ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1245/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1245/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta A.V.P.S. Ialomița:

-

a contestat, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, procesul-verbal din

17 ianuarie 2013, solicitând, în consecință, anularea procesului-verbal din 7

ianuarie 2013, respingând cererea de atribuire directă a fondului cinegetic G. Asociației

B.;

- a solicitat, în baza

art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea încheierii contractului de gestionare

a fondului cinegetic G., până la soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

A.V.P.S. Ialomița a deținut

gestiunea Fondului cinegetic G. timp de 10 ani, iar, la data de 30 august 2012,

a expirat perioada de gestiune, fiind urmată procedura de atribuire a dreptului

de gestionare a faunei cinegetice de pe fondul respectiv în una din formele prevăzute

de art. 8 din Legea nr. 407/2006.

În baza art. 8 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 407/2006, A.V.P.S. B. a solicitat Comisiei de atribuire a

dreptului de gestionare a faunei cinegetice atribuirea directă a dreptului de gestionare

a faunei cinegetice din Fondul cinegetic G. și a depus adresa din 23 octombrie 2012

a Consiliului Județean Ialomița, prin care a fost propusă, întrucât Consiliul Județean

Ialomița ar avea în proprietate mai mult de 50% din suprafața de teren existentă

în cadrul fondului.

Reclamanta a solicitat

ministerului pârât, prin notificarea înregistrată la minister la data de 17

decembrie 2012, să oprească procedura atribuirii până la soluționarea și actualizarea

fișei fondului, adică până la momentul la care i s-ar fi permis să cunoască proprietarii

reali existenți pe suprafața Fondului cinegetic G.

Ministerul prin Comisia

de atribuire nu a ținut cont de solicitarea sa și a atribuit fondului cinegetic

către A.V.P.S. B., în sensul adresei din 23 octombrie 2012 a Consiliului Județean

Ialomița.

Reclamanta susține că

a constatat, ulterior, că respectivul Consiliu Județean Ialomița nu se încadrează

în prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, întrucât nu deține

peste 50% din Fondul cinegetic G., ci numai administrează această suprafața de teren

în conformitate cu H.G. nr. 1063/2002, prin care s-a dispus trecerea unor terenuri

în administrarea Consiliului Județean Ialomița.

Mai susține reclamanta

că suprafața respectivă de teren face parte din domeniul public al statului, iar

nu din domeniul privat, astfel că orice atribuire a sa trebuia să respecte prevederile

art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Mai arată reclamanta că

a contestat procesul-verbal din 7 ianuarie 2013, prin care fondul cinegetic a fost

atribuit către A.V.P.S. B., contestația fiind înregistrată în data de 11 ianuarie

2013, motivând că, în condițiile date, Consiliul Județean Ialomița nu avea calitatea

să propună pentru atribuire directă pe A.V.P.S. B.

Deși Consiliul Județean

Ialomița a transmis ministerului adresa din 17 ianuarie 2013 prin care și-a retras

propunerea de atribuire directă a fondului către A.V.P.S. B., contestația A.V.P.S.

Ialomița a fost respinsă prin procesul-verbal din 17 ianuarie 2013.

Reclamanta învederează

faptul că atribuirea este nulă, deoarece încalcă prevederile art. 8 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 407/2006, deoarece întreaga suprafața de teren pe care Consiliul

Județean Ialomița a prezentat-o ca fiind proprietatea sa, în realitate aceasta se

găsește în domeniul public al statului, iar Consiliul Județean nu are asupra ei

decât un drept de administrare.

Reclamanta a solicitat

suspendarea încheierii contractului de gestionare a faunei cinegetice, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a actului de atribuire directă.

În ceea ce privește cazul

bine justificat, reclamanta invocă revocarea de către Consiliul Județean Ialomița

a propunerii inițiale și faptul că nu erau îndeplinite condițiile legale pentru

a fi formulată propunerea respectivă de către Consiliul respective.

Cu referire la condiția

privind prevenirea producerii unei pagube iminente, reclamanta arată că, în lipsa

atribuirii fondului către A.V.P.S. B., terenul ar reveni reclamantei, în baza

art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006. În ipoteza în care ar fi

încheiat contractual de atribuire a fondului către A.V.P.S. B., această asociație

ar trece efectiv la exploatarea acestuia prin obținerea din teren a cotelor de recoltă

pe fiecare vânat în parte, iar, ulterior, când va recupera terenul, A.V.P.S. Ialomița

va fi cea care va suporta pagubele având o cantitate mult mai mică de vânat față

de cât ar fi fost normal în condițiile cotei de recoltă.

a A.V.P.S. B.

La termenul de judecată

din 20 martie 2013, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, instanța

a dispus introducerea în cauză a A.V.P.S. B., în calitate de pârâtă.

Prin sentința nr. 2733

din 23 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins excepția inadmisibilității

invocată de pârât, ca neîntemeiată;

- a respins acțiunea promovată

de reclamanta A.V.P.S., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și

Schimbărilor Climatice și A.V.P.S. B., ca neîntemeiată;

- a respins cererea pârâtului

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice de obligare a reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii

Pârâtul a invocat tardivitatea

cererii de chemare în judecată, susținând depășirea termenului prevăzut de art.

9 alin. (4) din Regulamentul

privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice,

aprobat prin

Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, potrivit căruia „Hotărârile

comisiei de atribuire pot fi contestate în termen de 3 zile lucrătoare de la afișarea

rezultatelor privind analiza dosarelor de atribuire directă de la fiecare etapă”.

Contestația împotriva

procesului-verbal din 7 ianuarie 2013, fiind înregistrată la pârât din 11

ianuarie 2013, a fost formulată cu respectarea termenului de 3 zile prevăzut de

dispozițiile citate anterior, calculat conform prevederilor art. 101 alin. (1) C.

proc. civ.

Cu privire la fondul cauzei

Din documentele depuse

la dosarul de atribuire de către A.V.P.S. B. în vederea atribuirii directe a Fondului

cinegetic G. din județul Ialomița, rezultă că unitatea administrativ-teritorială,

prin reprezentanții legali, deține în proprietate privată o suprafață de peste 50%

din suprafața Fondului cinegetic G.

Pentru determinarea dreptului

de proprietate asupra suprafeței fondului cinegetic, respectiv pentru identificarea

titularului respectivului drept real, dar și pentru determinarea naturii dreptului,

dacă este vorba de proprietate publică sau privată, relevante sunt următoarele documente:

- H.G. nr. 1063/2002 privind

transmiterea unor terenuri din proprietatea privată a statului și din administrarea

Agenției Domeniilor Statului în proprietatea publică a județului Ialomița și în

administrarea Consiliului Județean Ialomița și Anexa la aceasta din care rezulta

suprafața de 6.080,62 ha teren agricol, transmisă deci din proprietatea privată

a statului și din administrarea Agenției Domeniilor Statului în proprietatea publică

a județului Ialomița și în administrarea Consiliului Județean Ialomița;

- dovada din 31

octombrie 2012 și anexa la aceasta din care rezultă că din suprafața totală de 6080,62

ha, înscrisă în actul de proprietate, suprafața inclusă în fondul cinegetic este

de 5575,27 ha;

- adresa din 22

octombrie 2012 în sensul că Județul Ialomița are în proprietate privată în cadrul

unităților administrative G. și G.I. 6080,7 ha de teren, din care 4201,61 ha în

cadrul unității administrativ-teritoriale G. și respectiv 1879,09 ha în cadrul unității

administrativ-teritoriale G.I., iar, din cele 6080,7 ha menționate, suprafața de

5552,47 ha se suprapune cu Fondul cinegetic G.;

- hotărârea Consiliului

Județean Ialomița din 26 martie 2003 și anexa la aceasta, adoptată în aplicarea

dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică

și regimul juridic al acesteia, prin care terenul în cauză a trecut din proprietatea

publică în proprietatea privată a județului;

- hotărârea Consiliului

Județean Ialomița din 28 ianuarie 2010, prin care se constată amplasarea în extravilanul

comunelor G. și G.I. a unui teren agricol neproductiv în suprafață de 6080,62 proprietatea

județului Ialomița, în extravilanul comunei G. suprafața de 4201,53 ha; în extravilanul

comunei G.I. suprafața de 1879,09 ha;

- hotărârea Consiliului

Județean Ialomița din 28 aprilie 2010, prin care se însușește inventarul bunurilor

imobile aflate în proprietatea privată a județului Ialomița;

- hotărârea Consiliului

Județean Ialomița din 23 mai 2012, anexele nr. 2A, 2B și 2C la hotărârea Consiliului

Județean Ialomița din 28 aprilie 2010 privind însușirea inventarului bunurilor imobile

care alcătuiesc domeniul privat al județului Ialomița, și care se modifică, se completează

și se înlocuiesc, în mod corespunzător, cu anexele 1, 2, 3, care fac parte integrantă

din hotărâre.

Conform actelor menționate

și celorlalte înscrisuri aflate la dosar (procese-verbale de predare-preluare, extras

de carte funciară, expunere de motive, rapoarte), este dovedită îndeplinirea condiției

premisă prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (2)

lit. a) din Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, respectiv

a dreptului de proprietate privată asupra unei suprafețe de teren care reprezintă

peste 50% din suprafața fondului cinegetic.

Nu pot fi primite susținerile

reclamantei în sensul că terenurile respective ar face parte din domeniul public

și este necesară respectarea în consecință a prevederilor art. 123 alin. (2) din

Legea nr. 215/2001, respectivele imobile trecând în condițiile legii [art. 10

alin. (2) din Legea nr. 213/1998] din proprietatea publică în proprietatea privată

a județului.

Într-adevăr, prin H.G.

nr. 1063/2002, act pe care se bazează în principal susținerile reclamantei, a fost

aprobată transmiterea unor terenuri situate în județul Ialomița din proprietatea

privată a statului și din administrarea Agenției Domeniilor Statului în proprietatea

publică a județului Ialomița și în administrarea Consiliului Județean Ialomița (teren

agricol productiv și neproductiv în suprafață de 6080,62 ha situat în comuna G.,

jud. Ialomița), însă, prin actelor adoptate ulterior și nerevocate ori anulate până

în prezent, terenurile au trecut în proprietatea privată a județului Ialomița, fiind

administrate de Consiliul Județean Ialomița, instituție reprezentată de președinte.

Este îndeplinită condiția

prevăzută de art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 referitoare la existența

dreptului de proprietate al județului asupra terenurilor, iar propunerea A.V.P.S.

B. a fost făcută de președintele Consiliului Județean, în calitatea sa de reprezentant

al unității cu drept de administrare.

Propunerea președintelui

de revocare a A.V.P.S. B., materializată în cuprinsul adresei din 17 ianuarie 2013,

este ulterioară admiterii cererii A.V.P.S. B. și procesului-verbal de atribuire

din 7 ianuarie 2013. Întrucât contestația reclamantei a fost respinsă prin procesul-verbal

din 17 ianuarie 2013, este posibil ca actul să nu fi fost efectiv recepționat de

pârât anterior acestui moment, fiind deci în egală măsură posibil ca revocarea propunerii

să fi intervenit ulterior soluționării contestației în sensul respingerii. Aceasta

cu atât mai mult cu cât adresa din 17 ianuarie 2013 de care reclamanta înțelege

să se folosească în probațiune (f. 29) nu a fost depusă de pârât la dosar în cadrul

documentației ce a stat la baza emiterii actelor contestate.

Cu privire la cererea

de suspendare a executării

Având în vedere soluția

dată fondului cauzei, instanța a reținut că nu se poate vorbi de vreo aparență de

nelegalitate a actelor contestate, astfel că nu este îndeplinită condiția referitoare

la cazul bine justificat, prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la cererea

pârâtului privind cheltuielile de judecată

Curtea de apel a reținut

că la dosar nu există nicio dovadă a efectuării unor asemenea cheltuieli.

Împotriva sentinței

nr. 2733 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.V.P.S. Ialomița, invocând

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă critică

soluția primei instanțe de respingere a cererii de suspendare a executării formulate

în temeiul art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, recurenta-reclamantă

susține că este îndeplinită cerința referitoare la cazul bine justificat în sensul

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, îndoiala serioasă cu privire la

legalitatea actului contestat fiind dată de faptul că, pentru atribuirea Fondului

cinegetic G., au fost încălcate prevederile art. 1 lit. a) și art. 8 alin. (2)

lit. c) din Ordinul nr. 1221/2010, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate

a cel puțin 50% din totalul suprafețelor de teren care alcătuiesc fondul de vânătoare.

În privința cerinței referitoare

la prevenirea producerii unei pagube iminente, recurenta-reclamantă susține că,

prin executarea actului administrativ, s-ar produce consecințe negative asupra patrimoniului

său și al terților, prin pierderea membrilor vânători și neîncasarea cotizației.

Recurenta-reclamantă critică

soluția primei instanțe cu privire la fondul cauzei, arătând că, potrivit fișei

fondului de vânătoare publicată pe site-ul X, Consiliul Județean Ialomița nu deține

cel puțin 50% din cele 9283 ha. Sub acest aspect, recurenta-reclamantă invocă prinicpiul

liberei concurențe și principiul transparenței, arătând că intimatul-pârât avea

obligația fie să actualizeze fișa fondului de vânătoare, fie să nu accepte adeverințe

care atestă o altă situație decât aceea de la momentul publicării.

Totodată, recurenta-reclamantă

arată că, potrivit H.G. nr. 1063/2002, Consiliul Județean Ialomița are calitatea

de administrator al terenurilor respective, iar nu calitatea de proprietar, așa

cum prevede Ordinul nr. 1221/2010, iar instanța a interpretat eronat prevederile

art. 123 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Recurenta-reclamantă mai

invocă faptul că adresa din 23 octombrie 2012 nu este asimilată unui act administrativ,

astfel că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru atribuirea directă

a contractului de gestiune, prin retragerea propunerii formulate de Consiliul Județean

Ialomița.

Curți

Examinând cauza prin prisma

criticilor din recurs, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele

arătate în continuare.

Reclamanta A.V.P.S. Ialomița

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea procesului-verbal

din 17 ianuarie 2013, cu consecința anulării procesului-verbal din 7 ianuarie 2013

în sensul respingerii cererii de atribuire directă a Fondului cinegetic G. către

A.V.P.S. B., precum și cu o cerere de suspendare, în temeiul art. 15 din Legea

nr. 554/2004, a încheierii contractului de gestionare a aceluiași fond cinegetic,

până la soluționarea cauzei.

Prin procesul-verbal

din 7 ianuarie 2013, Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice

din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor a constatat că s-a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul

Fondului cinegetic G. către A.V.P.S. B. la propunerea Consiliului Județean Ialomița.

Conform prevederilor

art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic

nr. 407/2006:

„

(2)

Atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele

categorii de fonduri cinegetice:

a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii,

persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual

ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei

cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din

suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea

gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10

ani;

”

Conform art. 3 alin. (1)lit.

a) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice,

aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010:

„

Art.

3. -

(1) Atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei

cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedește

îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții:

a)

este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de

către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea

în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză, pentru situația

prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a)

.

”.

În sensul dispozițiilor

citate, la data emiterii procesului-verbal din 7 ianuarie 2013, Comisia de atribuire

a avut în vedere adresa din 23 octombrie 2012, prin care Consiliul Județean Ialomița,

ca autoritate a administrației publice locale, a propus A.V.P.S. B. pentru atribuirea

Fondului cinegetic G.

Împrejurarea că, ulterior

atribuirii fondului, prin procesul-verbal din 7 ianuarie 2013, Consiliul Județean

Ialomița, prin adresa din 17 ianuarie 2013, și-a retras propunerea de atribuire

directă a fondului către A.V.P.S. B. nu este de natură a fundamenta soluția de anulare

a procesului-verbal din 17 ianuarie 2013, prin care a fost respinsă contestația

formulată de A.V.P.S. Ialomița, în sensul constatării nelegalității procesului-verbal

din 7 ianuarie 2013 emis cu respectarea dispozițiilor legale. sub acest aspect,

Înalta Curte reține că procesul-verbal de atribuire din 7 ianuarie 2013 a fost emis

cu respectarea dispozițiilor legale în considerarea propunerii în vigoare la momentul

respectiv, formulată de reprezentantul legal al unității administrativ-teritoriale

care a făcut dovada

că

deține în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fondului

cinegetic.

Cu referire la criticile

din recurs referitoare la neîndeplinirea de către Consiliul Județean Ialomița a

cerinței prevăzute de dispozițiile citate anterior de a deține

peste 50% din suprafața

fondului cinegetic, Înalta Curte reține că prima instanță a realizat o corectă apreciere

a probatoriului administrat în cauză, reținând că s-a făcut dovada că unitatea administrativ-teritorială

deține în proprietate privată peste 50% din Fondul cinegetic G. Înalta Curte, în

acord cu judecătorul fondului, constată că, din evoluția raporturilor juridice care

au luat naștere și au fost modificate în baza actelor administrative expuse în cuprinsul

sentinței atacate, rezultă că peste 50% din suprafața fondului cinegetic în discuție

face parte din domeniul privat al Județului Ialomița, iar, conform art. 10 din Legea

administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, „

Autoritățile administrației publice locale administrează sau,

după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică

sau privată ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în conformitate

cu principiul autonomiei locale

”.

Pe de altă parte, Înalta

Curte reține că propunerea A.V.P.S. B. a fost formulată în mod legal de către președintele

Consiliului Județean Ialomița, în calitatea sa de reprezentant al unității administrativ-teritoriale

în

relațiile cu celelalte autorități publice

, competență ce îi este conferită de

art. 102 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată,

cu modificările și completările ulterioare.

Atâta timp cât întemeiat

s-a reținut că peste 50% din suprafața fondului cinegetic în discuție face parte

din domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, sunt lipsite de relevanță

susținerile recurentei raportate la prevederile art. 123 alin. (1) și alin. (2)

din Legea administrației publice nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, atâta timp cât acestea reglementează, cu caracter general, competența

consiliului județean privind darea în administrare, în concesiune sau în locațiune

a bunurilor aparținând domeniului public sau privat de interes

județean, precum și cumpărarea unor bunuri ori vânzarea bunurilor ce fac parte din

domeniul privat de interes județean. Or, prezentul litigiu vizează procedura specială

de atribuire directă a gestiunii fondului cinegetic, reglementată de Legea nr. 406/2007

și de cadrul cu caracter normativ subsecvent.

Înalta Curte constată

că în mod corect prima instanță a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă

în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, atâta timp cât, raportat la soluția de

respingere a acțiunii în anulare, în cadrul căreia instanța a realizat un control

de legalitate pe fondul actului, prezumția de legalitate nu poate fi răsturnată,

în sensul constatării existenței unui caz bine justificat, definit de art. 2

alin. (1) lit. t) din aceeași lege, ca fiind „împrejurările legate de starea de

fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ”.

Pentru toate considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de A.V.P.S. Ialomița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.V.P.S. Ialomița împotriva sentinței civile nr. 2733 din 23 septembrie 2013

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 martie 2014.