ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2013

Instanța de fond nu a motivat de ce a reținut ca întemeiat punctul de vedere al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea potrivit căreia reclamanta deține 71,27% din suprafața fondului cinegetic și de ce a înlăturat punctul de vedere al Ministerului Mediului și Pădurilor potrivit căruia reclamanta deține doar cota de 39,56% din fondul cinegetic, în condițiile în care ambele puncte de vedere sunt susținute tehnic de memorii justificative, de considerații de ordin tehnic și de documente administrative probatorii (procesul-verbal din 4 februarie 2011 în cazul primului, dovada din 4 ianuarie 2011 în cazul celui de-al doilea punct de vedere).

Judecătorul fondului nu a luat în considerare situația că neîndeplinirea condițiilor de către reclamantă în cadrul procedurii de atribuire desfășurată de Ministerul Mediului și Pădurilor nu a fost limitată doar la neîndeplinirea cotei de 50% ci și de alte motive procedurale care îndrituiau comisia de atribuire la respingerea cererii. În concret, s-a arătat, atâta timp cât până la termenul limită prevăzut de lege (18 februarie 2011) reclamanta nu a făcut dovada calității de membri ai asociației pentru mai multe persoane fizice și juridice, terenurile acestora nu puteau fi incluse în analiza îndeplinirii procentului prevăzut de lege.

Prima instanță a omis să constate că în conformitate cu procedura de atribuire a fondurilor de vânătoare, Ministerul Mediului și Pădurilor este cel care verifică documentațiile emise de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea, fiind astfel evident că cel puțin prezumtiv hotărârile acestuia sunt mai ”calificate” decât cele ale I.T.R.S.V Oradea.

Instanța de fond și-a însușit punctul de vedere al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea, motivat de împrejurarea că situația înfățișată de acesta a fost verificată în teren, pe baza suprapunerii de hărți între fondurile cinegetice și cele funciare, dar o asemenea reținere este greșită în condițiile în care I.T.R.S.V. Oradea nu dispune nici de personal calificat și nici de aparatura tehnică necesară unor asemenea măsurători de teren.

Prima instanță nu a luat în considerare chestiunile învederate de recurentă, anume că discuția privind suprapunerea fondurilor nu este doar una de ordin tehnic ci și de ordin juridic, vizând situația dacă documentele prezentate de reclamantă pot fi luate în considerare la justificarea suprafețelor de suprapus. Proprietățile reclamantei, s-a susținut, sunt justificate cu doar câteva titluri de proprietate (asupra cărora nu sunt obiecții) și cu foarte multe adeverințe de proprietate (practic majoritatea suprafețelor sunt justificate cu adeverințe de proprietari) asupra cărora amplasamentul terenului vizat și suprapunerea lor cu fondul cinegetic este mai mult decât discutabilă. Reclamanta, s-a precizat, nu a putut furniza decât fie adeverințe de proprietate eliberate de Comisiile locale de aplicare a legii fondului funciar, anterior emiterii titlurilor de proprietate în procedurile prevăzute de legislația funciară, fie adeverințe eliberate de primării privind evidența din registrul agricol conform propriilor declarații ale solicitantului. Ori, aceste adeverințe nu fac dovada dreptului de proprietate, în niciuna dintre situații neindicându-se în concret locația în care se află situat imobilul. În cadrul procedurii de atribuire trebuiau a fi luate în considerare ca fiind valide, conform legislației în vigoare, pentru a se face dovada proprietății terenului, doar acele acte apte de a produce efecte juridice, respectiv de a fi înscrise în evidențele de carte funciară și nu doar ”simplele documente” depuse la dosar și utilizate în procedura de atribuire.

Judecătorul fondului avea obligația de a dispune efectuarea unei expertize tehnice de identificare a terenurilor, care să stabilească suprapunerea fondurilor funciare peste cele cinegetice. Dealtfel, a susținut recurenta că a arătat necesitatea unei asemenea expertize prin chiar întâmpinarea depusă la prima instanță, justificând necesitatea acestei probe atât tehnic (pentru a se verifica suprapunerea fondurilor funciare cu fondurile cinegetice) cât și juridic (pentru a se verifica de către instanță dacă cei care propun pe reclamant au calitatea de proprietar).

Sub aspectului petitului subsidiar (acela de casare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare), recurenta pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor a precizat că administrarea în proces a unei expertize tehnice topografice se impune prin raportare la concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de inginer M.N., expert judiciar în cadrul Biroului de Expertize Tehnice al Tribunalului Bihor. Or, concluziile măsurătorilor și suprapunerilor efectuate de expertul judiciar menționat, singurele măsurători și suprapuneri efectuate până la acest moment, sunt axate pe două chestiuni: - prima, conform căreia adeverințele din registrul agricol nu pot fi identificate topografic, deci nu se poate stabili amplasamentul și evident nici suprapunerea lor cu fondul cinegetic); - a doua, o suprafață de peste 700 ha teren, afirmativ identificată de reclamantă ca făcând parte din fondul cinegetic 49 Cuieșd, se situează în realitate în afara acestui fond (este vorba de suprafața de 113,43 ha nr. top 1131/18 Lugașu de Sus, suprafața de 366,80 ha nr. top 1131/19 Lugașu de Sus și suprafața de 115,65 ha deținută de Asociația de Pădurit și Pășunat Telechiu).

Recurenta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor a mai relevat că deși respinsă de instanța de fond, excepția invocată de Ministerul Mediului și Pădurilor referitoare la lipsa procedurii prealabile de conciliere trebuia avută în vedere sub aspectul actului administrativ care poate constitui obiect al cercetării judecătorești și care poate produce efecte juridice de drept administrativ. În cauză, s-a arătat, actul care naște, modifică sau stinge raporturi juridice este Referatul de aprobare al rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice, act semnat de ministrul mediului și pădurilor Lazlo Borbely, iar acest act nu a fost contestat de către reclamantă. Reclamanta a contestat procesul-verbal din 4 februarie 2011 întocmit de către Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, respectiv procesul-verbal din data de 16 februarie 2011 întocmit de Comisia de analiză a contestațiilor, dar ambele documente nu au caracter de act administrativ, nu pot produce consecințe juridice în sensul celor solicitate de reclamant, fiind simple acte interne ale ministerului și nu un act de autoritate susceptibil de a produce efecte juridice.

Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor a reiterat inadmisibilitatea cererilor subsecvente, reclamanta - având calitatea de terț - neputând solicita anularea contractului de gestionare a fondului cinegetic încheiat între recurentă și Ministerul Mediului și Pădurilor. Prin urmare, reclamanta nu are nici calitate procesuală activă sub acest aspect și nici interes legitim în promovarea acțiunii, aceasta întrucât chiar dacă s-ar anula procedura prin care i s-a respins cererea de atribuire, aceasta nu mai poate pretinde la acest moment atribuirea fondului cinegetic, care a fost atribuit recurentei pârâte în temeiul unui contract valabil încheiat cu Ministerul Mediului și Pădurilor. În fine, s-a subliniat că instanța de fond în mod eronat nu a constatat, în ceea ce privește pretenția reclamantei de anulare a contractului încheiat între recurentă și Ministerul Mediului și Pădurilor, că anterior formulării acțiunii în contencios administrativ, nu s-a efectuat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Recurentul pârât Ministerul Mediului și Pădurilor a arătat, prin motivele cererii de recurs, că sentința curții de apel este nelegală și netemeinică, aceasta fiind pronunțată cu interpretarea eronată a probelor existente la dosarul cauzei. Astfel, potrivit punctului 6 din Anexa la procesul-verbal din 4 februarie 2011, Comisia de atribuire a constatat că, în ceea ce privește fondul cinegetic nr. 48 Cuieșd, din analiza documentelor depuse la dosarul de atribuire directă de către A.P.P.A. Agricola Bihor nu rezultă că s-a efectuat dovada modului de înscriere a proprietarilor de terenuri persoane fizice și juridice menționate în anexa la Dovada din 4 ianuarie 2011 emisă de I.T.R.S.V. Oradea, în vederea îndeplinirii condițiilor de recunoaștere a deținerii în proprietate a peste 50% din suprafețele incluse în fondul cinegetic. De asemenea, s-a precizat, Comisia de atribuire a observat că, din analiza documentelor depuse la dosarul de atribuire directă, rezultă că anexa la Hotărârea Adunării Generale nr. 4/2010 prin care se validau cererile de aderare a proprietarilor de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor nu a fost depusă în termenul limită de depunere a documentelor (18 ianuarie 2011) iar orice document depus peste termenul limită nu poate să producă efecte juridice asupra rezultatelor analizei dosarelor de atribuire directă. Or, potrivit art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, termenul de depunere a dosarelor de atribuire directă este de 20 de zile calendaristice de la data publicării anunțului, în speță termenul limită de depunere a documentelor fiind 18 ianuarie 2011. Este vorba de o simplă eroare de redactare în cuprinsul procesul-verbal din 4 februarie 2011, în ceea ce privește referirea la data limită de depunere ca fiind 18 februarie 2011, procesul-verbal menționat fiind întocmit la 4 februarie 2011. În ceea ce privește dosarul de atribuire depus spre analiză Comisiei de atribuire de către A.P.P.A. Agricola Bihor, recurentul Ministerul Mediului și Pădurilor a relevat că nu rezultă, din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, că instanța de fond ar fi verificat existența documentelor lipsă invocate în cuprinsul procesul-verbal din 4 februarie 2011. Reclamanta, s-a subliniat, nu putea să suplinească neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în regulament în faza de atribuire directă și lipsurile existente în dosarul de atribuire prin prezentarea direct în fața instanței a dovezilor prevăzute de același regulament. Cu alte cuvinte, depunerea unor documente direct în fața instanței nu poate produce efecte juridice sub aspectul atribuirii directe în favoarea intimatei a fondului cinegetic nr. 48 Cuieșd, din moment ce ele nu au fost prezentate legal în fața Comisiei de atribuire. Pe de altă parte, recurentul pârât a solicitat a se avea în vedere că Dovada nr. data de 4 ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea a fost eliberată pentru dovedirea includerii suprafețelor deținute de asociația de proprietari în cadrul fondului cinegetic solicitat, în baza art. 4 alin. (1) lit. b) din regulament și nu pentru a face dovada deținerii în proprietate a suprafețelor respective de teren. Or, pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, asociațiile de proprietari legal constituite trebuie, potrivit art. 4 alin. (1) din regulament, să facă dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari. În cauză, în documentația depusă de reclamantă nu s-au regăsit documentele prin care se face dovada includerii proprietarilor de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor. Ministerul Mediului și Pădurilor a mai solicitat a se constata că judecătorul fondului nu s-a pronunțat cu privire la al doilea motiv care a determinat respingerea solicitării de atribuire directă a fondului cinegetic nr. 48 Cuieșd în favoarea intimatei reclamante, și anume faptul că anexa la Hotărârea Adunării Generale nr. 4/2010 prin care se validau cererile de aderare a proprietarilor de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor nu a fost depusă în termenul limită de depunere a documentelor, adică data de 18 ianuarie 2011. Chiar dacă textul art. 8 alin. (4) din regulament nu prevede o sancțiune specifică pentru nedepunerea dosarului în termen, este evident, s-a arătat, că sancțiunea nu poate fi alta decât decăderea din dreptul de a mai depune dosarul de atribuire ori, eventual, neluarea în seamă. Ori, termenul limită de depunere a dosarului de atribuire directă nu a fost respectat de reclamantă, aceasta depunând dovada privind aderarea proprietarilor de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor ulterior termenului limită stabilit pentru data de 18 ianuarie 2011, ceea ce a determinat sancțiunea neluării în seamă a acestuia, cu consecința lipsei de efecte juridice sub aspectul îndeplinirii condițiilor de atribuire directă. Din moment ce anexa la Hotărârea nr. 4/2010 era necesară pentru recunoașterea chiar a legitimității A.P.P.A. Agricola Bihor, în condițiile art. 4 alin. (2) și (3) din regulament, este evident, a susținut recurentul, că aceasta avea obligația să depună toate documentele de care înțelegea să se folosească în termenul stabilit conform art. 8 alin. (4) din același regulament. Prin urmare, s-a concluzionat că chiar și presupunând că intimata-reclamantă ar fi dovedit deținerea de către proprietarii terenurilor a 71,27% din suprafața fondului nr. 48, oricum dosarul de atribuire nu ar fi fost complet, raportat la lipsa anexei la Hotărârea nr. 4/2010, ceea ce ar fi condus oricum la respingerea cererii de atribuire directă în favoarea reclamantei a gestionării acestui fond cinegetic. Instanța de fond, s-a învederat, nu a analizat aspectele sus menționate, mărginindu-se la a calcula suprafețele rezultate din documentele depuse de reclamantă în faza judecății, direct la dosarul cauzei, și la a aprecia că hotărârea Comisiei de atribuire a prejudiciat interesele acesteia, fiind deci nelegală. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă A.V.P.S. Partium a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței nr. 190/CA/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin raportare la criticile din recurs care au ca obiect conținutul și existența la termen a Hotărârii nr. 4/2010 în documentația de atribuire, intimata a învederat că hotărârea menționată este un document care nu se poate divide și/sau interpreta ori utiliza parțial, astfel că nu se poate vorbi de o hotărâre și de acte anexe ale hotărârii în care dispozitivul acesteia cuprinde în mod expres prevederea conform căreia anexa concretizată în lista nominală a persoanelor acceptate spre asociere și mențiunile cu privire la terenurile deținute (act doveditor și suprafețe) constituie parte integrantă a hotărârii și constituie unul și același act cu aceasta. Motivele prin care se invocă faptul că Hotărârea nr. 4/2010 nu ar fi fost depusă de către reclamantă odată cu documentația de atribuire sunt combătute de însăși recurentele în cauză cât și de procesele verbale întocmite în procedura de atribuire, întrucât nu se constată lipsa totală a acestui document pe de o parte iar pe de altă parte un act existent în documentația de atribuire nu se poate interpreta decât cu observarea conținutului acestuia în integralitatea sa. Deși se susține de către Ministerul Mediului și Pădurilor lipsa documentelor justificatoare la procedura de atribuire, se constată însă de aceiași autoritate pârâtă existența unor suprafețe reprezentând cota de 39,56% în condițiile în care suprafețele gestionate de asociație au fost dobândite în întregime prin efectul asocierii membrilor evidențiați în Hotărârea nr. 4/2010. Relativ la Dovada nr. 6549 din data de 4 ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea, intimata a solicitat a se reține că aceasta reprezintă un act administrativ emis de un organ teritorial competent al Autorității de Atribuire, emiterea unor astfel de acte intrând în competențele I.T.R.S.V. conform regulamentelor stabilite prin acte normative. Actul în sine, s-a arătat, este un act în vigoare și în prezent, acesta nefiind revocat de emitent și nici nu a fost contestat de terțe persoane conform procedurilor contencioase. În aceste condiții, reclamanta a considerat că rezultă cu certitudine faptul că A.P.P.A. Agricola Bihor (asociația de proprietari de terenuri care a propus ca gestionar a faunei cinegetice pe fondul de vânătoare nr. 48 Cuieșd - Bihor pe Asociația A.V.P.S. Partium) deține 5.583,46 ha din totalul de 7.834 ha, reprezentând un procent de 71,27% din fondul de vânătoare amintit, ori I.T.R.S.V. Oradea a fost în teren și a verificat atât situația din teren prin deplasări la fața locului și suprapuneri de hărți cât și prin verificarea situației juridice în ceea ce ține de înscrierea membrilor și aducerea suprafeței respective în asociație. Sub aspectul regulilor procedurale în procedura de atribuire reclamanta a solicitat a se constata că este îndeplinită condiția prevăzută la art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, condiția prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010, cât și condiția de la art. 4 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 1221/2010, contrar celor reținute de recurenți. Raportat la procedura prealabilă, intimata reclamantă a învederat că a formulat contestație la care a primit răspunsurile materializate în adresa nr. 216555 din 31 martie 2011 în care se arată care a fost corespondența între părți, astfel că invocarea excepției lipsei plângerii prealabile este făcută cu rea credință și în contradicție cu răspunsurile date de Ministerul Mediului și Pădurilor cu nr. 216202 din 16 februarie 2011 prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă. Listele centralizatoare anexă a Hotărârii nr. 4/2010 a Asociației Profesionale a Producătorilor Agricoli ”Agricola Bihor” menționate ca fiind lipsă la dosar au trecut prin evaluarea mai multor instituții, ele existând în toate fazele parcurse. Cu toate acestea, depunerea listelor la dosarul depus la Ministerul Mediului și Pădurilor nu era o condiție prevăzută de lege în mod expres, astfel că lipsa actelor nu poate atrage nulitatea procedurii. Recursurile declarate de Ministerul Mediului și Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) și de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor împotriva sentinței nr. 190/CA/2011 din 26 septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sunt fondate și urmează a fi admise, cu consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, cu modificările și completările ulterioare, de către administrator (autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și care asigură administrarea faunei de interes cinegetic) pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități: a) direct; b) prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a). Astfel cum prevede expres art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) din același act normativ se realizează, în cazul fondurilor cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului (persoana juridică română care a fost licențiată în condițiile legii și căreia i se atribuie în gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unui fond cinegetic) faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani. Prin Ordinul nr. 1221/2010 al ministrului mediului și pădurilor, cu modificările și completările ulterioare, a fost aprobat Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, care stabilește, prin art. 3 alin. (1) lit. a), că atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) - gestionarul propus de proprietarii de terenuri, prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare - dacă solicitantul dovedește că este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză. Art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice prevede că ”Pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a, proprietarii, individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada: a ) deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1; b) includerii suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic și de vânătoare în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză”. Art. 7 alin. (2) și (3) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice stipulează că documentele prevăzute la alin. (1), precum și cele prevăzute la art. 3 și art. 4 alin. (3) se depun odată cu solicitarea de atribuire a dreptului de gestionare și constituie dosarul de atribuire directă (alin. (2)), respectiv că întocmirea necorespunzătoare a documentelor care constituie dosarul de atribuire directă, precum și nedepunerea în termenul stabilit de către administrator a documentelor prevăzute la alin. (2) atrag respingerea solicitării de atribuire directă (alin. 3), iar art. 8 alin. (1), (4), (5), (6) și (7) din același act normativ prevede că demararea procedurii de atribuire directă pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) se face de către administrator prin publicarea unui anunț într-un cotidian de circulație națională și prin afișarea unui anunț pe site-ul propriu și la sediul inspectoratelor teritoriale de regim silvic și de vânătoare, că termenul de depunere a dosarelor de atribuire directă este de 20 de zile calendaristice de la data publicării anunțului prevăzut la alin. (1), că analiza dosarelor de atribuire se face în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la alin. (4), că în termenul prevăzut la alin. (5) comisia de atribuire afișează, la sediul administratorului și pe site-ul acestuia, rezultatele analizei dosarelor de atribuire directă de la această etapă și că atribuirea de la această etapă se finalizează după soluționarea contestațiilor. În fine, se stabilește, prin art. 9 alin. (4) și (5) și prin art. 10 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, că hotărârile comisiei de atribuire pot fi contestate în termen de 3 zile lucrătoare de la afișarea rezultatelor privind analiza dosarelor de atribuire directă de la fiecare etapă, că aceste contestații sunt soluționate de o comise de analiză a contestațiilor, în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării acestora, și că rezultatele atribuirii directe se afișează pe site-ul administratorului și la sediile inspectoratelor teritoriale de regim silvic și de vânătoare pe raza cărora se află fondul cinegetic. Se constată, în cauză, sub aspectul stării de fapt, că A.P.P.A. Agricola Bihor, care a susținut că deține suprafața de 6.258,85 ha (5.585,45 ha conform dovezii nr. 6549 din data de 4 ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de regim Silvic și de Vânătoare Oradea), a propus Ministerului Mediului și Pădurilor - Direcția generală de regim Silvic și Cinegetic, în temeiul prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, și art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 48 denumit Cuieșd din județul Bihor către Asociația A.V.P.S. Partium cu sediul în județul Bihor, cu care administratorul urma a încheia contract de gestiune. Prin procesul-verbal din data de 4 februarie 2011 încheiat de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, constituită potrivit Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările și completările ulterioare, s-a constatat, pe de o parte, că au fost depuse la sediul MMP - Direcția Generală Păduri, în termenul legal, respectiv perioada 29 decembrie 2010 - 17 ianuarie 2011, dosare pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, conform evidenței prezentate în anexa nr. 1 A la procesul-verbal, și, pe de altă parte, urmare analizării conținutului dosarelor depuse de către solicitanții prevăzuți în anexa nr. 1 A, în vederea stabilirii modului în care aceștia fac dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor de atribuire prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, și de ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările și completările ulterioare, că se face dovada îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul a 149 fonduri cinegetice, potrivit situației detaliate prezentate în anexa nr. 2 A a procesului-verbal, respectiv că nu se face dovada îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul a 51 fonduri cinegetice, potrivit situației detaliate prezentate în anexa nr. 2 B la procesul-verbal. Reclamanta A.V.P.S. Partium a fost menționată la poziția nr. 6 din anexa nr. 2 B la procesul-verbal din data de 4 februarie 2011, unde s-a precizat că aceasta nu face dovada îndeplinirii condiției prevăzută art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare de pentru atribuirea directă a Fondului cinegetic nr. 48 Cuieșd județul Bihor, întrucât potrivit documentelor prezentate pentru dovedirea proprietății terenurilor, suprafața deținută în proprietate de către membrii asociației de proprietari care propune gestionarul reprezintă 39,56% din suprafața fondului cinegetic solicitat. Contestația depusă de A.V.P.S., ca urmare a rezultatelor atribuirii directe prezentate în procesul-verbal din data de 4 februarie 2011, înregistrată la Ministerul Mediului și Pădurilor din 9 februarie 2011, a fost respinsă la data de 16 februarie 2011, astfel cum rezultă din anexa la procesul-verbal din 16 februarie 2011 încheiat de Comisia de analiză a contestațiilor din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, poziția nr. 36. Contestația reclamantei a fost respinsă, potrivit celor precizate în adresa nr. 216202 din 16 februarie 2011 a Ministerului Mediului și Pădurilor, semnată de președintele Comisiei de analiză a contestațiilor, motivat de faptul că din analiza documentelor depuse la dosarul de atribuire directă a fondului cinegetic nr. 48 Cuieșd de către A.P.P.A. Agricola Bihor nu rezultă că s-a efectuat dovada modului de înscriere a proprietarilor de terenuri persoane fizice și juridice, menționate în anexa la Dovada nr. 5549 din 04 ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de regim Silvic și de Vânătoare Oradea, în A.P.P.A. Agricola Bihor, în vederea îndeplinirii condițiilor de recunoaștere a deținerii în proprietate a peste 50% din suprafețele incluse în fondul cinegetic. S-a mai precizat că, din analiza acelorași documente depuse la dosarul de atribuire directă rezultă că anexa la Hotărârea Adunării Generale nr. 4/2010 prin care se validau cererile de aderare a proprietarilor de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor nu a fost depusă în termenul limită de depunere a documentelor, 18 ianuarie 2011, și că orice alt document depus peste termenul limită nu poate să producă efecte juridice asupra rezultatului analizei dosarelor de atribuire directă. Urmare referatului referitor la rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice întocmit din 24 februarie 2011 la Ministerul Mediului și Pădurilor - Direcția Generală Păduri, și aprobat de ministrul mediului și pădurilor din 25 februarie 2011, s-a procedat, în primul rând, la afișarea rezultatelor atribuirii de la această etapă, consemnate în anexa nr. 1 la referat și comunicarea acestora inspectoratelor teritoriale de regim silvic și de vânătoare pentru încheierea contractelor de gestionare, și, în al doilea rând, la continuarea procesului de atribuire, în condițiile art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru fondurile cinegetice rămase neatribuite. Ulterior, prin procesul-verbal din data de 4 mai 2011 încheiat de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, constituită potrivit Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările și completările ulterioare, s-a constatat, pe de o parte, că au fost depuse la sediul MMP - Direcția Generală Păduri, în termenul legal, respectiv perioada 15-24 aprilie 2011, un număr de 125 dosare pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, conform evidenței prezentate în anexa nr. 1 la procesul-verbal (unde la poziția 123 figurează pârâta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor, care a solicitat atribuirea a 15 fonduri cinegetice din județul Bihor, printre care și Fondul cinegetic nr. 48 Cuieșd), și, pe de altă parte, că s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea dreptului de proprietate a faunei cinegetice, prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordinului nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, din cuprinsul a 831 fonduri cinegetice, potrivit situației detaliate prezentată în anexa nr. 2 la procesul-verbal (în care figurează și pârâta sus menționată). În fine, în baza procesului-verbal din 4 mai 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, a fost încheiat, între Ministerul Mediului și Pădurilor prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea în calitate de administrator și Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor în calitate de gestionar, pe o durată de 10 ani (de la 15 iunie 2011 la 14 iunie 2021), contractul din data de 15 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 48, denumit Cuieșd, din județul Bihor, în suprafață de 7.834 ha. În conformitate cu prevederile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., care consacră rolul activ al judecătorului, judecătorul este în drept, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, și de asemenea acesta are îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Se reține, în litigiu, că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu nerespectarea prevederilor procedurale mai sus menționate, în condițiile în care s-a limitat la cercetarea, la cererea reclamantei, numai a întrunirii sau a neîntrunirii de către reclamanta A.V.P.S. Partium a condiției prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, anume a condiției privind dovada proprietății asupra terenurilor care să reprezinte peste 50% din suprafața fondului cinegetic. Or, astfel cum s-a probat în cauză, respingerea de către administrator a cererii de atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 48 denumit Cuieșd din județul Bihor către A.V.P.S. Partium nu s-a fundamentat în exclusivitate pe motivul neîndeplinirii art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, ci și pe alte împrejurări, anume neefectuarea dovezii modului de înscriere a proprietarilor de terenuri persoane fizice și juridice, menționate în anexa la dovada nr. 5549 din 04 ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de regim Silvic și de Vânătoare Oradea, în A.P.P.A. Agricola Bihor, în vederea îndeplinirii condițiilor de recunoaștere a deținerii în proprietate a peste 50% din suprafețele incluse în fondul cinegetic, și nedepunerea în termenul limită de depunere a documentelor, 18 ianuarie 2011, a anexei la Hotărârea Adunării Generale nr. 4/2010 prin care se validau cererile de aderare a proprietarilor de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor (arătându-se că orice document depus peste termenul limită nu mai poate să producă efecte juridice asupra rezultatului analizei dosarelor de atribuire directă). Prin urmare, în exercitarea rolului activ ce revine judecătorului în procesul civil, prima instanță era datoare, în raport de această situație, să solicite reclamantei cuvenitele precizări și lămuriri, să pună în dezbaterea părților împrejurările de fapt și de drept mai sus menționate și să le analizeze, numai în această modalitate putându-se crea premisele pentru soluționarea judicioasă și completă a litigiului și pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale. Pe de altă parte, se constată că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat că reclamanta, cu înscrisurile depuse la dosar, face dovada că asociația de proprietari care a propus-o ca gestionar al fondului de vânătoare nr. 48 Cuieșd deține în proprietate cota de 71,27% din suprafața fondului cinegetic în discuție, o asemenea concluzie fiind trasă din cumularea suprafețelor menționate în adeverințele emise de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază teritorială se află suprafețele de teren respective și din titlurile de proprietate depuse la dosar, respectiv din mențiunile din dovada nr. 6549 din data de 4 ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea (prin care s-a certificat, pe baza documentelor depuse de către Asociația ”Agricola” Bihor, că suprafețele terenurilor deținute în proprietate se suprapun peste suprafața fondului cinegetic nr. 48, denumit Cuieșd, situat în județul Bihor, și că terenurile prevăzute în anexa la aceasta, în suprafață de 5.583,46 ha, sunt incluse în fondul cinegetic nr. 48 Cuieșd județul Bihor). Dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari se face, potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul nr. 1221/2010 al ministrului mediului și pădurilor, cu modificările și completările ulterioare, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. În mod evident, adeverințele emise în cauză de unitățile administrativ-teritoriale (comunele Tetchea, Lugasu de Jos și Tileagd), nu pot face în mod incontestabil dovada proprietății asupra terenurilor la care se referă și la persoanele menționate în acestea, atâta vreme cât aceste adeverințe nu cuprind mențiuni referitoare la numărul cadastral sau topografic și la numărul de carte funciară și sunt întocmite pe baza înscrierilor din registrul agricol al localităților. Or, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol, cu modificările și completările ulterioare, registrul agricol nu face dovada proprietății asupra terenurilor, în acesta înscriindu-se date cu p