ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4247/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, suspendarea, în parte, a executării Deciziei de impunere nr. x din data de 27.06.2016, prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina societății.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3572 din 16 noiembrie 2016, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/27.06.2016, formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, reținând că nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, caz în care condiția prevenirii unei pagube iminente nu a mai fost analizată.

Totodată, a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 16.881 RON, achitată conform recipisei de consemnare nr. x/21.09.2016 emisă de B., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. S.A, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost data cu aplicarea greșită a normelor de drept material și conține motive contradictorii și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, solicitând admiterea recursului.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 octombrie 2018, recurenta-reclamantă a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată și să se dispună anularea sentinței pronunțate în cauză, invocând prevederile art. 406 alin. (1) și (5) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Constatând că, în cauză, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata acțiunii introductive, instanța de control judiciar va avea în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."

De asemenea, art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., prevede că, în situația în care, (...) renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză."

Cererea de renunțare la judecată formulată în cauză se înscrie în limitele disponibilității procesului civil și a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecății unei pricini.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecată și va anula hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul art. 406 alin. (5) și (6) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., ia act de renunțarea recurentei Societatea A. SA la judecata acțiunii.

Dispune anularea Sentinței nr. 3572 din 16 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV