ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3666/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.05.2015, sub nr. x/2015, reclamanta Administrația Fondului Pentru Mediu a chemat în judecată pârâta SC A. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să constate rezilierea Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/16.05.2011, ca urmare a nerespectării culpabile de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract;

- să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 20.243.585,32 RON, reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, precum și dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, calculată de la data plății.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 200 din 27 ianuarie 2016, a respins excepția autorității de lucru judecat, precum și acțiunea formulată de reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Administrația Fondului pentru Mediu, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

3.1. În primul motiv de recurs, fundamentat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat faptul că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra obiectului acțiunii introductive de instanță, ci a procedat la analiza parțială a pretențiilor deduse judecății. În concret, instanța nu a analizat capătul de cerere având ca obiect constatarea rezilierii Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/16.05.2011, ceea ce echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a menționat faptul că, în speța de față, sunt aplicabile prevederile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, întrucât, din înscrisurile dosarului, rezultă că nașterea creanței a avut loc la 17.05.2013, dată la care prin Hotărârea Comitetului Director al AFM a fost reziliat contractul de finanțare nerambursabilă, stabilindu-se o creanță la Fondul pentru Mediu în valoare totală de 20.243.585,32 RON; ca atare, creanța a luat naștere ulterior datei de intrare în faliment a intimatei, respectiv data de 06.02.2013.

Intimata SC A. SRL a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum s-a precizat la pct. 1 din prezenta decizie, recurenta-reclamantă Administrația Fondului pentru Mediu a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect:

- constatarea rezilierii Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/16.05.2011 încheiat cu intimata-pârâtă SC A. SRL;

- obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 20.243.585,32 RON, reprezentând daune interese în cuantum egal cu suma trasă din finanțarea nerambursabilă acordată, precum și dobânda legală pentru suma acordată, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, calculată de la data plății.

Prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, precum și acțiunea reclamantei, reținând, în esență, următoarele argumente juridice:

- excepția autorității de lucru judecat nu poate fi primită, deoarece nu există identitate de obiect între cererea dedusă judecății (restituirea unei sume de bani în temeiul unui contract reziliat) și cererea soluționată prin Sentința civilă nr. 3014/15.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, (contestație privind înscrierea pe tabloul creditorilor în procedura falimentului pornită față de pârâtă;

- în raport de împrejurarea că, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, prin Sentința civilă nr. 264/06.02.2013, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a dispus intrarea pârâtei în faliment, reclamanta avea obligația prevăzută de art. 64 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, respectiv de a depune cererea de admitere a creanței în termenul fixat prin sentința de deschidere a procedurii, obligație pe care partea nu a îndeplinit-o; pe cale de consecință, prin Sentința civilă nr. 3014/15.10.2013, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a respins contestația reclamantei, având ca obiect înscrierea sa în tabelul creditorilor cu creanța de 20.243.585,32 RON;

- în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora "titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorilor ori asociațiilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți or transferuri frauduloase."

- în condițiile în care procedura falimentului nu s-a încheiat, creditorul care nu a depus cererea de admiterea creanței nu are dreptul să și-o realizeze.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității").

Recurenta susține faptul că hotărârea judecătorească atacată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra capătul de cerere având ca obiect constatarea rezilierii Contractului de finanțare nerambursabilă nr. x/N/16.05.2011, ceea ce echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Într-adevăr, în baza textului legal anterior nominalizat, "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel."

Însă, potrivit prevederilor art. 445 C. proc. civ., "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 445."

Ca atare, în aplicarea dispoziției normative mai sus citate, recurenta putea formula doar cerere având ca obiect completarea hotărârii. Altfel spus, partea nu putea invoca motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

În temeiul O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, părțile din prezenta cauză au încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă nr. x/N/16.05.2011, având ca obiect cofinanțarea Proiectului "Parc Eolian - (...), jud. Vaslui." În baza acestui Contract, intimata urma să primească finanțare în valoare totală de 29.992.085 RON, reprezentând 34% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile. În cadrul Contractului, intimatei i-a fost decontată suma de 20.243.585,32 RON, prin intermediul a trei cereri de tragere. În condițiile în care intimata nu a respectat obligația de a depune cererea de tragere nr. x în termenul fixat, a fost notificată de către recurentă cu privire la încălcarea clauzelor contractuale și i s-a acordat un termen de 30 de zile pentru a furniza informații cu privire la această situație. Prin Hotărârea Comitetului Director al AFM din 17.05.2013, a fost reziliat Contractul de finanțare nerambursabilă, stabilindu-se o creanță la Fondul pentru Mediu în valoare totală de 20.243.585,32 RON, iar această măsură a fost adusă la cunoștința intimatei prin Notificarea nr. x/26.08.2013.

Conform dispozițiilor art. 13 alin. (9) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, contractele de finanțare, împreună cu actele prin care se constituie garanții ale finanțării, dacă este cazul, constituie titluri executorii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie."

Potrivit art. 9 alin. (2) din Contractul încheiat de părți, acesta încetează prin reziliere, la inițiativa AFM, în următoarele condiții: a) beneficiarul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract; b) beneficiarul este în procedură de reorganizare judiciară sau faliment, executare silită sau orice altă procedură asemănătoare (...).

În baza art. 15 alin. (1) din același Contract, acesta este titlu executoriu, potrivit art. 13 alin. (9) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare (...).

Prin Sentința civilă nr. 675/24.07.2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis cererea creditoarei SC B. SRL și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea SC A. SRL.

În consecință, instanța de control judiciar apreciază că este nefondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în baza art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 200 din 27 ianuarie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - GV