ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5441/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, anularea răspunsului nr. 4788/ C. proc. pen./10.08.2016 și a avizelor nr. 2640/ C. proc. pen./07.04.2016 și nr. 2820/ C. proc. pen./14.04.2016, precum și a actelor pârâtului prin care s-a efectuat executarea garanției de bună execuție a contractelor, inclusiv adresa nr. x/19.05.2016 și, pe cale de consecință, înlăturarea rezilierii și menținerea contractelor de gestionare nr. x/24.08.2011, nr. y/14.11.2011 și nr. 4/11.01.2011, precum și restituirea sumei de 187.129,39 RON, achitată ca urmare a executării scrisorilor de garanție bancară și punerea în posesie a reclamantei asupra fondurilor cinegetice prin obligarea pârâtei la predarea-primirea fondurilor, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 964 din 06 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor Și Pădurilor.

Împotriva sentinței civile nr. 964 din 06 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În susținerea motivelor de casare invocate, recurenta-reclamantă a formulat, în esență, următoarele critici de nelegalitate:

Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, deși există o dispoziție derogatorie în Legea nr. 554/2004, respectiv art. 16

1

.

Conflictul dintre o normă generală ulterioară și o normă specială anterioară se soluționează în sensul că norma specială se aplică cu prioritate față de norma generală, iar o normă specială nu poate să fie modificată sau abrogată decât în mod expres printr-o normă generală ulterioară. În consecință, art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. nu modifică expres art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

Curtea de apel a aplicat o soluție nereglementată de lege, de respingere a cererii ca inadmisibilă, deși dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, nu menționează această finalitate.

Prima instanță în mod greșit a repus cauza pe rol pentru discutarea excepției inadmisibilității, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 78 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Instanța de fond a ridicat această problemă din etapa cercetării judecătorești, astfel că sunt aplicabile dispozițiile generale cu privire la invocarea excepțiilor din oficiu. De altfel, instanța s-a pronunțat cu privire la această problemă, cel puțin în momentul în care a închis faza cercetării judecătorești și a dat cuvântul pe fond, prin încheierea din data de 27 noiembrie 2017 sau prin cea din 30 octombrie 2017.

Prima instanță a interpretat în mod greșit prevederile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, ca normă de procedură, precum și dispozițiile de drept material aplicabile contractelor de gestionare.

Dispozițiile art. 16

1

din Legea 554/2004 prevăd expres posibilitatea instanței de a introduce în cauză alte persoane. Astfel, instanța trebuia să introducă în cauză persoana cu privire la care considera că trebuie să participe în proces și nu să respingă cererea, indiferent de poziția părților în cauză.

Totodată, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Astfel, în mod greșit instanța de fond a avut în vedere o prevedere legală care nu exista la momentul semnării contractelor de gestionare și nici la momentul emiterii avizelor de reziliere. Instanța a avut in vedere o versiune consolidată a Ordinului nr. 219/2008, iar dispozițiile art. 2 alin. (2) ale ordinului au fost introduse prin Ordinul nr. 1620/2017, începând cu data de 05.02.2018.

Contractul de gestionare este un contract numit, ale cărui clauze sunt reglementate în întregime de art. 6 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 407/2006, coroborat cu prevederile Ordinului Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr. 219/2008 pentru aprobarea modelului-cadru al contractului de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafața fondurilor cinegetice.

În mod greșit instanța de fond a apreciat că structurile teritoriale au inițiativa încheierii contractelor de gestionare. Faptul că la încheierea contractelor de gestionare structurile teritoriale de specialitate (fostele inspectorate silvice, actuale gărzi forestiere) acționează ca mandatari, nu schimbă părțile contractuale și nici atribuțiile persoanelor juridice de drept public, semnatare ale contractului de gestionare.

Prin acțiunea dedusă judecății nu s-a solicitat anularea vreunui act administrativ emis de Garda Forestieră Focșani, iar notificarea transmisă de această instituție cu privire la debitul restant, facturile emise pentru contractele de gestionare ori recomandarea realizată către minister pentru rezilierea contractelor de gestionare, nu reprezintă acte administrative, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004. Garda forestieră are personalitate juridică și nu are atribuții proprii în ceea ce privește încheierea contractelor de gestionare sau încetarea acestora, astfel că nu devine parte contractuală în cauză.

De asemenea, modul în care prima instanță a interpretat dispozițiile art. 78 din C. proc. civ., încalcă dreptul la apărare și este contrar principiului disponibilității.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Ministerul Apelor și Pădurilor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât a arătat, în esență, că actul administrativ esențial în rezilierea contractelor de gestiune îl constituie Notificarea nr. x/15.04.2015 emisă de Garda Forestieră Focșani, și nu avizele de reziliere emise de către autoritatea publică centrală în silvicultură, astfel că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, este legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat.

Examinând cu prioritate, criticile recurentei circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, instanța de control judiciar apreciază că acesta este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, reglementează situația, în materie contencioasă, în care legea nu prevede în mod expres dreptul instanței de a introduce din oficiu terți în proces. În această ipoteză, judecătorul pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a terțului. Prin urmare, părțile inițiale au dreptul să hotărască dacă se vor judeca sau nu în contradictoriu și cu persoana arătată de instanță. Dacă părțile sunt de acord cu introducerea în cauză a terțului, aceasta se va dispune, ca urmare a consimțământului lor, prin încheiere.

În situația în care părțile inițiale nu solicită introducerea în cauză a persoanei indicate de instanță, terțul nu va deveni parte în proces, însă, în măsura în care o atare introducere era necesară, instanța va respinge acțiunea, fără a se pronunța asupra temeiniciei sale. În acest caz, instanța va proceda la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, tocmai pentru considerentul că aceasta trebuia soluționată într-un cadru procesual distinct. Astfel, soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii se impune în situația în care părțile inițiale au calitate procesuală activă sau pasivă, însă este necesară completarea cadrului procesual cu o a treia parte.

Instanța de control judiciar apreciază nefondată critica recurentei-reclamante vizând măsura de repunere a cauzei pe rol, dispusă de instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

În conformitate cu aceste prevederi legale, dacă după închiderea dezbaterilor și reținerea cauzei în pronunțare, cu ocazia deliberării, instanța constată că este necesar a fi introdusă o terță persoană în proces, va repune cauza pe rol, dispunând citarea părților inițiale.

În speță, urmare a solicitării primei instanțe, consemnate prin încheierea din 02 octombrie 2017, reclamanta a depus la dosar note scrise la data de 24 octombrie 2017, în cuprinsul cărora a precizat că nu înțelege să formuleze cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Garda Forestieră Focșani. Totodată, reclamanta a menționat că în situația în care din dosarul administrativ aferent contractelor de gestionare a faunei cinegetice, rezultă că vreunul dintre actele relevante în cauză a fost emis de către Garda Forestieră Focșani, urmează să formuleze acțiunea și în contradictoriu cu acest terț.

Întrucât la momentul depunerii notelor scrise de către reclamantă, dosarul administrativ care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate nu era atașat, fiind depus la dosarul cauzei la data de 30 octombrie 2017, iar ulterior acestui moment, reclamanta nu a înțeles să formuleze precizări cu privire la necesitatea introducerii în cauză a Gărzii Forestiere Focșani, prin încheierea din 28 decembrie 2017, prima instanță a repus cauza pe rol și a acordat termen de judecată la data de 12 februarie 2018, constatând că este necesară lămurirea cadrului procesual și a obiectului acțiunii.

Prin urmare, cu ocazia deliberării, apreciind că se impune repunerea în discuție a chestiunii mai sus enunțate, în temeiul dispozițiilor art. 78 alin. (4) din C. proc. civ., în mod corect instanța de fond a repus cauza pe rol, în vederea discutării necesității formulării acțiunii și în contradictoriu cu Garda Forestieră Focșani.

Înalta Curte nu împărtășește însă opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce privește incidența în cauză a dispozițiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Din modul de redactare a textului art. 78 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., rezultă că introducerea terțului în cauză poate avea loc și în situația în care numai una dintre părți solicită acest lucru, nefiind necesar acordul tuturor părților inițiale. De asemenea, solicitarea de introducere în cauză poate proveni nu numai de la reclamant, dar și de la pârât, astfel că, în temeiul art. 78 alin. (2), pârâtul poate solicita introducerea în cauză a unui terț, la propunerea instanței, caz în care, va opera introducerea terțului în proces.

În speță, prin precizările formulate la termenul de judecată din 27 noiembrie 2017, pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor a solicitat introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Focșani, motivat de faptul că avizele de reziliere a contractelor de gestionare au fost emise de această instituție.

În același sens, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 11 decembrie 2017, pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor a arătat că actul administrativ esențial în rezilierea contractelor de gestionare îl constituie Notificarea nr. x/2015, emisă de Garda Forestieră Focșani, prin care s-a comunicat reclamantei rezilierea contractelor în litigiu.

În contextul evidențiat, se constată că nu toate părțile și-au manifestat refuzul introducerii în cauză a Gărzii Forestiere Focșani, nefiind exprimat un refuz în acest sens și de către pârâtul Ministerul Apelor și Pădurilor. Din contră, așa cum s-a arătat anterior, acest pârât a solicitat introducerea în cauză a Gărzii Forestiere Focșani, cu motivarea că unul dintre actele contestate este emis de instituția respectivă.

În raport de aspectele relevate, Înalta Curte reține că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, fiind nelegală soluția primei instanțe de respingere a acțiunii ca inadmisibile, în temeiul acestor prevederi legale.

Față de argumentele prezentate în cuprinsul prezentei decizii, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicție și pentru asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării cauzei, se va proceda la stabilirea cadrului procesual pasiv al cererii deduse judecății, în raport de precizările formulate de părți cu privire la necesitatea introducerii acțiunii în contradictoriu cu Garda Forestieră Focșani, precum și la stabilirea legii aplicabile contractelor de gestionare în litigiu, în privința acestui ultim aspect urmând a fi analizate susținerile formulate de recurentă în cadrul cererii de recurs.

În raport de soluția de casare prefigurată în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că analiza celorlalte critici formulate în recurs nu se mai impune, aspectele invocate prin acestea urmând a fi examinate cu ocazia rejudecării cauzei de către instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de soluția pronunțată în calea de atac a recursului, nu poate fi primită solicitarea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, soluționarea acestei cereri necesitând dezlegarea pe fond a pretențiilor deduse judecății, cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 964 din data de 06 martie 2018 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2020.