ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4107/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 13.05.2020, reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, prin Garda Forestieră Timișoara, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nelegalitatea rezilierii solicitate de pârât și să anuleze notificarea nr. x/30.04.2020 comunicată la 06.05.2020, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că s-a dispus măsura rezilierii contractelor nr. x/2011 și nr. y/2011 de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice nr. 1 denumit Tincova Maciova și nr. 3 denumit Borlova din județul Caraș-Severin, în baza acordului nr. 140026/31.03.2020 emis de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor necomunicat gestionarului fondurilor cinegetice, pentru neîndeplinirea de către gestionar a obligațiilor contractuale prevăzute de art. 7 alin. (6) din contractul de gestionare și menținerea valabilității contractelor în cauză până la termenul la care au fost încheiate.

La data de 09.06.2020, reclamantul a formulat cerere modificatoare și completatoare a cererii de verificare a legalității rezilierii contractelor nr. x/2011 și nr. y/2011 privind gestionarea faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice nr. 1 Tincova Maciova și nr. 3 Borlova, solicitând și anularea Notei de control nr. x/17.12.2019 și a Acordului nr. 140026/31.03.2020.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1189/13.10.2020, Judecătoria Caransebeș a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, prin Garda Forestieră Timișoara, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința nr. 160/17.02.2021, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în raport de rangul central al autorității emitente Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor.

2.3. Prin sentința nr. 207/21.04.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că în raport cu obiectul principal al litigiului, respectiv anularea notificării de reziliere nr. x/30.04.2020 a contractelor nr. x/2011 și nr. y/2011 privind gestionarea faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice nr. 1 Tincova Maciova și nr. 3 Borlova, emisă de Garda Forestieră Timișoara – autoritate publică teritorială și nu centrală, devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a I din Legea nr. 554/2004, competența materială în fond aparținând tribunalului.

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Litigiul are ca obiect principal anularea notificării de reziliere nr. x/30.04.2020 a contractelor nr. x/2011 și nr. y/2011 privind gestionarea faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice nr. 1 Tincova Maciova și nr. 3 Borlova.

Prin cererea de modificare și completarea a acțiunii înregistrată la dosarul Judecătoriei Caransebeș în data de 09.06.2020, reclamantul a solicitat și anularea Notei de control nr. x/17.12.2019 și a Acordului nr. 140026/31.03.2020 care au stat la baza emiterii notificării de reziliere menționate.

Înalta Curte reține că actul administrativ esențial în rezilierea contractelor de gestionare îl constituie Notificarea nr. x/30.04.2020, emisă de Garda Forestieră Timișoara, prin care s-a comunicat reclamantei rezilierea contractelor în litigiu.

Pentru determinarea instanței de judecată competente material să soluționeze acțiunea sunt relevante dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora " Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale si județene, (...) se soluționează in fond de tribunalele administrativ - fiscale (...)".

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din același act normativ "(...) Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Față de împrejurarea că în cauză reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "Marin Drăcea", instituție publică, a solicitat, în principal, anularea notificării de reziliere nr. x/30.04.2020 emisă de Garda Forestieră Timișoara, autoritate publică teritorială și nu centrală, cu sediul în municipiul Timișoara, jud. Timiș, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin raportare la sediul emitentului actului și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Silvicultură Marin Drăcea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor prin Garda Forestieră Timișoara în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2021.