ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4740/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4740/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 160 din 13 aprilie 2010

Curtea de Apel Cluj, a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de

reclamanta Asociația de Vânătoare Ț.L., reținând faptul că atacarea direct în

instanță a contractului fără a se recurge la procedura specială prevăzută de

Ordinul nr. 218/2008 este inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Asociația de Vânătoare Ț.L. solicitând casarea ei și

trimiterea cauzei spre rejudecare apreciindu-se că excepția inadmisibilității a

fost admisă în mod greșit.

Prin Decizia nr. 1029

din 22 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul

declarat de Asociația de Vânătoare Ț.L., a casat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare cu următoarele precizări:

- cu privire la

capătul de cerere privitor la contestarea actelor de respingere a cererii de

atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din Fondul de

vânătoare nr. 3 Novăț se va lămuri starea de fapt și de drept referitoare la

suprafața din Fondul de vânătoare nr. 3 Novăț deținută în proprietate de

Asociația Composesorală Vișeu de Sus – Vișeu de Mijloc, fie prin suplimentarea

probatoriului, fie prin depunerea unei expertize tehnice de specialitate.

- cu privire la

capătul de cerere privitor la anularea contractului se va clarifica dacă acel

contract este un act administrativ, dacă reclamanta este parte sau este terț în

raport cu actul respectiv și dacă în funcție de calitatea stabilită avea

obligația de a urma procedura prevăzută de regulamentul aprobat prin Ordinul M.A.D.R.

nr. 218/2008 și/sau procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Rejudecând, Curtea de

Apel Cluj, prin Sentința nr. 636 din 2 noiembrie 2011, a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității invocării tardivității cererii de extindere

și completare a acțiunii introductive, a tardivității cererii de extindere și

completare a acțiunii introductive și a inadmisibilității acțiunii pentru lipsa

procedurii prealabile, concilierii și neîndeplinirii procedurii contestației

prevăzută de Regulamentul aprobat prin Ordinul M.A.D.R. nr. 218/2008.

Totodată, Curtea de Apel

a respins ca neîntemeiată acțiunea extinsă și completată, formulată de reclamanta

Asociația de Vânătoare Ț.L. în contradictoriu cu pârâții Asociația Cinegetică W.C.C.,

M.M.S.C., I.T.R.S.V. și a obligat reclamanta la plata în favoarea pârâtei

Asociația Cinegetică W.C.C. a sumei de 5000 lei, cheltuieli de judecată

parțiale.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că data de 1 iunie 2011

reprezintă primul termen în rejudecare când părțile prezente au solicitat

amânarea în vederea comunicării și studierii întâmpinării, astfel că excepția

tardivității invocată de către pârâtul Ministerul Mediului respectă rigorile art.

118 C. proc. civ., prin urmare excepția invocată de către reclamantă vis-a-vis

de tardivitatea invocată de către Minister este neîntemeiată.

Curtea

de apel a constatat că excepția tardivității depunerii cererii de completare și

extindere a acțiunii, este de asemenea neîntemeiată, întrucât extinderea și

completarea de acțiune a fost formulată la 15 ianuarie 2010, la 3 zile după ce

instanța a acordat termen în vederea depunerii la dosar a precizării și

extinderii de acțiune, având în vedere și faptul că la data de 14 august 2009 a

fost semnat Contractul nr. 1 privind atribuirea în gestiune a Fondului

cinegetic nr. 3 Novăț, Jud. Maramureș, încheiat între Asociația Cinegetică W.C.C.

și I.T.R.S.V. Cluj-Napoca, ulterior formulării de către reclamantă a acțiunii

având ca obiect anularea hotărârii Comisiei de analiză a contestațiilor din

cadrul M.A.P.D.R.

Cu

privire la natura juridică a contractului a cărui anulare se solicită, prima

instanță a constatat că în condițiile în care în care art. 2 din Legea nr. 407/2006

definește fauna ca bun public de interes național, contractul de atribuire a

fondului cinegetic apare ca fiind un act administrativ încheiat de o autoritate

publică pentru punerea în valoare a unui bun proprietate publică.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că dispozițiile art. 7 alin. (1) și (6) din

Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile în speță, întrucât nu se poate discuta

despre o revocare în tot sau în parte a unui contract administrative și nici nu

poate fii obligată reclamanta la concilierea reglementată de art. 7 alin. (6)

din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind un terț față de contractul a cărui

anulare se solicită.

Cu privire la

suplimentarea probatoriului în vederea stabilirii suprafeței din Fondul de

vânătoare nr. 3 Novăț deținută în proprietate de către Asociația Composesorală

Vișeu de Sus – Vișeu de Mijloc, judecătorul fondului a constatat că, având în

vedere că expertiza dispusă în cauză nu a mai putut fi realizată datorită

costurilor ridicate pe care reclamanta nu a înțeleg să le suporte, singurele

mijloace de probă administrate în rejudecare sunt reprezentate de înscrisurile

depuse la dosar de către reclamantă și de către pârâtul Ministerului Mediului.

Prin urmare, din

analiza actelor aflate la dosar s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada

deținerii în proprietate a unei suprafețe de 51% din Fondul de vânătoare nr. 3

Novăț pentru a fi îndreptățită la atribuirea directă a acestuia.

Astfel, instanța de

fond a avut în vedere faptul că Fondul cinegetic nr. 3 Novăț este de 14.566 ha, iar Asociația Composesorală Vișeu de Sus – Vișeu de Mijloc a făcut dovada deținerii în

proprietate a unei suprafețe de 5.525,38 ha potrivit titlurilor de proprietate nr. 485 din 25 octombrie 2002, nr. 20238/29 august 2008 și a

proceselor-verbale de punere în posesie nr. 216 din 27 august 2008 și nr. 216

din 27 august 2008.

Însă, prima instanță

a constatat că în ceea ce privește suprafața de 2.326 ha, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 23 martie 2010 reclamanta nu a fost pusă în

posesie cu suprafața de teren menționată în sentința pronunțată de Judecătoria

Vișeu de Sus, astfel încât nu se poate stabili cu exactitate dacă terenul în

suprafață de 2.326 ha. se identifică sub aspect topografic cu Fondul cinegetic nr.

3 Novăț.

Referitor la

susținerea reclamantei conform căreia ar avea în posesie o suprafață mai mare,

judecătorul fondului a constatat că aceasta nu poate fi acceptată, întrucât

potrivit adresei nr. 269/20 aprilie 2011 emisă de către Asociația Composesorală

suprafața pusă în posesie este 5.526,82 ha. – fila 37 dosar.

În fine, s-a mai

arătat în considerentele hotărârii atacate că potrivit răspunsului emis de

Ocolul Silvic Vișeu de Sus la 26 martie 2010 suprafața totală pusă la

dispoziția Asociației Composesorale a fost de 5.513,1 ha., iar din această suprafață doar 3697,37 ha. fac parte din Fondul de vânătoare nr. 3

Novăț., punerea în posesie realizându-se doar pentru suprafața de 2022,8 ha., iar restul de 1674,57 ha. nu au mai fost puse în posesie „pe motiv că acestea au fost

refuzate de Asociația composesorală Vișeu de Sus și Mijloc din diverse motive”.

Împotriva Sentinței

civile nr. 636 din data de 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs în termen legal reclamanta Asociația de Vânătoare Ț.L.,

în contradictoriu cu M.M.P., Asociația Cinegetică W.C.C. și I.T.R.S.V.

Cluj-Napoca, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac

și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii

acțiunii completate și precizate, cu obligarea la plata cheltuielilor

de judecată.

A învederat recurenta

reclamantă, prin motivele cererii de recurs, că motivele din cuprinsul

hotărârii de fond, ce au dus la respingerea cererii de atribuire a dreptului de

gestionare a fondului cinegetic nr. 3 Novăț sunt nelegale și

netemeinice, întrucât:

data de 23 martie 2010 nu prezintă un argument pertinent pentru soluția ce

trebuia dată în speță, în condițiile în care reconstituirea dreptului

de proprietate, prin Sentința civilă nr. 1380/2007, s-a făcut în favoarea

Asociației Composesorale Vișeu de Sus - Viseu de Mijloc, astfel că

aceasta din urmă era îndreptățită să fie pusă în posesie cu privire la

suprafața de 2326 ha a cărei proprietară este. Relevant pentru atribuirea

directă a dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 3 Novăț este

însă, a arătat recurenta, ca Asociația Composesorală Vișeu de Sus - Viseu

de Mijloc să fie proprietară asupra suprafeței de teren ce face obiectul

sentinței mai sus menționate, neprezentând importanță faptul că

a fost sau nu pusă în posesie sau i s-a pus la dispoziție suprafața

de 2326 ha.

20 aprilie 2011 emisă de Asociația Composesorală Vișeu de Sus - Viseu

de Mijloc coroborată cu facturile nr. 17 din 20 aprilie 2011 și nr. 18 din

20 aprilie 2011 nu reprezintă o probă pertinentă cu privire la suprafața

de teren deținută de asociație în proprietate, respectivul script

făcând mențiuni doar cu privire la suprafața de teren pusă în posesie

(5526,82 ha), fără a se menționa vreun aspect referitor la suprafața

deținută în proprietate de către Asociația Composesorală Vișeu

de Sus-Vișeu de Mijloc.

Prin urmare,

folosindu-se de acest înscris, fără relevanță juridică în litigiu,

instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile din Legea nr.

407/2006 coroborate cu Ordinul nr. 218/2008, iar faptul că pârâtei

Asociației Cinegetice W.C.C. i s-a impus plata arendei doar pentru

suprafața de 5526,82 ha cu privire la care Asociația Composesorală

Vișeu de Sus - Vișeu de Mijloc este pusă în posesie reprezintă

opțiunea de facturare aleasă de aceasta din urmă.

Însă de la acest

aspect contabil nu se poate extrapola la concluzia greșită că doar această

suprafață de 5526,82 ha este deținută în proprietate de Asociația

Composesorală Vișeu de Sus - Vișeu de Mijloc din fondul cinegetic nr.

3 Novăț, dovada în acest sens fiind sentința civilă nr. 1380/23 mai

2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus (rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 947/

R din 15 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureș) prin care s-a

reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2326 ha.

și Asociația Cinegetică W.C.C. au atras atenția instanței

că la soluționarea cauzei trebuie luate în considerare doar scriptele prin

care recurenta a înțeles să facă dovada dreptului de proprietate a

Asociației Composesorale Vișeu de Sus - Vișeu de Mijloc din

fondul nr. 3 Novăț la data depunerii cererii de atribuire directă a

dreptului de gestionare a fondului. Într-adevăr, refuzul primit din partea Comisiilor

de analiză a solicitărilor de atribuire în gestiune a fondurilor cinegetice

constituită în cadrul M.M.P. se face prin raportare la înscrisurile depuse la

data formulării, doar prin această modalitate putându-se verifica legalitatea

și temeinicia hotărârilor Comisiilor de analiză din cadrul M.M.P.

Prin urmare, s-a

precizat că nu prezintă importanță actele emise ulterior cu privire la

dreptul de proprietate deținut de Asociația Composesorală Vișeu

de Sus - Vișeul de Mijloc sau al punerii în posesie, deoarece această

situație se poate schimba pe parcursul anilor, iar soluția

instanței trebuie pronunțată independent de actele emise ulterior

datei de 22 iunie 2009, cum ar fi Adresa nr. 69 din 20 aprilie 2011 emisă de

Asociația Composesorală Vișeu de Sus - Vișeul de Mijloc,

facturile nr. 17 din 20 aprilie 2011 și nr. 18 din 20 aprilie 2011, Adresa

nr. 1888 din 26 martie 2010 sau Adresa nr. 107 din 25 martie 2010.

din 26 martie 2010 emisă de Direcția Silvică Maramureș - Ocolul

Silvic Vișeu nu poate fi luată în considerare la soluția

pronunțată în speță deoarece cuprinde aspecte de fapt și de

drept cu privire la suprafața deținută în proprietate, respectiv pusă

la dispoziția Asociației Composesorale Vișeu de Sus - Vișeul

de Mijloc din data de 26 martie 2010. Or, o stare de fapt și de drept din

anul 2010 cu privire la proprietarii fondului cinegetic nr. 3 Novăț nu

prezintă importanță pentru cenzurarea unei hotărâri din anul 2009,

prezentând relevanță doar starea juridică a fondului din vara anului 2009.

A menționat

recurenta, în plus, că Direcția Silvică Maramureș - Ocolul Silvic

Vișeu a emis atât Adresa nr. 1888 din /26 martie 2010 cât și Adresa nr.

2000 din 27 mai 2009, scripte care atestă dreptul de proprietate al

Asociației Composesorale Vișeu de Sus - Vișeul de Mijloc în mod

diferit. Or, singura explicație este aceea că din 2009 până în anul 2010

situația juridică a acestei asociații cu privire la dreptul de

proprietate asupra fondului cinegetic nr. 3 Novăț s-a modificat, dar o

atare explicație nu poate conduce la respingerea acțiunii

reclamantei.

consecință, a apreciat recurenta că soluția instanței de fond

este greșită, deoarece din scriptele depuse în probarea cererii

reclamantei de atribuire a dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 3

Novăț în anul 2009 rezultă că a fost făcută dovada dreptului de

proprietate a Asociației Composesorale Vișeu de Sus -ișeu de

Mijloc asupra fondului nr. 3 Novăț, într-un procent mai mare de 51%.

Dreptul de

proprietate al Asociației Composesorale Vișeu de Sus - Vișeu de

Mijloc asupra suprafeței de 5525 ha și 3518 mp din fondul cinegetic nr.

3 Novăț este clar, fiind probat cu titluri de proprietate, și acest

drept nu a fost contestat niciodată de către pârâți sau de către Comisiile

de analiză a solicitărilor de atribuire în gestiune a fondurilor cinegetice

constituite în cadrul M.A.P.D.R.

Singura problemă s-a

pus cu privire la suprafața de 2326 ha stabilită prin Sentința civilă

nr. 1380 din 23 mai 2007 a Judecătoriei Vișeu de Sus, raportat la punerea

în posesie a Asociației Composesorale Vișeu de Sus - Vișeu de

Mijloc, însă referitor la această chestiune s-a relevat că atât comisiile cât

și instanța de fond au făcut confuzii cu privire la diferența

dintre deținerea în proprietate și punerea în posesie, în

condițiile în care reglementările legale aplicabile solicită dovedirea

dreptului de proprietate.

S-a susținut că

pentru a putea concluziona că Asociației Composesorale Vișeu de Sus -

Vișeu de Mijloc i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra

suprafeței de 2326 ha pe vechiul amplasament trebuie avute în vedere

și cele reținute de instanță în considerentele hotărârii

pronunțate, anume că ”din punct de vedere al cărților funciare

și a foilor cadastrale, proprietatea Composesoratului este înscrisă în

C.F. la nr. 1610, 1740, 2832, 5011, 281, 6449, 2266, 2832 și 3713. Aceste

suprafețe sunt amplasate în unitățile de producție I, II, VII,

VIII” și că potrivit art. 63 din H.G. nr. 890/2005 reconstituirea

dreptului de proprietate pentru formele asociative de proprietate asupra

terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și

fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști de

răzeși nedivizate, composesorate, se face pe vechile amplasamente,

restituindu-se în întregime suprafața avută în proprietate.

Prin întâmpinările

formulate în cauză intimații M.M.S.C. și Asociația Cinegetică W.C.C.

au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința

menținerii ca legală și temeinică a Sentinței civile nr. 636 din

data de 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,. Intimata

Asociația Cinegetică W.C.C. a solicitat și obligarea recurentei la

plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

În mod întemeiat

instanța de fond, prin hotărârea atacată, a respins acțiunea

reclamantei Asociația de Vânătoare Ț.L., astfel cum a fost formulată,

extinsă și completată, prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Asociația Cinegetică W.C.C., I.T.R.S.V. Cluj - Napoca și M.M.P., cu

motivarea că nu s-a făcut dovada deținerii în proprietate, de către

Asociația Composesorală Vișeu de Sus - Vișeu de Mijloc, a unei

suprafețe de 51% din cuprinsul Fondului cinegetic nr. 3 Novăț,

și că în aceste condiții reclamanta nu este îndreptățită la

atribuirea directă a fondului cinegetic menționat.

Judecătorul fondului

a făcut, prin raportare la starea de fapt a cauzei la data solicitării de

atribuire a fondului de vânătoare și la data soluționării

contestației, o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art. 8

alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului

cinegetic, cu modificările și completările ulterioare, și a

dispozițiilor 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) lit. c) din

Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice

aprobat prin Ordinul nr. 218/2008 al ministrului agriculturii și

dezvoltării rurale, cu modificările și completările ulterioare, și a

statuat judicios că în condițiile în care suprafața Fondului

cinegetic nr. 3 Novăț este de 14.566 ha, Asociația Composesorală

Vișeu de Sus - Vișeu de Mijloc a făcut dovada deținerii în

proprietate (conform titlurilor de proprietate nr. 485 din 25 octombrie 2002

și nr. 20238 din 29 august 2008 și a proceselor-verbale de punere în

posesie nr. 216 din 27 august 2008 și nr. 216 din 27 august 2008) doar a

suprafeței de 5526 ha, ceea ce reprezintă mai puțin de 51% din

suprafața fondului de vânătoare.

Reclamanta nu a făcut

dovada că s-a realizat punerea în posesie a Asociației Composesorale

Vișeu de Sus - Vișeu de Mijloc, în condițiile legii, cu

suprafața de 2.326 ha (cu privire la care a fost reconstituit dreptul de

proprietate al acesteia prin Sentința civilă nr. 1380 din data de 23 mai 2007

a Judecătoriei Vișeu de Sus, rămasă irevocabilă urmare respingerii ca

nefondat a recursului, prin Decizia civilă nr. 974/ R din 15 octombrie 2007 a

Tribunalului Maramureș), iar în aceste condiții în mod justificat s-a

reținut în litigiu că nu s-a făcut dovada deținerii în proprietate,

de către persoana juridică ce a propus pe recurentă ca gestionară a fondului de

vânătoare, a minimum 51% din suprafața Fondului cinegetic nr. 3 Novăț

județul Maramureș și că recurenta nu îndeplinea condițiile

pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei din fondul menționat.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în

cauză și că este legală și temeinică hotărârea atacată, urmează a se

dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de Asociația de Vânătoare Ț.L. împotriva Sentinței

civile nr. 636 din data de 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recurenta va fi

obligată, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata în favoarea

intimatei Asociația Cinegetică W.C.C. a sumei de 1000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Asociația de Vânătoare Ț.L. împotriva Sentinței civile nr. 636 din

2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta

Asociația de Vânătoare Ț.L. la plata, în favoarea intimatei Asociația

Cinegetică W.C.C. a sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariul de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013