ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la 24 februarie 2011 și precizată ulterior în data de

09 mai 2011 reclamanta A.V.P.S. Partium a solicitat să se constate nulitatea

absolută parțială a procesul-verbal din 16 februarie 2011 a Comisiei de analiză a contestațiilor din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor - Direcția

Generală Păduri, cu privire la respingerea contestației reclamantei conform

anexei 1 a procesul-verbal din 16 februarie 2011; a mai solicitat să se

constate nulitatea absolută parțială a procesul-verbal din 04 februarie 2011 a Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului

Mediului și Pădurilor - Direcția Generală Păduri, cu privire la respingerea

solicitării reclamantei astfel cum rezultă din Anexa 1 pct. 6 precum și a

hotărârilor date în baza acestor procese verbale; de asemenea să se constate că

reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 407/2006 modificată și completată; totodată a mai solicitat să se

dispună atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice zona

Cuieșd, către reclamantă precum și să se constate nulitatea absolută parțială a

procesul-verbal încheiat la 04 mai 2011 la sediul Ministerului Mediului și

Pădurilor - Direcția Generală Păduri cu privire la atribuirea Fondului de

vânătoare nr. 48 Cuieșd în favoarea A.J.V.P.S. Bihor la poziția 123 din Anexa nr.

1 la procesul-verbal din 04 mai 2011.

În

motivarea acțiunii s-au arătat următoarele.

Reclamanta

A.V.P.S. Partium a depus documentația în vederea atribuirii fondului cinegetic

Cuieșd în termenul legal, la Direcția Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor București.

Prin

procesul-verbal din 4 februarie 2011, Comisia de atribuire a dreptului de

gestionare a faunei din cuprinsul fondurilor cinegetice a constatat că nu se

face dovada îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare

a faunei cinegetice din cuprinsul a 51 fonduri cinegetice, potrivit situației

detaliate în anexa 2 B la acest proces verbal.

La

poziția 6 din anexa 2 B a procesului - verbal menționat mai sus, în ceea ce o

privește pe solicitanta A.V.P.S. Partium, Comisia de atribuire a constatat,

potrivit documentelor prezentate pentru dovedirea proprietății terenurilor, că

suprafața deținută în proprietate de către membrii asociației de proprietari

care propune gestionarul, reprezintă 39,56% din suprafața fondului cinegetic

solicitat (Fondul nr. 48 Cuieșd - Bihor), nefiind astfel îndeplinită condiția

prevăzută la art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările

și completările ulterioare.

Prin

procesul-verbal din 16 februarie 2011, întocmit de Comisia de analiză a

contestațiilor formulate cu privire la acțiunea de atribuire a dreptului de

gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, a fost

respinsă contestația formulată de A.V.P.S. Partium împotriva procesul-verbal

din 4 februarie 2011 (anexa - poz. 36).

Ulterior,

la data de 4 mai 2011, la sediul Ministerului Mediului și Pădurilor - Direcția

Generală Păduri București, s-a încheiat procesul-verbal din 4 mai 2011, prin

care Fondul cinegetic nr. 48 Cuieșd a fost atribuit direct, în condițiile art. 1

alin. (1) lit. b) - d) din regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului

și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările și completările ulterioare, în

favoarea Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor (Anexa

1 la procesul-verbal - poz. 123 - fila 40 dosar).

De

asemenea, la data de 15 iunie 2011, între Ministerul Mediului și Pădurilor -

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea și A.J.V.P.S.

Bihor s-a încheiat contractul nr. 89 din 15 iunie 2011 de gestionare a faunei

cinegetice din Fondul cinegetic nr. 48 Cuieșd.

Prin

întâmpinarea înregistrată la 28 martie 2011, Ministerul Mediului și Pădurilor a

solicitat respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar

ca neîntemeiată.

S-a

invocat excepția lipsei plângerii prealabile, față de faptul că reclamanta nu a

făcut dovada existenței plângerii prealabile.

Prin

întâmpinările înregistrate la 26 aprilie 2011 și 16 mai 2011, Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea a solicitat să se constate

lipsa calității procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic

și de Vânătoare Oradea.

Prin

notele de ședință depuse la dosar în ședința publică din 20 iunie 2011

reclamanta a solicitat, în completarea petitului inițial, să se constate

nulitatea contractului încheiat între A.J.V.P.S. Bihor și Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea din cadrul Ministerului

Mediului și Pădurilor cu privire la Fondul de vânătoare nr. 48 Cuieșd - Bihor.

În

ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul

Ministerul Mediului și Pădurilor, instanța a respins-o ca neîntemeiată, având

în vedere faptul că invocarea acestei excepții este în contradicție cu

răspunsurile date de minister prin procesul-verbal din 16 februarie 2011, prin

care s-a respins contestația reclamantei, formulată împotriva procesul-verbal din

4 februarie 2011.

S-a

mai reținut că de asemenea, în adresa nr. 216202 din 16 februarie 2011, emisă

de minister s-a comunicat reclamantei un termen limită de depunere a

documentelor - 18 februarie 2011, iar în adresa nr. 216555 din 30 mai 2011 s-a

menționat că la acea dată era primită adresa nr. 82 din 18 februarie 2011, care

reprezintă tocmai actul intitulat de reclamantă - procedură prealabilă.

Referitor

la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Oradea, instanța a respins-o cu

motivarea că prin completarea de acțiune formulată de reclamantă, s-a solicitat

constatarea nulității contractului nr. 89 din 15 iunie 2011, încheiat între

A.J.V.P.S Bihor și I.T.R.S.V. Oradea și, pe cale de consecință, inspectoratul a

dobândit calitate procesuală pasivă în cauză.

Prin sentința nr. 190/ CA din 26 septembrie 2011, Curtea

de Apel Oradea a respins excepția lipsei plângerii prealabile invocată de

pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor București, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul I.T.R.S.V. Oradea, a admis

acțiunea precizată și completată, formulată de reclamanta A.V.P.S., a constatat

nulitatea absolută parțială a procesul-verbal din 16 februarie 2011 încheiat de

Comisia de analiză a contestațiilor din cadrul Ministerului Mediului și

Pădurilor - Direcția Generală Păduri București, cu privire la respingerea

contestației reclamantei conform anexei 1 a procesul-verbal din 16 februarie 2011, a constatat nulitatea absolută parțială a procesul-verbal din 4 februarie

2011 al Comisiei de Atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din

cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor - Direcția Generală Păduri, cu

privire la respingerea solicitării reclamantei, astfel cum rezultă din anexa 1 pct.

6, precum și a hotărârilor date în baza acestor procese verbale, a constatat

nulitatea absolută parțială a procesul-verbal din 4 mai 2011 încheiat la sediul

Ministerului Mediului și Pădurilor - Direcția Generală Păduri, cu privire la

atribuirea Fondului de Vânătoare nr. 48 Cuieșd, în favoarea A.J.V.P.S. Bihor,

la poziția 123 din Anexa nr. 1 la procesul-verbal din 4 mai 2011, a constatat nulitatea contractului din 15 iunie 2011 încheiat între A.J.V.P.S. Bihor și

I.T.R.S.V. Oradea, din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, cu privire la

gestionarea faunei cinegetice din Fondul cinegetic nr. 48 Cuieșd, jud. Bihor, a

constatat că reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 407/2006, modificată și completată și a dispus atribuirea

directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din Fondul cinegetic nr. 48

Cuieșd, în favoarea reclamantei.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 8 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului

cinegetic: „Atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează

pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice:

a)

fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/ sau

juridice, inclusiv unitățile administrativ - teritoriale, individual ori într-o

asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei

cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50%

din suprafața fiecărui fond cinegetic”.

Conform

prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) (Anexă) din Ordinul Ministerului Mediului

și Pădurilor pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului de

gestionare a faunei cinegetice:

„Pentru

recunoașterea deținerii în proprietate a minimum de 51% din suprafața fiecărui

fond cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), în cazul

asociațiilor de proprietari, acestea trebuie să facă dovada:

a)

deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de

proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate

de unitatea administrativ teritorială în a cărei rază se află suprafețele de

teren respective”.

Instanța

a constatat, raportat la probele depuse la dosarul cauzei, că reclamanta a

făcut dovada deținerii suprafeței de 71,27 % din suprafața fondului cinegetic

solicitat (nr. 48 Cuieșd), acest lucru reieșind din cumularea suprafețelor

menționate în adeverințele de proprietate și din titlurile de proprietate

depuse la dosar, conform Ordinului Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010.

De

asemenea, s-a mai reținut că în urma verificărilor efectuate, I.T.R.S.V. Oradea

certifică faptul că membrii Asociației A.V.P.S. Agricola Bihor, cei care propun

pe A.V.P.S. Partium gestionar al fondului cinegetic nr. 48 Cuieșd, dețin 5583,46 ha din suprafața fondului cinegetic nr. 48 Cuieșd, care are în total 7.834 ha, reprezentând

71,27% din suprafața fondului respectiv (Dovada nr. 6549 din 4 ianuarie 2011 -

anexa - filele 4 - 15 dosar).

În

opinia Curții sunt nejustificate susținerile pârâtei A.J.V.P.S. Bihor din

întâmpinare cu privire la relevanța juridică a adeverințelor de proprietate și

a titlului de proprietate, câtă vreme aceste acte sunt cele solicitate în

sensul legii și sunt apte de a produce efecte juridice și de a fi înscrise în

evidențele de carte funciară, nefiind „simple documente”.

Titlurile

de proprietate se eliberează numai în urma unor deplasări în teren, măsurători

notate în procesul-verbal de punere în posesie care atestă existența terenului,

a suprafețelor și amplasamentul.

Referitor

la procesul-verbal din 4 mai 2011, prin care Fondul cinegetic nr. 48 Cuieșd a

fost atribuit în favoarea A.J.V.P.S. Bihor și la Contractul din 15 iunie 2011, încheiat între A.J.V.P.S. Bihor și I.T.R.S.V. Oradea, din

cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, instanța a constatat că aceste acte

sunt subsecvente procedurii a cărei nulitate o invocă reclamanta.

Susținerile

din întâmpinarea depusă de A.J.V.P.S. Bihor cu privire la contractul semnat

între asociație și Ministerul Mediului și Pădurilor, referitoare la

imposibilitatea contestării contractului de către reclamantă, au fost în opinia

instanței, nejustificate.

Împotriva

sentinței nr. 190/ CA din 26 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de

Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, au declarat recurs în termen legal pârâții Asociația

Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor și

Ministerul Mediului și Pădurilor, prin care s-a solicitat, de către pârâta

Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor,

în principal admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii

atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii în contencios

administrativ ca neîntemeiată și în subsidiar admiterea recursului și

casarea hotărârii atacate cu retrimiterea dosarului în fața primei

instanțe în vederea completării probațiunii și a

pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, și de către recurentul

Ministerul Mediului și Pădurilor, admiterea căii extraordinare de atac

și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii

reclamantei ca neîntemeiată.

Recurenta

Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor a

învederat, prin cererea de recurs, că argumentația primei instanțe în

sensul că reclamanta a făcut dovada deținerii suprafeței de 71,27%

din suprafața fondului cinegetic solicitat este insuficientă pentru a fi

temei al unei hotărâri judecătorești, criticile pârâtei recurente privind

următoarele:

fond nu a motivat de ce a reținut ca întemeiat punctul de vedere al

Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea potrivit

căreia reclamanta deține 71,27% din suprafața fondului cinegetic

și de ce a înlăturat punctul de vedere al Ministerului Mediului și

Pădurilor potrivit căruia reclamanta deține doar cota de 39,56% din fondul

cinegetic, în condițiile în care ambele puncte de vedere sunt

susținute tehnic de memorii justificative, de considerații de ordin

tehnic și de documente administrative probatorii (procesul-verbal din 4

februarie 2011 în cazul primului, dovada din 4 ianuarie 2011 în cazul celui

de-al doilea punct de vedere).

fondului nu a luat în considerare situația că neîndeplinirea

condițiilor de către reclamantă în cadrul procedurii de atribuire

desfășurată de Ministerul Mediului și Pădurilor nu a fost limitată

doar la neîndeplinirea cotei de 50% ci și de alte motive procedurale care

îndrituiau comisia de atribuire la respingerea cererii. În concret, s-a arătat,

atâta timp cât până la termenul limită prevăzut de lege (18 februarie 2011)

reclamanta nu a făcut dovada calității de membri ai asociației pentru

mai multe persoane fizice și juridice, terenurile acestora nu puteau fi

incluse în analiza îndeplinirii procentului prevăzut de lege.

instanță a omis să constate că în conformitate cu procedura de atribuire a

fondurilor de vânătoare, Ministerul Mediului și Pădurilor este cel care

verifică documentațiile emise de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic

și Vânătoare Oradea, fiind astfel evident că cel puțin prezumtiv

hotărârile acestuia sunt mai ”calificate” decât cele ale I.T.R.S.V Oradea.

fond și-a însușit punctul de vedere al Inspectoratului Teritorial de

Regim Silvic și Vânătoare Oradea, motivat de împrejurarea că situația

înfățișată de acesta a fost verificată în teren, pe baza suprapunerii

de hărți între fondurile cinegetice și cele funciare, dar o asemenea

reținere este greșită în condițiile în care I.T.R.S.V. Oradea nu

dispune nici de personal calificat și nici de aparatura tehnică necesară

unor asemenea măsurători de teren.

instanță nu a luat în considerare chestiunile învederate de recurentă,

anume că discuția privind suprapunerea fondurilor nu este doar una de

ordin tehnic ci și de ordin juridic, vizând situația dacă documentele

prezentate de reclamantă pot fi luate în considerare la justificarea

suprafețelor de suprapus. Proprietățile reclamantei, s-a susținut,

sunt justificate cu doar câteva titluri de proprietate (asupra cărora nu sunt

obiecții) și cu foarte multe adeverințe de proprietate (practic

majoritatea suprafețelor sunt justificate cu adeverințe de

proprietari) asupra cărora amplasamentul terenului vizat și suprapunerea

lor cu fondul cinegetic este mai mult decât discutabilă.

Reclamanta, s-a

precizat, nu a putut furniza decât fie adeverințe de proprietate eliberate

de Comisiile locale de aplicare a legii fondului funciar, anterior emiterii

titlurilor de proprietate în procedurile prevăzute de legislația funciară,

fie adeverințe eliberate de primării privind evidența din registrul

agricol conform propriilor declarații ale solicitantului. Ori, aceste

adeverințe nu fac dovada dreptului de proprietate, în niciuna dintre

situații neindicându-se în concret locația în care se află situat

imobilul.

În cadrul procedurii

de atribuire trebuiau a fi luate în considerare ca fiind valide, conform

legislației în vigoare, pentru a se face dovada proprietății

terenului, doar acele acte apte de a produce efecte juridice, respectiv de a fi

înscrise în evidențele de carte funciară și nu doar ”simplele

documente” depuse la dosar și utilizate în procedura de atribuire.

fondului avea obligația de a dispune efectuarea unei expertize tehnice de

identificare a terenurilor, care să stabilească suprapunerea fondurilor

funciare peste cele cinegetice. Dealtfel, a susținut recurenta că a arătat

necesitatea unei asemenea expertize prin chiar întâmpinarea depusă la prima

instanță, justificând necesitatea acestei probe atât tehnic (pentru a se

verifica suprapunerea fondurilor funciare cu fondurile cinegetice) cât și

juridic (pentru a se verifica de către instanță dacă cei care propun pe

reclamant au calitatea de proprietar).

petitului subsidiar (acela de casare a sentinței și de trimitere a

cauzei spre rejudecare), recurenta pârâtă Asociația Județeană a

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor a precizat că administrarea în

proces a unei expertize tehnice topografice se impune prin raportare la concluziile

raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de inginer M.N., expert

judiciar în cadrul Biroului de Expertize Tehnice al Tribunalului Bihor. Or,

concluziile măsurătorilor și suprapunerilor efectuate de expertul judiciar

menționat, singurele măsurători și suprapuneri efectuate până la

acest moment, sunt axate pe două chestiuni: - prima, conform căreia

adeverințele din registrul agricol nu pot fi identificate topografic, deci

nu se poate stabili amplasamentul și evident nici suprapunerea lor cu

fondul cinegetic); - a doua, o suprafață de peste 700 ha teren, afirmativ

identificată de reclamantă ca făcând parte din fondul cinegetic 49 Cuieșd,

se situează în realitate în afara acestui fond (este vorba de suprafața de

113,43 ha nr. top 1131/18 Lugașu de Sus, suprafața de 366,80 ha nr. top

1131/19 Lugașu de Sus și suprafața de 115,65 ha deținută de

Asociația de Pădurit și Pășunat Telechiu).

Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor a

mai relevat că deși respinsă de instanța de fond, excepția

invocată de Ministerul Mediului și Pădurilor referitoare la lipsa

procedurii prealabile de conciliere trebuia avută în vedere sub aspectul

actului administrativ care poate constitui obiect al cercetării judecătorești

și care poate produce efecte juridice de drept administrativ.

În cauză, s-a arătat,

actul care naște, modifică sau stinge raporturi juridice este Referatul de

aprobare al rezultatelor finale privind atribuirea directă a fondurilor

cinegetice, act semnat de ministrul mediului și pădurilor Lazlo Borbely,

iar acest act nu a fost contestat de către reclamantă. Reclamanta a contestat procesul-verbal

din 4 februarie 2011 întocmit de către Comisia de atribuire a dreptului de

gestionare a faunei cinegetice, respectiv procesul-verbal din data de 16

februarie 2011 întocmit de Comisia de analiză a contestațiilor, dar ambele

documente nu au caracter de act administrativ, nu pot produce consecințe

juridice în sensul celor solicitate de reclamant, fiind simple acte interne ale

ministerului și nu un act de autoritate susceptibil de a produce efecte

juridice.

Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor a reiterat

inadmisibilitatea cererilor subsecvente, reclamanta - având calitatea de

terț - neputând solicita anularea contractului de gestionare a fondului

cinegetic încheiat între recurentă și Ministerul Mediului și

Pădurilor.

Prin urmare,

reclamanta nu are nici calitate procesuală activă sub acest aspect și nici

interes legitim în promovarea acțiunii, aceasta întrucât chiar dacă s-ar

anula procedura prin care i s-a respins cererea de atribuire, aceasta nu mai

poate pretinde la acest moment atribuirea fondului cinegetic, care a fost

atribuit recurentei pârâte în temeiul unui contract valabil încheiat cu

Ministerul Mediului și Pădurilor.

În fine, s-a

subliniat că instanța de fond în mod eronat nu a constatat, în ceea ce

privește pretenția reclamantei de anulare a contractului încheiat

între recurentă și Ministerul Mediului și Pădurilor, că anterior formulării

acțiunii în contencios administrativ, nu s-a efectuat procedura prealabilă

obligatorie prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare.

Recurentul pârât

Ministerul Mediului și Pădurilor a arătat, prin motivele cererii de

recurs, că sentința curții de apel este nelegală și netemeinică,

aceasta fiind pronunțată cu interpretarea eronată a probelor existente la

dosarul cauzei.

Astfel, potrivit

punctului 6 din Anexa la procesul-verbal din 4 februarie 2011, Comisia de

atribuire a constatat că, în ceea ce privește fondul cinegetic nr. 48

Cuieșd, din analiza documentelor depuse la dosarul de atribuire directă de

către A.P.P.A. Agricola Bihor nu rezultă că s-a efectuat dovada modului de

înscriere a proprietarilor de terenuri persoane fizice și juridice

menționate în anexa la Dovada din 4 ianuarie 2011 emisă de I.T.R.S.V.

Oradea, în vederea îndeplinirii condițiilor de recunoaștere a

deținerii în proprietate a peste 50% din suprafețele incluse în fondul

cinegetic.

De asemenea, s-a

precizat, Comisia de atribuire a observat că, din analiza documentelor depuse

la dosarul de atribuire directă, rezultă că anexa la Hotărârea Adunării

Generale nr. 4/2010 prin care se validau cererile de aderare a proprietarilor

de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor nu a fost depusă în termenul limită de

depunere a documentelor (18 ianuarie 2011) iar orice document depus peste

termenul limită nu poate să producă efecte juridice asupra rezultatelor

analizei dosarelor de atribuire directă.

Or, potrivit art. 8 alin.

(4) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei

cinegetice, termenul de depunere a dosarelor de atribuire directă este de 20 de

zile calendaristice de la data publicării anunțului, în speță termenul

limită de depunere a documentelor fiind 18 ianuarie 2011. Este vorba de o

simplă eroare de redactare în cuprinsul procesul-verbal din 4 februarie 2011,

în ceea ce privește referirea la data limită de depunere ca fiind 18

februarie 2011, procesul-verbal menționat fiind întocmit la 4 februarie

2011.

În ceea ce

privește dosarul de atribuire depus spre analiză Comisiei de atribuire de

către A.P.P.A. Agricola Bihor, recurentul Ministerul Mediului și Pădurilor

a relevat că nu rezultă, din cuprinsul considerentelor hotărârii atacate, că

instanța de fond ar fi verificat existența documentelor lipsă invocate

în cuprinsul procesul-verbal din 4 februarie 2011. Reclamanta, s-a subliniat,

nu putea să suplinească neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în

regulament în faza de atribuire directă și lipsurile existente în dosarul

de atribuire prin prezentarea direct în fața instanței a dovezilor

prevăzute de același regulament. Cu alte cuvinte, depunerea unor documente

direct în fața instanței nu poate produce efecte juridice sub

aspectul atribuirii directe în favoarea intimatei a fondului cinegetic nr. 48

Cuieșd, din moment ce ele nu au fost prezentate legal în fața

Comisiei de atribuire.

Pe de altă parte,

recurentul pârât a solicitat a se avea în vedere că Dovada nr. data de 4

ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și

Vânătoare Oradea a fost eliberată pentru dovedirea includerii suprafețelor

deținute de asociația de proprietari în cadrul fondului cinegetic

solicitat, în baza art. 4 alin. (1) lit. b) din regulament și nu pentru a

face dovada deținerii în proprietate a suprafețelor respective de

teren. Or, pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50%

din suprafața fiecărui fond cinegetic, asociațiile de proprietari

legal constituite trebuie, potrivit art. 4 alin. (1) din regulament, să facă

dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în

asociațiile de proprietari. În cauză, în documentația depusă de

reclamantă nu s-au regăsit documentele prin care se face dovada includerii

proprietarilor de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor.

Ministerul Mediului

și Pădurilor a mai solicitat a se constata că judecătorul fondului nu s-a

pronunțat cu privire la al doilea motiv care a determinat respingerea

solicitării de atribuire directă a fondului cinegetic nr. 48 Cuieșd în

favoarea intimatei reclamante, și anume faptul că anexa la Hotărârea

Adunării Generale nr. 4/2010 prin care se validau cererile de aderare a

proprietarilor de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor nu a fost depusă în termenul

limită de depunere a documentelor, adică data de 18 ianuarie 2011.

Chiar dacă textul art.

8 alin. (4) din regulament nu prevede o sancțiune specifică pentru

nedepunerea dosarului în termen, este evident, s-a arătat, că sancțiunea

nu poate fi alta decât decăderea din dreptul de a mai depune dosarul de

atribuire ori, eventual, neluarea în seamă. Ori, termenul limită de depunere a

dosarului de atribuire directă nu a fost respectat de reclamantă, aceasta

depunând dovada privind aderarea proprietarilor de terenuri în A.P.P.A.

Agricola Bihor ulterior termenului limită stabilit pentru data de 18 ianuarie

2011, ceea ce a determinat sancțiunea neluării în seamă a acestuia, cu

consecința lipsei de efecte juridice sub aspectul îndeplinirii

condițiilor de atribuire directă.

Din moment ce anexa

la Hotărârea nr. 4/2010 era necesară pentru recunoașterea chiar a

legitimității A.P.P.A. Agricola Bihor, în condițiile art. 4 alin. (2)

și (3) din regulament, este evident, a susținut recurentul, că

aceasta avea obligația să depună toate documentele de care înțelegea

să se folosească în termenul stabilit conform art. 8 alin. (4) din același

regulament. Prin urmare, s-a concluzionat că chiar și presupunând că

intimata-reclamantă ar fi dovedit deținerea de către proprietarii terenurilor

a 71,27% din suprafața fondului nr. 48, oricum dosarul de atribuire nu ar

fi fost complet, raportat la lipsa anexei la Hotărârea nr. 4/2010, ceea ce ar

fi condus oricum la respingerea cererii de atribuire directă în favoarea

reclamantei a gestionării acestui fond cinegetic.

Instanța de

fond, s-a învederat, nu a analizat aspectele sus menționate, mărginindu-se

la a calcula suprafețele rezultate din documentele depuse de reclamantă în

faza judecății, direct la dosarul cauzei, și la a aprecia că hotărârea

Comisiei de atribuire a prejudiciat interesele acesteia, fiind deci nelegală.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata reclamantă A.V.P.S. Partium a solicitat respingerea

recursurilor ca nefondate, cu consecința menținerii ca legală și

temeinică a sentinței nr. 190/CA/2011 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin raportare la

criticile din recurs care au ca obiect conținutul și existența

la termen a Hotărârii nr. 4/2010 în documentația de atribuire, intimata a

învederat că hotărârea menționată este un document care nu se poate divide

și/sau interpreta ori utiliza parțial, astfel că nu se poate vorbi de

o hotărâre și de acte anexe ale hotărârii în care dispozitivul acesteia

cuprinde în mod expres prevederea conform căreia anexa concretizată în lista

nominală a persoanelor acceptate spre asociere și mențiunile cu

privire la terenurile deținute (act doveditor și suprafețe)

constituie parte integrantă a hotărârii și constituie unul și

același act cu aceasta.

Motivele prin care se

invocă faptul că Hotărârea nr. 4/2010 nu ar fi fost depusă de către reclamantă

odată cu documentația de atribuire sunt combătute de însăși

recurentele în cauză cât și de procesele verbale întocmite în procedura de

atribuire, întrucât nu se constată lipsa totală a acestui document pe de o

parte iar pe de altă parte un act existent în documentația de atribuire nu

se poate interpreta decât cu observarea conținutului acestuia în

integralitatea sa. Deși se susține de către Ministerul Mediului

și Pădurilor lipsa documentelor justificatoare la procedura de atribuire,

se constată însă de aceiași autoritate pârâtă existența unor

suprafețe reprezentând cota de 39,56% în condițiile în care

suprafețele gestionate de asociație au fost dobândite în întregime

prin efectul asocierii membrilor evidențiați în Hotărârea nr. 4/2010.

Relativ la Dovada nr.

6549 din data de 4 ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim

Silvic și Vânătoare Oradea, intimata a solicitat a se reține că

aceasta reprezintă un act administrativ emis de un organ teritorial competent

al Autorității de Atribuire, emiterea unor astfel de acte intrând în

competențele I.T.R.S.V. conform regulamentelor stabilite prin acte

normative. Actul în sine, s-a arătat, este un act în vigoare și în

prezent, acesta nefiind revocat de emitent și nici nu a fost contestat de

terțe persoane conform procedurilor contencioase. În aceste condiții,

reclamanta a considerat că rezultă cu certitudine faptul că A.P.P.A. Agricola

Bihor (asociația de proprietari de terenuri care a propus ca gestionar a

faunei cinegetice pe fondul de vânătoare nr. 48 Cuieșd - Bihor pe

Asociația A.V.P.S. Partium) deține 5.583,46 ha din totalul de 7.834

ha, reprezentând un procent de 71,27% din fondul de vânătoare amintit, ori

I.T.R.S.V. Oradea a fost în teren și a verificat atât situația din

teren prin deplasări la fața locului și suprapuneri de hărți cât

și prin verificarea situației juridice în ceea ce ține de

înscrierea membrilor și aducerea suprafeței respective în

asociație.

Sub aspectul

regulilor procedurale în procedura de atribuire reclamanta a solicitat a se

constata că este îndeplinită condiția prevăzută la art. 8 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 407/2006, condiția prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din

Ordinul nr. 1221/2010, cât și condiția de la art. 4 alin. (1) lit. d)

din Ordinul nr. 1221/2010, contrar celor reținute de recurenți.

Raportat la procedura

prealabilă, intimata reclamantă a învederat că a formulat contestație la

care a primit răspunsurile materializate în adresa nr. 216555 din 31 martie

2011 în care se arată care a fost corespondența între părți, astfel

că invocarea excepției lipsei plângerii prealabile este făcută cu rea

credință și în contradicție cu răspunsurile date de Ministerul

Mediului și Pădurilor cu nr. 216202 din 16 februarie 2011 prin care s-a

respins contestația formulată de reclamantă.

Listele

centralizatoare anexă a Hotărârii nr. 4/2010 a Asociației Profesionale a

Producătorilor Agricoli ”Agricola Bihor” menționate ca fiind lipsă la

dosar au trecut prin evaluarea mai multor instituții, ele existând în

toate fazele parcurse. Cu toate acestea, depunerea listelor la dosarul depus la

Ministerul Mediului și Pădurilor nu era o condiție prevăzută de lege

în mod expres, astfel că lipsa actelor nu poate atrage nulitatea procedurii.

Recursurile declarate

de Ministerul Mediului și Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului

și Schimbărilor Climatice) și de Asociația Județeană a

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor împotriva sentinței nr. 190/CA/2011

din 26 septembrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sunt fondate și

urmează a fi admise, cu consecința casării hotărârii atacate și a

trimiterii cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Atribuirea dreptului

de gestionare a faunei cinegetice se realizează, potrivit prevederilor art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului

cinegetic, cu modificările și completările ulterioare, de către

administrator (autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură

și care asigură administrarea faunei de interes cinegetic) pe fonduri

cinegetice, prin următoarele modalități: a) direct; b) prin licitație

publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute

la lit. a).

Astfel cum prevede

expres art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 atribuirea directă

prevăzută la alin. (1) lit. a) din același act normativ se realizează, în

cazul fondurilor cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice

și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale,

individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii

gestionarului (persoana juridică română care a fost licențiată în

condițiile legii și căreia i se atribuie în gestiune fauna de interes

cinegetic din cuprinsul unui fond cinegetic) faunei cinegetice, fac dovada că

au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui

fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului

propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani.

Prin Ordinul nr. 1221/2010

al ministrului mediului și pădurilor, cu modificările și completările

ulterioare, a fost aprobat Regulamentul privind atribuirea dreptului de

gestionare a faunei cinegetice, care stabilește, prin art. 3 alin. (1) lit.

a), că atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din

cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează, pentru situația prevăzută

la art. 1 alin. (1) lit. a) - gestionarul propus de proprietarii de terenuri,

prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu modificările

și completările ulterioare - dacă solicitantul dovedește că este

propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de

către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care

dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața

fondului cinegetic în cauză.

Art. 4 alin. (1) din

Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice

prevede că ”Pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50%

din suprafața fiecărui fond cinegetic, pentru situația prevăzută la art.

3 alin. (1) lit. a, proprietarii, individual sau într-o asociație de

proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada: a ) deținerii în

proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de

proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate

de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele

de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de

declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat,

a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după

caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1; b) includerii

suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită

atribuirea, printr-un document original eliberat de către inspectoratul

teritorial de regim silvic și de vânătoare în a cărui rază de

competență se află fondul cinegetic în cauză”.

Art. 7 alin. (2)

și (3) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a

faunei cinegetice stipulează că documentele prevăzute la alin. (1), precum

și cele prevăzute la art. 3 și art. 4 alin. (3) se depun odată cu

solicitarea de atribuire a dreptului de gestionare și constituie dosarul

de atribuire directă (alin. (2)), respectiv că întocmirea necorespunzătoare a

documentelor care constituie dosarul de atribuire directă, precum și

nedepunerea în termenul stabilit de către administrator a documentelor

prevăzute la alin. (2) atrag respingerea solicitării de atribuire directă (alin.

3), iar art. 8 alin. (1), (4), (5), (6) și (7) din același act

normativ prevede că demararea procedurii de atribuire directă pentru

situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a) se face de către

administrator prin publicarea unui anunț într-un cotidian de

circulație națională și prin afișarea unui anunț pe

site-ul propriu și la sediul inspectoratelor teritoriale de regim silvic

și de vânătoare, că termenul de depunere a dosarelor de atribuire directă

este de 20 de zile calendaristice de la data publicării anunțului prevăzut

la alin. (1), că analiza dosarelor de atribuire se face în termen de maximum 20

de zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la alin. (4), că în

termenul prevăzut la alin. (5) comisia de atribuire afișează, la sediul

administratorului și pe site-ul acestuia, rezultatele analizei dosarelor

de atribuire directă de la această etapă și că atribuirea de la această

etapă se finalizează după soluționarea contestațiilor.

În fine, se

stabilește, prin art. 9 alin. (4) și (5) și prin art. 10 din

Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, că

hotărârile comisiei de atribuire pot fi contestate în termen de 3 zile

lucrătoare de la afișarea rezultatelor privind analiza dosarelor de

atribuire directă de la fiecare etapă, că aceste contestații sunt

soluționate de o comise de analiză a contestațiilor, în termen de 5

zile lucrătoare de la data înregistrării acestora, și că rezultatele

atribuirii directe se afișează pe site-ul administratorului și la

sediile inspectoratelor teritoriale de regim silvic și de vânătoare pe

raza cărora se află fondul cinegetic.

Se constată, în

cauză, sub aspectul stării de fapt, că A.P.P.A. Agricola Bihor, care a

susținut că deține suprafața de 6.258,85 ha (5.585,45 ha conform

dovezii nr. 6549 din data de 4 ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial

de regim Silvic și de Vânătoare Oradea), a propus Ministerului Mediului

și Pădurilor - Direcția generală de regim Silvic și Cinegetic,

în temeiul prevederilor art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii și a

protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și

completările ulterioare, și art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul

privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin

Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, cu modificările

și completările ulterioare, atribuirea directă a dreptului de gestionare a

faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 48 denumit Cuieșd

din județul Bihor către Asociația A.V.P.S. Partium cu sediul în

județul Bihor, cu care administratorul urma a încheia contract de gestiune.

Prin procesul-verbal

din data de 4 februarie 2011 încheiat de Comisia de atribuire a dreptului de

gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și

Pădurilor, constituită potrivit Ordinului ministrului mediului și

pădurilor nr. 1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea

dreptului de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările și

completările ulterioare, s-a constatat, pe de o parte, că au fost depuse la

sediul MMP - Direcția Generală Păduri, în termenul legal, respectiv

perioada 29 decembrie 2010 - 17 ianuarie 2011, dosare pentru atribuirea directă

a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor

cinegetice, conform evidenței prezentate în anexa nr. 1 A la

procesul-verbal, și, pe de altă parte, urmare analizării conținutului

dosarelor depuse de către solicitanții prevăzuți în anexa nr. 1 A, în

vederea stabilirii modului în care aceștia fac dovada îndeplinirii

cumulative a condițiilor de atribuire prevăzute de Legea vânătorii și

a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și

completările ulterioare, și de ordinul ministrului mediului și

pădurilor nr. 1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea

dreptului de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările și completările

ulterioare, că se face dovada îndeplinirii condițiilor pentru atribuirea

dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul a 149 fonduri

cinegetice, potrivit situației detaliate prezentate în anexa nr. 2 A a

procesului-verbal, respectiv că nu se face dovada îndeplinirii condițiilor

pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul a

51 fonduri cinegetice, potrivit situației detaliate prezentate în anexa nr.

2 B la procesul-verbal.

Reclamanta A.V.P.S.

Partium a fost menționată la poziția nr. 6 din anexa nr. 2 B la

procesul-verbal din data de 4 februarie 2011, unde s-a precizat că aceasta nu

face dovada îndeplinirii condiției prevăzută art. 8 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare de pentru

atribuirea directă a Fondului cinegetic nr. 48 Cuieșd județul Bihor,

întrucât potrivit documentelor prezentate pentru dovedirea proprietății

terenurilor, suprafața deținută în proprietate de către membrii

asociației de proprietari care propune gestionarul reprezintă 39,56% din

suprafața fondului cinegetic solicitat.

Contestația

depusă de A.V.P.S., ca urmare a rezultatelor atribuirii directe prezentate în

procesul-verbal din data de 4 februarie 2011, înregistrată la Ministerul

Mediului și Pădurilor din 9 februarie 2011, a fost respinsă la data de 16

februarie 2011, astfel cum rezultă din anexa la procesul-verbal din 16

februarie 2011 încheiat de Comisia de analiză a contestațiilor din cadrul

Ministerului Mediului și Pădurilor, poziția nr. 36. Contestația

reclamantei a fost respinsă, potrivit celor precizate în adresa nr. 216202 din 16

februarie 2011 a Ministerului Mediului și Pădurilor, semnată de

președintele Comisiei de analiză a contestațiilor, motivat de faptul

că din analiza documentelor depuse la dosarul de atribuire directă a fondului

cinegetic nr. 48 Cuieșd de către A.P.P.A. Agricola Bihor nu rezultă că s-a

efectuat dovada modului de înscriere a proprietarilor de terenuri persoane

fizice și juridice, menționate în anexa la Dovada nr. 5549 din 04

ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de regim Silvic și de

Vânătoare Oradea, în A.P.P.A. Agricola Bihor, în vederea îndeplinirii

condițiilor de recunoaștere a deținerii în proprietate a peste

50% din suprafețele incluse în fondul cinegetic. S-a mai precizat că, din

analiza acelorași documente depuse la dosarul de atribuire directă rezultă

că anexa la Hotărârea Adunării Generale nr. 4/2010 prin care se validau

cererile de aderare a proprietarilor de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor nu a

fost depusă în termenul limită de depunere a documentelor, 18 ianuarie 2011,

și că orice alt document depus peste termenul limită nu poate să producă

efecte juridice asupra rezultatului analizei dosarelor de atribuire directă.

Urmare referatului

referitor la rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor

cinegetice întocmit din 24 februarie 2011 la Ministerul Mediului și

Pădurilor - Direcția Generală Păduri, și aprobat de ministrul

mediului și pădurilor din 25 februarie 2011, s-a procedat, în primul rând,

la afișarea rezultatelor atribuirii de la această etapă, consemnate în

anexa nr. 1 la referat și comunicarea acestora inspectoratelor teritoriale

de regim silvic și de vânătoare pentru încheierea contractelor de

gestionare, și, în al doilea rând, la continuarea procesului de atribuire,

în condițiile art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006, cu

modificările și completările ulterioare, pentru fondurile cinegetice

rămase neatribuite.

Ulterior, prin

procesul-verbal din data de 4 mai 2011 încheiat de Comisia de atribuire a

dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului

și Pădurilor, constituită potrivit Ordinului ministrului mediului și

pădurilor nr. 1221/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind atribuirea dreptului

de gestionare a faunei cinegetice, cu modificările și completările

ulterioare, s-a constatat, pe de o parte, că au fost depuse la sediul MMP -

Direcția Generală Păduri, în termenul legal, respectiv perioada 15-24

aprilie 2011, un număr de 125 dosare pentru atribuirea directă a dreptului de

gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, conform

evidenței prezentate în anexa nr. 1 la procesul-verbal (unde la

poziția 123 figurează pârâta Asociația Județeană a Vânătorilor

și Pescarilor Sportivi Bihor, care a solicitat atribuirea a 15 fonduri

cinegetice din județul Bihor, printre care și Fondul cinegetic nr. 48

Cuieșd), și, pe de altă parte, că s-a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor pentru atribuirea dreptului de proprietate a faunei

cinegetice, prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului

cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare,

și ale Ordinului nr. 1221/2010, cu modificările și completările

ulterioare, din cuprinsul a 831 fonduri cinegetice, potrivit situației

detaliate prezentată în anexa nr. 2 la procesul-verbal (în care figurează

și pârâta sus menționată).

În fine, în baza

procesului-verbal din 4 mai 2011 al Comisiei de atribuire a dreptului de

gestionare a faunei cinegetice, a fost încheiat, între Ministerul Mediului

și Pădurilor prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de

Vânătoare Oradea în calitate de administrator și Asociația

Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Bihor în calitate de

gestionar, pe o durată de 10 ani (de la 15 iunie 2011 la 14 iunie 2021),

contractul din data de 15 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din

fondul cinegetic nr. 48, denumit Cuieșd, din județul Bihor, în

suprafață de 7.834 ha.

În conformitate cu

prevederile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., care consacră rolul

activ al judecătorului, judecătorul este în drept, cu privire la situația

de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în

susținerea pretențiilor și apărărilor lor, să le ceară acestora

să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în

dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt

menționate în cerere sau în întâmpinare, și de asemenea acesta are

îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală

privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin

aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice

și legale.

Se reține, în

litigiu, că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu

nerespectarea prevederilor procedurale mai sus menționate, în

condițiile în care s-a limitat la cercetarea, la cererea reclamantei,

numai a întrunirii sau a neîntrunirii de către reclamanta A.V.P.S. Partium a

condiției prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, cu

modificările și completările ulterioare, anume a condiției privind

dovada proprietății asupra terenurilor care să reprezinte peste 50% din

suprafața fondului cinegetic.

Or, astfel cum s-a

probat în cauză, respingerea de către administrator a cererii de atribuire

directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului

cinegetic nr. 48 denumit Cuieșd din județul Bihor către A.V.P.S. Partium

nu s-a fundamentat în exclusivitate pe motivul neîndeplinirii art. 8 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 407/2006, ci și pe alte împrejurări, anume neefectuarea

dovezii modului de înscriere a proprietarilor de terenuri persoane fizice

și juridice, menționate în anexa la dovada nr. 5549 din 04 ianuarie 2011

emisă de Inspectoratul Teritorial de regim Silvic și de Vânătoare Oradea,

în A.P.P.A. Agricola Bihor, în vederea îndeplinirii condițiilor de

recunoaștere a deținerii în proprietate a peste 50% din

suprafețele incluse în fondul cinegetic, și nedepunerea în termenul

limită de depunere a documentelor, 18 ianuarie 2011, a anexei la Hotărârea

Adunării Generale nr. 4/2010 prin care se validau cererile de aderare a

proprietarilor de terenuri în A.P.P.A. Agricola Bihor (arătându-se că orice

document depus peste termenul limită nu mai poate să producă efecte juridice

asupra rezultatului analizei dosarelor de atribuire directă).

Prin urmare, în

exercitarea rolului activ ce revine judecătorului în procesul civil, prima

instanță era datoare, în raport de această situație,

să solicite

reclamantei cuvenitele precizări și lămuriri, să pună în dezbaterea

părților împrejurările de fapt și de drept mai sus menționate

și să le analizeze, numai în această modalitate putându-se crea premisele

pentru soluționarea judicioasă și completă a litigiului și

pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale.

Pe de altă parte, se

constată că în mod neîntemeiat instanța de fond a considerat că

reclamanta, cu înscrisurile depuse la dosar, face dovada că asociația de

proprietari care a propus-o ca gestionar al fondului de vânătoare nr. 48

Cuieșd deține în proprietate cota de 71,27% din suprafața

fondului cinegetic în discuție, o asemenea concluzie fiind trasă din

cumularea suprafețelor menționate în adeverințele emise de

unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază teritorială se află

suprafețele de teren respective și din titlurile de proprietate

depuse la dosar, respectiv din mențiunile din dovada nr.

6549 din data de 4

ianuarie 2011 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de

Vânătoare Oradea (prin care s-a certificat, pe baza documentelor depuse de

către Asociația ”Agricola” Bihor, că suprafețele terenurilor

deținute în proprietate se suprapun peste suprafața fondului

cinegetic nr. 48, denumit Cuieșd, situat în județul Bihor, și că

terenurile prevăzute în anexa la aceasta, în suprafață de 5.583,46 ha,

sunt incluse în fondul cinegetic nr. 48 Cuieșd județul Bihor).

Dovada deținerii

în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de

proprietari se face, potrivit art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul privind

atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul nr.

1221/2010 al ministrului mediului și pădurilor, cu modificările și

completările ulterioare, cu copii de pe documentele de proprietate sau

înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se

află suprafețele de teren respective. În mod evident, adeverințele

emise în cauză de unitățile administrativ-teritoriale (comunele Tetchea,

Lugasu de Jos și Tileagd), nu pot face în mod incontestabil dovada

proprietății asupra terenurilor la care se referă și la persoanele

menționate în acestea, atâta vreme cât aceste adeverințe nu cuprind

mențiuni referitoare la

numărul

cadastral sau topografic și la numărul de carte funciară și sunt întocmite

pe baza înscrierilor din registrul agricol al localităților. Or, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 28/2008 privind registrul agricol, cu

modificările și completările ulterioare, registrul agricol nu face dovada

proprietății asupra terenurilor, în acesta înscriindu-se date cu p