ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 august 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 1 din 22.07.2016, emisă de pârâtă, până la soluționarea în fond a cauzei având ca obiect acțiunea în anulare a actului administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 2745 din 26 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. SA, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1 din 22 iulie 2016, până la soluționarea acțiunii în anulare de către instanța de fond și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.032,92 RON.

Împotriva Sentinței civile nr. 2745 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea recursului, pârâta a susținut, în esență, că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă îndeplinirea celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 decembrie 2016, intimata-reclamantă Societatea A. SA a invocat excepția nulității recursului, ca urmare a declarării căii de atac cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.(...)", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 2745 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 7 noiembrie 2016, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 13 noiembrie 2016, potrivit dispozițiilor art. 181 raportat la art. 184 din C. proc. civ.. Întrucât data de 13 noiembrie 2016 cădea într-o zi nelucrătoare (duminică), în speță a operat prorogarea termenului de declarare a căii de atac până la prima zi lucrătoare și anume luni, 14 noiembrie 2016.

Cererea de recurs a fost depusă prin poștă, la data de 16 noiembrie 2016, conform ștampilei aplicată de serviciul poștal pe plicul aflat la dosarul instanței de recurs, fiind înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 noiembrie 2016.

Înalta Curte constată, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 5 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 16.11.2016, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 14.11.2016.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței civile nr. 2745 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CL