ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4247/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4247/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I.Prima instanță

1.Sesizarea instanței

de fond

Prin cererea de chemare

în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Asociația

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi U. a solicitat suspendarea actului administrativ

din 04 februarie 2011 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor - Comisia de Atribuire

a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice, în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004,

până la soluționarea cererii de anulare a actului administrativ.

Raportându-se la situația

de fapt potrivit căreia

Asociația

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi U. gestionează de aproape 60 de ani fondul cinegetic

M., județul Călărași, reclamanta a invocat prevederile O.U.G. nr. 102/2010 ce modifică

Legea nr. 407/2006, ale Ordinelor Ministerului Mediului și Pădurilor nr. 1221/2010

și nr. 2265/2010, conform cărora, la expirarea contractului de gestiune, fondul

de vânătoare urmează să se atribuie fie gestionarului consacrat, dacă își exercită

dreptul de preemțiune, fie este scos la licitație.

În situația în care, a

precizat reclamanta, proprietarul sau asociația de proprietari a unei suprafețe

ce depășește 50% din fondul de vânătoare își manifestă intenția de a administra

fondul de vânătoare, atribuirea se va face în mod direct și prioritar acelui proprietar.

Având în vedere faptul

că Asociația de proprietari U.N.S. a solicitat atribuirea directă a fondului de

vânătoare M. către Asociația de Vânătoare Zimbrul Românesc 2007, iar Comisia de

Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei Cinegetice din cadrul Ministerului

Muncii și Pădurilor a admis cererea prin procesul-verbal din 04 februarie 2011,

reclamanta a susținut nelegalitatea actului administrativ menționat, motivat de

faptul că Asociația de Proprietari U.N.S. nu deține peste 50% din suprafața fondului

M., dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren conține falsuri evidente,

iar atribuirea directă încalcă reglementările art. 8 Legea nr. 407/2006.

Asociația reclamantă a

susținut că sunt îndeplinite condițiile cumulative privind existența unui caz bine

justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, arătând că schimbarea

gestionarului fondului de vânătoare până la stabilirea de către instanța de judecată

a legalității deciziei de atribuire ar avea efecte negative atât asupra asociației,

cât și asupra efectivelor de vânat existente, iar predarea în acest moment a fondului

ar aduce prejudicii și inechități atât în administrarea resurselor materiale, cât

și de personal.

2.Apărările pârâtului

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii, motivând că procesul-verbal

nu poate fi considerat un act administrativ în sensul definit prin art. 2 alin.

(2) lit. c) Legea nr. 5542004, ci reprezintă un act preparatoriu, care nu poate

produce el însuși efecte juridice. Pe de altă parte, pârâtul a susținut că reclamanta

nu a făcut dovada plângerii prealabile la autoritatea publică emitentă a actului

administrativ și, în consecință, cererea de suspendare a executării nu respectă

dispozițiile imperative ale art. 14 Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile impuse

de art. 14 Legea contenciosului administrativ.

3.Soluția instanței de

fond

Prin încheierea de la

21 martie 2011, Curtea de Apel București, a respins excepția inadmisibilității cererii

de suspendare invocată de către pârât prin întâmpinare.

Prin sentința civilă

nr. 2577 din 01 aprilie 2011, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamanta

Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi U., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Mediului și Pădurilor - Comisia de Atribuire a Dreptului de Gestionare a Faunei

Cinegetice.

Pentru a pronunța aceasta

soluție, Curtea a analizat situația de fapt și dispozițiile legale incidente, reținând

că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 alin. (1) Legea

nr. 554/2004.

Astfel, prima instanță

a apreciat că invocarea unor presupuse ilegalități sau falsuri care afectează actul

administrativ fără un minim probatoriu care să conducă la concluzia că suspendarea

executării actului administrativ se impune pentru evitarea producerii unor consecințe

grave pentru reclamantă nu poate fi asimilată cazului bine justificat.

Pe de altă parte, instanța

de fond a reținut că reclamanta nu a făcut nici dovada existenței unei pagube iminente

în sensul prevăzut de lege, construcțiile și instalațiile pe care reclamanta pretinde

că le deține în fondul cinegetic fiind obligatorii de realizat de către gestionarii

faunei cinegetice, conform Ordinului Ministrului nr. 219/2008 privind aprobarea

modelului cadru al contractului de gestionare a faunei cinegetice.

II.Instanța de recurs

1.Criticile recurentei-reclamante

Împotriva sentinței civile

nr. 2577 din 01 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor

Sportivi U., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că

există nereguli în constituirea Asociației de Proprietari U.N.S. care a solicitat

atribuirea directă a fondului cinegetic M. în condițiile art. 8 alin. (2) lit. a)

Legea nr. 407/2006, către Asociația Vânătorilor și Pescarilor Zimbrul Românesc 2007,

în sensul că multe persoane nu au semnat adeziune la această asociație, altele au

fost semnate în fals, fiind decedate, iar mai multe autorități locale nu au recunoscut

semnarea documentelor ce au stat la baza atribuirii fondului cinegetic și nici scrisoarea

care a fost trimisă persoanelor care figurează în tabelul de proprietari, scrisoare

prin care asociația își cere scuze că în mod eronat s-au trecut în acel tabel.

Recurenta-reclamantă a

învederat că este greșită și modalitatea de calcul a suprafețelor de teren, care

justifica atribuirea directă a fondului cinegetic, deoarece din fișa fondului afișată

pe sit-ul Ministerului Mediului rezultă că în mod eronat a fost trecută și comuna

Nana cu o suprafață de 3168.5032 ha, deși aceasta este situată în afara fondului

cinegetic M..

A concluzionat recurenta

că existau suficiente dovezi pentru a se constata îndeplinite cerințele art. 14

Legea nr. 554/2004, fiind dovedit atât cazul bine justificat, dar și paguba iminentă,

reprezentată de imposibilitatea recurentei de a-și îndeplini scopul pentru care

a fost constituită, care nu are drept obiectiv obținerea de profit.

Recurenta a susținut că

gestionează acest fond de multă vreme, că a renunțat la dreptul legal de a vâna

și recolta anumite exemplare sălbatice de pe acest fond cinegetic, din fișa fondului

rezultând că acesta a fost bine gestionat, conform cotelor de recoltă menționate

în această fișă, respectându-se astfel directivele UE privind gestionarea durabilă

a faunei cinegetice, schimbarea administratorului fondului conducând la recoltarea

cât mai multor exemplare de animale sălbatice și la sărăcirea ireversibilă a fondului.

S-a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de suspendare,

în drept indicându-se dispozițiile art. 7, 15 Legea nr. 554/2004, art. 82, 112 și

274 C. proc. civ..

2.Apărările intimatului

Pârâtul Ministerul Mediului

și Pădurilor - Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice

a solicitat constatarea nulității recursului, considerând că nu s-au formulat motivele

de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței, iar în subsidiar ca nefondat, întrucât

nu erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 Legea nr. 554/2004

pentru admiterea cererii de suspendare.

3.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv de cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Deși recurenta-reclamantă

nu a indicat temeiul legal al recursului, se constată că motivele de recurs formulate

de aceasta se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind aplicarea

greșită a legii la soluționarea cauzei, excepția nulității recursului invocată de

intimat fiind respinsă la termenul de judecată din 5 octombrie 2011.

Se observă că în finalul

recursului dintr-o eroare materială sau indicat prevederile art. 15 Legea nr. 554/2004,

ca temei al cererii de suspendare cu care reclamanta a învestit instanța de judecată,

în realitate fiind vorba de art. 14 din acest act normativ, așa cum reiese din petitul

acțiunii introductive, temei legal în baza căruia s-a și pronunțat sentința 2567

din 1 aprilie 2011 de către Curtea de Apel București , hotărâre atacată cu prezentul

recurs.

Înalta Curte constată

că recursul reclamantei este fondat pentru următoarele argumente:

Prima instanță a reținut

corect că potrivit prevederilor Legii nr. 407/2006, așa cum a fost modificată prin

O.U.G. nr. 102/2010 și în temeiul Ordinelor Ministerului Mediului și Pădurilor

nr. 1221/2010 și 2265/2010, atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice

se realizează de către administrator în mod direct sau prin licitație publică -

art. 8 alin. (1) O.U.G. nr. 102/2010.

Actele normative menționat

anterior prevăd posibilitatea atribuirii directe în situația în care proprietarii

persoane fizice sau juridice, individual sau constituite legal într-o asociație

ale cărei terenuri depășesc 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic își manifestă

intenția de a-l administra, art. 8 alin. (2) O.U.G. nr. 102/2010 .

În cauză Asociația de

Proprietari U.N.S. a solicitat atribuirea directă a fondului de vânătoare  M. către

Asociația de Vânătoare Zimbrul Românesc 2007, cererea fiind admisă prin procesul

verbal din 4 februarie 2011 întocmit de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare

a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor, a cărui suspendare

a executării a fost solicitată de recurenta-reclamantă din prezentul proces.

Pe fondul cauzei, instanța

de recurs reține că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate,

fiind executorii din oficiu, suspendarea executării fiind o măsură de excepție,

care nu se poate aplica decât dacă sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute

de art. 14 Legea nr. 554/2004.

Conform acestui text,

suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile

prevăzută de art. 7 Legea nr. 554/2004.

Art. 2 lit. t) legea 554/2004

prevede că reprezintă un caz bine justificat orice împrejurare legată de starea

de fapt și drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor

și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ș) Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a constatat

în mod greșit că în speță nu erau îndeplinite toate condițiile legale, pentru a

se putea proceda la suspendarea deciziei de impunere din 2010 emisă de recurentă

în sarcina intimatei.

Recurenta-reclamantă a

dovedit existența unui caz bine justificat, în sensul dispozițiilor art. 14 și

art. 2 lit. t) Legea nr. 554/2004.

Fără a antama fondul dreptului

dedus judecății, motivele invocate de recurentă privind nereguli materiale evidente

în legătură cu suprafața terenurilor deținute de Asociația de Proprietari U.N.S.,

care o îndreptățeau să solicite atribuirea directă a dreptului de gestionare a fondului

M., către Asociația de Vânătoare Zimbru Românesc 2007, sau în legătură cu localizarea

acestor terenuri, care nu se situează în perimetrul fondului a cărui atribuire s-a

solicitat, sunt de natură să creeze o îndoială justificată cu privire la actul administrativ

a cărui suspendare s-a solicitat, aparența dreptului fiind în favoarea recurentei.

De altfel, recurenta-reclamantă

a notificat la 20 ianuarie și la 25 ianuarie 2011 atât Inspectoratul Teritorial

de Regim Silvic și de Vânătoare București, dar și Ministerul Mediului și Pădurilor,

ultima notificare din 27 ianuarie 2011 fiind adresată Comisiei de atribuire a dreptului

de gestionare a faunei cinegetice, care a emis și actul administrativ a cărui suspendare

se solicită.

Recurenta a atașat acestor

notificări înscrisuri depuse și la dosarul cauzei, reprezentate de 14 declarații

ale unor persoane fizice prin care atestau că nu au semnat tabelul pentru cetățenii

deținători de terenuri agricole și pădure, care au solicitat să facă parte din Asociația

U.N.S., precum și copia unor certificate de deces ale unor persoane care figurează

în tabel cu semnătură.

A mai învederat recurenta

că mulți semnatari ai tabelului ca cetățeni deținători de terenuri nu au trecut

CNP-ul, ia alții au numărul de CNP format fin 6 cifre.

În etapa soluționării

cererii de suspendare nu se antamează fondul cauzei, însă examinarea sumară argumentelor

de fapt și juridice prezentate de recurentă, însoțite de documente aparent valabile

sunt de natură să inducă o îndoială justificată cu privire la legalitatea actului

administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

În aplicarea principiului

executării din oficiu a actelor administrative, trebuie asigurat un echilibru și

anumite garanții particularilor, pentru a beneficia de o protecție adecvată , în

raport cu acțiunile autorităților publice, care pot îmbrăca uneori un caracter abuziv,

chiar discreționar.

Este echitabil a în anumit

situații ce creează îndoieli privind legalitatea unui act administrativ, aflat în

curs de evaluare la organul emitent, în cazul contestației administrative, sau la

instanța de judecată, în cazul acțiunii în anulare, ca respectivul act să nu-și

producă efectele asupra destinatarilor, până la soluționarea acțiunii în anulare.

Recurenta-reclamantă a

dovedit și existența unei pagube iminente, în sensul posibilității de a suferi un

prejudiciu material viitor și previzibil, prin punerea în executare a procesului

verbal de atribuire directă din 2011 întocmit de Comisia de atribuire a dreptului

de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor,

întrucât gestionează eficient acest fond de peste 60 de ani, scopul constituirii

recurentei neavând caracter pecuniar, iar atribuirea acestui fond, altul gestionar,

care nu și-ar mai exercita asemenea prerogative, fără o verificare judicioasă a

condițiilor legale putând provoca pagube importante și ireversibile faunei existente

pe acest fond, dacă nu ar fi corect gestionată și exploatată.

Alături de argumentele

expuse mai anterior, Înalta Curtea are în vedere și recomandarea nr. R/89/8 din

13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind

protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Așa cum s-a arătat și

în recomandarea 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei,

executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele

persoanelor particulare.

Aceeași recomandare reamintește

principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniștri, care cheamă autoritatea

jurisdicțională competentă , în speță instanța judecătorească, să ia măsuri provizorii

corespunzătoare, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură

să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia.

Soluția suspendării actului

administrativ, până la pronunțarea instanței, se circumscrie noțiunii de protecție

provizorie corespunzătoare,

măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională,

fără a se aduce atingere principiului executării deciziilor autorităților administrative

din oficiu, prin care se impun particularilor o serie de obligații.

Ținând seama de considerentele

de ordin legal și de situația de fapt dovedită, expuse în prezenta hotărâre, de

circumstanțele cauzei și de recomandările Comitetului de Miniștri, pentru a evita

excesul de putere din partea autorității intimate, Înalta Curte apreciază că executarea

actului administrativ reprezentat de procesul verbal din 4 februarie 2011 emis de

intimat este de natură a crea pagube serioase recurentei, care pot avea consecințe

grave atât în privința activității acesteia, dar și în privința degradării fondului

cinegetic atribuit, contrar principiului dezvoltării durabile promovat în politica

de mediu atât a Statului Român, dar și a Uniunii Europene.

4.Soluția instanței de

recurs

Astfel fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , coroborat cu art. 2 alin. (3) Legea

nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul reclamantei, va modifica în tot sentința

în sensul că va admite cererea de suspendare, așa cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi U. împotriva sentinței civile

nr. 2577 din 01 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că admite

cererea formulată de către reclamantă și dispune suspendarea executării actului

administrativ nr. 2160 din 4 februarie 2011 emis de Ministerul Mediului și Pădurilor

- Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, până la pronunțarea

instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie

2011.