ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6174/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 februarie 2018, sub nr. x/2016*, prin regulatorul de competență stabilit în favoarea acestei instanțe prin decizia nr. 3140/20.10.2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Ungheni, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 266.103,82 RON, reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, precum și la plata dobânzii legale pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, calculată la data plății.

Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat anularea actelor emise de reclamanta-pârâtă în perioada 2015 - 2016, obligarea reclamantei-pârâte la executarea obligațiilor menționate în Contractul nr. x/N/01.11.2011, prin plata sumei de 733.896,18 RON reprezentând diferență sumă finanțare prevăzută în contractul menționat; precum și la plata unor daune-interese moratorii pentru întârzierea în executarea obligațiilor contractuale, cu raportare la dobânda legală stabilită de lege, pentru daunele cauzate prin întârzierea finanțării.

Prin sentința civilă nr. 5135 din 7 decembrie 2018, Curtea de Apel București:

(i) a admis excepția tardivității, invocată din oficiu;

(ii) a respins cererea reconvențională având ca obiect anularea actelor administrative tipice sau asimilate anterioare datei de 22.12.2015, promovată de pârâta Comuna Ungheni prin primar, ca tardiv formulată;

(iii) a respins în rest cererea reconvențională, ca neîntemeiată;

(iv) a admis cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâta Comuna Ungheni prin primar;

(v) a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 266.103,82 RON, reprezentând finanțare încasată necuvenit, și a dobânzii legale începând cu data de 10.06.2016 până la data plății efective.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs pârâta Comuna Ungheni, solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea de recurs, formulând critici cu privire la soluția de admitere a acțiunii reclamantei și de obligare a sa la plata sumei de 266.103,82 RON, reprezentând finanțare încasată necuvenit, precum și dobânda legală începând cu data de 10.06.2016 până la data plății efective, recurenta-pârâtă a reluat aproape integral apărările expuse prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, susținând, în esență, că instanța de fond în mod greșit a considerat că pârâta nu are un drept potestativ la prelungirea perioadei de execuție a lucrărilor și, de asemenea, a omis că reclamanta a acționat contrar dispozițiilor cuprinse în H.G. nr. 110/2011.

A mai susținut recurenta-pârâtă că nu este în culpă contractuală, întrucât reclamanta nu a notificat-o cu privire la constatarea vreunui caz de culpă din partea sa, deși trebuia, potrivit art. 7.1 din Contract.

Intimata-reclamantă Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimată, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

În conformitate cu prevederile art. 488 din același Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de pârâtă neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, motivele de recurs se limitează la a relua argumentația din întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, fără a se raporta la considerentele sentinței atacate și fără a le combate efectiv.

Simpla nemulțumire a părților cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În condițiile arătate, susținerile recurentei-pârâte nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speță, recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâta Comuna Ungheni prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Comuna Ungheni prin primar împotriva sentinței civile nr. 5135 din 7 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.