ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4155/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta Asociația L.H. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului

și Pădurilor, anularea actelor administrative din 15 februarie 2011 privind soluționarea

contestațiilor formulate de reclamanta împotriva procesului verbal din 04 februarie

2011 modificat prin procesul verbal din 06 februarie 2011; anularea parțiala a procesului

verbal din 16 februarie 2011, modificat prin procesul verbal din 21 februarie 2011,

respectiv poziția 1 și 21 din Anexa la acest proces-verbal, cuprinzând situația

contestațiilor formulate de reclamanta și modul de soluționare a acestora; anularea

parțiala a procesului verbal din 04 februarie 2011, modificat prin procesul verbal

din 06 februarie 2011, respectiv poziția 2 și 3 din Anexa nr. 2B la acest proces-verbal,

privind fondurile cinegetice pentru care nu se face dovada îndeplinirii condițiilor

pentru atribuirea directa către reclamanta, precum și anularea parțiala a actului

din 24 februarie 2011, reprezentând Referatul de aprobare având ca obiect rezultatele

finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice, respectiv poziția 2 și

3 din Anexa nr. 2, referitoare la reclamantă.

A mai solicitat și suspendarea

executării actului administrativ, constând în procesul verbal din 04 februarie 2011

modificat prin procesul verbal din 06 februarie 2011 și referatul de aprobare având

ca obiect rezultatele finale privind atribuirea directă a fondurilor cinegetice

din 24 februarie 2011, în ce privește dispozițiile referitoare la reclamantă, până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1)

Legea nr. 554/2004.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin procesul verbal din 04 februarie 2011 modificat prin

procesul verbal din 06 februarie 2011, respectiv poziția 2 și 3 din Anexa nr. 2B,

Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei din cuprinsul fondurilor

cinegetice, constituită în baza Ordinului nr. 1221/2010, a respins cererea reclamantei

de atribuire a fondului cinegetic Cladova și a fondului cinegetic Siclau-Grăniceri,

considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 8 alin (2) lit.

a) Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, respectiv:

- pentru fondul Cladova

„Nu se face dovada deținerii în proprietatea E.P., S.A.P., Biserica Ortodoxă Română

R., SC T.T.A., Parohia Romano Catolică R., SC B. SRL, SC E.E. SRL, SC A. Arad și

SC I.C.I.M. Arad (prezentați ca membri în asociația proprietarilor care propune

gestionarul) pentru o suprafața totală de 422,965 ha, înscrisă în anexa la Dovada

I.T.R.S.V. Oradea";

- pentru fondul Siclău-Grăniceri

"Nu se face dovada deținerii în proprietatea SC A.G. SRL, Biserica Romano Catolica

V., SC P. Arad, SC V.A. SRL și SC A.W.X. SRL Arad (prezentați ca membri în asociația

proprietarilor care propune gestionarul) pentru o suprafață totală de 1543,75 ha,

înscrisă în anexa la Dovada I.T.R.S.V. Oradea".

Reclamanta a mai arătat

că prin contestațiile depuse la data de 07 februarie 2011 respectiv 08

februarie 2011 împotriva procesul verbal din 04 februarie 2011 modificat prin procesul

verbal din 06 februarie 2011, a prezentat Comisiei titlurile în baza cărora asociația

proprietarilor care propune gestionarul fondului deține suprafețele de teren aflate

în discuție, contestațiile fiind însă respinse.

A susținut reclamanta

că aspectele de mai sus conturează existența cazului bine justificat prevăzut de

art. 15 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Referitor la condiția

pagubei iminente, reclamanta a susținut că, în cazul în care nu se va dispune suspendarea

actelor administrative menționate, cele două fonduri cinegetice ar urma să fie atribuite,

fapt ce presupune încheierea/emiterea unor alte acte administrative, pe care reclamanta

ar fi obligată să le atace.

de fond

Prin Încheierea din 5

mai 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins cererea reclamantei privind suspendarea executării actelor administrative

contestate.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a apreciat că în speță reclamanta nu a făcut dovada iminenței unui

prejudiciu, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o procedură de atribuire a

dreptului de gestionare a faunei din cele două fonduri cinegetice.

Curtea a mai arătat că

în cauză nu au fost invocate împrejurări de fapt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, nefiind, pe de altă parte,

evident, nici abuzul autorității sau încălcarea flagrantă a drepturilor reclamantei.

Prima instanță a mai constatat

că, potrivit adreselor din 15 februarie 2011, de răspuns la contestațiile reclamantei,

pârâtul a susținut că o parte din adeverințele depuse la dosar pentru a dovedi proprietatea

terenurilor din cele două fonduri cinegetice solicitate nu sunt corespunzătoare,

iar, pe de altă parte, documentele respective au fost comunicate după expirarea

termenului limită prevăzut de art. 7 alin. (2) din Regulamentul privind atribuirea

dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

Soluționând excepția necompetenței

sale materiale, invocată din oficiu de către această instanță, curtea de apel a

apreciat că în speță se discută o procedură specială de atribuire, derogatorie de

la procedura de drept comun stabilită prin O.U.G. nr. 34/2006.

A mai apreciat că, față

de prevederile art. 1 alin. (1) Ordinul nr. 1221/2010 ce prevăd că atribuirea dreptului

de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către autoritatea publică centrală

care răspunde de silvicultură, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza

II Legea nr. 554/2004 ce determină competența de soluționare a curții de apel.

în cauză

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta Asociația L.H., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivele de recurs se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare

a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că în

mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării

a procesului verbal din 04 februarie 2011 modificat prin procesul verbal din 06

februarie 2011 și Referat de aprobare având ca obiect rezultatele finale privind

atribuirea directa a fondurilor cinegetice din 24 februarie 2011, în ce privește

dispozițiile referitoare la Asociația L.H., până la soluționarea definitiva și irevocabila

a cauzei, în temeiul art. 15 alin (1) Legea nr. 554/2004.

Apreciază că în cauză

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. a) Legea nr. 407/2006

cu modificările și completările ulterioare pentru fondurile cinegetice Cladova și

Siclau-Grăniceri, făcând dovada că deține peste 50% din suprafața celor două fonduri

precum și condițiile art. 14 Legea nr. 554/2004 respectiv cazul bine justificat

și prevenirea unei pagube iminente pentru a se admite ca situație de excepție suspendarea

executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

La dosar, prin nota de

ședință recurenta arată că prin sentința civilă nr. 263 din 09 iunie 2011 Curtea

de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

pe fond așa cum a fost formulată în sensul că a dispus anularea parțială a actelor

administrative din 15 februarie 2011 privind soluționarea contestațiilor administrative

formulate de reclamantă, împotriva procesului verbal din 04 februarie 2011 modificat

prin procesul verbal din 06 februarie 2011; anularea parțială a procesului verbal

din 16 februarie 2011 modificat prin procesul verbal din 21 februarie 2011 în ceea

ce privește poziția 1 și 21 din Anexă; anularea parțială a procesului verbal din

04 februarie 2011, modificat prin procesul verbal din 06 februarie 2011 în ceea

ce privește pozițiile 2 și 3 din Anexa nr. 2B și anularea parțială a Referatului

de aprobare a rezultatelor finale privind atribuirea directă în ceea ce privește

pozițiile nr. 2 și 3 din Anexa nr. 2 și a obligat pe pârâtă la atribuirea directă

către recurenta-reclamantă a fondului cinegetic Cladova jud. Arad și a fondului

cinegetic Șiclău Grăniceri jud. Arad, în condițiile art. 8 alin. (2) lit. a) Legea

nr. 407/2006 și art. 1 alin. (1) lit. a) Ordinul nr. 1221/2010 emis de ministrul

mediului și pădurilor.

Împotriva acestei hotărârii

s-a declarat recurs cu termen la 02 mai 2011, astfel că hotărârea primei instanțe

este suspendată conform art. 20 alin. (2) Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004.

II.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocată de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Art. 14 și 15 Legea

nr. 554/2004 reglementează procedura suspendării executării actului administrativ,

la cererea persoanei vătămate, formulată fie în baza procedurii prealabile administrative

(art. 14), fie după declanșarea procedurii judiciare pentru anularea actului (art.

15).

În ambele ipoteze, legea

impune îndeplinirea cumulativă a două condiții: cazul bine justificat și paguba

iminentă, ale căror definiții legale se regăsesc în art. 2 alin. (1) lit. ș) și

t).

Suspendarea actului administrativ

se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor

până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată

prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului

Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere,

legea română răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului

Europei, reținute în considerentele sentinței atacate, pentru că prevede atribuția

instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecție

a drepturilor și intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui

risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor

de care dispun autoritățile publice.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale

fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză

sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate

de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare

a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube,

în cazul particular supus evaluării.

Atât în cererea de chemare

în judecată cât și în motivele de recurs, au fost invocate o serie de împrejurări

de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative

a căror suspendare o solicită, astfel cum rezultă din analiza prevederilor art.

14 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ.

În speță, existența cazului

bine justificat susținută de recurenta-reclamantă prin argumentele aduse ce au la

bază înscrisuri doveditoare de natură a justifica o puternică îndoială asupra prezumției

de legalitate de care se bucură actele administrative a fost confirmată de soluția

de anulare a actelor administrative în litigiu, pronunțată în primă instanță de

Curtea de Apel Timișoara prin sentința nr. 263 din 09 iunie 2011 depusă în copie,

ca act nou, în recurs.

Sentința nu are caracter

irevocabil, dar vine în sprijinul susținerilor recurentei-reclamante cu privire

la aparența de nelegalitate dedusă din aplicarea greșită a prevederilor art. 8

alin. (2) lit. a) Legea nr. 407/2006 și art. 4 alin. (1) lit. a) din regulamentul

privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

Referitor la condiția

pagubei iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. s) Legea nr. 554/2004 ca fiind

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorității publice sau a unui serviciu public, Înalta

curte reține că recurenta-reclamantă a indicat împrejurările care conduc la concluzia

că executarea actelor a căror suspendare a fost solicitată s-ar repercuta negativ

asupra fondurilor de vânătoare și în special a faunei cinegetice care are un mod

natural cu ciclu de dezvoltare multianual până la recoltare și orice perturbare

în gestionarea fondului de către deținător generează un prejudiciu material previzibil.

Mai mult incertitudinea

în deținerea fondurilor cinegetice până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei

poate avea drept consecință dezinteresul în oaza și buna administrare a fondurilor

în litigiu cu consecința negativă din perspectiva exploatării abuzive și neplanificate

a acestora, reducerea speciilor și a efectivelor de vânat.

adoptate în recurs.

Având în vedere considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată, a fost pronunțată prin încălcarea

art. 14 Legea nr. 554/2004, astfel încât va admite recursul, pentru motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând ca în temeiul art. 20 alin. (3) Legea

nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (3) C. proc. civ. să modifice sentința, în sensul

admiterii cererii reclamantei ca fondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Asociația L.H. împotriva încheierii civile din data de 5 mai 2011 a Curții de

Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea recurată

în sensul că admite cererea de suspendare.

Dispune suspendarea executării procesului-verbal

din 04 februarie 2011 modificat prin procesul-verbal din 6 februarie 2011 în ceea

ce privește pozițiile 2 și 3 din Anexa 2B, a procesului verbal din 16 februarie

2011 modificat prin procesul-verbal din 21 februarie 2011 în ceea ce privește pozițiile

1 și 2 din anexă, precum și referatul de aprobare a rezultatelor finale privind

atribuirea directă, în ceea ce privește pozițiile nr. 2 și 3 din Anexa nr. 2, până

la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2011.