ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3570/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat: - obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.024.134,56 RON pe care o deține fără să aibă un titlu de creanță valabil, actualizată cu indicele de inflație pentru perioada de la data de 24.10.2012 până la data plății efective; - obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu dobânda fiscală în cuantum de 0,04 % pe fiecare zi de întârziere conform art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2002, de la data de 24.10.2012 a efectuării plății ultimei tranșe nedatorată și până la data restituirii sumei; - obligarea pârâtei în temeiul art. 124 alin. (1) indice 1 din O.G. nr. 92/2003 la plata penalităților de întârziere de la data 24.10.2012 până la stingerea obligației de plată a sumei arătate la punctul 1; - plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2418 din 19 iunie 2017, Curtea de Apel București a respins atât cererea de suspendare a judecății cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cât și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 2418 din 19 iunie 2017, pronunțată de instanța de fond, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate de intimată Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cererea de renunțare la judecata recursului Ulterior, prin cererea înregistrată la dosar la data de 7.04.2020, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a învederat că renunță la judecata recursului declarat în cauză, în temeiul art. 406 C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata recursului declarat în cauză, pentru motivele arătate în continuare. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului declarat de reclamantă, a luat act de faptul că la dosarul cauzei a fost depusă de către recurentă o solicitare de renunțare la judecata recursului. Solicitarea de renunțare la judecata recursului a fost comunicată intimatei-pârâte Administrația Fondului pentru Mediu, care nu a depus un punct de vedere cu privire la aceasta până la termenul de judecată fixat la data de 15 iulie 2020. Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ.: "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre." În speță, Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2418 din 19 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.