ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 22 ianuarie 2013 și ulterior precizată, reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AJVPS) Cluj a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Asociația D.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună cu caracter provizoriu: - suspendarea efectelor deciziei Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor prin care s-a dispus atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic V. către A.D.C., respectiv a deciziei luate prin procesul-verbal din 7 ianuarie 2013. - suspendarea autorizației de suspendare a autorizației de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul feudului cinegetic V., până la soluționarea cererii de chemare în judecată formulate în Dosarul nr. 539/2/2013 cu termen de judecata la data de 1 martie 2013. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că cerere se impune a fi soluționată cu celeritate, având în vedere că este prejudiciată în folosința fondului cinegetic asupra căruia are calitatea de gestionar consacrat, în temeiul art. 8 pct. 1 și 2 din Legea nr. 406/2006,

fiind oprită să solicite în continuare gestiunea acestui fond. Reclamanta a învederat că acțiunea nu are caracterul unei ordonanțe președințiale, ci a unei cereri de suspendare a unui act administrativ conform legii contenciosului administrativ Legea nr. 554/2004. Cu privire la condiția cazului bine justificat, un motiv de aparentă nelegalitate a actelor administrative atacate îl constituie începerea urmăririi penale pentru falsificarea unor înscrisuri în vederea obținerii autorizației de gestionare, aspect confirmat de adresa primită de la IPJ Cluj - Biroul de investigare a fraudelor. În ceea ce privește îndeplinirea condiției privind paguba iminentă, reclamanta a arătat că prejudiciul este atât moral cât și pecuniar, deoarece în lipsa autorizației s-ar afla în imposibilitatea de a emite permise de vânătoare pentru aceste zone, ceea ce ar duce la pierderea unor sume mari de bani.

Prin întâmpinare, pârâta A.D.C. a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile și inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 1135 din 27 martie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiate atât excepțiile lipsei procedurii prealabile și inadmisibilității cât și cererea formulată de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Cluj, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și A.D.C.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că sunt neîntemeiate excepțiile lipsei procedurii prealabile și inadmisibilității, invocate prin întâmpinare, deoarece reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva procesului-verbal ce face obiectul cererii de suspendare, procedură echivalentă celei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar procesul-verbal menționat nu este un act premergător, ci, după respingerea contestației administrative, are ca efect atribuirea fondului cinegetic, conform art. 8 alin. (7) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul MMP nr. 1221/2010. Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării procedurii ce face obiectul litigiului.

Chiar și în situația în care s-ar constata îndeplinită cerința cazului bine justificat (începerea urmăririi penale pentru falsificarea unor înscrisuri care au stat la baza atribuirii fondului cinegetic prin procesul-verbal ce face obiectul cererii de suspendare), în speță, nu este îndeplinită și cerința pagubei iminente, dat fiind că reclamanta nu a făcut dovada pericolului producerii unui prejudiciu în patrimoniul său, în condițiile în care contractul de gestionare a fondului cinegetic nr. V., încheiat între reclamantă și Inspectoratul teritorial de regim silvic și cinegetic S. a încetat la data de 28 august 2012 prin ajungerea la termen.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că la dosar nu există dovezi care să ateste că reclamanta ar fi solicitat prelungirea contractului sau că ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006 și ar fi solicitat atribuirea directă a fondului cinegetic V.. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 1135 din 27 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta A.J.V.P.S. Cluj și pârâta A.D.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat de reclamanta A.J.V.P.S. Cluj a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., aceasta solicitând casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și procedând la rejudecarea cauzei și admiterea cererii de suspendare.

Recurenta-reclamantă a reluat explicațiile și argumentele formulate în fața instanței de fond, arătând în esență, că cerința cazului bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații, dar și în argumentele juridice pe care le-a prezentat și probat sumar în fața instanței de fond, argumente de natură a crea o îndoială serioasă în ceea ce privește legalitatea actelor contestate. În ceea ce privește vătămarea suferită, recurenta-reclamantă arată că în situația în care nu s-ar proceda la suspendarea actelor administrative emise, ar suferi prejudicii constând în pierderea membrilor asociației, pierderea posibilității de a coopta alți membri, întrucât prin lipsa autorizației ar fi în imposibilitate de a emite permise de vânătoare pentru acele zone, cu consecința pierderii unor sume mari de bani.

În susținerea cererii de recurs pârâta A.D.C. arată că nemulțumirea sa vizează exclusiv omisiunea instanței de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate, constând în onorariu de avocat și cheltuielile de transport dovedite cu înscrisurile depuse. În consecință, solicită aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și pe această cale, admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. 4. Apărările intimatului Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură Prin întâmpinarea formulată la 29 septembrie 2014, intimatul a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta AJVPS Cluj și obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Arată intimatul că recursul promovat este nefondat, dat fiind că în cauză nu sunt întrunite condițiile suspendării actului administrativ contestat. II. 1. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin procesul-verbal din 7 ianuarie 2013 întocmit de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice - MMP, a cărui suspendare se solicită în cauză, s-a constatat îndeplinirea condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului V., județul Cluj, de către A.D.C.

Motivând că gestionarea fondului cinegetic menționat i-a aparținut timp de 10 ani, conform contractului de gestionare din 29 august 2002, iar în prezent organele de cercetare penală au început urmărirea penală sub aspectul comiterii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals de către președintele Asociației proprietarilor de terenuri V., numitul P.D. (așa cum rezultă din adresa din 17 ianuarie 2013 a Poliției Municipiului Dej), reclamanta a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de atribuire din 7 ianuarie 2013. Suspendarea executării actului administrativ reglementată de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o excepție de la principiul executării din oficiu a actelor administrative și din acest motiv suspendarea poate interveni numai în situația în care există îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ și cu condiția dovedirii pagubei iminente ce trebuie prevenită.

Art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 definește cazul bine justificat ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, instanța având posibilitatea doar să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, fără prejudecarea fondului litigiului. În cadrul procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, dovada legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului aparține reclamantei, care pretinde că există o astfel de împrejurare. Totodată, în cauză trebuie îndeplinită cerința cumulativă a pagubei iminente, ce trebuie prevenită.

Dacă în ceea ce privește existența cazului bine justificat, aceasta ar fi conturată prin începerea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals de către unii membrii ai Asociației proprietarilor de terenuri V., infracțiuni ce au înrâurire asupra atribuirii fondului cinegetic prin procesul-verbal din 7 ianuarie 2013, atacat în prezenta cauză, în ceea privește paguba iminentă, în mod corect instanța de fond a reținut că această cerință nu este întrunită. Actul administrativ este executoriu din oficiu și dacă judecătorul constată că executarea ar putea provoca o pagubă celui căruia i se adresează sau unui terț, el este în drept să-l suspende, suspendarea fiind concepută ca o măsură de protecție.

Or, în prezenta cauză, reclamanta care se pretinde prejudiciată prin procesul-verbal de atribuire a gestionării fondului cinegetic, nu a făcut dovada că a solicitat prelungirea contractului de gestionare a fondului de vânătoare din 29 august 2002, ce a încetat la data de 28 august 2012 prin ajungerea la termen. De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile legale pentru a solicita atribuirea directă a respectivului fond cinegetic, conform art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006. Așadar, soluția instanței de fond în sensul neîntrunirii cerințelor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu consecința respingerii cererii de suspendare formulată de reclamanta AJVPS Cluj este legală și temeinică.

În ceea ce privește recursul formulat de pârâții A.D.C., Înalta Curte reține că judecătorul fondului nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu de avocat și cheltuielile de deplasare, dovedite cu documentele anexate la dosar. Cum, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar recurenta-pârâtă a solicitat obligarea reclamantei la suportarea acestor cheltuieli, urmează ca recursul să fie admis cu consecința modificării sentinței sub acest aspect. Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce privește onorariul de avocat menționat în chitanța de la dosar.

II. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Față de considerentele expuse, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta AJVPS Cluj. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâta A.D.C. și modificată sentința recurată în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce privește onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Cluj împotriva Sentinței nr. 1135 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâta A.D.C. împotriva Sentinței nr. 1135 din 27 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că obligă recurenta-reclamantă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Cluj să plătească recurentei-pârâte A.D.C. suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce privește onorariul de avocat.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL