ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3801/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 15.03.2011, reclamanta A. ȘI B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI ȘI PĂDURILOR-COMISIA DE ATRIBUIRE A DREPTULUI DE GESTIONARE A FAUNEI CINEGETICE, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei Comisiei de Atribuire din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor și Referatului de aprobare emis de Direcția Generală a Pădurilor nr. x/24.02.2011 (aprobat de Ministrul C. în data de 25.02.2011 sub nr. 924/LB și publicat în data de 01.03.2011 pe site-ul Ministerului Mediului), act ce conține în Anexa 1, poz. 51, propunerea D. în vederea atribuirii directe a fondului cinegetic nr. 22 E. către A.. Totodată, a solicitat suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 2349/03.04.2012 Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității, respingând și acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 867/21.02.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 2349/03.04.2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.06.2014, sub numărul unic de dosar x/2011

Hotărârea atacată cu recurs

Prin sentința civilă nr. 1774 pronunțată în data de 21 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării, invocată din oficiu, constatând perimată judecarea cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. ȘI B., în contradictoriu cu pârâții DEPARTAMENTUL PENTRU APE, PĂDURI ȘI PISCICULTURĂ, F. și A..

Curtea de Apel București a constatat că încheierea de ședință din data de 19.09.2017, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa nejustificată a părților a fost comunicată reclamantei la sediul procesual ales, conform dovezii de comunicare de la fila x, pe care este aplicată semnătura și ștampila primitorului încheierii de suspendare și, deși încheierea de ședință din această dată era supusă recursului pe toată durata suspendării, niciuna din părțile din prezenta cauză nu au exercitat calea de atac a recursului împotriva acestei încheieri, care este un act procesual nedesființat și care, în absența exercitării căii de atac legale, produce efecte juridice și este opozabil tuturor părților din dosar, inclusiv Curții de Apel București, care nu este instanță de control judiciar față de încheierile pronunțate anterior în aceeași cauză și căreia îi revine obligația respectării măsurilor dispuse de instanță prin încheieri interlocutorii.

Prin urmare, Curtea a avut în vedere că, prin încheierea de ședință din data de 19.09.2017 s-a suspendat cauza pentru lipsa părților, aspect imputabil părților din dosar care au ales să nu se prezinte la termenul de judecată stabilit de instanță.

Astfel, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății, invocată din oficiu, conform art. 252 C. proc. civ., instanța de fond a reținut că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare din vina părților începând cu data de 19.09.2017, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 1 an.

În concluzie, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., care arată că termenul de perimare este de 1 an dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părții, instanța de fond a admis excepția de perimare invocată din oficiu și, în consecință, a constatat perimată cererea de recurs.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1774 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în data de 21 mai 2019, a declarat recurs reclamanta A. ȘI B., care, invocând prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ. din 1865, a solicitat admiterea recursului și repunerea dosarului în starea anterioară, respectiv în cea de suspendare.

În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut recurenta - reclamantă că, în fapt prezenta cauză a fost suspendată la data de 29.10.2014, în temeiul art. 244 alin. (1) paragraf a din vechiul C. proc. civ. și, fără ca această suspendare să fie înlăturată, în data de 19.09.2017 a fost dispună încă o suspendare, pentru lipsa părților.

A apreciat recurenta că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 250 alin. (1) din vechiul C. proc. pen. civilă, ce face referiri exprese și aplicabile suspendării din 19.09.2014, cursul perimării fiind suspendat până la data prevăzută de art. 244 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., respectiv până la data soluționării cauzei ce a făcut obiectul dosarului penal x/2014, transformat în dosar nr. x/2016, în prezent acesta fiind pe rolul Judecătoriei Oltenița sub nr. x/2017**, cu termen la 20.06.2019.

Astfel, prezentul dosar a fost suspendat în data de 29.10.2014, în temeiul art. 244 din vechiul C. proc. civ., respectiv până la data soluționării definitive a cauzei penale de la Oltenița și nu a mai fost repus pe rol. Au fost emise citații și s-a prezentat doar pârâta A. care a prezentat Ordonanța Parchetului Oltenița. Consideră recurenta că acest document reprezenta încă un argument care arăta că starea prezentului dosar nu s-a modificat. Ordonanța arată că a fost învestit judecătorul de Cameră Preliminară pentru desființarea înscrisurilor, aceasta întrerupând termenul perimării.

În continuare, recurenta a susținut că G. a stăruit și stăruie cu scopul dezlegării prezentei pricini, pentru soluționarea cauzei penale ce ține prezenta cauză și consideră că cursul perimării nu poate curge din 29.10.2014, până când va fi dezlegată cauza penală și calculul termenului perimării datorat lipsei părților din 19.09.2017 începe cu ziua imediat următoare celei în care hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, respectiv cea din dosarul nr. x/2017.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă a formulat întâmpinare intimata - pârâtă A., în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielor de judecată ocazionate de proces, constând în onorariu de avocat pentru fond și pentru recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul, ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Preliminar, Înalta Curte reține că procesul a fost pornit în cauză la data de 15.03.2011, aceasta fiind data înregistrării cererii de chemare în judecată. Prin urmare, procesului îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură de civilă de la 1865, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.), în forma anterioară intrării în vigoare.

Înainte de a trece în concret la examinarea criticilor formulate de recurenta - reclamantă, instanța de control judiciar, analizând actele și lucrările dosarului de fond constată că, prin încheierea de ședință din data de 29.10.2014 instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei penale nr. 641/P/2014, prin care s-a început urmărirea penală in rem împotriva pârâtei H., județ Călărași, această măsură fiind dispusă de instanță la cererea pârâtei A., reclamanta formulând la rându-i concluzii pe acest aspect în ședința publică din data de 15.10.2014.

Dat fiind faptul că, de la data de 29.10.2014 în dosar nu a mai fost efectuat nici un act de procedură, instanța de fond a fixat termen la data de 12.04.2016, pentru a verifica dacă mai subzistă temeiurile suspendării judecății și, luând act de susținerea pârâtei A., singura parte prezentă la dezbaterile din ședința publică, în sensul că s-a dispus declinarea competenței de efectuare a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală, a apreciat că subzistă temeiurile suspendării, sens în care a menținut această măsură.

Dosarul rămânând în continuare în nelucrare timp de 1 an, instanța de fond a fixat un nou termen la data de 19.09.2017, pentru a verifica dacă mai subzistă motivele ce au determinat suspendarea judecății, părțile fiind legal citate la acel termen de judecată cu mențiunea " în vederea verificării subzistenței motivelor ce au determinat suspendarea", citația cu recurenta - reclamantă fiind primită de I., ca reprezentant convențional al părții, conform Dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașată la dosar fond.

La termenul de judecată din data de 19 septembrie 2017, instanța de fond, dispunând în prealabil repunerea cauzei pe rol pentru a verifica dacă mai subzistă motivele ce au determinat suspendarea judecății, a constatat că părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat în scris judecarea în lipsă, motiv pentru care, prin încheierea de ședință de la acel termen, a dispus o nouă suspendare a cauzei, de data aceasta pentru lipsa părților.

Rămânând în continuare în nelucrare timp de un an, instanța de fond, conform art. 111 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a fixat un nou termen de judecată la data de 27.11.2018, cu citarea părților, cu mențiunea de a-și exprima punctul de vedere pe excepția perimării.

La termenul de judecată din data de 27.11.2018, deși legal citată la sediul convențional ales, conform Dovezii de îndeplinire a procedurii de citare atașată la dosar fond, reclamanta nu s-a prezentat, fiind prezentă doar pârâta A., cauza fiind amânată succesiv pentru data de 26.02.2019, când reclamanta a lipsit, de asemenea, de la dezbateri, fiind legal citată, și pentru data de 21.05.2019, ca urmare a neîndeplinirii legale a procedurii de citare cu pârâții F. și Departamentul Pentru Ape, Păduri și Piscicultură.

Din expunerea acestei situații de fapt rezultă cu ușurință că Încheierea în raport de care se verifică rămânerea în nelucrare a pricinii este încheierea de ședință din data de 19.09.2017 (dosar fond), în practicaua căreia s-a consemnat că s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se verifica dacă mai subzistă motivele ce au determinat suspendarea judecății dispusă încă din data de 29.10.2014. Constatând că la respectivul termen de judecată (termenul din 19.09.2019) părțile nu s-au prezentat nici la prima și nici la cea de-a II-a strigare a cauzei și nici nu au solicitat în scris judecarea în lipsă, instanța de fond a dispus din nou suspendarea judecății, de data aceasta temeiul legal în baza căruia a fost luată această măsură fiind dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce dispun în sensul că " art. 242 (1) Instanța va suspenda judecata:

Instanța de control judiciar apreciază astfel ca fiind greșită susținerea recurentei - reclamante, în sensul că dosarul nu a mai fost repus pe rol de la momentul suspendării din data de 29.10.2014, în condițiile în care în practicaua încheierii de ședință din data de 19.09.2017 s-a consemnat că s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru verificarea subzistenței motivelor ce au determinat suspendarea judecății.

Recurenta se află în eroare susținând că " ne aflăm în situația descrisă de art. 244" și "cursul perimării nu poate curge din 29.10.2014 până când va fi dezlegată cauza penală", în contextul în care recurenta - reclamantă a fost legal citată atât pentru termenul din 12 aprilie 2016, când s-a menținut măsura suspendării, față de înscrisurile prezentate de pârâta A., cât și pentru termenul din 19 septembrie 2017, când instanța a repus cauza pe rol și a dispus din nou suspendarea, de data aceasta pentru lipsa nejustificată a părților, această încheiere de suspendare fiindu-i comunicată recurentei -reclamante în data de 02 octombrie 2017, la sediul procesual ales la I., I., J., ce a semnat de primire aplicând și ștampila societății pe dovada de comunicare a Încheierii (dosar fond).

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că susținerile recurentei referitoare la nesoluționarea dosarului penal, aflat încă pe rolul Judecătoriei Oltenița, ca și cauză de suspendare a cursului perimării, sunt neîntemeiate, dispozițiile art. 250 C. proc. civ. invocate de aceasta nefiind incidente în cauză, în condițiile în care ultima suspendare a judecății a fost dispusă în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ce reglementează situația când nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii, și nu în temeiul art. 244, de care se face vorbire în articolul invocat de recurentă.

Analizând astfel sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod just că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 19.09.2017, din vina părților, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează exclusiv pasivității lor, fiind menținută mai mult de 1 an.

Prin urmare, instanța se fond, în mod temeinic și legal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. constatând perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Astfel cum se poate observa din actele și lucrările dosarului de fond, după data de 15.10.2014, până la data de 21.05.2019 recurenta - reclamanta nu s-a mai prezentat la niciunul din termenele de judecată fixate de instanță, nedepunând la dosar nici un înscris care să convingă instanța de fond că stăruie în judecarea litigiului, deși a fost legal citată la toate termenele de judecată stabilite în acest interval de timp, fiindu-i comunicată inclusiv încheierea de suspendare a judecății pronunțată în data de 19.09.2017, neatacată de parte cu recurs, deși avea această posibilitate, pe toată durata suspendării.

Contrar susținerilor recurentei - reclamante, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 250 C. proc. civ., având în vedere că suspendarea judecății nu s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 244 sau 243 C. proc. civ., la care se referă acest articol, recurenta - reclamantă nedovedind nici că a fost împiedicată să stăruie în judecată " din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa", suspendarea judecății, menținută mai mult de 1 an, datorându-se exclusiv pasivității sale.

Din conținutul dosarului de fond se poate constata fără putință de tăgadă pasivitatea procesuală, lipsa de stăruință în judecată, de care a dat dovadă recurenta - reclamantă, care, legal citată, nu s-a prezentat la niciunul din termenele stabilite, deși avea apărător ales angajat să-i reprezinte interesele.

Astfel cum s-a menționat și anterior, nesoluționarea irevocabilă a dosarului penal, invocată în cererea de recurs, nu justifică o eventuală suspendare a cursului perimării, în condițiile în care primul act de procedură ce trebuia efectuat era reprezentat de cererea de repunere a cauzei pe rol, judecata fiind suspendată pentru lipsa nejustificată a părților.

Înalta Curte reține deopotrivă că, la data de 21 mai 2019, când recurenta - reclamantă a fost reprezentată de apărător, termenul de perimare de 1 an, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. se împlinise deja încă din data de 19.09.2018 (la calcularea termenului de perimare sunt avut în vedere dispozițiile art. 101 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare"), astfel că, în mod corect instanța de fond a constatat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că " Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu".

Cum în cauză judecata a fost suspendată pentru lipsa părților, iar recurenta - reclamantă nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că a fost împiedicată să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa, în mod temeinic și legal instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând perimată cererea de chemare în judecată formulată de aceasta.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, reținând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., nefiind incidente dispozițiile art. 304 C. proc. civ. invocate în recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta B., ca nefondat, urmând a obliga recurenta - reclamantă la plata sumei de 500 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata - pârâtă A. și A., cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ..din 1865, corespondent cu art. 451 alin. (2) C. proc. civ. actual, suma fiind justificată și într-un cuantum rezonabil, proporțională cu valoarea și complexitatea cauzei, dar și cu munca depusă de avocat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta B. împotriva sentinței civile nr. 1774 din 21 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal -VECHE, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 500 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă A., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2019.