Decizia nr. 6434/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1802/2017 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu anularea măsurii de reziliere a contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/10.12.2009, dispusă prin Decizia Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 28.01.2016, anularea în parte a procesului-verbal al ședinței Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 28.01.2016, în ceea ce o privește pe reclamantă, anularea măsurilor dispuse prin adresa nr. x/09.02.2016 a Administrației Fondului pentru Mediu, precum și suspendarea executării măsurii de reziliere a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/10.12.2009, până la soluționarea acțiunii.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1802 din 17 mai 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate cererea de suspendare și excepția de nelegalitate, a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a semnatarului întâmpinării și al cererii reconvenționale și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării și al cererii reconvenționale, ca neîntemeiate, a respins cererea principală formulată de reclamanta U.A.T. Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu ca neîntemeiată, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu reclamanta U.A.T. Județul Suceava, prin Consiliul Județean Suceava, ca neîntemeiată.

Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava, prin Consiliul Județean Suceava cât și pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ambele criticând-o pentru nelegalitate. Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava, prin Consiliul Județean Suceava, a invocat cazurile de casare reglementate de dispozițiile art. 6 și 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea capetelor 1 și 3 de cerere, respectiv anularea măsurii de reziliere a contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/10.12.2009, dispusă prin Decizia Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 28.01.2016 și suspendarea executării acestei măsuri de reziliere. O primă critică vizează modalitatea de soluționare a excepției ridicate în susținerea primului capăt de cerere, anume excepția inexistenței actului administrativ de autoritate prin care AFM a dispus măsura de reziliere a contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/10.12.2009 și recuperarea sumelor finanțate, cu dobânzi. Deși reține că nu s-a făcut dovada că la data de 28.01.2014, comitetul director al pârâtei ar fi emis o decizie (un act administrativ în sensul de instrumentum probationis) prin care să dispună rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă între părți, instanța de fond respinge excepția invocată concluzionând că manifestarea de voință a autorității publice centrale s-a realizat prin încheierea unui proces-verbal, cu încălcarea vădită a unor norme legale ce reglementează o serie de atribuții . Apreciază recurenta că, raționamentul juridic expus în considerentele sentinței recurate cuprinde atât motive contradictorii, cât și aprecierea eronată a textelor legale indicate. Recurenta critică și soluția pronunțată cu privire la cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind că aceasta este nelegală. Arată recurenta că aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative, a dimensiunii formale a actului administrativ ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării. Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. arătând că sentința instanței de fond a fost dată în parte cu aplicarea greșită a normelor de drept material, prin analizarea și interpretarea incorectă a clauzelor contractuale înscrise în art. 4.3 respectiv 5.2 și 5.3 coroborate cu dispozițiile Ghidului de finanțare cuprinse în art. 28 alin. (14) și dispozițiile referitoare la criteriile de eligibilitate. O primă critică adusă hotărârii de recurenta-pârâtă este aceea că instanța de fond, în motivare, nu ține cont de faptul că beneficiarul fondului UAT Suceava, pe întreg parcursul anului 2013 nu a efectuat nicio lucrare aferentă acestui an. Proiectul al cărui beneficiar este Consiliul Județean Suceava a devenit neeligibil din cauza nerespectării criteriului de eligibilitate privind realizarea în maximum 60 de luni și nu au fost respectate clauzele contractuale și termenele de finalizare a investițiilor asumate prin contractul de finanțare.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la data de 5.07.2017, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu ca nefondat. Prealabil, invocă excepțiile nulității recursului, lipsei capacității procesuale de exercițiu a semnatarului memoriului de recurs în lumina prevederilor art. 57 C. proc. civ., precum și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al AFM, a semnatarului memoriului de recurs. Totodată invocă excepția tardivității recursului formulat împotriva Sentinței nr. 1802/17.05.2017 a Curții de Apel București. Pe fondul cauzei, apreciază că în mod temeinic Curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale și contractuale pentru susținerea cererii reconvenționale a pârâtei AFP, raportat la probatoriul administrat, susținerile părților și prevederile legale incidente. Instanța de fond a analizat temeinic prevederile contractului de finanțare nr. x/10.12.2009 raportat la situația de fapt, constând în "neîndeplinirea obligației de finalizare a contractului de realizare a lucrărilor de împădurire nu este imputabilă reclamantului", în condițiile în care cererile de tragere nr. x și 7 "nu au fost decontate de către pârâtă nici în termenul de 15 zile de la data depunerii dosarului de decontare, stabilit de art. 4.3 din contractul de finanțare, nici până în prezent". De asemenea, toate criticile invocate de recurenta-pârâtă AFM privind soluția instanței de fond sunt în realitate o reluare trunchiată a unor corespondențe și situații care nu aduc elemente de noutate față de situația de fapt ce a fost reținută. La termenul din data de 12.12.2019 instanța a admis excepția tardivității recursului autorității pârâte Administrația Fondului pentru Mediu, reținând că în raport de data depunerii recursului la poștă - 2.08.2017 (conform mențiunii de pe plicul aflat la dosar) acesta a fost declarat cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 12.07.2017. În raport de această soluție, nu se mai impune examinarea celorlalte excepții invocate de recurenta-reclamantă în privința recursului declarat de Administrația Fondului pentru Mediu. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11.09.2017 intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea recursului declarat de UAT Suceava, ca nefondat și menținerea sentinței recurate. Critica adusă sentinței recurate în raport de soluția pronunțată cu privire la cererea de suspendare este tardiv formulată, termenul de declarare a recursului fiind depășit. Susține intimata că, în ansamblu, privitor la problematica supusă judecății, instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt având în vedere materialul probator administrat în cauză și nu a realizat o încadrare juridică adecvată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a apărărilor din întâmpinare Înalta Curte reține următoarele: Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia Comitetului Director al AF Mediu din data de 28.01.2016 prin care s-a dispus rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/10.12.2009, precum și măsurile dispuse prin adresa nr. x/9.02.2016 a Administrației Fondului pentru Mediu. Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava, în calitate de beneficiar, și pârâta Administrația Fondului pentru Mediu (A.F.M.), în calitate de finanțator, au încheiat contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/N/10.12.2009, privind acordarea unei finanțări nerambursabile în valoare de 4.408.957,58 RON pentru implementarea, în cinci comune din județul Suceava, a proiectelor de împădurire a terenurilor agricole degradate constituite în perimetre de ameliorare, proiecte prevăzute în lista obiectivelor de investiții stabilită prin anexa 1 la contract . Prin art. 3 din contract s-a prevăzut că acesta își va înceta valabilitatea în termen de 30 de zile de la data înregistrării la pârâtă a ultimului raport de finalizare, iar durata de execuție a unui proiect va fi de maximum 60 de luni (5 ani), în funcție de complexitatea acestuia, începând cu data semnării contractului. Prin art. 6.3 din contract a fost prevăzut dreptul finanțatorului de a sista definitiv și de a rezilia în mod unilateral convenția cu recuperarea sumelor virate către beneficiar, în ipoteza neînlăturării, de către beneficiar, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, a deficiențelor constatate de către finanțator. În executarea contractului de finanțate, pârâta a decontat reclamantei primele cinci cereri de tragere, în valoare totală de 2.246.830,34 RON. Cererea de tragere nr. x/29.06.2012, formulată pentru suma de 618.975,25 RON, și cererea de tragere nr. x/01.10.2012, formulată pentru suma de 231.577,67 RON, nu au fost decontate de către pârâtă. Prin decizia din data de 30.04.2013 a Comitetului Director al A.F.M., depunerea și decontarea cererilor de trage aferente tuturor contractelor aflate în derulare, în perioada mai - decembrie 2013, a fost suspendată. Ca urmare a acestei perioade în care proiectele au fost suspendate, durata de implementare a contractului a fost prelungită cu 8 luni, până la data de 10.08.2015. În ședința din data de 28.01.2016 a Comitetului Director al A.F.M. s-a decis rezilierea contractului de finanțare și recuperarea sumelor finanțate cu dobânzi. Prin Adresa nr. x/09.02.2016, pârâta a comunicat reclamantei decizia comitetului director de reziliere a contractului de finanțare nerambursabilă. Prin cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat constatarea intervenirii rezilierii de drept a contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/10.12.2009 și obligarea reclamantei la plata sumei de 2.607.511,13 RON reprezentând valoarea decontată aferentă cererilor 1 - 5, a sumei de 360.680,79 RON reprezentând dobândă legală și a dobânzii legale calculate în continuare, până la data plății efective a debitului principal. Judecătorul fondului a respins atât cererea de chemare în judecată cât și cererea reconvențională, ca neîntemeiate, reținând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a finaliza investiția asumată, lucrările de împădurire nefiind executate în totalitate, astfel că finalizarea acestora nu putea fi realizată în perioada contractuală de 60 de luni de la data semnării contractului + 8 luni (mai - decembrie 2013). Însă reține instanța de fond că neîndeplinirea obligației de finalizare a contractului, de realizare integrală a lucrărilor de împădurire, nu este însă imputabilă reclamantei, în condițiile în care cererile de tragere: nr. x/29.06.2012, formulată pentru suma de 618.975,25 RON și nr. 7/01.10.2012 pentru suma de 231.577,67 RON nu au fost decontate de către pârâtă nici în termen de 15 zile de la data depunerii dosarului de decontare, stabilit de art. 4.3 din contractul de finanțare, nici până în prezent. Soluția nu este împărtășită de instanța de control judiciar, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "când hotărârea atacată (...) cuprinde motive contradictorii (...)". Potrivit dispozițiilor art. 7.2 lit. a) din contractul pentru finanțarea nerambursabilă nr. x/N/10.12.2009, încetarea prin reziliere a contractului, la inițiativa AFM are loc în situația în care beneficiarul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract. În derularea contractului pentru finanțare nerambursabilă nr. x/N/10.12.2009 au fost depuse și plătite cinci cereri de tragere în valoare totală de 2.246.830,34 RON, valoarea rămasă de decontat fiind de 1.786.047,99 RON. Au fost depuse și nedecontate două cereri de tragere, respectiv din data de 2.07.2012 și din data de 3.10.2012. La data de 2.07.2012 beneficiarul a depus cererea de tragere nr. x, iar vizita de control s-a efectuat la 6.07.2012. Conform adresei Consiliului Județean Suceava nr. 19731/3.09.2015 înregistrată la AFM, perioada estimată pentru atingerea stării de masiv pentru perimetrele 1 Humărie, 2 Bălătoaia (u.a. 96A și U.A. 96B), Dealul Hondrului, 4 Cajvana este anul 2020. Prin adresa nr. x/9.02.2016 pârâta a comunicat reclamantei faptul că în ședința Comitetului Director din data de 28.01.2016 s-a decis rezilierea contractului de finanțare și recuperarea cu dobânzi a sumelor finanțate, indicându-se prevederile contractuale avute în vedere la luarea deciziei (art. 3.2, art. 5.3 lit. c) și lit. q), art. 6.1, art. 6.3, art. 7.2 lit. a) și art. 7.3 din contractul de finanțare) și cazul de culpă imputat (nerespectarea termenelor de finalizare a investițiilor asumate prin contractul de finanțare, lucrările de împădurire nefiind executate în totalitate în perioada contractuală de 60 de luni, fapt care reiese din împrejurarea că în anul 2012 reușita regenerărilor a fost de 72,30%, precum și faptul că nu a fost prezentat controlul anual al regenerărilor în anul 2014). Deși a respins cererea de anulare a Deciziei Comitetului Director din data de 28.01.2016 și a măsurilor dispuse prin adresa AFM nr. x/9.02.2016, menținând în consecință respectivele acte care dispuneau rezilierea contractului de finanțare din inițiativa AFM și recuperarea sumelor finanțate, cu dobânzile aferente, motivat de faptul că beneficiarul nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a finaliza investiția asumată, judecătorul fondului respinge cererea reconvențională prin care s-a solicitat constatarea intervenirii rezilierii de drept a contractului. Astfel, pe de o parte sunt menținute actele administrative atacate prin care s-a comunicat reclamantei decizia comitetului director de reziliere a contractului de finanțare, prin respingerea cererii de chemare în judecată, reținându-se că o astfel de măsură intră în atribuțiile acestuia potrivit art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005, iar pe de altă parte constată că nu sunt întrunite condițiile pentru a fi constatată rezilierea de drept a contractului de finanțare. Concluzionând, Înalta Curte reține că prima instanță a soluționat cauza fără a analiza toate probele administrate, situația de fapt nefiind pe deplin stabilită, iar cuprinsul hotărârii recurate conține motive contradictorii. Așa fiind, recurentei-reclamante i-a fost cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 497 C. proc. civ. Astfel cum s-a consemnat în partea introductivă a prezentei hotărâri, Înalta Curte a admis excepția tardivității recursului invocată de recurenta-reclamantă și a respins recursul autorității pârâte Administrația Fondului pentru Mediu ca tardiv formulat, astfel încât motivele de nelegalitate formulate de aceasta nu vor mai fi redate și analizate de instanța de control judiciar.