ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, la data de 22 ianuarie 2013 și ulterior precizată, reclamanta

Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AJVPS) Cluj a chemat

în judecată pe pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și

Asociația D.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună cu

caracter provizoriu:

- suspendarea

efectelor deciziei Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei

cinegetice, din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor prin care s-a dispus

atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului

cinegetic V. către A.D.C., respectiv a deciziei luate prin procesul-verbal din

7 ianuarie 2013.

- suspendarea

autorizației de suspendare a autorizației de gestionare a faunei cinegetice din

cuprinsul feudului cinegetic V., până la soluționarea cererii de chemare în

judecată formulate în Dosarul nr. 539/2/2013 cu termen de judecata la data de 1

martie 2013.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că cerere se impune a fi soluționată cu celeritate, având

în vedere că este prejudiciată în folosința fondului cinegetic asupra căruia

are calitatea de gestionar consacrat, în temeiul art. 8 pct. 1 și 2 din Legea

nr. 406/2006, fiind oprită să solicite în continuare gestiunea acestui fond.

Reclamanta a

învederat că acțiunea nu are caracterul unei ordonanțe președințiale, ci a unei

cereri de suspendare a unui act administrativ conform legii contenciosului

administrativ Legea nr. 554/2004.

Cu privire la

condiția cazului bine justificat, un motiv de aparentă nelegalitate a actelor

administrative atacate îl constituie începerea urmăririi penale pentru

falsificarea unor înscrisuri în vederea obținerii autorizației de gestionare,

aspect confirmat de adresa primită de la IPJ Cluj - Biroul de investigare a

fraudelor.

În ceea ce privește

îndeplinirea condiției privind paguba iminentă, reclamanta a arătat că

prejudiciul este atât moral cât și pecuniar, deoarece în lipsa autorizației

s-ar afla în imposibilitatea de a emite permise de vânătoare pentru aceste

zone, ceea ce ar duce la pierderea unor sume mari de bani.

Prin întâmpinare,

pârâta A.D.C. a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile și inadmisibilității,

iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

de Apel

Prin Sentința nr.

1135 din 27 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiate atât excepțiile lipsei

procedurii prealabile și inadmisibilității cât și cererea formulată de

reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Cluj, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și

A.D.C.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut că sunt neîntemeiate excepțiile lipsei

procedurii prealabile și inadmisibilității, invocate prin întâmpinare, deoarece

reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva procesului-verbal ce

face obiectul cererii de suspendare, procedură echivalentă celei prevăzute de

art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar procesul-verbal menționat nu este un act

premergător, ci, după respingerea contestației administrative, are ca efect

atribuirea fondului cinegetic, conform art. 8 alin. (7) din Regulamentul

privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin

Ordinul MMP nr. 1221/2010.

Pe fondul cauzei,

Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele impuse de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea

executării procedurii ce face obiectul litigiului.

Chiar și în situația

în care s-ar constata îndeplinită cerința cazului bine justificat (începerea

urmăririi penale pentru falsificarea unor înscrisuri care au stat la baza

atribuirii fondului cinegetic prin procesul-verbal ce face obiectul cererii de

suspendare), în speță, nu este îndeplinită și cerința pagubei iminente, dat

fiind că reclamanta nu a făcut dovada pericolului producerii unui prejudiciu în

patrimoniul său, în condițiile în care contractul de gestionare a fondului

cinegetic nr. V., încheiat între reclamantă și Inspectoratul teritorial de

regim silvic și cinegetic S. a încetat la data de 28 august 2012 prin ajungerea

la termen.

Sub acest aspect,

Curtea a constatat că la dosar nu există dovezi care să ateste că reclamanta ar

fi solicitat prelungirea contractului sau că ar îndeplini condițiile prevăzute

de art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006 și ar fi solicitat

atribuirea directă a fondului cinegetic V..

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

nr. 1135 din 27 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta

A.J.V.P.S. Cluj și pârâta A.D.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recursul declarat de

reclamanta A.J.V.P.S. Cluj a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., aceasta solicitând casarea sentinței pronunțate de instanța de

fond și procedând la rejudecarea cauzei și admiterea cererii de suspendare.

Recurenta-reclamantă

a reluat explicațiile și argumentele formulate în fața instanței de fond,

arătând în esență, că cerința cazului bine justificat rezidă nu numai în

simplele afirmații, dar și în argumentele juridice pe care le-a prezentat și

probat sumar în fața instanței de fond, argumente de natură a crea o îndoială

serioasă în ceea ce privește legalitatea actelor contestate.

În ceea ce privește

vătămarea suferită, recurenta-reclamantă arată că în situația în care nu s-ar

proceda la suspendarea actelor administrative emise, ar suferi prejudicii

constând în pierderea membrilor asociației, pierderea posibilității de a coopta

alți membri, întrucât prin lipsa autorizației ar fi în imposibilitate de a

emite permise de vânătoare pentru acele zone, cu consecința pierderii unor sume

mari de bani.

În susținerea cererii

de recurs pârâta A.D.C. arată că nemulțumirea sa vizează exclusiv omisiunea

instanței de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate, constând

în onorariu de avocat și cheltuielile de transport dovedite cu înscrisurile

depuse.

În consecință,

solicită aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și pe această cale,

admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul obligării reclamantei

la plata cheltuielilor de judecată.

intimatului Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură

Prin întâmpinarea

formulată la 29 septembrie 2014, intimatul a solicitat respingerea recursului

formulat de reclamanta AJVPS Cluj și obligarea acesteia la plata tuturor

cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Arată intimatul că

recursul promovat este nefondat, dat fiind că în cauză nu sunt întrunite

condițiile suspendării actului administrativ contestat.

II. 1. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs

formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin procesul-verbal

din 7 ianuarie 2013 întocmit de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare

a faunei cinegetice - MMP, a cărui suspendare se solicită în cauză, s-a

constatat îndeplinirea condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a

faunei cinegetice din cuprinsul Fondului V., județul Cluj, de către A.D.C.

Motivând că

gestionarea fondului cinegetic menționat i-a aparținut timp de 10 ani, conform

contractului de gestionare din 29 august 2002, iar în prezent organele de

cercetare penală au început urmărirea penală sub aspectul comiterii

infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals de

către președintele Asociației proprietarilor de terenuri V., numitul P.D. (așa

cum rezultă din adresa din 17 ianuarie 2013 a Poliției Municipiului Dej),

reclamanta a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de atribuire

din 7 ianuarie 2013.

Suspendarea

executării actului administrativ reglementată de dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004 reprezintă o excepție de la principiul executării din oficiu a

actelor administrative și din acest motiv suspendarea poate interveni numai în

situația în care există îndoieli cu privire la legalitatea actului

administrativ și cu condiția dovedirii pagubei iminente ce trebuie prevenită.

Art. 2 alin. (1) lit.

t) din Legea nr. 554/2004 definește cazul bine justificat ca fiind împrejurarea

legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, instanța având posibilitatea

doar să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, fără prejudecarea

fondului litigiului.

În cadrul procedurii

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, dovada legată de starea de fapt și

de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului aparține reclamantei, care pretinde că există o astfel de împrejurare.

Totodată, în cauză

trebuie îndeplinită cerința cumulativă a pagubei iminente, ce trebuie

prevenită.

Dacă în ceea ce

privește existența cazului bine justificat, aceasta ar fi conturată prin

începerea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de fals și

uz de fals de către unii membrii ai Asociației proprietarilor de terenuri V.,

infracțiuni ce au înrâurire asupra atribuirii fondului cinegetic prin

procesul-verbal din 7 ianuarie 2013, atacat în prezenta cauză, în ceea privește

paguba iminentă, în mod corect instanța de fond a reținut că această cerință nu

este întrunită.

Actul administrativ

este executoriu din oficiu și dacă judecătorul constată că executarea ar putea

provoca o pagubă celui căruia i se adresează sau unui terț, el este în drept

să-l suspende, suspendarea fiind concepută ca o măsură de protecție.

Or, în prezenta

cauză, reclamanta care se pretinde prejudiciată prin procesul-verbal de

atribuire a gestionării fondului cinegetic, nu a făcut dovada că a solicitat

prelungirea contractului de gestionare a fondului de vânătoare din 29 august

2002, ce a încetat la data de 28 august 2012 prin ajungerea la termen. De

asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile legale pentru

a solicita atribuirea directă a respectivului fond cinegetic, conform art. 8

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

Așadar, soluția

instanței de fond în sensul neîntrunirii cerințelor cumulative prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu consecința respingerii cererii de suspendare

formulată de reclamanta AJVPS Cluj este legală și temeinică.

În ceea ce privește

recursul formulat de pârâții A.D.C., Înalta Curte reține că judecătorul

fondului nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare a

reclamantei la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu de avocat

și cheltuielile de deplasare, dovedite cu documentele anexate la dosar.

Cum, partea care cade

în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată,

iar recurenta-pârâtă a solicitat obligarea reclamantei la suportarea acestor

cheltuieli, urmează ca recursul să fie admis cu consecința modificării

sentinței sub acest aspect.

Înalta Curte urmează

să facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce

privește onorariul de avocat menționat în chitanța de la dosar.

II. 2. Temeiul legal

al soluției instanței de recurs

Față de

considerentele expuse, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

AJVPS Cluj.

Totodată, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat

de pârâta A.D.C. și modificată sentința recurată în sensul obligării

reclamantei la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu

aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce privește onorariul de

avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi

Cluj împotriva Sentinței nr. 1135 din 27 martie 2013 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul

declarat de pârâta A.D.C. împotriva Sentinței nr. 1135 din 27 martie 2013 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că obligă recurenta-reclamantă Asociația Județeană a

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Cluj să plătească recurentei-pârâte A.D.C.

suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 274

alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce privește onorariul de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL