ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6520/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 04.01.2017, sub nr. x/2017, reclamantul U.A.T. Județul Suceava, prin Consiliul Județean Suceava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, anularea măsurii de reziliere a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/31.05.2011, dispusă prin Decizia Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 09.09.2016, act administrativ de autoritate necomunicat U.A.T. - Județul Suceava; anularea în parte a procesului-verbal al ședinței Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 09.09.2016, numai în ceea ce privește Județul Suceava, în situația constatării de către instanța de judecată a existenței acestuia, și pe cale de consecință a măsurilor comunicate prin adresa AFM nr. x/07.10.2016; suspendarea măsurii de reziliere a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/31.05.2011, dispusă prin Decizia Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 09.09.2016, până la soluționarea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 2796 din 3 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.

A fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul U.A.T. Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

A fost anulat în parte procesul-verbal al ședinței Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 09.09.2016, respectiv în ceea ce privește măsurile dispuse cu privire la reclamantul Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava.

S-a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse prin procesul-verbal al ședinței Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 09.09.2016 cu privire la reclamantul Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantului.

A fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 2796 din 3 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii reconvenționale.

În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat documentul de reziliere ca fiind nemotivat, procesul-verbal încheiat la 09.09.2016 reprezentând manifestarea de voință a comitetului director al AFM în sensul rezilierii contractului de finanțare și a recuperării sumelor plătite în baza acestuia, urmare a propunerii Direcției Implementare Proiecte din 26.08.2016 privind rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/31.05.2011, anexă la procesul-verbal și care cuprinde motivele propunerii de reziliere.

În ceea ce privește cererea de suspendare, a solicitat respingerea acesteia, arătând că motivele de nelegalitate invocate de intimată nu nasc îndoieli serioase, care apar cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, ci presupun o analiză aprofundată a raporturilor contractuale dintre părți.

Intimatul-pârât UAT Județul Suceava, prin Consiliul Județean Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, excepția lipsei calității procesuale de exercițiu a semnatarului cererii de recurs, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a AFM a semnatarului cererii de recurs, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, recursul formulat de recurenta Administrația Fondului pentru Mediu nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 2796 din 3 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 2796 din 3 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 decembrie 2020.