ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4612/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G., Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare C., anulare a procesului-verbal din 7 iunie 2011 și a procesului-verbal din 27 mai 2011 cu consecința respingerii cererii de atribuire directă, anularea referatului din 14 iunie 2011 precum și suspendarea actelor contestate până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța.

Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că actele contestate au fost emise cu ignorarea prevederilor Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 respectiv prin neluarea în considerare a deficiențelor documentației depuse de pârâta de rândul 2. În ceea ce privește cererea de suspendare, reclamanta a susținut că se impune suspendarea actelor contestate, întrucât reclamanta este actualul gestionar al fondurilor de vânătoare și are vocația de a i se atribui calitatea de gestionar, iar atribuirea directă în favoarea pârâtei impune predarea fondurilor cu implicațiile economice aferente acestor operațiuni în două sensuri. Pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei și excepția prematurității cererii arătând că în fapt reclamanta nu poate justifica un interes personal legitim, născut și actual neavând un drept personal pe care să îl apere.

Excepția prematurității cererii de chemare în judecată a fost raportată la prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe motiv că nu s-a formulat cerere de revocare a actului a cărui anulare a fost solicitată. Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 519 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes și excepția prematurității invocată de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor. A respins acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Cluj în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G.

și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Cluj, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Excepția lipsei de interes invocată de către pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor prin întâmpinare, în raport cu împrejurarea că justificarea demersului procesual al reclamantei s-a realizat prin invocarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 a fost apreciată ca fiind neîntemeiată. Excepția prematurității introducerii acțiunii invocată prin raportare la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 examinată în raport de prevederile art. 109 C. proc. civ., a fost de asemenea respinsă, ca neîntemeiată.

A reținut Curtea, că instituirea unei proceduri prealabile a avut ca scop deschiderea posibilității autorității publice de reparare a prejudiciului creat și nu de paralizare a oricărui demers pentru nerespectarea unei astfel de proceduri. Cum reclamanta a formulat solicitări pârâtei, înregistrate din 23 mai 2011 și din 31 mai 2011, solicitări pe care pârâta recunoaște că le-a primit, Curtea a reținut că procedura prealabilă a fost îndeplinită.

Pe fond, Curtea a reținut că atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, direct și prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a). Atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice: a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic.

Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani; b) fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a) se atribuie, în condițiile legii, după cum urmează: - organizațiilor vânătorești care la data atribuirii gestionează cel puțin 5 fonduri cinegetice li se atribuie, în calitate de gestionari consacrați, la cerere, câte 5 fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează și au rămas neatribuite.

După atribuirea celor 5 fonduri cinegetice, li se mai atribuie direct încă 50% din numărul fondurilor cinegetice pe care le-au gestionat și au rămas neatribuite; - organizațiilor vânătorești, instituțiilor de învățământ de stat care au ca discipline de studiu vânatul și vânătoarea și instituțiilor de stat care au ca obiect de activitate cercetarea științifică în domeniul cinegetic, care la data atribuirii gestionează până la 5 fonduri cinegetice, în calitate de gestionari consacrați, li se atribuie în gestiune, la cerere, aceleași fonduri cinegetice rămase neatribuite direct; - administratorului pădurilor proprietate publică a statului, în calitate de gestionar consacrat, i se atribuie, la cerere, 200 de fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează și au rămas neatribuite direct și 50% din restul fondurilor cinegetice pe care le-a gestionat și au rămas neatribuite; c) fondurile cinegetice care nu au fost atribuite în condițiile prevăzute la lit. a) și lit. b), pentru care statul este proprietar al fondului funciar în suprafață mai mare de 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic.

Acest tip de atribuire se poate realiza pentru instituțiile de stat care au ca obiect de activitate cercetarea științifică în domeniul cinegetic și pentru instituțiile de învățământ de stat care au ca disciplină de studiu vânatul și vânătoarea. Atribuirea dreptului de gestionare se realizează ori de câte ori este cazul, ca urmare a încetării contractelor anterioare de gestionare a fondurilor cinegetice, din orice motive. În consecință, din analiza documentelor contestate în raport cu prevederile precizate anterior, Curtea a reținut că actele administrative contestate respectă procedura instituită de Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010.

Totodată, instanța a constatat că susținerile reclamantei vizând omisiunea examinării obiecțiunilor sale au fost contrazise de însemnările existente în cuprinsul actului atacat potrivit cărora limitele fondurilor cinegetice au fost cele menționate în Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 193/2002 iar verificarea procedurii s-a realizat prin raportare la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010. A apreciat Curtea, că aserțiunile reclamantei referitoare la lipsa de veridicitate a documentelor prezentate de pârâta Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G. nu sunt confirmate de înscrisurile prezentate, simpla mențiune că anumite persoane fizice înscrise în tabelele ce fac parte integrantă din documentația necesară atribuirii ar fi false nefiind suficientă.

Totodată, Curtea a stabilit că autoritățile îndreptățite au analizat motivul de nelegalitate privind nerespectarea limitelor fondului de vânătoare și în condițiile în care înscrisurile prezentate nu confirmau susținerile contestatoarei. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ. Instanța de fond a respins nejustificat proba cu expertiză tehnică judiciară, în scopul determinării suprafeței exacte a proprietăților care dețin suprafețe mai mici decât cele care au fost consemnate în actele depuse cu ocazia atribuirii directe, dar și pentru a se identifica și constata că au fost luate în considerare proprietăți care în fapt nu fac parte din perimetrul aferent fondurilor de vânătoare F. și V.C.

Instanța de fond nu a motivat modul în care a analizat înscrisurile depuse de pârâtă, mărginindu-se să afirme numai că acestea respectă o procedură instituită de lege. 4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G. Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece reclamanta care a avut în folosință cele două fonduri de vânătoare până la expirarea contractelor, nu a făcut în termen demersurile necesare pentru încheierea unor noi contracte, știind că proprietarii care au constituit cele două asociații nu mai erau de acord cu atribuirea folosinței fondurilor de către reclamantă, fiind nemulțumiți că aceasta nu și-a onorat ani de zile obligațiile pecuniare.

Cele două asociații de proprietari s-au constituit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2010, iar comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor a constatat îndeplinirea condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare. Opoziția și contestația formulate de reclamantă au fost respinse, ocazie cu care a fost verificată toată documentația înaintată pentru atribuirea dreptului de gestiune. Considerentele Înaltei Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată. 1. Recursul este fondat. Recurenta-reclamantă a solicitat prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj anularea actelor prin care s-a constatat că pârâta Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G.

face dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru atribuirea directă a dreptului de gestiune a faunei cinegetice aferente fondului de vânătoare F. și V.C. Recurenta-reclamantă a invocat împrejurări referitoare la faptul că gestionarul nu a fost propus de deținătorul de terenuri care cumulează peste 50% din cuprinsul fondului de vânătoare, majoritatea nu își recunoaște semnăturile; unele persoane semnatare sunt decedate, unele persoane dețin suprafețe de teren care sunt mai mici decât cele cu care au fost consemnate în tabel; unii proprietari dețin terenuri în afara limitelor fondurilor de vânătoare F. și V.C.; nu s-au făcut verificări în termen cu ocazia calculării procentului de peste 50%.

Instanța de fond a respins probele solicitate de reclamantă cu motivarea că din cuprinsul acțiunii nu reiese utilitatea, pertinența și concludența acestora pentru soluționarea cauzei. Analizând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este utilă efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topo-cadastru forestier pentru identificarea terenurilor care nu pot fi incluse în limitele fondurilor de vânătoare și pentru identificarea suprafeței reale a terenurilor, în scopul de a se demonstra că este îndeplinită condiția cumulului proprietăților care să însumeze mai mult de 50% din suprafața fondului de vânătoare în litigiu. La dosar nu au fost depuse documente din care să rezulte că autoritățile publice îndrituite să acorde dreptul de gestiune au procedat, pe teren, la identificarea fiecărei suprafețe de teren.

Nu este de neglijat nici motivul existenței unor proprietari decedați sau cel al unor semnături date în necunoștință de cauză, însă reclamanta este datoare să apeleze la instituțiile C. proc. civ. pentru demonstrarea temeiniciei susținerilor. Este de remarcat că apărarea intimatei-pârâte Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G. este neîntemeiată, nu se poate afirma că recurenta-reclamantă și-a exercitat abuziv drepturile prevăzute de lege, deoarece atribuirea către aceasta se poate realiza numai pentru fondurile de vânătoare care nu au fost contestate în urma atribuirii directe, conform prevederilor Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, iar acțiunea promovată urmărește protejarea acestor drepturi.

2. Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul, a se casa sentința recurată sub consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru administrarea probatoriilor solicitate de reclamantă prin acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică C. împotriva sentinței nr. 519 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.