ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2020

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2013 la data de 23.04.2013 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - MMSC, Garda Forestieră Timișoara (succesoare a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara - ITRSV Timișoara), B., C., D., E. și F., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța: -în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, să se dispună anularea în tot a actului administrativ intitulat Informarea nr. x/14.03.2013 a ITRSV Timișoara, semnată de inspectorul șef B., prin care "se reziliază Contractul nr. x/20.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit G., din județul Hunedoara, încheiat gestionar și administrator, în conformitate cu prevederile art. 16 și 18 lit. b) din contractul amintit", precum și a avizului MMSC nr. x/08.02.2013 și a celorlalte acte subsecvente; -să se constate, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, vinovăția funcționarilor publici chemați în fața instanței competente de judecată pentru acțiune conjugată, de conivență, făptuită în scopul rezilierii abuzive a Contractului de gestionare nr. x/2011, urmând a-i obliga la plata solidară a sumei de 59.192,66 RON la data actuală, reprezentând c/valoarea garanției bancare executate de ITRSV Timișoara (13.549,31 RON), lucrării geo-topografice de aducere la zi a fișei fondului cinegetic, obligație preluată din sarcina administratorului (550 RON), parte din delegații pentru a sta la dispoziția reprezentanților MMP, ITRSV și ISV ori de câte ori a fost convocat în scopul soluționării obligațiilor administratorului (258,35 RON), multiplicări de documente (60 RON) și cotizații neîncasate de la membrii grupei G. din cauza rezilierii contractului (44.775,00 RON); -să se constate deplina valabilitate a Contractului nr. x/20.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 G., județul Hunedoara. -să fie obligate pârâtele MMSC și ITRSV să returneze c/valoarea garanției bancare încasate forțat din bancă în interesul MMSC. -să fie obligate pârâtele la plata, în solitar, a cheltuielilor de judecată și a tuturor celorlalte cheltuieli efectuate pentru soluționarea prezentei cauze. Reclamanta A. și-a precizat acțiunea prin memoriul depus la dosar la data de 09.07.2013 solicitând instanței să se dispună: -în temeiul art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, anularea în parte a actului administrativ intitulat RAPORT încheiat de către reprezentanții M.M.S.C. - Direcția Generală Păduri - Direcția Control în Silvicultură, înregistrat sub nr. x/01.11.2012 (sau nr. 5078/RP/31.10.2012), în ceea ce privește pct. 1.10 și pct. 4.1 - teza I din act; -în temeiul art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, anularea în tot a actului administrativ intitulat NOTĂ emis de MMSC - Direcția Generală Păduri, înregistrat sub nr. x/08.02.2013; -în temeiul art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, anularea în tot a actului administrativ intitulat INFORMARE înregistrat sub nr. x/14.03.2013, emisă de ITRSV Timișoara, prin care "se reziliază Contractul nr. x/20.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit G., din județul Hunedoara, încheiat gestionar și administrator, în conformitate cu prevederile art. 16 și 18 lit. b) din contractul amintit"; -repunerea părților în situația anterioară emiterii actelor administrative a căror anulare s-a solicitat, respectiv a restabilirii situației anterioare luării și aplicării măsurii de reziliere a contractului nr. x/20.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit G., din județul Hunedoara; -în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actelor administrative atacate, respectiv actul administrativ intitulat RAPORT încheiat de către reprezentanții M.M.S.C. - Direcția Generală Păduri - Direcția Control în Silvicultură, înregistrat sub nr. x/01.11.2012, actul administrativ intitulat NOTĂ emis de MMSC - Direcția Generală Păduri, înregistrat sub nr. x/08.02.2013 și actul administrativ intitulat INFORMARE înregistrată sub nr. x/14.032013, emisă de ITRSV Timișoara, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze. -cu menținerea în rest a celorlalte capete de cerere. Petenta H. a depus la data de 11.09.2013 cerere de intervenție principală prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, în principal, pentru că aceasta nu are calitate procesuală activă întrucât nu justifică un interes legitim în cauză iar în subsidiar, pentru că rezilierea contractului x/2011 s-a făcut cu îndeplinirea condițiilor legale și contractuale. Prin încheierea nr. 207/2013 pronunțată la data de 30 octombrie 2013 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de petenta H. "Cota 0" dar, prin Decizia nr. 2768/2015 pronunțată la 16.09.2015 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat de H. împotriva încheierii nr. 207 din 30 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost casată în parte încheierea atacată și admisă în principiu cererea de intervenție principală formulată de H.. Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii. Ca efect al acestei decizii, la data de 20.01.2016 instanța a dispus repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății cu H. având calitatea de intervenient principal.

Hotărârea primei instanțe Prin Încheierea interlocutorie din 09.03.2016 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus: - Respinge excepția lipsei procedurii prealabile pentru nerespectarea procedurii prev. de art. 7 alin. (1) din L.554/2004, invocată de către M.M.S.C. - Respinge excepția lipsei calității procesuale active a AJVPS Hunedoara, invocată de intervenientă prin cererea de intervenție principală. - În ceea ce privește interesul legitim în prezenta cauză a AJVPS Hunedoara, față de împrejurarea că aceasta este o chestiune intrinsecă verificării condițiilor de temeinicie a acțiunii prin raportare la art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, urmează ca acesta să fie analizat cu ocazia dezbaterii pe fond. - Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a M.M.S.C., invocată de M.M.S.C. prin întâmpinare. - Unește cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., D., E. și F. invocată de aceștia prin întâmpinările formulate. - Ia act de împrejurarea că reclamanta nu își mai susține cererea de suspendare a actelor atacate formulată de reclamantă prin precizarea cererii de chemare în judecată, Prin sentința nr. 211/2016 pronunțată în data de 22 septembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., D., E. și F. invocată de aceștia prin întâmpinările formulate. A admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - MMSC, Garda Forestieră Timișoara (succesoare a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara - ITRSV Timișoara), B., C., D., E. și F. și în consecință: A anulat măsura de reziliere a contractului nr. x/2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 G., dispusă de ITRSV Timișoara și comunicată reclamantei cu adresa nr. x/14.03.2013; A anulat în parte Raportul nr. x/01.11.2012 emis de Direcția Control în Silvicultură, întocmit de pârâții D. și E., numai cu privire la măsura 4.1 teza I; A anulat avizul acordat prin Nota x/08.02.2013 pentru rezilierea contractului nr. x/2011; A obligat pârâții de ordinul 1 și 2, respectiv Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Garda Forestieră Timișoara să ia măsurile necesare pentru restabilirea situației anterioare și să returneze reclamantei garanția bancară executată. A respins celelalte solicitări ale reclamantei. A respins cererea de intervenție formulată de intervenienta H.. A obligat pârâții și intervenienta să plătească suma de 2400 RON în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată reduse proporțional cu petitele admise, respectiv câte 300 RON fiecare.

Recursurile formulate în cauză și motivele de casare invocate 3.1 Împotriva sentinței nr. 211/2016 pronunțată în data de 22 septembrie 2016 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul D., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului și să se constate că hotărârea atacată este nelegală. În motivarea recursului, s-au arătat, în esență, următoarele: Recurentul-pârât învederează că instanța de fond a reținut la pct. 2.3 pagina 28 alin. (1) din hotărâre faptul că, "Informarea" numărul 1925/14.03.2013 emisă de către ITRSV Timișoara nu reprezintă actul administrativ de reziliere, ci doar o simplă corespondență, ori, în situația rezilierii, susține recurentul, nu este reglementat în mod expres un formular tip, respectiv un act administrativ de reziliere pentru situația rezilierii contractelor de gestionare a faunei cinegetice motiv pentru care, apreciază că acesta este un act administrativ de reziliere de sine stătător prin care s-a comunicat AJVPS Hunedoara faptul că i se reziliază contractul de gestionare nr. x/2011 urmare a avizului MMSC nr. x/04.03.2013, acte emise unilateral de către autoritățile în cauză conform prevederilor art. 16 și art. 18 lit. b) din contractul de gestionare nr. x/2011, urmare a încălcării de către AJVPS Hunedoara în calitate de gestionar a obligațiilor ce revin acestuia conform prevederilor art. 7 alin. (18) din același contract. Se susține că instanța de fond a reținut contradictoriu în motivarea sentinței faptul că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 7 alin. (18) - obligativitatea participării reprezentantului gestionarului la data și locul stabilit de către administrator urmare a petiției nr. 11 din 04.10.2012 la controlul modului de gestionare a faunei de interes cinegetic din cuprinsul fondului cinegetic nr. 1 G. din județul Hunedoara, neintrându-se astfel sub incidența prevederilor art. 18 lit. b) -reziliere deși, la pag. 30 alin. (1), (2), (3) din sentință, tot instanța a reținut că, reprezentantul gestionarului evită să se întâlnească cu reprezentanții administratorului. Se mai arată și că obiectul acțiunii din data de 15.10.2012 și 16.10.2012 a fost controlul activității reclamantei, așa cum este definită în art. 1 lit. m) din Legea nr. 407/2006 și nu "analiza împreună cu reprezentantul instituției a solicitării asociației și actualizarea fișei fondului" așa cum eronat a reținut instanța de fond. Nu în ultimul rând, reiterând situația de fapt, recurentul-pârât consideră că instanța de fond a interpretat eronat motivele rezilierii, respectiv în speță nu s-au verificat respectarea obligațiilor gestionarului ce-i revin potrivit art. 7 alin. (18) din contractul de gestionare în cauză, asta deși ar fi constatat în corpul hotărârii faptul că reprezentantul gestionarului refuză controlul prin evitarea întâlnirii cu reprezentanții administratorului și că astfel se activează prevederile art. 18 alit. b) din același contract- rezilierea de drept a contractului la inițiativa administratorului fără sesizarea instanței și fără punere în întârziere, cu avizul autorității. 3.2 Împotriva sentinței nr. 211/2016 pronunțată în data de 22 septembrie 2016 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs și pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacată, și, pe cale de consecință, rejudecand cauza pe fond, să se respingă acțiunea intimatei ca neîntemeiată și nelegală. În motivarea recursului, s-au arătat, în esență, următoarele: Recurentul-pârât, reiterând situația de fapt, consideră că instanța de fond, cu ignorarea acestei situații de fapt, a reținut că: "(...) nu s-a stabilit nici o obligație care se circumscrie ipotezelor limitativ prevăzute art. 7 alin. (18) din Contract. Ca atare nu există o neîndeplinire a acesteia și implicit nici temei pentru acordarea unui aviz de reziliere, aspect care atrage nelegalitate avizului". Raportat la această împrejurare s-a apreciat că, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material și cu ignorarea prevederilor explicite din contractul de gestiune numărul 3755/20.06.2011 pentru fondul cinegetic numărul 1 G. referitoare la sancționarea cu rezilierea de drept pentru neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 7 alin. (18) din contract. 3.3 Împotriva sentinței nr. 211/2016 pronunțată în data de 22 septembrie 2016 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs și pârâta Garda Forestieră Timișoara, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului ca fondat, casarea sentinței atacată, și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nelegală. În motivarea recursului, s-au arătat, în esență, următoarele: Recurenta-pârâtă învederează că instanța de fond a reținut la pagina 28 alin. (1) din hotărâre faptul că "Informarea" numărul 1925/14.03.2013 emisă de către ITRSV Timișoara nu reprezintă actul administrativ de reziliere, ci doar o simplă corespondență, ori, în situația rezilierii, susține recurenta, nu este reglementat în mod expres un formular tip, respectiv un act administrativ de reziliere pentru situația rezilierii contractelor de gestionare a faunei cinegetice motiv pentru care, apreciază că acesta este un act administrativ de reziliere de sine stătător prin care s-a comunicat AJVPS Hunedoara faptul că i se reziliază contractul de gestionare nr. x/2011 urmare a avizului MMSC nr. x/04.03.2013, acte emise unilateral de către autoritățile în cauză conform prevederilor art. 16 și art. 18 lit. b) din contractul de gestionare nr. x/2011, urmare a încălcării de către AJVPS Hunedoara în calitate de gestionar a obligațiilor ce revin acestuia conform prevederilor art. 7 alin. (18) din același contract. Se susține că instanța de fond a reținut contradictoriu în motivarea sentinței faptul că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 7 alin. (18) - obligativitatea participării reprezentantului gestionarului la data și locul stabilit de către administrator urmare a petiției nr. 11 din 04.10.2012 la controlul modului de gestionare a faunei de interes cinegetic din cuprinsul fondului cinegetic nr. 1 G. din județul Hunedoara, neintrându-se astfel sub incidența prevederilor art. 18 lit. b) -reziliere deși, la pag. 30 alin. (1), (2), (3) din sentință, tot instanța a reținut că, reprezentantul gestionarului evită să se întâlnească cu reprezentanții administratorului. Se mai arată și că obiectul acțiunii din data de 15.10.2012 și 16.10.2012 a fost controlul activității reclamantei, așa cum este definită în art. 1 lit. m) din Legea nr. 407/2006 și nu "analiza împreună cu reprezentantul instituției a solicitării asociației și actualizarea fișei fondului" așa cum eronat a reținut instanța de fond. Nu în ultimul rând, reiterând situația de fapt, recurentul-pârât consideră că instanța de fond a interpretat eronat motivele rezilierii, respectiv în speță nu s-au verificat respectarea obligațiilor gestionarului ce-i revin potrivit art. 7 alin. (18) din contractul de gestionare în cauză, asta deși ar fi constatat în corpul hotărârii faptul că reprezentantul gestionarului refuză controlul prin evitarea întâlnirii cu reprezentanții administratorului și că astfel se activează prevederile art. 18 alit. b) din același contract- rezilierea de drept a contractului la inițiativa administratorului fără sesizarea instanței și fără punere în întârziere, cu avizul autorității. 3.4 Împotriva încheierii interlocutorii din 09.03.2016 și a sentinței nr. 211/2016 din 22 septembrie 2016, ambele pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs și intervenienta principală H., solicitând în principal, admiterea recursului formulat, casarea încheierii din 09.03.2016 precum și a sentinței civile nr. 211/2016 și în baza art. 20 teza a doua din Legea 554/2004 trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 09.03.2016 precum și a sentinței civile nr. 211/2016 și în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza I din legea 554/2004, rejudecând cauza a solicitat să se admită cererea de intervenție principală și să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă. În motivarea recursului, s-au arătat, în esență, următoarele: Recurenta-intervenientă a învederat că în speță, instanța de fond a apreciat că, cererea reclamantei se referă la măsura de reziliere a contractului numărul 3755/2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 G. și nu la anularea actului numit Informare, iar aceste aspecte nu au fost deduse judecății de reclamantă și nici nu au fost puse în discuția părților de instanța de judecată, iar încadrarea acestui capăt de cerere în drept s-a făcut de către instanță doar prin motivarea hotărârii - context în care instanța de judecată a dispus prin hotărârea pronunțată anularea măsurii de reziliere a contractului numărul 3755/2011 și nu anularea în tot a actului administrativ intitulat "Informare" înregistrat sub nr. x/14.03.2013. De asemenea, referitor la același context, se mai arată că, deși prin precizarea cererii de chemare în judecată, s-a solicitat și repunerea părților în situația anterioară emiterii actelor administrative a căror anulare s-a solicitat, instanța a dispus obligarea pârâților MMSG și Garda Forestieră Timișoara să ia măsurile necesare pentru restabilirea situației anterioare. Or, în opinia recurentei-interveniente, acest lucru nu este posibil întrucât, în speță nu ne aflăm în fața unei hotărâri prin care cele două pârâte să fie obligate să încheie un contract cu un alt gestionar. Recurenta-intervenientă arată că, în ceea ce privește actul intitulat "Informare" înregistrat sub nr. x/14.03.2013 emis de ITRSV Timișoara, îl apreciază ca fiind un act administrativ unilateral față de definiția dată de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 18 din contractul numărul 3755/20.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 G. din județul Hunedoara și că acesta ar fi actul care stinge raportul juridic stabilit între reclamantă și administrator în baza contractului numărul 3755/2011. Învederează în acest sens că actul administrativ este actul care dă naștere, modifică sau stinge un raport juridic, iar actele premergătoare rezilierii contractului nu produc astfel de efecte și nu sunt acte administrative în sensul legii, împrejurare în care, a apreciat că, actele premergătoare rezilierii contractului nefiind acte administrative, nu puteau fi anulate de către instanța de judecată în prezenta procedură. Astfel, consideră că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., a principiului contradictorialității prevăzut de dispozițiile art. 14 C. proc. civ., precum și a principiului legalității procesului prevăzut de art. 7 din C. proc. civ. Recurenta-intervenientă consideră că instanța de fond s-ar fi pronunțat cu privire la ceea ce nu s-a cerut de reclamantă, nu a pus în discuția părților calificarea cererii de chemare în judecată, nu s-a pronunțat cu privire la apărarea intervenientei vizând faptul că actele premergătoare rezilierii contractului de gestiune nu sunt acte administrative, iar acest fapt echivalează cu o nesoluționare a fondului, ceea ce ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond conform dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza 2 din Legea nr. 554/2004. Cu privire la încheierea interlocutorie din data de 09.03.2016, recurenta-intervenientă o apreciază ca fiind nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 32 din C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ. întrucât, consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că, în privința excepției interesului legitim în cauză a reclamantei, aceasta ar fi o chestiune intrinsecă verificării condițiilor de temeinicie a acțiunii prin raportare la dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și urmează a fi analizată cu ocazia dezbaterii în fond. Se susține că acțiunea formulată în fond este inadmisibilă față de faptul că, nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acțiunii civile prevăzute de dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.. În acest sens, apreciază că reclamanta nu justifica interes în prezenta cauză, situație în care cererea sa nu putea fi primită de instanța de judecată. În aceste condiții, consideră că în speță era vorba de o exceptie, aceea a inadamisibilității cererii de chemare în judecată, situație în care instanța de judecată trebuia fie să o soluționeze potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., fie să o unească cu fondul, în măsura în care aprecia că sunt necesare probe în susținerea acesteia. Recurenta-intervenientă mai susține că reclamanta nu justifică un interes legitim, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din C. civ., față de faptul că, nu a contestat atribuirea gestiunii faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 G. către intervenientă, nici nu a susținut cererea de suspendare a actelor, situație în care, chiar dacă ar fi admisă cererea de față nu se poate restabili situația anterioară așa cum a solicitat reclamanta față de faptul că intervenienta posedă un contract legal încheiat. Consideră că nici pe fond cererea de chemare în judecată nu poate fi primită având în vedere faptul că rezilierea contractului numărul x/20.06.2011 s-a făcut cu îndeplinirea condițiilor legale și contractuale sens în care, susține intervenienta, că verificarea Sesizării nr. x din 05.10.2012 includea și verificarea gestionării faunei cinegetice, respectiv vânatul găsit mort și cauzele decesului, autorizațiile de vânătoare și dacă fondul de vânătoare a fost utilizat corect sau nu. Se mai susține că, în condițiile în care reprezentanții reclamantei erau prezenți la locul și ora stabilită pentru control, se efectua și controlul modului de gestionare a faunei de interes cinegetic scop în care MMSC și-a și trimis reprezentanții în teritoriu. În susținerea criticilor formulate s-a mai învederat și faptul că, contractul reziliat numărul x/2011 cuprinde în conținutul său la art. 7 pct. 18 obligativitatea participării gestionarului, de câte ori este convocat la control ori, în speța de față, un astfel de control al faunei cinegetice nu s-a putut efectua pentru că reclamanta nu s-a prezentat. Faptul că instanța de fond insistă, în motivarea hotărârii, că reclamantei i se impută prin control refuzul de actualizare a situației fondului funciar și reactualizarea tarifului de gestionare, aspect care vizează sesizarea proprietarului și nu controlul efectuat de MMSC, consideră că o îndreptățește să creadă că soluționarea cauzei s-a făcut de un judecător care este imparțial, situație în care a fost încălcat și dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 C. proc. civ. și art. 6 al Convenției Europene. Un alt argument în acest sens ar reieși din faptul că deși dosarul a fost soluționat în septembrie 2016, motivarea hotărârii s-a comunicat abia în iulie 2017, deci la circa 10 luni de la soluționarea cauzei. Mai mult de atât este evident că nu s-a efectuat un control, așa cum a arătat și anterior, ci o verificare a actelor de proprietate, dată fiind prezența proprietarului la întâlnire. Apreciază și că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că aspectele de fond ale litigiului vizează refuzul de actualizare a situației fondului funciar și implicit reactualizarea tarifului de gestionare, având în vedere însăși conținutul sesizării ce constituie temei al controlului declanșat de MMSC. Așa cum a arătat și anterior, ceea ce interesează în opinia sa, este fondul de vânătoare cu toate obligațiile și drepturile stabilite de lege cu referire la vânat și vânători (autorizații de vânătoare). Arată că în motivarea hotărârii instanța de judecată apreciază că "un alt aspect care trebuie reținut îl reprezintă contextul în care s-a derulat controlul" ori, în opinia sa, în speță s-a dovedit că nu s-a efectuat controlul pentru că nu au existat reprezentanți din partea intimatei. Nu în ultimul rând, referitor la starea conflictuală dintre proprietar și gestionar se învederează că aceasta se datorează comportamentului gestionarului care nu concepe să piardă un fond cinegetic având în vedere faptul că, există din vremea comunistă în gestionarea fondului cinegetic național ori I. în sesizarea formulată arată că nu mai acceptă colaborarea cu AJVPS Hunedoara față de faptul că, în anul 2011 acesta a folosit date incorecte publicate în fișa fondului, ceea ce a determinat imposibilitatea constituirii asociației la acel moment și implicit propunerea gestionarului.

Apărări formulate în cauză Recurenta-pârâtă Garda Forestieră Timișoara a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea celorlalte recursuri declarate în cauză ca fiind fondate, casarea sentinței de fond și respingerea acțiunea reclamantei ca netemeinică și nelegală, reiterând în esență susținerile formulate prin propriul recurs. Intimatul-pârât B. a depus întâmpinare prin care a învederat că subscrie recursurilor formulate de către pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor și Garda și solicită casarea hotărârii pronunțate de către instanța de fond. Recurenta-intervenientă H. a formulat întâmpinări la celelalte recursuri declarate în cauză solicitând admiterea acestora ca fondate reiterând, în esență, argumentele formulate prin propriul recurs. Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare la recursurile declarate în cauză prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate, reiterând, în esență, argumentele susținute la fondul cauzei.

Răspuns la întâmpinare Recurenta-intervenientă H. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către intimata-reclamantă A., solicitând respingerea ca nefondate a apărărilor acesteia. Recurenta-pârâtă Garda Forestieră Timișoara a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză, solicitând admiterea recursului său ca fondat, casarea sentinței de fond și respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Aspecte de fapt relevante Se reține că la data de 20.06.2011 între pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, în calitate de administrator, prin intermediul structurii sale teritoriale ITRSV Timișoara, și AJVPS Hunedoara s-a încheiat Contractul de gestionare a faunei cinegetice nr. 3755/20.06.2011 din Fondul Cinegetic nr. 1 denumit G.. Acest fond a fost gestionat anterior tot de A.. Ulterior încheierii contractului, Asociația de proprietari "I." cu sediul în Brad, str. x, jud. Hunedoara a formulat și înaintat pârâtului Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice o "Sesizare" înregistrată sub nr. x/05.10.2012 prin care a solicitat lămurirea unor aspecte neclare referitoare la fișa fondului cinegetic G., respectiv aspecte referitoare la suprafață, proprietari, limite și tarif de gestionare. Asociația de proprietari "I." a fost înființată (încheierea nr. 108/29.02.2012 dată în dosar nr. x a Judecătoriei Brad) ulterior datei la care s-a făcut atribuirea fondului cinegetic G. către A. (20.06.2011) deci aceasta nu putea să exercite la data atribuirii, dreptul conferit de lege, respectiv acela de a propune gestionarul fondului. Din cuprinsul sesizării (în aceasta se menționează că asociația a fost constituită "în scopul desemnării unui alt gestionar"- alin. (1)- f.312 vol. I dosar fond) rezultă că scopul acesteia l-a constituit rezilierea contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 3755/20.06.2011 din fondul cinegetic nr. 1 G. motivat de faptul că asociația "nu mai acceptă colaborarea cu AJVPS Hunedoara" (alin. (5)- f.312 vol. I dosar fond). Se mai arată că este necesar a se obține un tarif corect de gestionare, pe baza limitelor reale ale fondului de vânătoare, asociația solicitând, pentru aceleași motive, pe cale judecătorească, rezilierea contractului de gestionare în dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel Alba Iulia. Urmare a sesizării formulate, la data de 09.10.2012 autoritatea pârâtă M.M.S.C. (fost Ministerul Mediului și Pădurilor) a însărcinat și delegat pe pârâții D. și E. - în calitate de consilieri în cadrul acestei instituții - să procedeze la verificarea aspectelor reclamate prin sesizare, sens în care au fost întocmite Ordinele de deplasare nr. 356 și 357 din 09.10.2012 din a căror conținut reiese că, motivul delegării îl constituie "verificarea sesizării nr. x din 05.10.2012 în Jud. Hunedoara". La data de 12.10.2012, prin Adresa nr. x, ITRSV Timișoara, prin intermediul structurii județene I.S.V. Hunedoara, a procedat la invitarea A.- pentru data de 15.10.2012 ora 10:00 la sediul ISV Hunedoara - la o întâlnire comună ce avea drept scop declarat "analiza împreună cu reprezentantul instituției a solicitării asociației de proprietari I. și actualizarea fișei fondului". Adresa mai sus indicată a fost transmisă A. doar în format electronic, respectiv prin email (în ziua de vineri- 12.10.2012 ora 9:47 AM- f.341 vol. I dosar fond) iar de existența și conținutul acesteia A. a luat la cunoștință în aceeași zi la ora 9:51 AM, fiind confirmată primirea email-ului . La data de 15.10.2012 reprezentantul legal al A. nu s-a prezentat iar cei doi pârâți, D. și E., au încheiat Procesul-verbal nr. x/15.10.2012 prin care, în urma analizei făcute cu reprezentanții I., au constatat că există diferențe între suprafețele de pădure din fișa fondului și cele existente în realitate, prin analiza comparativă a titlurilor de proprietate, proceselor-verbale de punere în posesie, alte înscrisuri de la primării, tabelele aparținând OS Baia de Criș privitoare la ieșirile din fondul forestier și cele înscrise la pct. 4 din fișa fondului cinegetic nr. 1 G., recalculând totodată și tariful de gestionare a fondului cinegetic. Tot la data de 15.10.2012, reprezentantul legal al A. și conducătorul I.S.V Hunedoara, respectiv cei doi consilieri delegați din partea M.M.P (D. și E.) au stabilit telefonic o întâlnire pentru data de 16.10.2012, când urma să fie discutate aspectele sesizate. Referitor la detaliile întâlnirii, reprezentantul reclamantei susține că, de comun acord cu pârâtul D., s-a stabilit ca întâlnirea să aibă loc după orele 12:00, motivat de faptul că, directorul A. se afla în delegație de serviciu, la Curtea de Apel Alba Iulia tocmai în scopul studierii dosarului în care aceleași aspecte care urma a fi discutate erau în litigiu, în timp ce, pârâții Bucur și E. susțin că s-a stabilit ca întâlnirea să aibă loc până la orele 12:00, respectiv orele 11:00, justificarea fiind aceeași, respectiv că directorul A. trebuie să se deplaseze în interes de serviciu la Curtea de Apel Alba Iulia. La data de 16.10.2012, reprezentanții delegați ai pârâtului Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice s-au prezentat la ora 10:17 la sediul AJVPS Hunedoara, unde au fost înștiințați de către personalul angajat la AJVPS Hunedoara că reprezentanții asociației nu se află în localitate. Față de lipsa reprezentantului A. (Dir. J.), pârâții Bucur și E. au încheiat Procesul-verbal nr. x/16.10.2012 în care s-a menționat desfășurarea evenimentelor sus amintite, stabilind unele măsuri de soluționare a unor aspecte menționate în petiție și care erau de competența ITRSV Timișoara - ISV Hunedoara, respectiv: - actualizarea situației proprietății funciare din cuprinsul fondului cinegetic nr. 1 G. conform prevederilor art. 6 alin. (6), până la data de 30.10.2012, - aducerea la zi a tarifului de gestionare a fondului cinegetic nr. 1 G. la suma de 3272,80 euro, până la data de 15.11.2012. Totodată, constatându-se caracterul deficitar al colaborării între reprezentanții ITRSC Timișoara, pârâții Bucur și E., pe de o parte și reprezentanții AJVPS Hunedoara, pe de altă parte, s-a constatat încălcarea, de către AJVPS Hunedoara, a prevederilor art. 7 alin. (18) și 24 din contractul de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 G. . La data de 01.11.2012, reprezentanții MMSC - Direcția Generală Păduri - Direcția Control în Silvicultură - D. și E. au întocmit actul intitulat "RAPORT" înregistrat sub nr. x/01.11.2012 (sau nr. 5078/RP/31.10.2012) - dosar fond - prin care s-a concluzionat că: "AJVPS Hunedoara refuză verificarea aspectelor menționate în petiția nr. x/05.10.2012 precum și în parte colaborarea cu ITRSV Timișoara" (pct. 2.4 Raport), "tariful fondului cinegetic nr. 1 G. este calculat greșit de către ITRSV Timișoara" (pct. 2.5 Raport), "există neconcordanțe între descriere și schiță privind limita de est a fondului cinegetic nr. 1 G. din jud. Hunedoara gestionat de AJVPS Hunedoara și suprafețele menționate în fișa fondului cinegetic respectiv" (pct. 2.6 Raport) și s-a propus, printre altele, măsura transmiterii raportului către ITRSV Timișoara pentru a se demara procedurile de reziliere de drept din inițiativa administratorului a contractului nr. x/20.06.2011 de gestionare a fondului cinegetic nr. 1 denumit G., din județul Hunedoara, încheiat între gestionar și administrator, în conformitate cu prevederile art. 16 și art. 18 lit. b) din contractul amintit (pct. 4.1. teza I - pag. 9 din Raport- dosar fond). Documentul în cauză, a fost aprobat de către conducerea MMSC, însă nu sub semnătura persoanei înscrise la rubrica "se aprobă Ministru", respectiv a doamnei ministru K., ci sub semnătura unei alte persoane, alta decât cea indicată, respectiv sub semnătura d-lui L. - secretar de stat în cadrul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, abilitat să semneze acest act potrivit Ordinului nr. 3229/10.08.2012 emis de Ministrul Mediului și Pădurilor . Pe baza acestui raport, ITRSV Timișoara convoacă reprezentantul reclamantei la data de 04.12.2012 ora 11:00, la sediul ISV Hunedoara, pentru a remedia aspectele semnalate de reprezentanții Ministerul Mediului și Pădurilor, conform măsurilor propuse la pct. 4. În urma acestei întâlniri se încheie Procesul-verbal nr. x/575/04.12.2012 prin care se stabilesc în sarcina reclamantei măsurile de actualizare a situației proprietății funciare din cuprinsul fondurilor cinegetice nr. 1 G. și nr. 2 Bulzești, respectiv actualizarea tarifului de gestionare a acestor fonduri prin încheierea de act adițional. Prin adresa nr. x/08.01.2013 reclamanta aduce la cunoștință ITRSV Timișoara faptul că a adus la îndeplinire măsurile dispuse, lucrarea topografică fiind finalizată și suportată din fonduri proprii de către AJVPS Hunedoara. La data de 08.02.2013 pârâtul F. - director general adjunct a întocmit și semnat, pentru directorul general C., înscrisul intitulat "NOTĂ" înregistrată sub nr. x/08.02.2013, prin care s-a solicitat avizarea și luarea măsurii de reziliere a contractului de gestionare a faunei cinegetice nr. 3755/2011 din fondul cinegetic nr. 1 G., jud. Hunedoara, de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara pentru neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 7 alin. (18) din contract. Nota a fost aprobată și avizul acordat de către Ministrul delegat pentru ape, păduri și piscicultură și de către Ministrul Mediului. Prin procesul-verbal nr. x/108/20.02.2013 încheiat de reprezentanții ISV Hunedoara și AJVPS Hunedoara se constată că descrierea propusă respectă schița limitei comune dintre fondurile cinegetice nr. 1 G. și nr. 2 Bulzești iar în ce privește reactualizarea celor două fișe, din punct de vedere al suprafeței fondurilor cinegetice pe categorii de folosință și a structurii suprafeței cinegetice productive, ITRSV Timișoara va analiza împreună cu AJVPS Hunedoara (conform prevederilor art. 6 alin. (6) și art. 7 alin. (24) din contractele de gestionare) actualizarea propusă de gestionar ca urmare a solicitării făcute de I.. Cu toate acestea, la data de 04.03.2013, cu adresa nr. x autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, comunică ITRSV Timișoara faptul că avizul de reziliere a contractului de gestionare solicitat prin adresa instituției nr. x/27.11.2012, a fost acordat prin Nota nr. x/08.02.2013, astfel că, la data de 14.03.2013, pârâtul ITRSV Timișoara a emis actul intitulat "INFORMARE" înregistrată sub nr. x/14.03.2013, prin care A. a fost informată că, în concordanță cu Raportul nr. x/01.11.2012 și Avizul MMSC nr. x/04.03.2013 "se reziliază Contractul nr. x/20.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 denumit G., din județul Hunedoara, încheiat între gestionar și administrator, în conformitate cu prevederile art. 16 și 18 lit. b) din contractul amintit". Urmare a comunicării actului mai sus menționat și a rezilierii unilaterale a Contractului de gestionare nr. x/2011, la data de 27.03.2013 A. s-a adresat MMSC cu plângerea prealabilă nr. 160/26.03.2013, înregistrată la instituția pârâtă sub nr. x/27.03.2013 prin care a solicitat anularea actelor administrative ce au stat la baza rezilierii unilaterale a contractului de gestionare. Față de răspunsul negativ primit prin adresa nr. x/04.04.2013 sesizează instanța de contencios administrativ la data de 23.04.2013.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate. 7.1 Cu privire la recursurile declarate de către pârâții D., Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Apelor și Pădurilor) și Garda Forestieră Timișoara, Înalta Curte le va analiza împreună, având în vedere că în cuprinsul acestora, în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se aduc, în esență, aceleași critici referitoare la faptul că hotărârea instanței de fond ar fi fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material și cu ignorarea prevederilor explicite din contractul de gestiune numărul 3755/20.06.2011 pentru fondul cinegetic numărul 1 G. referitoare la sancționarea cu rezilierea de drept pentru neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 7 alin. (18) din contract. Trecând peste faptul că modul de formulare al acestor critici atinge în mod esențial temeinicia hotărârii instanței de fond, vizând modalitatea de stabilire a situației de fapt, aspect ce nu poate forma obiectul controlului specific căii de atac a recursului, instanța de control constată că judecătorul fondului a procedat la o examinare efectivă a mijloacelor de probă administrate în cauză și la o corectă aplicare a normelor de drept material, cu privire inclusiv la prevederile din contractul de gestiune numărul 3755/20.06.2011 pentru fondul cinegetic numărul 1 G., referitoare la sancționarea cu rezilierea de drept pentru neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 7 alin. (18) din contract. Astfel, contrar criticilor formulate de către recurenții-pârâți D. și Garda Forestieră Timișoara, Înalta Curte reține că, în speță, instanța de fond, în mod corect, în analiza obiectului dedus judecății, în condițiile art. 8 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004 - în vigoare la acel moment - a reținut că acesta vizează critici aduse legalității măsurii de reziliere a contractului nr. x/2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 1 G., în materialitatea sa și că această măsură nu a fost concretizată doar prin emiterea unui act administrativ de sine stătător. Așadar, raportat și la faptul că acesta viza un act bilateral, respectiv contractul de gestiune, iar actul intitulat "Informare" înregistrat sub nr. x din 1403.2013, are natura unei comunicări, iar obiectul conflictului dedus judecății vizează analiza legalității măsurii de reziliere a contractului și nu a unui act administrativ unilateral. Înalta Curte are în vedere și faptul că în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6) și asupra operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. Prin urmare, instanța de contencios administrativ este obligată să stabilească dacă acțiunea privește un act administrativ tipic sau atipic, în sensul legii contenciosului administrativ, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odată cu acesta, sau simple adrese, notificări, etc. cu caracter pur tehnic administrativ, exceptate controlului judecătoresc. Așadar, concluziile judecătorului fondului cu privire la actul intitulat "Informare" se susțin, cu atât mai mult cu cât măsura rezilierii contestată în cauză, nu a avut la bază și nu a fost concretizată doar prin emiterea unui act de sine stătător, iar intimata-reclamantă A. a înțeles să solicite și anularea operațiunilor administrative prealabile luării acestei măsuri, respectiv Raportul nr. x/01.11.2012 emis de Direcția Control în Silvicultură, numai cu privire la măsura 4.1 teza I precum și Avizul acordat prin Nota x/08.02.2013, în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Contrar susținerilor recurenților-pârâți D. și Garda Forestieră Timișoara, concluziile reținute de instanța de fond în motivarea hotărârii nu sunt contradictorii raportat la aspectele învederate de către părțile recurente. Astfel, în ceea ce privește concluziile instanței de fond expuse la pag. 30 alin. (1), (2) și 3 din sentință, se poate observa că aceste concluzii au fost reținute ca stare de fapt, respectiv context în care s-a derulat controlul care a avut ca finalitate măsura de reziliere a contractului. În acest sens, chiar instanța de fond, la alin. (4) pag. 30 din sentință a arătat că, "dincolo de acest context tensionat, curtea observă că măsura de reziliere a contractului poate și trebuie să aibă la bază neîndeplinirea culpabilă a unor obligații contractuale". Or, în speță, în mod corect instanța de fond a reținut că, măsura de reziliere a contractului pentru încălcarea de către intimata-reclamantă a prevederilor art. 7 alin. (18) și 24 din contract este nelegală întrucât incidența prevederilor art. 7 alin. (18) este exclusă în situația în care nu s-a dovedit încălcarea acestei obligații contractuale, iar cu privire la măsurile de actualizare a proprietății funciare a fondului cinegetic și reactualizare a tarifului s-au stabilit termene de realizare iar, executarea obligației, conform celor stabilite, nu mai poate justifica o măsură de reziliere întrucât aceasta nu reprezintă altceva decât o sancțiune pentru neexecutare. Și în ceea ce privește critica recurenților-pârâți D. și Garda Forestieră Timișoara potrivit căreia instanța de fond ar fi interpretat eronat motivele rezilierii, respectiv că în speță nu s-au verificat respectarea obligațiilor gestionarului ce-i revin potrivit art. 7 alin. (18) din contract, Înalta Curte reține că aceasta nu este fondată. Astfel, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, măsura rezilierii s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 16 și art. 18 lit. b) din contractul de gestiune. Potrivit Art-16 "încetarea raporturilor contractuale înainte de termenul prevăzut în contract poate fi solicitată oricând de către gestionar sau poate fi stabilită în condițiile prevăzute de art. 18". Articolul 18 stipulează "rezilierea de drept a contractului din inițiativa administratorului se realizează fără sesizarea instanței și fără punere în întârziere, cu avizul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură în următoarele cazuri: b) gestionarul nu si-a îndeplinit oricare dintre obligațiile contractuale prevăzute la art. 7 alin. (1), (2), (4), (6), (10), (16), (17), (18), (22) și 23". Prin procesul-verbal nr. x/16.10.2012 s-a propus rezilierea contractului pentru încălcarea de către intimata-reclamantă AJVPS Hunedoara a prevederilor art. 7 alin. (18) și 24 din contract, iar avizul a fost acordat pentru reziliere, justificată de neîndeplinirea obligației prevăzută de art. 7 alin. (18) din contract și măsura de reziliere a fost dispusă în conformitate cu prevederile 16 și 18 lit. b) din contract. Așadar, în cauză s-a constat că temeiul rezilierii l-a reprezentat încălcarea prevederilor art. 7 alin. (18) din contract, iar ipoteza avută în vedere de această normă o reprezintă existența unui control privind modul de gestionare a faunei cinegetice or, controlul efectuat care a stat la baza măsurii de reziliere a avut ca obiect lămurirea aspectelor legate de limitele și suprafețele funciare deținute de I. în cadrul fondului cinegetic nr. 1 G. și reevaluarea tarifului. Cum însă ipoteza avută în vedere de art. 7 alin. (18) din contract o reprezintă existența unui control privind modul de gestionare a faunei cinegetice cinegetice, iar un astfel de control nu a fost realizat, în mod corect instanța de fond, în urma analizei actelor și lucrărilor dosarului, a apreciat că măsura de reziliere a contractului este nelegală. Nu în ultimult rând, contrar susținerilor recurentului-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fost Ministerul Apelor și Pădurilor), instanța de fond în mod corect a reținut că Avizul de reziliere acordat prin Nota x/08.02.2013 nu avea niciun temei, aspect care atrage nelegalitatea acestuia. Asta în condițiile în care acesta a fost acordat pentru reziliere justificată de neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 7 alin. (18) din contract, iar cum s-a reținut și în precedent, nu s-a stabilit nici o obligație care să se circumscrie ipotezelor limitativ prevăzute de art. 7 alin. (18) din contract și, ca atare, nu există o neîndeplinire a acesteia și implicit nici temei pentru acordarea unui aviz de reziliere. Înalta Curte, având în vedere că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de către recurenții-pârâți, vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, iar potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu poate primi și nu va mai analiza și celelalte critici formulate de către recurenții-pârâți, deoarece acestea vizează modul de stabilire a situației de fapt de către judecătorul de fond, iar nu o eventuală încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material. 7.2 Cu privire la recursul declarat de către intervenienta H., Înalta Curte constată că, deși recurenta-intervenientă nu face o încadrare în drept a criticilor aduse, acestea se subsumează motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) invocat de recurenta-intervenientă este nefondat. Potrivit art. 425 C. proc. civ.: "(1) Hotărârea va cuprinde: a) partea introductivă, în care se vor face mențiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) și (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de ședință, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanței, numărul dosarului, data, numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, numele și prenumele grefierului, numele și prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum și mențiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere; b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar, soluția dată tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecată acordate". Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în condițiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești. Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în fun