Decizia nr. 3388/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Anularea procesului-verbal nr. 1560095/VM/22.01.2015 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, constituită în cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (proces-verbal publicat în data de 22.01.2015 pe site-ul pârâtului), cu privire la hotărârea de respingere a cererii reclamantelor pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei din cuprinsul fondului cinegetic nr. 4 Vișeu din jud. Maramureș.

Anularea procesului-verbal nr. 1535238 din 03 februarie 2015 emis de Comisia de analiză a contestațiilor - constituită în cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor (proces-verbal publicat în data de 04.02.2015 pe site-ul pârâtului), prin care s-a respins contestația reclamantelor împotriva procesului-verbal nr. 1560095/VM/22.01.2015 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

Obligarea pârâtului să atribuie reclamantelor dreptul de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 4 Vișeu din jud. Maramureș, admițând solicitarea acestora de atribuire directă. 4. suspendarea demarării procedurii de atribuire în gestiune prin licitație publică cu privire la fondului cinegetic nr. 4 Vișeu din jud. Maramureș, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze. [temeiul de drept: art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul nr. 1221 din 10 august 2010 al Ministerului Mediului și Pădurilor].

Odată cu fondul, să se pronunțe și asupra excepției de nelegalitate cu privire la nominalizarea/identificarea componenței Comisiei de atribuire prin Ordinul nr. 635 din 14 iulie 2014 emis de Departamentul pentru ape, păduri și piscicultură din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, respectiv cu privire la nominalizarea/identificarea componenței Comisiei de analiză a contestațiilor, prin Ordinul nr. 982 din 08 decembrie 2014 emis de Departamentul pentru ape, păduri și piscicultura din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice.

Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de suspendare susțin reclamantele că au solicitat suspendarea demarării procedurilor de atribuire în gestiune prin licitație publică a fondului cinegetic nr. 4 Vișeu din jud. Maramureș, până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni, fiind îndeplinite cerințele art. 14-15 din Legea nr. 554/2004. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea civilă din 14 mai 2015, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantele Asociația Vânătorilor A. și Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole Forestiere „A.” în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, dispunând suspendarea executării procesului-verbal nr. 1560095/VM/22.01.2015 și a procesului-verbal nr. 1535238 din 03.02.2015 emise de pârât în partea privitoare la respingerea solicitărilor reclamanților de atribuire directă a Fondului cinegetic nr. 4 Vișeu, jud. Maramureș, cu consecința și a suspendării demarării procedurii de atribuire în gestiune prin licitație publică a fondului cinegetic nr. 4 Vișeu, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că în speță sunt întrunite cele două condiții impuse de lege pentru suspendarea executării actelor administrative, și anume existența cazului bine justificat și paguba iminentă și chiar dacă în analiza condițiilor stabilite de lege, Curtea nu are căderea de a verifica temeinicia pretențiilor deduse judecății, în aparență, din cele relatate de reclamante, s-au indicat punctual motive de nelegalitate a actelor administrative, motiv pentru care deși, cu ocazia soluționării unei cereri de suspendare a executării actelor administrative nu se examinează motivele de nelegalitate ale acestora, în prezentarea cazului bine justificat, se impune relevarea principalelor motive de nelegalitate, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actelor. A reținut prima instanță că prezumția de legalitate de care beneficiază actele administrative, nu echivalează cu imposibilitatea dovedirii unei situații contrare. Din starea de fapt și de drept prezentată în cererea de suspendare, precum și din înscrisurile depuse la dosar se trage concluzia că există cel puțin o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat. Potrivit art. 11 alin. (1) din Regulament, în termen de 5 zile lucrătoare de la data afișării rezultatelor atribuirii directe, se procedează la demararea procedurilor de atribuire prin licitație. „Art. 11 (1) Demararea procedurii de atribuire în gestiune prin licitație publică se anunță de către administrator în termen de 5 zile lucrătoare de la data afișării rezultatelor atribuirii directe prevăzute la art. 10, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 8 alin. (1)-(3).” Raportat la dispoziția legală citată mai sus, apare ca iminentă trecerea la licitație publică cu privire la fondul cinegetic nr. 4 Vișeu din jud. Maramureș. Rezultatele contestațiilor au fost afișate în data de 04.02.2015, astfel încât, începând din data de 11.02.2015 se poate trece la demararea procedurilor de atribuire prin licitație publică, ipoteză în care reclamantele ar fi grav prejudiciate. Nu este de ignorat nici cele statuate de practica judiciară în ceea ce privește verificarea îndeplinirii condiției prevenirii unei pagube iminente prin aceea că instanțele trebuie să analizeze cu grijă sporită întreg amalgamul de interese divergente care le sunt prezentate, pentru a alege soluția cea mai puțin prejudiciabilă pentru părți. Astfel, dacă prejudiciul pe care suspendarea l-ar provoca reclamantelor este mai mic decât cel al pârâtului, cererea de suspendare este admisibilă și cu atât mai mult este admisibilă cererea atunci când pârâtului nu i se cauzează nici un prejudiciu prin suspendare. Pentru toate considerentele mai sus expuse, prima instanță a apreciat că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, așa încât cererea reclamantelor a fost admisă. Calea de atac exercitată Împotriva soluției dată de instanța de fond pe capătul de cerere privind suspendarea executării procesului-verbal nr. 1560095 din 22.01.2015 și a procesului-verbal nr. 1535238 din 3.02.2015 emise de pârât în partea privitoare la respingerea solicitărilor reclamanților de atribuire directă a Fondului cinegetic nr. 4 Vișeu, jud. Maramureș, cu consecința și a suspendării demarării procedurii de atribuire în gestiune prin licitație publică a fondului cinegetic nr. 4 Vișeu a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul susține în esență că, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Împrejurările vădite de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul de față. Susține în continuare recurentul că, iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute. Or, reclamantele nu au făcut dovada că actul administrativ, respectiv referatul nr. 1198/GLG/20.02.2015, i-a produs o pagubă iminentă care are consecințe ireparabile sau dificil de reparat. Față de aceste considerente, apreciază recurentul că referatul nr. 1198/GLG/20.02.2015 îndeplinește cerințele de fond și formă prevăzute de actele normative în vigoare, iar intimatele-reclamante nu au făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții: existenșa unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat; nefiind adus nici un prejudiciu reclamantelor Asociația Vânătorilor A. și Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole Forestiere A. Solicită astfel instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea cererii de suspendare a executării acestuia. Apărarea intimatelor-reclamante Intimatele-reclamante Asociația Vânătorilor A. și Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole Forestiere A., prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea soluției dată de instanța de fond cu privire la cererea de suspendare, ca fiind legală și temeinică. În cuprinsul întâmpinării intimatele-reclamante invocă și excepția tardivității recursului promovat de recurentul-pârât; analizată și soluționată de completul de filtru prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 iunie 2016, în sensul respingerii acesteia, ca fiind neîntemeiată. Pe fondul recursului, intimatele-reclamante susțin că cererea de suspendare a fost încuviințată în mod legal și temeinic, fiind îndeplinite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Potrivit art. 11 alin. (1) din Regulament, în termen de 5 zile lucrătoare de la data afișării rezultatelor atribuirii directe, se procedează la demararea procedurilor de atribuire prin licitație. „Art. 11 (1) Demararea procedurii de atribuire în gestiune prin licitație publică se anunță de către administrator în termen de 5 zile lucrătoare de la data afișării rezultatelor atribuirii directe prevăzute la art. 10, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 8 alin. (1)-(3).” Raportat la dispoziția legală citată mai sus, susțin intimatele-reclamante că apare ca iminentă trecerea la licitație publică cu privire la fondul cinegetic nr. 4 Vișeu din jud. Maramureș. Rezultatele contestațiilor au fost afișate în data de 04.02.2015, astfel încât, începând din data de 11.02.2015 se va trece la demararea procedurilor de atribuire prin licitație publică, ipoteză în care reclamantele ar fi grav prejudiciate. Invocă astfel incidența dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a solicita suspendarea demarării procedurilor care ar conduce la organizarea licitației pentru adjudecarea fondului cinegetic în discuție; În speță, sunt îndeplinite cerințele art. 14 alin. (1) din textul citat mai sus, atât sub aspectul cazului bine justificat, cât și al pagubei iminente. Cazul bine justificat rezultă din chiar dispoziția legală care prevede că dacă fondul cinegetic nu s-a atribuit în mod direct, în 5 zile lucrătoare de la respingerea cererii de atribuire directa, se demarează procedura în vederea atribuirii prin licitație a fondului. Dacă s-ar demara această procedura și fondul ar fi atribuit în procedura licitației publice, reclamantele ar fi prejudiciate, fiind private de posibilitatea de a le fi atribuit în mod direct acest fond, astfel încât admiterea cererii de suspendare are rolul de a preveni această situație păgubitoare. Este cunoscut că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate precum și faptul că actul administrativ este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrari unei bune ordini juridice într-un stat de drept. Suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio exofficio). Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea soluției pe fondul cauzei. Prin noua reglementare a contenciosului administrativ, s-au instituit proceduri speciale de suspendarea executării actului administrativ prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din lege, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ. Susțin intimatele-reclamante că prezumția de legalitate de care beneficiază actele administrative, nu echivalează cu imposibilitatea dovedirii unei situații contrare. Din starea de fapt și de drept prezentată în cererea de suspendare, precum și din înscrisurile depuse la dosar se trage concluzia că există cel puțin o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat. Potrivit art. 11 alin. (1) din Regulament, în termen de 5 zile lucrătoare de la data afișării rezultatelor atribuirii directe, se procedează la demararea procedurilor de atribuire prin licitație. „Art. 11 (1) Demararea procedurii de atribuire în gestiune prin licitație publică se anunță de către administrator în termen de 5 zile lucrătoare de la data afișării rezultatelor atribuirii directe prevăzute la art. 10, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 8 alin. (1)-(3).” Raportat la dispoziția legală citată mai sus, apare ca iminentă trecerea la licitație publică cu privire la fondul cinegetic nr. 4 Vișeu din jud. Maramureș. Rezultatele contestațiilor au fost afișate in data de 04.02.2015, astfel încât, începând din data de 11.02.2015 se poate trece la demararea procedurilor de atribuire prin licitație publică, ipoteză în care reclamantele ar fi grav prejudiciate. Apreciază intimatele-reclamante că nu ar trebui ignorată nici practica judiciara în ceea ce privește verificarea îndeplinirii condiției prevenirii unei pagube iminente prin aceea că instanțele trebuie să analizeze cu grijă sporită întreg amalgamul de interese divergente care ie sunt prezentate, pentru a alege soluția cea mai puțin prejudiciabilă pentru părți. Astfel, dacă prejudiciul pe care suspendarea l-ar provoca reclamantelor este mai mic decât cel al pârâtului cererea de suspendare este admisibilă și cu atât mai mult este admisibilă cererea atunci când pârâtului nu i se cauzează nici un prejudiciu prin suspendare.” În consecință, apreciază intimatele-reclamante că instanța de fond a pronunțat o încheiere de suspendare legală și temeinică; temeinicia cererii de suspendare fiind fondată și argumentată prin prisma existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente, condițiile impuse de lege fiind întrunite în speță. Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) Cod procedură civilă. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 21 iunie 2016, când a fost analizată și soluționată și excepția tardivității recursului, invocată de cele două intimate-reclamante, prin întâmpinarea depusă la dosar. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor formulate de recurentele-reclamante în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că motivele de recurs încadrate în drept la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate; sentința de fond fiind motivată corespunzător și dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei, pentru considerentele arătate în continuare: Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatele–reclamante Asociația Vânătorilor A. și Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole Forestiere A. au solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea demarării procedurii de atribuire în gestiune prin licitație publică cu privire la fondului cinegetic nr. 4 Vișeu din jud. Maramureș, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze. Astfel, recursul dedus prezentei judecăți vizează soluția dată de instanța de fond cu privire la cererea de suspendare a executării procesului-verbal nr. 1560095 din 22.01.2015 și a procesului-verbal nr. 1535238 din 3.02.2015 emise de pârât în partea privitoare la respingerea solicitărilor reclamanților de atribuire directă a Fondului cinegetic nr. 4 Vișeu, jud. Maramureș, cu consecința și a suspendării demarării procedurii de atribuire în gestiune prin licitație publică a fondului cinegetic nr. 4 Vișeu, cerere soluționată de instanța de fond prin Încheierea de ședință din data de 14 mai 2015. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reținând în acest sens, în dezacord cu recurentul, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele administrative a căror suspendare s-a dispus în cauză, oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative și fac verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării. Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate. Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei; instanța de fond procedând tocmai la o analiză sumară a legalității actelor a căror suspendare se solicită, fără a intra în cercetarea fondului. Înalta Curte constată că instanța de fond a ajuns la concluzia că reclamantele au făcut dovada îndeplinirii condiției existenței cazului bine justificat coroborând argumentele reclamantelor cu privire la nelegalitatea actelor administrative emise de pârât cu materialul probator administrat în cauză; în acest fel procedând la o analiză sumară a legalității actelor. Cazul bine justificat rezultă din chiar dispoziția legală care prevede că, dacă fondul cinegetic nu s-a atribuit în mod direct, în 5 zile lucrătoare de la respingerea cererii de atribuire directă, se demarează procedura în vederea atribuirii prin licitație a fondului. Cât privește îndeplinirea cerinței pagubei iminente, se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți. Astfel, în condițiile în care art. 11 alin. (1) din Regulament prevăd că, în termen de 5 zile lucrătoare de la data afișării rezultatelor atribuirii directe se procedează la demararea procedurilor de atribuire prin licitație, în mod temeinic și legal instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului, fiind iminentă trecerea la licitație publică cu privire la fondul cinegetic nr. 4 Vișeu din jud. Maramureș, mai ales că rezultatele contestațiilor au fost afișate în data de 04.02.2015 și, începând cu data de 11.02.2015 se poate trece la demararea procedurilor de atribuire prin licitație publică; neexistând astfel nici un dubiu că reclamantele nu vor fi prejudiciate, fiind private de posibilitatea de a le fi atribuit în mod direct acest fond cinegetic. Nu mai puțin relevantă este și împrejurarea că măsurile dispuse în cauză sunt în acord și cu recomandarea nr. R(89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă. Pe lângă aceste argumente, se mai reține că instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 32 din 26 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2015*, a admis acțiunea reclamantelor și a dispus anularea procesului-verbal nr. 1560095 din 22.01.2015 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice prin care s-a respins cererea reclamantelor pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei din cuprinsul fondului cinegetic nr. 4 Vișeu in jud. Maramureș și a procesului-verbal nr. 1535238 din 03.02.2015 emis de Comisia de analiză a contestațiilor prin care s-a respins contestația reclamantelor împotriva procesului-verbal indicat în alineatul precedent; obligând pârâtul să atribuie reclamantelor dreptul de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 4 Vișeu, jud. Maramureș, admițând cererea de atribuire directă formulată de acestea; această situație fiind de natură a dovedi îndeplinirea condiției cazului bine justificat și un argument în plus că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente. În ceea ce privește cererea intimatelor-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat, conform contractului de asistență juridică depus la dosar, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și soluția de respingere a recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, constată că intimatele-reclamante Asociația Vânătorilor A. și Asociația Proprietarilor de Terenuri Agricole Forestiere A. sunt îndreptățite la recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces, de la recurentul ce a pierdut procesul. În ceea ce privește cuantumul acestora, Curtea reține că, pentru a obține rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie observată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. În ceea ce privește prima condiție, Curtea observă că intimatele-reclamante au depus la dosar contractul de asistență juridică nr. 257049 din data de 15.07.2015 și bonul fiscal, în copie vizată pentru conformitate, din care rezultă că au achitat apărătorului ales B. suma de 2.480 lei, cu titlu de onorariu de avocat. Pentru a stabili îndeplinirea celorlalte condiții, instanța va analiza proporționalitatea cuantumului onorariului de avocat cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. Sub acest aspect, instanța constată că obiectul prezentului litigiu are o complexitate redusă iar soluționarea cauzei nu a presupus decât un termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei...” Aplicând criteriile prevăzute de textul legal citat, Înalta Curtea apreciază că un onorariu de 2.480 lei este disproporționat în raport cu complexitatea cauzei ce a necesitat un singur termen de judecată, astfel încât, va reduce cuantumul acestuia la 1.000 lei, în considerarea faptului că prezenta cauză nu prezintă o complexitate deosebită, ceea ce nu a implicat administrarea unui probatoriu complex sau o muncă de documentare deosebită, în vederea formulării întâmpinării. Astfel, se apreciază că suma de 2.480 lei solicitată de intimatele-reclamante nu respectă principiul proporționalității, motiv pentru care va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatelor-reclamante în cuantum de 1.000 lei, cu titlu de onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod; urmând a fi obligat recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 lei, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în favoarea intimatelor-reclamante.