ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 309/2014

Decizia nr. 309/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâții B. - C., D. Arad și E., a solicitat anularea Deciziei nr. 219789/ISZ din 09 august 2011 prin care a fost soluționată plângerea prealabilă formulată de SC A. SRL; anularea actelor administrative care au stat la baza încheierii contractului de gestionare, respectiv procesul-verbal din 27 mai 2011 - Anexa nr. 1A poziția 13 privind rezultatele analizei dosarelor de atribuire directă; Referatul din 14 iunie 2011 - Anexa nr. 1 poziția nr. 13 referitor la rezultatele finale privind atribuirea directă a fondului cinegetic Petriș către D. Arad și a contractului de gestionare încheiat la data de 01 iulie 2011 cu D. Arad privind atribuirea faunei cinegetice din fondul Petriș, jud. Arad.

Totodată, a solicitat suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că deține calitatea de proprietar al unei suprafețe de teren de 3.968,6 hectare din fondul cinegetic Petriș (respectiv 41,44 % din acest fond cinegetic), drept dobândit la data de 24 martie 2011, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă, în calitate de cumpărător, și doamnele F. (văduvă G.) și H. (văduvă I.), în calitate de vânzătoare.

Reclamanta a susținut că niciuna dintre condițiile stabilite de lege pentru atribuirea directă a fondului cinegetic nu este îndeplinită.

Astfel, la data depunerii dosarului în vederea atribuirii dreptului de gestionare a fondului cinegetic (aprilie 2011) E. nu mai deținea peste 50% din suprafața fondului cinegetic, procentul fiind diminuat la aproximativ 20%, ca urmare a vânzării de către familia I. a terenului către SC A. SRL, respectiv pierderea calității de asociat în E. a acestor membri. Vânzarea terenului, precum și retragerea din asociație au fost notificate de familia I. atât E., cât și membrilor acesteia, la data de 10 martie 2011, respectiv 21 martie 2011, deci anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Reclamanta a considerat că, în condițiile în care retragerea din asociație a fost urmare a pierderii calității esențiale, aceea de proprietar de terenuri incluse în fondul cinegetic, aprecierile ministerului exprimate prin decizia de respingere a plângerii prealabile privind pretinsa menținere a calității de asociați a vânzătorilor în E. sunt fără legătură cu cauza.

Astfel, atât la momentul analizării dosarului de candidatură depus de D. Arad prin E. și atribuirii către aceasta a dreptului de gestionare a faunei din fondul cinegetic Petriș, cât și la momentul învestirii cu soluționarea plângerii prealabile, B. avea obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor stabilite de lege, întrucât legea impune o condiție obiectivă, respectiv deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic, ce se verifică prin observarea actelor de proprietate, orice alte aspecte privind membrii E. sau alte neînțelegeri în cadrul E. fiind absolut nerelevante.

Reclamanta a arătat că manifestarea de voință privind retragerea din E. a familiei I. este neechivocă în acest sens, nefiind necesară, conform statului E., o aprobare din partea membrilor acesteia pentru a-și produce efectele.

A apreciat reclamanta că esențial, în raport de prevederile legale incidente este nu dacă familia I. mai avea sau nu calitatea de membru al E., ci faptul că, urmare a transferului dreptului de proprietate intervenit conform contractului de vânzare-cumpărare din 24 martie 2011, nici la data demarării procedurii, nici la atribuirea contractului, nu mai era îndeplinită condiția ca E. să dețină o suprafață de peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză.

În ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrative contestate, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Pârâtele D. Arad și E. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, excepția tardivității și excepția lipsei de interes.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2382 din 03 aprilie 2012, a respins excepțiile inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, tardivității și lipsei de interes ca neîntemeiate. Pe fondul cauzei, a admis în parte acțiunea și a anulat procesul-verbal din 27 mai 2011 - Anexa 1A, poziția 13, referatul din 14 iunie 2011 - Anexa 1 poziția 13 și contractul încheiat în 2011 cu D. Arad, privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul Petriș Arad.

Totodată, a suspendat executarea actelor administrative contestate până la soluționarea irevocabilă a cauzei și a respins cererea de anulare a adresei din 09 august 2011 ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanță de fond a avut în vedere că adresa din 09 august 2011 conține răspunsul B. la plângerea prealabilă și nu dă naștere unor raporturi juridice, nefiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, instanța de fond a constatat că dispozițiile art. 9 din Ordinul nr. 1221/2010, ce reglementează dreptul la contestație împotriva hotărârii comisiei de atribuire, sunt aplicabile participanților la procedura de atribuire, iar reclamanta este terț față de aceasta, neexistând nicio dovadă în sensul că ar fi fost încunoștințată de derularea procedurii de atribuire și de participarea D. Arad propusă de E.

Referitor la excepția tardivității, instanța de fond a reținut că pârâtele nu au făcut dovada că reclamanta a luat cunoștință de actele a căror revocare a solicitat-o la data de 20 iulie 2011 cu mai mult de 30 de zile înainte de această dată, acțiunea fiind introdusă în cadrul termenului legal de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

De asemenea, instanța de fond a constatat că motivele invocate în susținerea excepției lipsei de interes privesc aspecte de fond.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 24 martie 2011, F. (G.) B. și H. (I.), au vândut reclamantei SC A. SRL terenurile situate în extravilanul com. Petriș, județul Arad, cu o suprafață de 4.186 ha. Din această suprafață, cea de 4.085,77 ha fusese dobândită de vânzătoare prin titlul de proprietate din data de 09 noiembrie 2009 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Arad, iar suprafața de 92,43 ha în baza titlului de proprietate din 11 ianuarie 2010 emis de aceeași Comisie Județeană.

Instanța de fond a avut în vedere că anterior încheierii acestui contract, la 10 martie 2011, Cabinetul de Avocat J. a notificat în numele celor două vânzătoare, prin mandatar K., E. cu privire la intenția de a se retrage din cadrul E.

De asemenea, instanța de fond a reținut că mandatarul K. nu era împuternicit de cele două membre ale E. decât pentru „constituirea” E., nu și pentru retragere, astfel cum rezultă din procura specială din data de 10 noiembrie 2010, dar, în cea de-a doua notificare, din 21 martie 2011, persoana, chiar lipsită de puterea de a reprezenta, a adus la cunoștința E. o situație de fapt, respectiv că terenurile vor face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare la data de 24 martie 2011.

Ambele notificări au fost avute în vedere de E., așa cum rezultă din procesele-verbale din 8, respectiv, 12 aprilie 2011.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că E. avea obligația să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru desemnarea gestionarului în vederea atribuirii directe, întrucât solicitantul trebuie să facă dovada faptului că cei doi membri ai E. sunt, alături de ceilalți membri, proprietari asupra terenurilor ce fac parte din fondul cinegetic respectiv, la data depunerii cererii de atribuire directă.

Or, la dosarul administrativ au fost depuse de către solicitantul propus de E. actele de proprietate ale acelor două vânzătoare, deși dreptul de proprietate fusese transmis reclamantei prin contractul de vânzare-cumpărare pe care solicitantul îl cunoștea sau trebuia să îl cunoască.

Instanța de fond a constatat că potrivit dispozițiilor art. 8.2 alin. (2) din Statut în sensul că „poate fi” dobândită calitatea de membru „și în caz de cumpărare a terenurilor care fac obiect al E., de către terțe persoane” nu pot fi interpretate în sensul că această calitate se dobândește de drept, în lipsa unei cereri a dobânditorului prin care să-și exprime voința de a se asocia.

De altfel, din contractul de vânzare-cumpărare nu rezultă că dobânditorul dreptului de proprietate și-a asumat și obligația de a se înscrie în asociația din care făcea parte vânzătorul, acesta declarând la data încheierii contractului pierderea calității de membru al E. începând cu data încheierii contractului.

Prin urmare, calitatea de membru al E. nu s-a transmis odată cu dobândirea calității de proprietar al terenurilor.

Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate până la soluționarea irevocabilă a cauzei, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, reținând că exploatarea fondului cinegetic poate provoca reclamantei daune care nu ar putea fi reparate decât prin echivalent.

Pârâtele D. Arad și E. au atacat cu recurs sentința menționată, formulând critici pe care le-au încadrat în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Un prim motiv de recurs vizează motivele contradictorii care, în opinia recurentelor - pârâte, au fost reținute în sentință, referitoare la excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei nr. 219789 din 9 august 2011, în sensul că, de vreme ce excepția a fost admisă, cu motivarea că decizia de soluționare a plângerii prealabile administrative nu este act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, înseamnă că au fost validate actele de atribuire a fondului cinegetic Petriș, iar soluția corectă ar fi fost de respingere a acțiunii.

O altă critică se referă la respingerea greșită a excepției neîndeplinirii legale și a tardivității proceduri prealabile, soluție pe care recurentele - pârâte consideră contrară art. 9 din Ordinul nr. 1221/2010 și art. 7 din Legea nr. 554/2004, aplicate greșit în raport cu împrejurările de fapt ale speței.

În ceea ce privește fondul cauzei, recurentele - pârâte au arătat, ca și în fața primei instanțe, că reclamanta nu justifică nici un interes în promovarea prezentei acțiuni și nici în promovarea procedurilor prealabile pentru revocarea, în parte, a contractului de gestionare încheiat de D. Arad privind atribuirea faunei cinegetice din fondul Petriș, jud. Arad, în condițiile în care este membră a E. în urma încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 24 martie 2011 cu fostele proprietare G. și I., devenind astfel proprietara suprafeței de 8.372,4 ha teren situat în extravilanul com. Petriș, jud. Arad.

În lipsa unei notificări formulate conform cap. 8 din Statutul E., intimata - reclamantă a rămas membru al E., astfel că întreaga procedură pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul Petriș, județul Arad, către D. Arad s-a realizat cu respectarea condițiilor impuse prin Legea nr. 407/2006 și prin Ordinul B. nr. 1221 din 11 august 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, intimata - reclamantă nedeținând nici un drept de proprietate asupra faunei din fondul cinegetic.

Referitor la admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative atacate, recurentele - pârâte au arătat că instanța a admis cu ușurință cererea reclamantei, cu toate că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute în art. 14, raportat la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din data 21 septembrie 2012, Înalta Curte a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării vremelnice a sentinței recurate, formulată de recurenta D. Arad în temeiul art. 300 alin. (2) C. proc. civ., examinând cererea prin raportare la dispozițiile legale incidente și la circumstanțele cauzei.

Este de menționat, în acest sens, norma specială cuprinsă în art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia recursul este de drept suspensiv de executare.

Ulterior, prin încheierea din data de 15 februarie 2013, Curtea a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce formează obiectul Dosarului nr. x/250/2011 al Tribunalului Arad, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ., admițând cererea formulată, în acest sens, de ambele recurente - pârâte.

În motivarea încheierii s-a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute în art.  244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru că litigiul civil menționat are ca obiect constatarea nulității absolute a notificărilor de retragere din E., formulate de persoanele de la care reclamanta-intimată a cumpărat terenul în suprafață de 3.408 ha pădure și 92 ha pășuni și fânețe.

Urmare a intrării în vigoare a O.G. nr. 96/2012, privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură s-a subrogat în drepturile și obligațiile B., preluând poziția procesuală a acestuia.

Intimații nu au formulat întâmpinări, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar au depus la dosar note scrise prin care fiecare dintre ei și-a exprimat punctul de vedere față de motivele de recurs și față de legalitatea și temeinicia sentinței.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Intimata - reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ actele emise în procedura de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul Petriș, Arad, finalizată prin contractul de gestionare încheiat la data de 1 iulie 2011 între autoritatea publică competentă și D. Arad.

Procedura administrativă s-a derulat în temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 și al Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, de aprobare a Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

Analizând punctual motivele de recurs și efectuând, totodată, propria evaluare a raportului periodic dedus judecății, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, reținând următoarele:

Cu privire la motivarea sentinței (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.);

Considerentele sentinței atacate cuprind motivele care au fundamentat soluția instanței atât în ceea ce privește excepțiile invocate de pârâți, cât și fondul cauzei, răspunzând exigențelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanța a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea răspunsului la plângerea administrativă prealabilă, reținând că acesta nu este un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr 554/2004, nu se află în contradicție cu soluția de anulare a actelor administrative contestate. Aceste din urmă acte sunt apte să producă, asupra reclamantei, efectele juridice vătămătoare ce constituie cauza acțiunii în contencios administrativ, în timp ce procedura prealabilă impusă prin art. 7 din Legea nr. 554/2004 constituie o condiție de exercitare a dreptului la acțiune.

Cu privire la excepția neîndeplinirii legale și a tardivității procedurii prealabile;

Potrivit art. 9 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, norma administrativă specială invocată de recurentele - pârâte, hotărârile comisiei de atribuire pot fi contestate în termen de 3 zile de la afișarea listei prevăzute la art. 8 alin. (6).

Raționamentul judecătorului fondului, potrivit căruia intimatei - reclamante nu i se poate aplica acest termen, fiind terț față de procedura de atribuire, este corect în raport cu prevederea cu forță juridică superioară cuprinsă în art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia pentru terț (persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept) termenul de exercitare a procedurii prealabile începe să curgă din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului vătămător.

Or, nici în primă instanță, nici în recurs nu s-a făcut dovada momentului la care intimata - reclamantă a cunoscut efectiv existența actelor emise în procedura de atribuire și a contractului de gestionare încheiat cu L. Arad, publicarea la sediul și pe site-ul administratorului neinstituind în sine o prezumție de opozabilitate erga omnes.

Cu privire la fondul cauzei;

Fără a mai relua întregul context faptic și normativ expus în detaliu la pct. I. 1 și 2 din prezenta decizie, Înalta Curte reține că problema controversată în litigiul de față rezidă în îndeplinirea condiției prevăzute în art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 și în normele secundare corespunzătoare incluse în Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010, aceea ca asociația care propune gestionarul fondului cinegetic să facă dovada că membrii săi au în proprietate peste 50% din suprafața fondului cinegetic.

În speță, prin răspunsul la plângerea prealabilă transmis intimatei - reclamante prin adresa din 9 august 2011, autoritatea emitentă și-a motivat decizia prin aceea că la momentul depunerii solicitării de atribuire a dreptului de gestionare pentru fondul cinegetic Petriș, E. a făcut dovada condiției enunțate mai sus prin documentele prezentate conform art. 4 din Regulament.

În răspunsul la plângerea prealabilă s-a precizat, de asemenea, că D. Arad a adus la cunoștința Comisiei de analiză a contestațiilor situația legată de calitatea de membri ai E. a celor două persoane. Problema litigioasă nu se rezumă însă la apartenența la asociație, ci vizează și dreptul de proprietate pe care îl transmiseseră către o persoană juridică ce nu era membru al E., printr-un contract de vânzare - cumpărare încheiat la data de 24 martie 2011 și opozabil față de terți prin neîndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară conform încheierii din data de 5 aprilie 2011 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Lipova, anterior demarării procedurii de atribuire (18 aprilie 2011).

Instanța de fond a reținut corect că E. avea obligația ca, odată notificată cu privire la înstrăinarea terenului, chiar dacă din punct de vedere formal, retragerea din asociație nu se încadra în prevederile art. 8 din Statutul E., să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru desemnarea gestionarului în vederea atribuirii directe, între care dreptul de proprietate asupra terenului avea un rol hotărâtor.

Conform art. 7.1. din Statutul E., patrimoniul acesteia este compus din totalitatea bunurilor active și pasive ale membrilor fondatori și membrilor E. ulterior, iar la data depunerii documentației de atribuire, care includea și titlurile lor de proprietate, vânzătoarele G. și I. nu mai aveau în patrimoniu terenurile menționate la art. 7.2. din Statut, împrejurare ce golește de conținut susținerile privind subzistența calității lor de asociați.

Instanța de fond a interpretat corect și dispozițiile art. 8.2. alin. (2) din Statutul E., în sensul că dobânditorul nu poate fi considerat membru al E. în lipsa unei manifestări de voință în acest sens, mai cu seamă într-o situație ca aceea din speță, în care, dincolo de aspectele formale, E. îi fusese adusă la cunoștință intenția de înstrăinare a terenului și de retragere din asociație.

Hotărârea judecătorească prin care a fost soluționat Dosarul nr. x/250/2011 - sentința nr. 1077 din 26 noiembrie 2012 a Judecătoriei Lipova, definitivă prin Decizia civilă nr. 140 din 15 aprilie 2013 a Tribunalului Arad, secția civilă, și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1378 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, nu este aptă să ducă la o concluzie diferită în cauza de față, pentru că soluția instanțelor civile a fost aceea de respingere, ca lipsită de interes, a acțiunii având ca obiect constatarea nulității notificării de retragere din E. și a „neretragerii pârâtelor (…) din cadrul E.”, fără a tranșa chestiuni legate de dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat sau de transmitere a calității de asociat către cumpărătoare.

În fine, Înalta Curte constată că analiza criticilor privind suspendarea executării actului administrativ a devenit de prisos, de vreme ce suspendarea este o măsură provizorie care durează până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 7,9 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D. Arad și E. împotriva sentinței nr. 2383 din 03 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2014.