ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4612/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin

Direcția Silvică C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Mediului și Pădurilor, Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G.,

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare C., anulare a

procesului-verbal din 7 iunie 2011 și a procesului-verbal din 27 mai 2011 cu consecința

respingerii cererii de atribuire directă, anularea referatului din 14 iunie 2011

precum și suspendarea actelor contestate până la rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța.

Acțiunea a fost motivată

prin invocarea împrejurării că actele contestate au fost emise cu ignorarea prevederilor

Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 respectiv prin neluarea

în considerare a deficiențelor documentației depuse de pârâta de rândul 2.

În ceea ce privește cererea

de suspendare, reclamanta a susținut că se impune suspendarea actelor contestate,

întrucât reclamanta este actualul gestionar al fondurilor de vânătoare și are vocația

de a i se atribui calitatea de gestionar, iar atribuirea directă în favoarea pârâtei

impune predarea fondurilor cu implicațiile economice aferente acestor operațiuni

în două sensuri.

Pârâtul Ministerul Mediului

și Pădurilor, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei de interes a

reclamantei și excepția prematurității cererii arătând că în fapt reclamanta nu

poate justifica un interes personal legitim, născut și actual neavând un drept personal

pe care să îl apere.

Excepția prematurității

cererii de chemare în judecată a fost raportată la prevederile art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, pe motiv că nu s-a formulat cerere de revocare a actului

a cărui anulare a fost solicitată.

Asociația de Vânătoare

și Pescuit Sportiv V.G., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

de fond

Prin sentința nr. 519

din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția lipsei de interes și excepția prematurității invocată

de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor.

A respins acțiunea formulată

de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Cluj în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor, Asociația de Vânătoare

și Pescuit Sportiv V.G. și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare

Cluj, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele considerente:

Excepția lipsei de interes

invocată de către pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor prin întâmpinare, în

raport cu împrejurarea că justificarea demersului procesual al reclamantei s-a realizat

prin invocarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordinul ministrului

mediului și pădurilor nr. 1221/2010 a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Excepția prematurității

introducerii acțiunii invocată prin raportare la prevederile art. 7 din Legea

nr. 554/2004 examinată în raport de prevederile art. 109 C. proc. civ., a fost de

asemenea respinsă, ca neîntemeiată.

A reținut Curtea, că instituirea

unei proceduri prealabile a avut ca scop deschiderea posibilității autorității publice

de reparare a prejudiciului creat și nu de paralizare a oricărui demers pentru nerespectarea

unei astfel de proceduri.

Cum reclamanta a formulat

solicitări pârâtei, înregistrate din 23 mai 2011 și din 31 mai 2011, solicitări

pe care pârâta recunoaște că le-a primit, Curtea a reținut că procedura prealabilă

a fost îndeplinită.

Pe fond, Curtea a reținut

că atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către

administrator pe fonduri cinegetice, direct și prin licitație publică, pentru fondurile

cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a).

Atribuirea directă prevăzută

la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice:

a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice,

inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal

constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că

au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond

cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus

de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani; b) fondurile cinegetice

neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a) se atribuie, în condițiile legii,

după cum urmează:

- organizațiilor vânătorești

care la data atribuirii gestionează cel puțin 5 fonduri cinegetice li se atribuie,

în calitate de gestionari consacrați, la cerere, câte 5 fonduri cinegetice dintre

cele pe care le gestionează și au rămas neatribuite. După atribuirea celor 5 fonduri

cinegetice, li se mai atribuie direct încă 50% din numărul fondurilor cinegetice

pe care le-au gestionat și au rămas neatribuite;

- organizațiilor vânătorești,

instituțiilor de învățământ de stat care au ca discipline de studiu vânatul și vânătoarea

și instituțiilor de stat care au ca obiect de activitate cercetarea științifică

în domeniul cinegetic, care la data atribuirii gestionează până la 5 fonduri cinegetice,

în calitate de gestionari consacrați, li se atribuie în gestiune, la cerere, aceleași

fonduri cinegetice rămase neatribuite direct;

- administratorului pădurilor

proprietate publică a statului, în calitate de gestionar consacrat, i se atribuie,

la cerere, 200 de fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează și au rămas

neatribuite direct și 50% din restul fondurilor cinegetice pe care le-a gestionat

și au rămas neatribuite; c) fondurile cinegetice care nu au fost atribuite în condițiile

prevăzute la lit. a) și lit. b), pentru care statul este proprietar al fondului

funciar în suprafață mai mare de 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest

tip de atribuire se poate realiza pentru instituțiile de stat care au ca obiect

de activitate cercetarea științifică în domeniul cinegetic și pentru instituțiile

de învățământ de stat care au ca disciplină de studiu vânatul și vânătoarea.

Atribuirea dreptului de

gestionare se realizează ori de câte ori este cazul, ca urmare a încetării contractelor

anterioare de gestionare a fondurilor cinegetice, din orice motive.

În consecință, din analiza

documentelor contestate în raport cu prevederile precizate anterior, Curtea a reținut

că actele administrative contestate respectă procedura instituită de Ordinul

ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010.

Totodată, instanța a constatat

că susținerile reclamantei vizând omisiunea examinării obiecțiunilor sale au fost

contrazise de însemnările existente în cuprinsul actului atacat potrivit cărora

limitele fondurilor cinegetice au fost cele menționate în Ordinul ministrului

mediului și pădurilor nr. 193/2002 iar verificarea procedurii s-a realizat prin

raportare la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din Regulamentul aprobat prin

Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010.

A apreciat Curtea, că

aserțiunile reclamantei referitoare la lipsa de veridicitate a documentelor prezentate

de pârâta Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G. nu sunt confirmate de înscrisurile

prezentate, simpla mențiune că anumite persoane fizice înscrise în tabelele ce fac

parte integrantă din documentația necesară atribuirii ar fi false nefiind suficientă.

Totodată, Curtea a stabilit

că autoritățile îndreptățite au analizat motivul de nelegalitate privind nerespectarea

limitelor fondului de vânătoare și în condițiile în care înscrisurile prezentate

nu confirmau susținerile contestatoarei.

cauză

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru

motivele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

Instanța de fond a respins

nejustificat proba cu expertiză tehnică judiciară, în scopul determinării suprafeței

exacte a proprietăților care dețin suprafețe mai mici decât cele care au fost consemnate

în actele depuse cu ocazia atribuirii directe, dar și pentru a se identifica și

constata că au fost luate în considerare proprietăți care în fapt nu fac parte din

perimetrul aferent fondurilor de vânătoare F. și V.C.

Instanța de fond nu a

motivat modul în care a analizat înscrisurile depuse de pârâtă, mărginindu-se să

afirme numai că acestea respectă o procedură instituită de lege.

de intimata-pârâtă Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G.

Prin întâmpinare, intimata

solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece reclamanta care a avut în

folosință cele două fonduri de vânătoare până la expirarea contractelor, nu a făcut

în termen demersurile necesare pentru încheierea unor noi contracte, știind că proprietarii

care au constituit cele două asociații nu mai erau de acord cu atribuirea folosinței

fondurilor de către reclamantă, fiind nemulțumiți că aceasta nu și-a onorat ani

de zile obligațiile pecuniare.

Cele două asociații de

proprietari s-au constituit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2010, iar

comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul Ministerului

Mediului și Pădurilor a constatat îndeplinirea condițiilor pentru atribuirea dreptului

de gestionare.

Opoziția și contestația

formulate de reclamantă au fost respinse, ocazie cu care a fost verificată toată

documentația înaintată pentru atribuirea dreptului de gestiune.

Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată.

Recurenta-reclamantă a

solicitat prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj anularea actelor

prin care s-a constatat că pârâta Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G.

face dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru atribuirea directă a dreptului

de gestiune a faunei cinegetice aferente fondului de vânătoare F. și V.C.

Recurenta-reclamantă a

invocat împrejurări referitoare la faptul că gestionarul nu a fost propus de deținătorul

de terenuri care cumulează peste 50% din cuprinsul fondului de vânătoare, majoritatea

nu își recunoaște semnăturile; unele persoane semnatare sunt decedate, unele persoane

dețin suprafețe de teren care sunt mai mici decât cele cu care au fost consemnate

în tabel; unii proprietari dețin terenuri în afara limitelor fondurilor de vânătoare

F. și V.C.; nu s-au făcut verificări în termen cu ocazia calculării procentului

de peste 50%.

Instanța de fond a respins

probele solicitate de reclamantă cu motivarea că din cuprinsul acțiunii nu reiese

utilitatea, pertinența și concludența acestora pentru soluționarea cauzei.

Analizând cauza sub toate

aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

este utilă efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea topo-cadastru forestier

pentru identificarea terenurilor care nu pot fi incluse în limitele fondurilor de

vânătoare și pentru identificarea suprafeței reale a terenurilor, în scopul de a

se demonstra că este îndeplinită condiția cumulului proprietăților care să însumeze

mai mult de 50% din suprafața fondului de vânătoare în litigiu.

La dosar nu au fost depuse

documente din care să rezulte că autoritățile publice îndrituite să acorde dreptul

de gestiune au procedat, pe teren, la identificarea fiecărei suprafețe de teren.

Nu este de neglijat nici

motivul existenței unor proprietari decedați sau cel al unor semnături date în necunoștință

de cauză, însă reclamanta este datoare să apeleze la instituțiile C. proc. civ.

pentru demonstrarea temeiniciei susținerilor.

Este de remarcat că apărarea

intimatei-pârâte Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv V.G. este neîntemeiată,

nu se poate afirma că recurenta-reclamantă și-a exercitat abuziv drepturile prevăzute

de lege, deoarece atribuirea către aceasta se poate realiza numai pentru fondurile

de vânătoare care nu au fost contestate în urma atribuirii directe, conform prevederilor

Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, iar acțiunea promovată

urmărește protejarea acestor drepturi.

temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul,

a se casa sentința recurată sub consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță, pentru administrarea probatoriilor solicitate de reclamantă prin

acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică C. împotriva sentinței

nr. 519 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2012.