ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5173/2019

Ședința publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 02 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău - Consiliul Județean Buzău, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea Deciziei Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu, din data de 28.01.2016; să se constate încetarea contractului de finanțare, potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din contract; suspendarea executării Deciziei Comitetului Director din data de 28.01.2016, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 256 din 02 noiembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Buzău - Consiliul Județean Buzău, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și a dispus următoarele: a anulat Decizia Comitetului Director al AFM din data de 28.01.2016, prin care s-a decis rezilierea contractului de finanțare și recuperarea sumelor decontate cu dobânzi, în conformitate cu art. 7.3 din Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 195/N/10.12.2009;a constatat încetarea Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 195/N/10.12.2009, potrivit art. 7.1 lit. a) din contractul sus menționat; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

Împotriva sentinței civile nr. 256 din 02 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând casarea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată și admiterea cererii reconvenționale, fără a indica vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a reluat susținerile formulate prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de fond, prezentând situația de fapt ce a condus la emiterea Deciziei Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu, din data de 28.01.2016, prin care s-a decis rezilierea Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 195/N/10.12.2009 și recuperarea sumelor decontate cu dobânzi, potrivit art. 7.3 din contractul de finanțare.

Recurenta-pârâtă a mai solicitat respingerea cererii de suspendare a executării deciziei Comitetului Director din data de 28.01.2016, susținând că intimata-reclamantă nu a probat cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Buzău a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, arătând că nu au fost indicate motivele de nelegalitate ce impun casarea sentintei atacate.

Pe fondul recursului, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând argumentele pentru care a apreciat că este neîntemeiată decizia de reziliere a contractului de finanțare.

II. Soluția instanței de recurs

Prealabil prezentei analize, instanța de control judiciar constată că, potrivit mențiunilor cuprinse în cererea de recurs, este învestită numai cu recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 256 din 02 noiembrie 2016, a Curții de Apel Ploiești, iar nu și cu recursul împotriva încheierii din 18 august 2016, pronunțate de aceeași instanță, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Deciziei Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu, din data de 28.01.2016.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, stabilește următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de pârâtă neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, în partea introductivă a cererii de recurs, pârâta s-a rezumat la a considera că instanța de fond s-a aflat într-o gravă eroare de interpretare a clauzelor cuprinse în Contractul de finanțare nerambursabilă nr. 195/N/10.12.2009, iar în continuare, a preluat integral susținerile din cuprinsul întâmpinării și ale cererii reconvenționale, depuse la dosarul primei instanțe, fără a se raporta la considerentele sentinței atacate și fără a le combate efectiv.

În condițiile arătate, susținerile recurentei-pârâte nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.

Întrucât, în speță, recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va anula recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ- Teritorială Județul Buzău - Consiliul Județean Buzău.

Anulează recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 256 din 2 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2019.