ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6073/2021

Ședința publică din data de 6 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 la data de 14.10.2016, reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Județul Suceava în contradictoriu cu pârâtul Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea măsurii de reziliere a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 196/N/10.12.2009, dispusă prin Decizia Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 28.01.2016, anularea în parte a procesului-verbal al ședinței Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 28.01.2016, în ceea ce o privește pe reclamantă, și în consecință anularea măsurilor dispuse prin adresa nr. x/09.02.2016 a Administrației Fondului pentru Mediu și suspendarea măsurii de reziliere a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 196/N/10.12.2009, până la soluționarea acțiunii.

La data de 24.11.2016, pârâta a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea intervenirii rezilierii de drept a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 196/N/10.12.2009 și obligarea reclamantei la plata sumei de 2.607.511,13 RON, din care suma de 2.246.830,34 RON reprezentând valoarea decontată la cererile nr. x și suma de 360.680,79 RON reprezentând dobândă legală, precum și dobândă legală calculată în continuare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1802 din data de 17.05.2017a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de suspendare, ca neîntemeiată, a fost respinsă excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată, au fost respinse excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a semnatarului întâmpinării și al cererii reconvenționale și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării și al cererii reconvenționale, ca neîntemeiate.

A fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta U.A.T. Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu reclamanta U.A.T. Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 6434/12.12.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul declarat de pârâtă a fost respins ca tardiv formulat, recursul formulat de reclamantă a fost admis, casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Prin sentința civilă nr. 201 din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea principală formulată de reclamanta U.A.T. Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

S-a anulat măsura de reziliere a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 196/N/10.12.2009, dispusă prin decizia Comitetului director al Administrației Fondului pentru Mediu, din data de 28.01.2016.

S-a anulat în parte procesul-verbal al ședinței Comitetului director al Administrației Fondului pentru Mediu, din data de 28.01.2016, respectiv măsurile comunicate prin adresa AFM nr. x/09.02.2016.

În temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, s-a suspendat executarea măsurii de reziliere a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 196/N/10.12.2009, dispusă prin decizia Comitetului director al Administrației Fondului pentru Mediu, din data de 28.01.2016, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 asupra soluției de suspendare a executării actului administrativ și asupra soluției de anulare a formulat recursuri recurentul - pârât Administrația Fondului pentru Mediu.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Ambele recursuri declarate de recurenta-pârâtă sunt întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material în ceea ce privește soluția de admitere a cererii de suspendare formulată în baza art. 15 din legea nr. 554/2004 și soluția de fond de admitere a acțiunii formulate de intimata-reclamantă.

Recursul formulat având ca obiect cererea de suspendare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. vizează interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de norma legală pentru admiterea cererii de suspendare.

În opinia recurentei-pârâte în mod nelegal prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. "s" din același act normativ în condițiile în care în cauză nu erau îndeplinite condițiile existenței unor cazuri bine justificate privind legalitatea actelor contestate și condiția prevenirii unei pagube iminente pentru reclamanta-intimată.

Recursul declarat în ceea ce privește soluția dispusă pe fond de admitere a acțiunii și de anulare ca nelegale a actelor contestate vizează interpretarea dispozițiilor legale referitoare la obligativitatea clauzelor contractuale între părți în raport de care s-a constatat neîndeplinirea de către reclamanta-intimată a unor obligații contractuale asumate prin contractul de finanțare nerambursabilă nr. 196/N/10.12.2019.

Se invocă faptul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile prevederilor contractuale și a dispozițiilor Ordinului nr. 1090/2009. Aceasta deoarece deși a contestat neîndeplinirea de către reclamanta-intimată a unor obligații rezultând din contractul de finanțare - de realizare în integralitate a lucrărilor de împădurire, instanța a constatat culpa autorității recurente în soluționarea cererilor de tragere nr. x/29.06.2012 și nr. 7/1 octombrie 2012 și în consecință neîndeplinirea de către recurenta-pârâtă a obligației stabilită de art. 43 din contract.

Se invocă faptul că prima instanță nu a ținut cont de dispozițiile art. 5 lit. h) din Ordinul nr. 1090/2009 în condițiile în care o adresă având anexată o cerere de tragere nu poate fi considerată completă la plată.

Se invocă faptul că în mod nelegal prima instanță a constatat culpa autorității pârâte în condițiile în care nu au fost analizate cauzele obiective pentru care nu au fost admise la plata cererilor de tragere formulate de reclamantă. Iar acest fapt s-a datorat nerespectări obligațiilor contractuale pe durata de implementare a proiectului de către reclamantă inclusiv perioada de prelungire. Aceasta în condițiile în care atât pentru anul 2014 cât și pentru anul 2015 s-a constatat de către recurenta-pârâtă a neefectuării niciunei lucrări aferente proiectului de reîmpădurire de către reclamantă în urma sistării lucrărilor de către executant.

Se invocă greșita aplicare în cauză a dispozițiilor H.G. nr. 273/1994.

Se solicită admiterea recursurilor casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii cererii de suspendare și a acțiunii reclamantei ca nefondată.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare față de recursul având ca obiect acțiunea de fond prin care a invocat în principal excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Motivat în ședința publică din 2. XI.2021 Curtea a respins excepția nulității recursului.

Analizând recursurile declarate în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 ct. 8 C. proc. civ. hotărârea recurată atât în ceea ce privește cererea de suspendare cât și acțiunea de anulare fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor normelor de drept material incidente.

Recursul având ca obiect suspendarea solicitată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 este nefondat în cauză fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 a fost corect analizată de prima instanță și corect apreciată a fi îndeplinită în raport de soluția de admitere a acțiunii și de constatare a nelegalității actelor contestate și consecința anulării lor.

Condiția existenței eminentei producerii unei pagube în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "s" din Legea nr. 554/2004 a fost considerată îndeplinită în raport de obiectul actelor contestate și de efectul patrimonial al executării lor față de reclamanta-intimată.

Recursul având ca obiect soluția de admitere a acțiunii principale și de anulare a actelor contestate, respectiv a măsurii de reziliere a contractului de finanțare și a măsurilor comunicate prin adresa din 9.02.2016 este nefondat, în cauză prima instanță intreprinzând și aplicând corect dispozițiile legale aplicabile contractului de finanțare în raport de obligațiile reciproce ale ambelor părți.

În opinia Curții prima instanță în această analiză efectuată cu ocazia rejudecării a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 430 alin. 1 și (2) C. proc. civ. art. 431 C. proc. civ. în ceea ce privește efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al sentinței civile nr. 1802/17.05.2017 prin care a fost soluționată cauza în primul ciclu procesual .

Curtea constată că prima instanță a reținut corect puterea de lucru judecat a acestei sentințe prin care cererea reconvențională formulată de recurenta-pârâtă a fost respinsă definitiv. Aceasta în condițiile în care recursul declarat de autoritate pe acest aspect a fost respins prin decizia de casare ca tardiv formulat.

Prin cererea reconvențională pârâtul-reclamant A.F.M. a solicitat constatarea rezilierii de drept a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 196/N/10.12.2009 și pe cale de consecință, obligarea Beneficiarului la restituirea sumei de 2.607.511,13 RON compusă din: 2.246.830,34 RON valoarea de recuperat decontată la cererile de tragere 1, 2, 3, 4 și 5 și suma de 360.680,79 RON - valoarea aferentă dobânzii legale, cerere care a fost respinsă, cele dezlegate în primul ciclu procesual intrând în puterea lucrului judecat ca urmare a respingerii recursului pârâtului.

Prin urmare, sentința nr. 1802/17.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel București în primul ciclu procesual are putere de lucru judecat sub aspectul stabilirii în considerente și dispozitiv, în soluționarea cererii reconvenționale, a nedecontării de către A.F.M. a cererilor de tragere nr. x din 29.06.2012 și nr. 7 din 01.10.2012, a inexistenței unei culpe a reclamantului UAT Județul Suceava, și pe cale de consecință, a netemeiniciei cererii reconvenționale vizând constatarea rezilierii contractului de finanțare nerambursabilă menționat.

Conform dispozițiilor ari 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Potrivit art. 431 C. proc. civ.:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, respectiv modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Astfel, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Astfel toate aspectele de fapt care vizează în fapt motivele pentru care autoritatea recurentă nu a soluționat cererile de tragere nr. x/29.06.2012 și nr. 7 din 1 octombrie 2012 care vizează cererea reconvențională nu mai pot fi analizate în raport de dispozițiile art. 431 C. proc. civ. fiind analizate prin sentința nr. 1802/17.05.2017 cu ocazia soluționării cererii reconvențională.

În ceea ce privește susținerea din recurs în sensul aplicării greșite a prevederilor contractuale și a dispozițiilor Ordinului nr. 1090/2019, Curtea o apreciază ca nefondată prima instanță interpretând și aplicând corect normele materiale incidente.

Prima instanță a interpretat și aplicat corect clauzele contractuale plecând de la incidența în cauză a dispozițiilor art. 1021 din vechiul C. civ. și plecând de la premisa, că pentru a se putea constata sau solicita rezilierea contratului de finanțare este necesar să existe o neîndeplinire culpabilă a unei obligații contractuale de către reclamanta-intimată și respectiv o executare de bună credință din partea titularului cererii de reziliere a propriilor obligații rezultate din contractul de finanțare.

Iar în condițiile constatării unei interdependențe între obligații în mod corect prima instanță a analizat strict legalitatea deciziei de reziliere a contractului pentru motivele invocate de recurenta-pârâtă raportat la justificările oferite de reclamantă.

Sub acest aspect prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 72 din Contractul de finanțare din 10.12.2009 și a constatat că nu există o neexecutare culpabilă din partea reclamantei în calitate de beneficiar a unei obligații prevăzute de art. 53 lit. q) din contract.

În mod corect prima instanță a constatat nesoluționarea de către recurenta-pârâtă a celor două cererii de tragere și a obligației de finanțare a proiectului obligație asumată prin art. 5.2 lit. a) din contract.

Prima instanță a analizat corect incidența dispozițiilor Ordinului nr. 1090/2009, referirea la H.G. nr. 273/1994 fiind un argument în plus, dar nu temeiul pentru care acțiunea principală a fost apreciată ca întemeiată și admisă ca atare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge ambele recursuri ca nefondate menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 201 din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2021.