ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2046/2023

Ședința publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a chemat în judecată pe pârâta Comuna Cernești, ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună constatarea, în conformitate cu prevederile art. 8.2 lit. c), a) faptului că a intervenit rezilierii unilaterale a Contractului de finanțare nerambursabilă nr. 275/N/03.06.2011 încheiat cu pârâta și să dispuneți obligarea acesteia la plata sumei de 588.532,28 RON, ce va fi reactualizată conform legislației fiscale aplicabile creanțelor bugetare până la data recuperării efective.

Prin sentința civilă nr. 356/2020 din 2 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată; a admis acțiunea privind pe reclamanta ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în contradictoriu cu pârâta COMUNA CERNESTI; a constatat că a intervenit rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/03.06.2011; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 588.532,28 RON, formată din: 530.000 RON valoare de recuperate decontată și 58.532,28 RON dobânda legală, sumă care va fi actualizată conform legislației fiscale aplicabile creanțelor bugetare de la data plății până la data restituirii efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Cernești, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta - pârâtă a susținut că în mod greșit a apreciat instanța de fond că acțiunea formulată de reclamanta AFM justifică un interes. Astfel, în mod greșit a aplicat instanța de fond dispozițiile art. 1270 alin. (1) C. civ., având în vedere dispozițiile art. 7.3 din Contract, în care părțile stabilesc posibilitatea AFM de a dispune rezilierea contractului "fără punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă", aspect care are semnificația unui pact comisoriu de grad IV.

De asemenea, a susținut că în condițiile în care între părți a existat și dosarul nr. x/2017, prin care s-a dat o dezlegare cu privire la rezilierea contractului și la restituirea sumelor, apare ca absolut lipsită de interes promovarea acțiunii de față, atât față de această dezlegare cât și față de dispozițiile contractuale - art. 7 și 8, acțiunea de față.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2023, Înalta Curte a constatat inadmisibilitatea motivelor de recurs de ordine publică invocate de recurenta-pârâtă, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., și, în subsidiar, tardivitatea acestora ca o completare a cererii inițiale de recurs, formulate de parte, motive ce fuseseră depuse la termenul din data de 27 septembrie 2022.

Totodată, a dispus amânarea cauzei în vederea acordării posibilității intimatei-reclamante Administrația Fondului pentru Mediu să ia cunoștință și să formuleze, în scris, un punct de vedere cu privire la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cernești.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, probele administrate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Cernești este fondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea, în conformitate cu prevederile art. 8.2 lit. c), intervenției rezilierii contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/03.06.2011 și obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Cernești la plata sumei de 588.532,28 RON, reactualizată conform legislației fiscale.

Instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a demersului procesual, pe care, însă, prin sentința recurată a respins-o, apreciind că, în speță, nu este exclusă intervenția instanței.

Astfel, judecând cauza, a admis acțiunea reclamantei și a constatat că a intervenit rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/03.06.2011, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 588.532,28 RON, sumă care va fi actualizată conform legislației fiscale aplicabile creanțelor bugetare de la data plății până la data restituirii efective.

Înalta Curte apreciază că soluția dată de judecătorul fondului excepției lipsei de interes a acțiunii este greșită.

Amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat pe care urmărește a-l obține o persoană prin inițierea/continuarea unui demers judiciar, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual (art. 33 C. proc. civ.), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, iar acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea/continuarea acțiunii, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii sale, iar, în măsura în care promovarea unei acțiuni nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, sub aspectul stării de fapt necontestate în cauză de litiganți, că:

- prin Adresa nr. x/19.11.2015, înregistrată la A.F.M. cu nr. x/19.11.2015, Comuna Cernești a solicitat suspendarea contractului de finanțare, motivând că executantul lucrărilor nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile contractuale;

- prin Adresa nr. x/19.11.2015, Comuna Cernești a solicitat prelungirea contractului până la data de 31.12.2016 și depunerea cererilor de tragere nr. x la data de 30.10.2016 și nr. 4 la data de 13.11.2016, motivat de faptul că se află în litigiu cu executantul A. S.R.L.;

- în ședința Comitetului Director al A.F.M. din data de 23.12.2015 nu s-a aprobat prelungirea duratei contractului, iar prin Adresa A.F.M. nr. x/29.12.2015 s-a solicitat ca, până la data de 31.12.2015, să se depună ultima cerere de tragere însoțită de documentele justificative;

- în data de 03.06.2016, în ședința Consiliului Director al AFM s-a decis sistarea definitivă și rezilierea unilaterală a contractului și recuperarea sumelor virate către Beneficiar;

- în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, UAT Cernești a formulat plângere prealabilă împotriva deciziei de reziliere unilaterală cu recuperarea sumelor virate, care a fost soluționată în ședința Comitetului Director din data de 25.08.2016, în sensul respingerii plângerii;

- potrivit art. 7 alin. (3) din Contractul de finanțare "A.F.M. va notifica beneficiarul în maximum 5 zile de la constatarea unui caz de culpă și, în cazul în care deficiențele menționate în notificare nu sunt înlăturate în maximum 30 de zile de la data notificării, A.F.M. are dreptul să ia următoarele măsuri, fără punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă:

a) sistarea temporară a utilizării finanțării, până la remedierea cauzelor care au dus la sistare;

b) sistarea definitivă și rezilierea unilaterală a contractului, cu respectarea sumelor virate către beneficiar, în condițiile Codului de procedură fiscală."

- potrivit art. 8 alin. (3) din contract "Rezilierea contractului de finanțare din culpa beneficiarului are drept consecință restituirea, în termenul precizat în notificare/înștiințarea de plată, de către beneficiar a finanțării primite, sub forma plății de daune-interese în cuantum egal cu suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, la care se adaugă dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a B.N.R. calculată la data plății".

În speță, situația dedusă judecății a fost lămurită în cadrul dosarului nr. x/2017, în care UAT Comuna Cernești, în calitate de reclamantă a solicitat anularea adresei nr. x/29.09.2016 reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă și anularea procesului-verbal din data de 25.08.2016 prin care Comitetul Director a decis sistarea definitivă și rezilierea unilaterală a contractului de finanțare precum și a notificării nr. x/05.07.2016 cu consecința repunerii în termenul pentru depunerea ultimei cereri de tragere a finanțării.

Prin sentința civilă nr. 2671/12.10.2017, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantei UAT Cernești, stabilind că: neexecutarea obligațiilor UAT Cernești nu se datorează unui caz fortuit; executarea în proporție de 95% a obligațiilor contractuale de către UAT Cernești nu constituie un element care să împiedice rezilierea contractului, în raport de art. 7 și 8 din contract; AFM a respectat dispozițiile art. 9.6 și 9.7 din contract; stabilirea de către AFM a obligației de restituire a sumelor achitate în temeiul contractului este justificată și nu este aplicabil principiul proporționalității.

Această sentință a rămas definitivă prin Decizia nr. 662/06.02.2020 pronunțată de ÎCCJ.

În condițiile în care în dosarul nr. x/2017 s-a dat o dezlegare cu privire la rezilierea contractului și la restituirea sumelor, instanța de control judiciar apreciază că intimata-reclamantă nu justifică interes în formularea prezentei acțiuni în contencios administrativ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond se impune a fi reformată, în sensul admiterii excepției lipsei de interes și a respingerii acțiunii ca fiind lipsită de interes.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea ca lipsită de interes.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, formulată de recurenta - pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cernești, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene - TFUE (fost 234 Tratatul Comunităților Europene), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:

a) interpretarea tratatelor;

b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii.

Alin. (2) din text prevede posibilitatea unei instanțe dintr-un stat membru de a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene, dacă apreciază că o decizie în această privință este necesară în soluționarea pricinii, iar în cazul în care chestiunea se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale, ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea.

În cauză, însă, sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare este lipsită de interes, câtă vreme soluția ce urmează a fi dispusă este aceea de admitere a recursului, de casare a sentinței recurate și respingere a acțiunii reclamantei Administrația Fondului pentru Mediu, ca lipsită de interes.

Totodată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimata-reclamantă Administrația Fondului pentru Mediu la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3570 RON, reprezentând onorariu de avocat, către recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cernești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cernești împotriva sentinței civile din 356/2020 din 2 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Cernești, ca fiind lipsită de interes.

Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, formulată de recurenta - pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cernești, ca lipsită de interes.

Obligă intimata-reclamantă Administrația Fondului pentru Mediu la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3570 RON, reprezentând onorariu de avocat, către recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Cernești.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2023.