ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1397/2015

Decizia nr. 1397/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3591 din 29 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a viii-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată și completată de reclamanta A. București, în contradictoriu cu pârâții B. și C., a anulat, în parte, procesul-verbal din 14 februarie 2011, încheiat de Comisia de analiză a contestațiilor din cadrul C., în ceea ce privește soluția de admitere a contestației formulată de B., precum și poziția 36 din Anexa la acest proces-verbal. De asemenea, a anulat procedura de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 18 Jilava, precum și contractul din 16 martie 2011, încheiat între cei doi pârâți. Instanța de judecată a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect anularea art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul C. nr. 2265 din 16 decembrie 2010 și a admis, în parte, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pârâții la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin aceeași sentință, au fost respinse excepția inadmisibilității capătului unu al acțiunii și excepția lipsei de interes invocată cu privire la capetele 2 și 3 ale acțiunii.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta B., solicitând casarea acesteia și respingerea acțiunii formulate de reclamantă.

Prin Decizia nr. 206 din 21 ianuarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 3591 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 206 din 21 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat cerere de revizuire B., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 6 C. proc. civ.

Se susține de revizuentă că două împrejurări au determinat această utilizare a căii extraordinare de atac faptul că nu s-a promovat recurs împotriva sentinței nr. 3591 din 21 mai 2012 de către minister și lipsa unui reprezentant al ministerului la judecata recursului promovat de revizuentă la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Întemeierea cererii de revizuire de către B. pe dispozițiile art. 322 pct. 6 determină constatarea că cererea de revizuire este inadmisibilă și va fi respinsă în consecință.

Dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. reglementează trei ipoteze, extra petita, minus petita și plus petita, textul referindu-se strict la pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare având în vedere că prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea se poate cere numai cu privire la hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul, și ținând cont de faptul că decizia a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul, Înalta Curte constată că cerere de revizuire este inadmisibilă.

Pentru ca o hotărâre dată de instanța de recurs să fie susceptibilă de revizuire, trebuie să evoce fondul cauzei.

Or, în speța de față cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care s-a respins recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 3591 din 29 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, de unde rezultă că cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de B. împotriva Deciziei nr. 206 din 21 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.