ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4867/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Botoșani, să se constate rezilierea de drept a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 702/N/02.09.2010 și obligarea pârâtului la plata sumei de 319.052,31 RON, din care 296.897,35 RON reprezintă valoare finanțată, 22.154,96 RON valoare aferentă dobânzii legale calculate până la data de 27.05.2016, sumă la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, calculată la nivelul ratei dobânzii Băncii Naționale a României, până la data plății.

Prin sentința civilă nr. 1027/17.02.2016, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1530 din 9 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Botoșani, astfel cum a fost precizată; a dispus rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă nr. 702/N/02.09.2010 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.320,74 RON cu titlu de dobândă legală, aferentă perioadei 27.05.2015-14.12.2015.

Împotriva sentinței civile nr. 1530 din 9 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Municipiul Botoșani, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât susține că sentința recurată este nelegală și în contradicție cu normele de drept aplicabile prezentei spețe.

În esență, recurentul-pârât critică asimilarea valorii punctajului ce trebuia obținut în vederea obținerii finanțării cu valoarea lucrărilor efectiv executate și transmise spre decontare și precizează că a respectat prevederile art. 5 din contract, chiar dacă finanțarea a avut un caracter discontinuu, lucrările fiind executate la timp și achitate, iar cererile de plată decontate cu întârziere.

Intimata-reclamantă Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, invocată de către instanță din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă ca temei de drept al cererii sale de recurs.

De altfel, criticile recurentei nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înșiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei și expunerea unor prevederi din contractul de finanțare, ce nu pot face obiectul unei cereri de recurs în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate. Mai mult, nici sintagma "sentința recurată este nelegală și în contradicție cu normele de drept aplicabile prezentei spețe" nu reprezintă o critică de nelegalitate câtă vreme recurentul nu a indicat în mod expres care sunt normele de drept material pe care le apreciază a fi fost încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță și nici nu a motivat în concret această apreciere a sa.

Astfel, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Municipiul Botoșani, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în fața instanței de fond, de la 94-95 din dosarul Tribunalului București, astfel că aspectele invocate au făcut obiectul analizei instanței de fond, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate, apt să conducă la casarea hotărârii recurate. Or, această nergularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Municipiul Botoșani împotriva sentinței civile nr. 1530 din 9 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Municipiul Botoșani împotriva sentinței civile nr. 1530 din 9 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.