ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6741/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2016 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu București: suspendarea actului administrativ Decizia de Impunere nr. x/25.07.2016 emis de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cauzei; anularea în totalitate a Deciziei de soluționare a contestației nr. 145/23.09.2016 și, subsecvent, anularea în totalitate a Deciziei de impunere nr. x/25.07.2016; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 196 din 27 decembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Șcheia, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu București; a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 145/23.09.2016 și Decizia de impunere nr. x/25.07.2016 emise de Administrația Fondului pentru Mediu, în sensul că a exonerat reclamanta de la plata obligației fiscale principale în sumă de 1.579.184 RON din totalul de 2.009.841 RON; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 78.666 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 196 din 27 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului, o primă critică vizează modul în care instanța de fond a soluționat cererea de suspendare, arătându-se că, în mod eronat s-a interpretat și apreciat ca întemeiate argumentele menționate de reclamantă în sensul legii organice. Organele de control au analizat susținerile contestatarei și au interpretat corect prevederile legale prin impunerea diferențelor la contribuția pentru ambalaje în sarcina S.C. A. S.A. Șcheia, pentru ambalajele bunurilor ambalate introduse pe piața națională. Recurenta consideră că nu au fost îndeplinite cumulative cerințele impuse de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, recurenta critică modul în care instanța de fond a interpretat prevederile legale privind impunerea diferențelor la contribuția pentru ambalaje în sarcina S.C. A. S.A. Șcheia, pentru ambalajele bunurilor ambalate introduse pe piața națională, considerând-o eronată.

Se arată astfel că, a reținut că, deoarece reclamanta folosește pentru comercializarea produselor sale ambalaje reutilizabile, față de dispozițiile citate se poate constata că are obligația de plată a contribuției prevăzute de art. 9, lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 exclusiv pentru ambalajele introduse pe piața națională la prima lor utilizare, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că în perioada 01.01.2011-31.12.2015, S.C A. S.A. a introdus pe piața națională bunuri ambalate rezultate din producția proprie (bere), ambalajul este reprezentat de: keg-uri (butoaie inox de 50 litri), sticle 1/2, navete pvc, etichete pentru sticle, capace pentru sticle și paleți și a achiziționat din piața externă (pahare, halbe, piese de schimb utilaje, butoaie metalice), ambalate în ambalaje din hârtie, plastic, lemn, activitate care presupune introducerea de ambalaje pe piața națională, activități care generează obligații de plată la bugetul Fondului pentru mediu, respectiv contribuția prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea 105/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 196/2005, contribuția prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 se plătește numi în cazul neîndeplinirii obiectivelor de valorificare a deșeurilor de ambalaje, iar conform alin. (3), operatorii economici prevăzuți la art. 9 alin. (1) lit. d), sunt obligați să declare lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea, cantitățile de ambalaje, introduse pe piața națională și cantitățile de deșeuri de ambalaje.

În acest sens, recurenta arată că, în perioada 2011 - 2015 S.C. A. S.A., nu a respectat obligația reglementată la art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 aprobată prin Legea 105/2006 cu modificările și completările ulterioare, nu a întocmit și nu a depus declarații lunare la Administrația Fondului pentru Mediu aferente cantităților de ambalaje introduse pe piața națională, prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 aprobată prin Legea 105/2006 cu modificările și completările ulterioare.

Constatarea din expertiză, reținută și de instanță, conform căreia "introducerea pe piața națională a unui ambalaj, pentru care să se datoreze contribuții, presupune transferul dreptului de proprietate, (...) atât a ambalajului cât și a produsului pe care îl reține" este eronată deoarece contravine definiției prevăzută la punct 11 din anexa nr. 1 prevăzuta de Ordinul Nr. 578/2006 din 6 iunie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu.

Este eronată, de asemenea, și concluzia în sensul că "obiectul destinat reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator, nu este considerat ambalaj dacă este returnabil." Această interpretare este dată de un expert prin interpretarea denaturată a definiției noțiunii de ambalaj astfel cum este prevăzută la lit. c) din anexa nr. 1 la H.G. nr. 621/2005,privind gestionarea ambalajelor si a deșeurilor de ambalaje, cu modificările si completările ulterioare.

Raportul de expertiză recunoaște faptul că S.C. A. S.A. deține în patrimoniu ambalaje reutilizabile cu respectarea regulilor contabile, dar susține că societatea nu introduce pe piața națională aceste ambalaje deoarece nu le facturează.

Pentru toate ambalajele introduse pe piața națională, responsabilitatea S.C. A. S.A. trebuie stabilită în funcție de prevederile art. 16 din H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deșeurilor de ambalaje, cu modificările si completările ulterioare (varianta consolidată cu Hotărârea Guvernului nr. 247/2011).

Raționamentele pe care au fost stabilite concluziile expertizei pornesc de la o gravă eroare generate de înțelegerea greșită a noțiunii de ambalaj, ambalaj reutilizabil și a sintagmei introducere pe piața națională, care se regăsesc definite în acte normativ cu putere de lege. Introducerea pe piața națională a unui produs înseamnă furnizarea pentru prima oară, a unui produs pentru distribuție, consum sau utilizare pe piața națională în cursul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau gratuit.

În acest sens, menționează că în raport de obligațiile fiscale care au făcut obiectul controlului realizat de inspectorii AFM, sunt aplicabile definițiile cuprinse în lit. g) din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deșeurilor de ambalaje, cu modificările si completările ulterioare.

În acest context, recurenta susține că în mod corect inspectorii AFM au reținut că S.C. A. S.A. deține în gestiune ambalaje reutilizabile iar aceste ambalaje sunt introduse pe piața națională și, ca efect al acestei activități desfășurate se naște în sarcina contribuabilului obligația de a calcula și raporta aceste ambalaje conform art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare. în același sens, sunt și prevederile art. 11 din același act normative prin care se stabilește obligația de declarație și de plată în sarcina operatorilor economici care au desfășurat respectivele activități generatoare de obligații

Este, de asemenea, eronată, consideră recurenta, și susținerea potrivit căreia S.C. A. S.A. are obligația de plată numai pentru ambalajele de sticlă introduse pe piață în mod gratuit, în urma activităților de protocol, sponsorizare și care nu au fost recuperate, potrivit H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deșeurilor de ambalaje, cu modificările si completările ulterioare.

S.C. A. S.A. are obligația de plată pentru toate ambalajele de sticlă introduse pe piață națională.

În cazul expertizei prezentate instanței, calculele efectuate de expert nu au ținut cont de obiectivele minime anuale de valorificare prevăzute în anexa 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, aplicabilă în cazul obligațiilor verificate de Administrația Fondului pentru Mediu este cea introdusă prin Legea nr. 167/2010 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 15/2010 pentru modificarea art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, ceea ce a denaturat concluziile expertizei.

Faptul că expertul calculează obligația de plată în funcție de cantitatea de deșeuri de ambalaje din sticlă generate și predate către un agent valorificator este total eronat. Conform prevederilor art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 calculul se efectuează pentru cantitatea de ambalaje introdusă pe piața națională la care se aplică diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare.

Ambalajele reutilizabile folosite în sistem depozit au fost luate în calcul de AFM la stabilirea bazei de impunere doar la prima punere pe piață a acestora în conformitate cu prevederile lit. g) din anexa nr. 1 la H.G. 621 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare:

"ambalaj reutilizabil - ambalaj refolosit pentru același scop, a cărui re turnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziționare sau altfel",

Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piață atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conțină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.(...)"

Recurenta concluzionează că activitatea desfășurată de S.C. A. S.A. consta în producție de bere și comercializarea acesteia pe piața națională, activitate care implică achiziția de S.C. A. S.A. de ambalaje reutilizabile (sticle, butoaie metalice, navete PVC) în care este ambalată berea. Respectivele ambalajele utilizate de societate au fost date. în consum și livrate odată cu produsul finit către consumatori, fiind introduse pe piața națională de S.C. A. S.A. În mod corect, susține recurenta, inspecția fiscală desfășurată de AFM a luat în calcul cantitatea de ambalaje-reutilizabile introduse pe piața națională prima oară (la prima vânzare) și nu de fiecare dată la vânzarea produsului finit, în conformitate cu prevederile cuprinse la lit. g) din anexa nr. 1 H.G. 621 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele mai sus arătate, consideră calculul efectuat de reprezentanții AFM ca fiind corect și în concordanță cu prevederile legale aplicabile în domeniul de reglementare al Fondului pentru mediu.

O ultimă critică, vizează admiterea cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată în valoare de 78.666 RON întrucât, instanța de fond în mod eronat și nelegal a făcut aplicarea prevederilor art. 450 C. proc. civ. și nu cele prevăzute la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte instanța de fond, motiv pentru care trebuia să facă aplicare prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata-reclamanta S.C. A. S.A. Suceava a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că, contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a reținut în mod corect că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat.

Pe fondul cauzei, intimata arată că, contribuțiile datorate fondului de mediu se calculează și datorează pentru cantitățile de ambalaje noi introduse pe piață contra cost sau gratuit. A. S.A. nu a introdus pe piață contra cost sau gratuit nici ambalaje noi și nici vechi (excepțiile nesemnificative de acordare gratuită - sponsorizări, promoții - au fost tratate în Raportul de expertiză și au fost stabilite contribuțiile aferente.)

Pentru deșeurile rezultate la scoaterea din uz (casarea) bunurilor sau ambalajelor, la sfârșitul duratei de folosința, nu se datorează contribuții. Agenții economici care efectuează casări au obligația de a valorifica aceste deșeuri către unitățile de colectare a ambalajelor autorizate de AFM. Pentru deșeuri feroase si neferoase se datorează o contribuție de 3%, care se reține prin stopaj la sursă de unitățile colectoare de deșeuri -nu este cazul în speța noastră).

A. S.A. a efectuat casări de ambalaje ajunse la finalul duratei de utilizare (navete de bere. sticle de bere si KEG-uri pentru bere (butoaie metalice din inox) și a valorificat în toate cazurile deșeurile rezultate către unitățile specializate si autorizate în colectarea deșeurilor. Obiectivele anuale de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie a deșeurilor de ambalaje, sunt obligații legale ale agenților economici care introduc pe piața ambalaje noi. Nu exista asemenea obligații pentru agenții economici care procedează la scoaterea din uz (casarea) a unor bunuri sau ambalaje la finalul duratei de folosire a acestora.

Ambalajele achiziționate de A. S.A. au fost recepționate si au intrat in patrimoniul societății. Ieșirea ambalajelor pe poarta societății, cu avize de custodie si circulație la schimb, nu poate constitui o introducere pe piața, pentru că nu a existat o ieșire/scădere sau transfer de proprietate din patrimoniul societății.

Susținerea recurentei că reprezintă o introducere pe piață este nereală si ilogică, deoarece nu pot coexista în aceeași perioadă si o introducere în patrimoniu și o introducere pe piață.

Este de acord că trebuie să plătească contribuție la fondul de mediu pentru capsele metalice de la sticle (care nu se returnează), eticheta si contraeticheta de la sticle (care se distrug prin utilizare), cartoane (care rămân in, procesul de comercializare) și orice alt ambalaj (sticlă, KEG, etc.) introdus în piață.

Motivația este aceea că aceste deșeuri nu se returnează și nu se refolosesc. Dar nu acesta trebuie sa fie tratamentul la ambalajele refolosibile (care nu se transferă contra cost sau gratuit), unde circulația acestora se face prin schimb de ambalaje. Nu se poate concomitent să ai ambalaje reutilizabile în flux de utilizare (cu durată de viață de 5-30 ani) care să genereze obligații de plată la fondul de mediu.

Susținerea Recurentei că toate ambalajele societății generează obligații de plată la fondul de mediu - instanța consideră în mod corect că numai "introducerea in piață contra cost sau gratuit" declanșează obligația calculării și plății unei contribuții la fondul de mediu

Ambalajele reutilizabile nu se consideră deșeu de ambalaj atunci când sunt returnate pentru a fi refolosite și nu pot face obiectul contribuției la fondul de mediu, iar temeiurile de drept de referință pentru abordarea principiului introducerii pe piață, așa cum este definit in legislația primară si secundară națională sunt reținute corect de instanța fondului:

Prima distribuire pe piața națională este primul transfer al proprietății, contra cost sau gratuit, pe piața națională."- anexa 1 din Ordin 578/2006 dat in aplicarea O.U.G. nr. 196/2005

"a*1) introducere pe piața națională a unui produs - acțiunea de a face disponibil pe piață, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs" - anexa 1 din H.G. nr. 621/2005

"Circulația ambalajelor reutilizabile, paleți, navete si ambalaje primare reutilizabile între operatorii economici se face cu respectarea prevederilor legii contabilității 82/1991 și ale Legii 571/2003 privind Codul fiscal.

Intimata consideră că în actul administrativ fiscal (dar și în actele subsecvente) termenul de "introducere pe piața națională" a fost folosit ca expresie literară trunchiată, cu înlăturarea condiției contra cost sau gratuit" ceea ce denaturează (voit sau nu sensul noțiunii și voința legiuitorului. Ori, în perioada verificată societatea nu a introdus pe piața contra cost sau gratuit ambalajele reutilizabile prin însăși natura lor (de tip navete de bere, sticle de bere si KEG-uri pentru bere - butoaie metalice din inox), cu excepția cazurilor (< 0,5% cantitativ) în care a acordat cu titlu de sponsorizare sau protocol (gratuit) sticle de bere - aspect care este tratat in mod expres prin Raportul de expertiza si pentru care au fost stabilite contribuțiile aferente pentru fondul de mediu.

Instanța a interpretat corect logico-juridic argumentul că ambalajul reutilizabil (sticlă, navetă, KEG, paiet) care nu este introdus pe piață "contra cost sau gratuit", exclude obligația de plată a contribuției la fondul de mediu

Așa cum subliniază si instanța iar Raportul de Expertiză a confirmat - pentru ambalajele reutilizabile (noi sau după prima utilizare) nu se datorează contribuția la fondul de mediu (răspunsul la obiectivul 1 din Expertiză).

De asemenea, instanța subliniază că "aplicând regulile de interpretare per a contrario" rezultă că obiectul destinat reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până ta utilizator sau consumator nu este considerat ambalaj dacă este returnabil.

Intimata consideră că a dovedit cu înscrisuri certificate de expertiza administrată în cauză, că ambalajele au circulat și circulă numai la schimb/restituire, cu aviz de expediție și nu se facturează clienților, fiind puse la dispoziția acestora pe bază contract de custodie cu retur și depozitare la Societate.

Contrar susținerii nefondate a recurentei, sentința fondului reține in mod corect că reclamanta deține și aplică un sistem de evidență a ambalajelor returnabile.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În ceea ce privește critica recurentei vizând modul în care instanța de fond a soluționat cererea de suspendare, Înalta Curte constată că această cerere a fost soluționată prin încheierea din 14.02.2017, soluția dată de instanța de fond fiind prevăzută cu calea de atac a recursului în 5 zile de la comunicare.

Cum recurenta și-a îndreptat prezenta cale de atac doar împotriva sentinței nr. 196/27.12.2017, având în vedere și principiul disponibilității părților în procesul civil, toate criticile invocate cu privire la modul în care instanța de fond a soluționat cererea de suspendare nu vor fi analizate.

În ceea ce privește critica modul în care instanța de fond a interpretat prevederile legale privind impunerea diferențelor la contribuția pentru ambalaje în sarcina S.C. A. S.A. Șcheia, pentru ambalajele bunurilor ambalate introduse pe piața națională, Înalta Curte reține:

Intimata S.C. A. S.A. a făcut obiectul controlului Administrației Fondului pentru Mediu, în urma căruia s-a emis raportul de inspecție fiscală nr. x/25.07.2016 și decizia de impunere nr. x/25.07.2016, reținând în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare în sumă de 2.009.841,00 RON.

Organele de control au constatat că în perioada 01.01.2011 - 31.12,2015 societatea a introdus pe piața națională bunuri ambalate rezultate din producția proprie (bere), ambalajul fiind reprezentat de: keg-uri (butoaie inox de 50 litri), sticle 1/2, navete pvc, etichete pentru sticle, capace pentru sticle și paleți. De asemenea, în perioada 01.01.2011 - 31.12.2015 societatea a achiziționat din piața externă pahare, halbe, piese de schimb utilaje, butoaie metalice, activitate care a generat introducerea de ambalaje pe piața națională.

Aceste activități au generat obligații de plată la bugetul Fondului pentru mediu, respectiv contribuția prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea 105/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Ambalajele reutilizabile folosite în sistem depozit au fost luate în calcul în stabilirea bazei de impunere doar la prima punere pe piață a acestora în conformitate cu prevederile H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 145/23.09.2016 pârâta a respins contestația S.C. A. S.A ca neîntemeiată.

Instanța de fond, prin sentința atacată, a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației nr. 145/23.09.2016 și Decizia de impunere nr. x/25.07.2016 emise de Administrația Fondului pentru Mediu în sensul că a exonerate reclamanta de la plata obligației fiscale principale în sumă de 1.579.184 RON din totalul de 2.009.841 RON.

S-a reținut astfel că, pornind de la prevederile H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare care în Anexa 1, lit. g) care definesc noțiunea de ambalaj reutilizabil, reclamanta folosește pentru comercializarea produselor sale ambalaje reutilizabile, iar față de dispozițiile legale de mai sus, are obligația de plată a contribuției prevăzute de art. 9 lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 exclusiv pentru ambalajele introduse pe piața națională la prima lor utilizare. De asemenea, potrivit acelorași dispoziții, este exclusă obligația de plată a contribuției la Fondul pentru mediu pentru stocul de ambalaje reutilizabile, care nu sunt introduse pe piața națională "contra cost sau gratuit (anexa 1 la H.G. nr. 621/2005). Introducerea pe piață națională a unui ambalaj, pentru care să se datoreze contribuții, presupune așadar transferul dreptului de proprietate de la producător la comerciant sau consumator, atât a ambalajului cât și a produsului pe care îl reține, protejează distribuie sau prezintă. Conform definiției noțiunii de ambalaj, dată de anexa 1 lit. c) teza II a din H.G. nr. 621/2005 reluate de Legea nr. 249/2005 "Obiectul nereturnabil destinat acelorași scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj" și aplicând regulile de interpretare per a contrario, rezultă că obiectul destinat reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator nu este considerat ambalaj dacă este returnabil. Din concluziile raportului de expertiză rezultă că reclamanta nu a introdus pe piață, în perioada de referință 2011 - 2015, ambalaje reutilizabile/refolosibile contra cost prin facturare și deci nu datorează contribuții pentru achiziții din ambalaje. Ambalajele achiziționate au fost recepționate și au intrat în patrimoniul reclamantei iar utilizarea acestora în baza avizelor de custodie și circulație la schimb nu constituie o introducere pe piață conform dispozițiilor legale mai sus prezentate. Expertul desemnat a prezintat cantitatea de ambalaje reutilizabile (sticle, navete, butoaie tip KEG) ieșite pe poarta societății, pe toată perioada 2011 - 2015 precum și cantitatea de ambalaje reutilizabile de același tip în aceiași perioadă de referință . Comparând datele prezentate de expert rezultă că ambalajele de acest tip au fost în totalitate returnate. Deci, aceste trei tipuri de ambalaje au calitatea de ambalaje reutilizabile, ceea ce conduce la concluzia, în opinia instanței de fond, că reclamanta nu le-a introdus pe piața națională în perioada 2011 - 2015, astfel că nu datorează contribuția de 2lei/kg la Fondul de mediu.

S-a mai reținut că reclamanta are totuși obligația de plată a contribuției la Fondul pentru mediu pentru ambalajele de sticlă pe care le-a pus în mod gratuit pe piață (în urma activităților de promovare, sponsorizări, protocol, etc.) și care nu au fost recuperate. Aceste ambalaje au ieșit definitiv din patrimoniul reclamantei și îndeplinesc condiția de a fi introdus pentru prima dată pe piața națională, condiție prevăzută de art. 9 lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.

Înalta Curte apreciază criticile recurentei ca fiind întemeiate.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005, veniturile Fondului pentru mediu se constituie din: . . . . . . . . . .o contribuție de 2 RON/kg, datorată de operatorii economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate, care distribuie pentru prima dată pe piața națională ambalaje de desfacere, și de operatorii economici care închiriază, sub orice formă, cu titlu profesional, ambalaje, pentru diferența dintre cantitățile de deșeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime de valorificare sau incinerare în instalații de incinerare cu recuperare de energie și de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 și cantitățile de deșeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie și valorificate prin reciclare.

Recurenta consideră că raționamentele pe care au fost stabilite concluziile expertizei și care au fost însușite de către instanța de fond, pornesc de la înțelegerea greșită a noțiunii de ambalaj, ambalaj reutilizabil și a sintagmei introducere pe piața națională.

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit pct. 1 lit. c) din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, act normative în vigoare în perioada de referință (2011 - 2015) prin ambalaj se înțelege orice obiect, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat acelorași scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj, iar conform lit. g), ambalaj reutilizabil este definit a fi, ambalaj refolosit pentru același scop, a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziționare sau altfel.

Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piață atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conțină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.

Ambalajul reutilizabil se consideră deșeu de ambalaj când se înlătură, la sfârșitul duratei utile de viață. Ambalajul reutilizabil nu se consideră deșeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit.

Ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piață atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs și făcut disponibil din nou.

Cantitatea de deșeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piața națională în anul respective.

Activitatea desfășurată de intimată constă în producția de bere și comercializarea acesteia pe piața națională în butoaie inox de 50 litri, sticle 1/2, navete pvc., activitate care implică și achiziția acestor ambalaje reutilizabile în care este ambalată berea.

Înalta Curte consideră că, într-adevăr, instanța de fond, a interpretat greșit dispozițiile legale de mai sus. Astfel, în condițiile în care lit. g) din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005 arată când și în ce condiții se consideră că ambalajul reutilizabil este deșeu de ambalaj iar definiția acestui tip de ambalaj este clară și neechivocă, interpretarea per a contrario dată ultimei tezei a II-a de la lit. c) (în sensul că obiectele returnabile destinate acelorași scopuri nu sunt considerate ambalaje), contravine acestor prevederi legale și, implicit voinței legiuitorului și scopului acestui act normativ.

Conform lit. a)

1

din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, introducere pe piața națională a unui produs este acțiunea de a face disponibil pe piață, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs, în vederea distribuirii și/sau utilizării.

Într-adevăr, ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piață atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs și făcut disponibil din nou însă, în mod legal recurenta a avut în vedere cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piața națională prima oară (la prima vânzare) și nu de fiecare dată la vânzarea produsului finit.

Ambalajele reutilizabile arătate mai sus și folosite de societate au fost date. în consum și livrate odată cu produsul finit către consumatori, fiind astfel introduse pe piața națională de intimată, așa cum se arată în teza a II-a de la lit. g) din Anexa 1.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu-și poate însuși nici considerentele instanței de fond potrivit cărora, introducerea pe piață națională a unui ambalaj, pentru care să se datoreze contribuții, presupune transferul dreptului de proprietate de la producător la comerciant sau consumator, atât a ambalajului cât și a produsului pe care îl reține, protejează distribuie sau prezintă, acestea putând fi valabile doar în cazul unor amabalaje nereutilizabile.

În acest sens, este remarcat că acțiunea de a face disponibil pe piață, pentru prima dată un produs nu presupune în mod necesar transferul dreptului de proprietate și asupra ambalajului întrucât returnarea de către consumator ori comerciant a acestuia este asigurată și de plata unei sume-sistem depozit nu doar prin reachiziționare, așa cum de altfel prevede și definiția ambalajului reutilizabil. În acest sens, lit. w) din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005 prevede că, sistem-depozit este sistem prin care cumpărătorul, la achiziționarea unui produs ambalat, plătește vânzătorului o sumă de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat. În acest sens sunt și contractele de folosință încheiate de intimată

Instanța de fond a preluat în mod mecanic opinia exprimată în expertiză în sensul că, în raport cu prevederile pct. 16 din Anexa 1 a Ordinului 578/2006, potrivit cărora, prima distribuire pe piața națională este primul transfer n al proprietății, contra cost sau gratuit, pe piața națională, aceasta referindu-se la produsul pe care ambalajul îl reține, interpretare care rezultă cu evidență din prevederile pct. 12 din același act normativ, în care se arată că, introducere pe piața națională este furnizarea pentru prima dată spre distribuire, consum sau utilizare a unui produs pe piața națională, în cursul unei activități comerciale desfășurate cu titlu profesional, fie în schimbul unei plăți, fie gratuit, definiție data de altfel și de dispozițiile lit. a)

1

din Anexa 1 la H.G. nr. 621/2005. Distribuirea pe piața națională la care face referire pct. 16 din Anexa 1 a Ordinului 578/2006, are în vedere produsul pe care îl distribuie (berea) utilizând în acest scop ambalaje reutilizabile (pct. 12). Așa însă cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond, intimata a introdus pe piață odată cu produsul finit și ambalaje reutilizabile fără a le factura, ceea ce presupune că aceasta a făcut disponibil pe piață, pentru prima dată un produs, în vederea utilizării și a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziționare sau altfel (în speță, avize de expediție - custodie, contract de comodat - fila x vol. I fond).

Așa fiind, Înalta Curte consideră că intimata, pentru cantitatea de ambalaje reutilizabile (keg-uri sticle 1/2, navete pvc.) în care este ambalată berea, introduse pe piața națională prima oară (la prima vânzare a produsului ambalat) datorează taxa prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005, indiferent dacă acestea au fost contra cost sau gratuit și indiferent dacă acestea i-au fost returnate sau nu.

Din acest motiv, nu are relevanță concluziile expertizei potrivit cărora, ambalajele de acest tip au fost în totalitate returnate.

Înalta Curte nu-și poate însuși nici considerentele instanței de fond potrivit cărora, este lipsit de relevanță dacă reclamanta deține o evidență distinctă a ambalajelor reutilizabile și a celor nou achiziționate, pornind de la interpretarea greșită a dispozițiilor legale de mai sus.

Dimpotrivă, cum ambalajele reutilizabile nou achiziționate urmau a fi introduce pe piața națională pentru prima dată iar pentru acestea se datora taxa prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005, este evident că trebuia ca intimata să dețină o evidență distinctă a acestora de ambalajele reutilizabile returnate. Pentru aceasta, în mod legal organele de control ale recurentei au avut în vedere, la calculul cantității de ambalaje introduce pe piața națională, ambalajele achiziționate în fiecare an, conform facturilor de achiziții, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, cantitatea de deșeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piața națională în anul respectiv (teza ultimă a lit. g) din Anexa 1 la H.G.. Nr. 621/2005).

De asemenea, pentru considerațiile de mai sus, în mod eronat instanța de fond a considerat că intimata datorează taxa prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 196/2005 doar pentru ambalajele de sticlă pe care le-a pus în mod gratuit pe piață (în urma activităților de promovare, sponsorizări, protocol, etc.) și care nu au fost recuperate întrucât acestea au ieșit definitiv din patrimoniul reclamantei și îndeplinesc condiția de a fi introdus pentru prima dată pe piața națională, Înalta Curte apreciind că, pentru introducerea pentru prima dată pe piață a unui ambalaj nu are relevanță dacă aceasta s-a făcut în schimbul unei plăți sau cu titlu gratuit (în speță, avize de expediție-custodie, contracte de folosință) sau dacă, în urma activității de mai sus, ambalajele de sticlă și-au pierdut caracteristica de "reutilizabil" de către intimată la ambalarea din nou a berii.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că toate criticile recurentei sunt fondate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legislației în materie.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte consideră că nu mai este necesară analiza recursului în ceea ce privește critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 196 din 27 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.