442 din 16 decembrie 2010, privind asocierea municipiului Târgu Mureș cu D. cu suprafața de 630 ha pădure, și Adeverința din 06 ianuarie 2011 (nr. 5) emisă de Primăria comunei Gornești, jud. Mureș, în care se consemnează că S.C. "E."S.R.L. deține suprafața de 159,02 ha în satele Pădureni și Iara de Mureș, reprezintă acte doveditoare în sensul arătat de art. 4 alin. (1) din Regulament;

b) indicația ca instanța de rejudecare să administreze proba cu expertiză de specialitate topografie-cadastru pentru a se stabili două aspecte: (i) suprafața reală a Fondul Cinegetic nr. 20 Ernei, județul Mureș; (ii) includerea celor două suprafețe de 630 ha și 159 ha în perimetrul fondului cinegetic.

În motivarea soluției pronunțate în al doilea ciclu procesual judecătorul fondului a menționat, în esență, faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerinței impuse de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulament, în condițiile în care nu a probat deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză. În opinia sa, cele două acte anterior nominalizate nu demonstrează dreptul de proprietate asupra suprafețelor forestiere arătate în cuprinsul acestora, iar expertiza judiciară administrată în cauză nu prezintă relevanță, deoarece trebuie avut în vedere Ordinul MAAP nr. 193/2002.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a încălcat prevederile procedurale instituite de art. 315 C. proc. civ., care dispun următoarele: "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorul fondului."

În concret, instanța de trimitere nu mai putea aprecia în ce măsură Hotărârea Consiliului Local Târgu Mureș nr. 442 din 16 decembrie 2010 și Adeverința nr. 5563 din 06 ianuarie 2011 fac dovada dreptului de proprietate, conform art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulament, această problemă fiind în mod irevocabil dezlegată în sens pozitiv de către instanța de casare.

De asemenea, instanța nu putea înlătura concluziile expertizei judiciare efectuate în cauză, în condițiile în care necesitatea administrării acesteia a fost stabilită de către instanța de recurs.

Chiar dacă chestiunea probării dreptului de proprietate a fost lămurită, după cum s-a arătat în cele de mai sus, instanța de control judiciar consideră că se impun a fi făcute câteva precizări suplimentare.

Cele două entități - municipiul Târgu Mureș și S.C. "E."S.R.L. - sunt proprietarii celor două terenuri cu suprafețele de 630 ha și 159 ha și s-au asociat cu D., cea care a propus atribuirea dreptului de gestionare a fondului cinegetic aflat în discuție în favoarea recurentei.

În concret, pe aspectul analizat, instanța de control judiciar are în vedere titlurile de proprietate nr. 10315 - 10317 din 10.06.2004 emise de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea Primăriei municipiului Târgu Mureș pentru terenurile în suprafață de 245 ha 7700 mp, 386 ha 1700 mp, 214 ha 3300 mp, precum și Anexa la adeverința nr. 5563 din 06 ianuarie 2011 (nr. 5) în care se menționează că S.C. "E."S.R.L. figurează înscrisă în Registrul agricol, vol. I, poz. 5 Tip 2 cu teren în suprafață de 159,02 ha, categoria de folosință - fânețe.

În altă ordine de idei, Înalta Curte reține faptul că, în speță, nu a fost contestată calitatea recurentei de a gestiona fonduri cinegetice - calitate atestată prin licența ce o deține -, și nici legala constituire a D., entitate care a propus-o pe recurentă în calitate de gestionar al fondului cinegetic aflat în litigiu.

Înalta Curte constată că este fondată susținerea recurentei în ceea ce privește faptul că, la data depunerii documentației de atribuire, suprafața reală a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei, jud. Mureș era cu mult diminuată față de suprafața înscrisă în cuprinsul Ordinului nr. 193/2002, iar autoritatea intimată a avut în vedere o suprafață care nu corespundea realității.

Astfel, conform Fișei fondului de vânătoare nr. 20, Ernei, suprafața acestuia este de 12.159 ha, din care suprafața cinegetic productivă este de 12.059 ha, restul de 100 ha fiind neproductivă; suprafața nu include intravilanele localităților aflate în interiorul fondului.

Expertul desemnat în cauză a precizat faptul că suprafața reală a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei, jud. Mureș, la data depunerii cererii de atribuire, este de 11.030,12 ha; cele 6.372,14 ha ale recurentei, pentru care a fost făcută dovada dreptului de proprietate, conform certificatului nr. 253/2 din 14 ianuarie 2011 emis de ITSRV Brașov, se află în interiorul Fondului Cinegetic; ca atare, recurenta deține un procent de 57,77% din suprafața reală a Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei și face dovada îndeplinirii cerinței impuse de art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulament, conform căruia: "Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedește îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții: a) este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietar de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză."

Așadar, în condițiile în care recurenta era îndreptățită la atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, potrivit art. 8 din Regulament, nu se mai impunea declanșarea fazei a doua a procedurii de atribuire, reglementată de art. 81 din același act normativ.

Concluzionând, în raport de cele mai sus expuse, instanța de control judiciar apreciază că actele și operațiunile administrative deduse judecății sunt nelegale, iar recurenta este îndreptățită să i se atribuie dreptul de gestionare a faunei de interes cinegetic din cadrul Fondului Cinegetic Ernei, jud. Mureș.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va anula actele și operațiunile administrative contestate în cauză și va obliga pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să încheie cu reclamanta contractul de gestionare a faunei de interes cinegetic din cadrul Fondului Cinegetic nr. 20 Ernei, jud. Mureș.

În baza art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 13.870 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3362 din 10 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că:

Admite acțiunea formulată de reclamanta A., astfel cum a fost precizată și completată.

Anulează:

- pct. 41 din Anexa la procesul-verbal nr. x din 16 februarie 2011 încheiat de Comisia de Analiză a Contestațiilor din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor;

- poz. 51 din Anexa 2 la referatul de aprobare nr. 216566/ISZ din 24 februarie 2011 emis de Direcția Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor;

- pct. 91 din Anexa 2 la procesul-verbal nr. x din 04 mai 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor;

- pct. 4 din Anexa la procesul-verbal nr. x din 16 mai 2011 încheiat de Comisia de Analiză a Contestațiilor din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor;

- pct. 91 din Anexa la referatul de aprobare nr. 224061 din 16 mai 2011 emis de Direcția Păduri și Dezvoltare Forestieră din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor.

Anulează contractul de gestionare încheiat la data de 02 iunie 2011 având ca obiect Fondul Cinegetic 20 Ernei, județul Mureș.

Obligă pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să încheie cu reclamanta A. contractul de gestionare a faunei de interes cinegetic din cadrul Fondului Cinegetic 20 Ernei, județul Mureș.

Obligă pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 13.870 RON către reclamanta A., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2015.