ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3585/2013

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 martie 2011 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta Societatea de Vânătoare „M.” Bacău a chemat în judecată Ministerul Mediului și Pădurilor, solicitând a se dispune anularea hotărârii din procesul-verbal din 14 februarie 2011, prevăzută în anexa 2 pct. 5, în baza căreia s-a respins contestația reclamantei de a i se atribui direct în gestionare Fondul de vânătoare Găiceana.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că, deși avea dreptul de a i se atribui direct în gestiune fondul de vânătoare, conform art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, întrucât a fost propusă de Asociația Proprietarilor de Teren G. care deține peste 50% din suprafața fondului cinegetic respectiv, cererea sa a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile susmenționate. Reclamanta a arătat că Asociația Proprietarilor de Teren G. s-a constituit în baza O.G.

nr. 26/2000, conform Încheierii din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Podu Turcului pronunțată în Dosar nr. 1492/829/2010 definitivă și irevocabilă, cu suprafețele de teren menționate care se suprapun peste Fondul de vânătoare G. cu scopul propunerii pentru atribuirea directă a fondurilor de vânătoare ce sunt constituite pe terenurile proprietatea membrilor asociați în favoarea gestionarului legal constituit în vederea încheierii între acesta și administratorul faunei de interes cinegetic a contractului de gestionare. Prin Hotărârea Adunării generale nr. 1, asociația a propus atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului cinegetic G. către Societatea de Vânătoare „M.” Bacău.

Prin încheierea din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Podu Turcului pronunțată în dosar nr. 1492/829/2010, s-a stabilit că Asociația Proprietarilor de Teren G. deține peste 50% din suprafețele de teren din Fondul de vânătoare Găiceana, dosarul de constituire a asociației fiind depus la minister. În esență, reclamanta a susținut că în mod nelegal și netemeinic, a fost respinsă cererea sa de atribuire directă a Fondului de vânătoare Găiceana. 2. Hotărârea de declinare a competenței pronunțată de Tribunalul Bacău. Prin Sentința nr. 393 din 8 aprilie 2011, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., având în vedere că în calitate de pârât a fost chemat în judecată Ministerul Mediului și Pădurilor. 3. Desfășurarea procedurii judiciare și hotărârea pronunțată de Curtea de apel. La data de 16 mai 2011, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a înțeles să cheme în judecată și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava, deoarece aceasta a tergiversat verificările și a eliberat adresa cu rezultatul verificărilor în ultima zi când trebuia depus dosarul la minister, avizul fiind dat negativ deoarece s-au invocat două contracte de vânzare cumpărare terenuri pentru suprafața de 910,48 ha teren ce nu au fost prezentate reclamantei și că inspectoratul nu a ținut cont de o hotărâre a instanței de judecată definitivă și revocabilă.

Reclamanta a depus la Dosar adresa nr. 122 din 5 mai 2011 emisă de SC G.G.R. SRL prin care această societate a adus la cunoștință că, în calitate de proprietar a suprafeței de 900,48 ha teren conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1934 din 15 iunie 2010 și nr. 18 din 10 ianuarie 2011, este de acord cu menținerea suprafeței de teren menționată în cadrul Asociației Proprietarilor de Teren G. Asociația Proprietarilor de Teren G. a formulat cerere de intervenție în interes propriu arătând că, în mod greșit și nelegal, pârâtele au eliminat de la atribuirea directă pe reclamantă, că cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 1934/2010 și nr. 18/2011 încheiate după hotărârea membrilor fondatori de constituire au fost prezentate în mod tendențios, însă terenul ce face obiectul celor două contracte nu și-au schimbat regimul rămânând în continuare în proprietatea privată tot în cadrul asociației.

La termenul din 2 iunie 2011, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de Asociația Proprietarilor de Teren G., iar, prin încheierea din data de 16 iunie 2011, a fost respinsă cererea de suspendare, ca nefondată. Prin Sentința nr. 118 din 7 iulie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondate, atât acțiunea reclamantei, cât și cererea de intervenție formulată de Asociația de proprietari de Teren Găiceana. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Societatea de Vânătoare M. Bacău a solicitat atribuirea directă a Fondului de vânătoare Găiceana, prin cererea nr. 2 din 14 ianuarie 2011. Prin adresa nr. 4 din 14 ianuarie 2011, I.T.R.S.V.

Suceava face cunoscut reclamantei Societatea de Vânătoare M. Bacău și Asociației de Proprietari de Teren Găiceana că: (i) suprafața de 900,48 ha (teren pădure), cu care au fost înscriși în asociație numiții D.G.A.N. și D.G.M. este inclusă în Fondul cinegetic Găiceana, însă nu mai aparține acestora, fiind vândută cumpărătorului SC G.R.

SRL; (ii) din suprafața de 365,80 ha islaz, trecută în proprietatea privată a comunei Găiceana, județul Bacău, prin Ordinul prefectului județului Bacău nr. 286 din 21 august 2001, trupul de pășune M., în suprafață totală de 73,78 ha, nu este inclus în fondul de vânătoare Găiceana, cu excepția unei suprafețe de 3,73 ha, rezultând o suprafață inclusă în fond de 295,75 ha; (iii) suprafața de 37,47 ha islaz, trecută în proprietatea privată a comunei Găiceana, este inclusă în totalitate în Fondul cinegetic G.; (iv) în ceea ce privește suprafața de 420 ha, din care 416,00 arabil și 4,00 pădure, înscrisă în situația Primăriei comunei Găiceana - Comisia locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar, comisia locală nu este proprietar, aceasta nu se poate substitui unui proprietar și nu există acorduri de adeziune, astfel încât suprafața respectivă nu poate aparține unei asociații; (v) în ceea ce privește suprafața de 6,00 ha, înscrisă în acordul de asociere de R.M., din actele depuse la dosarul de atribuire rezultă că persoana respectivă face dovada proprietății numai pentru suprafața de 1,65 ha, diferența rămasă neputând fi luată în considerare ca făcând parte din Asociația Proprietarilor de Terenuri Găiceana, datorită lipsei acordului de adeziune; (vi) suprafața de 2,445 ha este inclusă în Fondul cinegetic denumit Găiceana,

însă acordul de asociere din data de 04 aprilie 2010 este semnat de N.I., iar nu de către titularul dreptului de proprietate care este mama decedată a persoanei respectiv, astfel că nu poate fi luată în considerare ca făcând parte din Asociația Proprietarilor de Terenuri G. I.T.R.S.V. Suceava a concluzionat în sensul că, deși susține că deține suprafața de 4.057,96 ha din suprafața totală de 7.503 ha a Fondului de vânătoare. G., conform celor expuse anterior asociația nu face dovada deținerii întregii suprafețe. În raport cu dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, modificată și completată prin O.U.G. nr. 102/2010 Curtea de apel a reținut că, din suprafața de 4057,96 ha teren cu privire la care reclamanta susține că este formată din suprafețele incluse în Asociația Proprietarilor de Terenuri Găiceana, suprafața de 900,48 ha (pădure), cu care au fost înscriși în asociația numiții D.G.A.N.și D.G.M.

nu mai aparține acestora, fiind vândută cumpărătorului SC G.R. S.R.L., iar, la data constituirii asociației, suprafața de 455,24 ha era deja vândută prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1934 din 15 iunie 2010. Totodată, la data emiterii răspunsului de către I.T.R.S.V. Suceava, noii proprietari nu aveau depuse acorduri de adeziune la asociația de proprietari, pentru menținerea suprafeței de 910,48 ha în cadrul asociației. A mai reținut instanța că nu au fost respectate prevederile art. 11 alin. (2) și art. 12 alin. (2) din Statutul asociației pentru includerea în asociație a SC G.R. SRL, astfel încât acordul prin care această societate își menține suprafața deținută în cadrul asociației de proprietari nu poate avea nicio valoarea juridică, fiind necesară modificarea Statutului în acest sens.

În consecință, instanța a reținut că adresa nr. 122 din 5 mai 2011 emisă de SC G.R. SRL nu îndeplinește condițiile prevăzute de Statutul asociației. Astfel, la data de 14 ianuarie 2011, Asociația de Proprietari de Teren G. nu îndeplinea condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 102/2010 pentru atribuirea directă a Fondului de vânătoare G., iar acordul de adeziune este ulterior datei când se impunea a fi depusă cererea și documentația aferentă solicitării atribuirii directe, completarea ulterioară a dosarului de atribuire neputând fi luată în considerare.

Întrucât, conform Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 193 din 30 aprilie 2010, suprafața totală a Fondului de vânătoare G. este de 7.503 ha, suprafață necontestată sub aspectul întinderii de către reclamantă, pentru a îndeplini condițiile impuse de legiuitor, Asociația de Proprietari de Teren G. trebuia să facă dovada că deține peste 50% din suprafața acestuia, adică peste 3.751,5 ha, însă, conform celor expuse anterior, dacă, din suprafața de 4.057,96 ha teren ce totalizează suprafețele care se afirmă că sunt incluse în asociație, se scade doar suprafața de 900,48 ha, rezultă o suprafață de 3.157,48 ha, instanța având în vedere și situația celorlalte suprafețe expusă în adresa I.T.R.S.V.

Suceava, care fie nu sunt incluse în fondul de vânătoare fie nu aparțin asociației din cauza că nu există acorduri de adeziune valabile. Totodată, instanța a apreciat că pentru a se reține existența acordului de asociere evidențele fiscale invocate de reclamantă nu echivalează cu existența unor titluri de proprietate.

În raport cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, instanța a reținut că, la data formulării cererii de atribuire directă și analizării acesteia, reclamanta nu a făcut dovada deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic și nici a deținerii în proprietate a tuturor suprafețelor de teren incluse în Asociația de Proprietari de Terenuri G., iar condițiile prevăzute de legiuitor a fi îndeplinite la data formulării cererii nu pot fi complinite ulterior, deoarece s-ar crea o situație diferențiată pentru ceilalți participanți la atribuire.

Curtea de apel a calificat cererea de intervenție în interes propriu formulată de Asociația de Proprietari de Teren G., ca fiind o veritabilă cerere de intervenție în interes alăturat, deoarece, în raport cu dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., asociația nu justifică un drept în prezenta cauză, întrucât la atribuirea directă a fondului de vânătoare a participat Societatea de Vânătoare M. Bacău și, având în vedere că acțiunea formulată de Societatea de Vânătoare M. Bacău este nefondată, nici cererea de intervenție nu este fondată, pentru aceleași considerente reținute mai sus. 4. Recursul declarat de reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău Î mpotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin Decizia nr. 2828 din 7 iunie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de Societatea de Vânătoare M. Bacău împotriva sentinței nr. 118 din 7 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte a constatat că, prin recurs, recurenta-reclamantă critică sentința pronunțată de Curtea de apel numai în ceea ce privește considerentele referitoare la suprafața de 900,48 ha, pentru motivul că vânzătorii nu au adus la cunoștința asociației înstrăinarea terenului, iar dobânditorul suprafeței respective, SC G.R. SRL, a consimțit la rămânerea în continuare în asociație, astfel că instanța trebuia să țină cont de înregistrările din Registrul asociațiilor și fundațiilor de Judecătoria Podu Turcului.

Conform dispozițiilor citate anterior (art. 3 alin. (1) lit. c) și d) din Regulamentul susmenționat, „pentru recunoașterea deținerii în proprietate a minimum 51% din suprafața fiecărui fond cinegetic” trebuie să se facă „dovada proprietății suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari cu copii de pe documente de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective”, precum și „dovada includerii proprietății […] în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea printr-un document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic și cinegetic în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză.” Or, în opinia Curții este necontestat de către recurenta-reclamantă faptul că D.G.A.N.

și D.G.M., în calitate de membrii ai Asociației de Proprietari de Teren G. au vândut suprafața de teren de 900,48 ha, cu care au participat la constituirea acestei persoane juridice. S-a mai reținut că membrii fondatori D.G.A.N. și D.G.M. nu au notificat președintelui Asociației intenția de a se retrage și nu a fost urmată procedura de retragere din asociație, conform art. 10 alin. (2) din Statutul asociației. De asemenea, s-a reținut că, prin adresa nr. 122 din 05 mai 2011 SC G.R. SRL, în calitate de proprietar al suprafeței de 900,48 ha, și-a exprimat acordul pentru menținerea suprafeței deținute în cadrul Asociației de Proprietari de Teren G. În același timp, însă, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada faptului că SC G.R.

SRL a devenit membru al asociației, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 12 alin. (1) din statut, prin adoptarea hotărârii Adunării Generale a Asociaților de acceptare a acestui nou membru și prin încheierea unui act adițional la statut prin care noii membri să fie menționați în preambulul statutului. Scopul asociației, conform art. 4 din Statut, constă în „desemnarea pentru atribuirea directă a fondurilor de vânătoare ce sunt constituite pe terenurile proprietatea membrilor asociației în favoarea gestionarului legal constituit, în vederea încheierii între acest și administratorul faunei de interes cinegetic a contractului de gestionare”. Astfel fiind, atâta timp cât membrii D.G.A.N. și D.G.M.

au vândut suprafața de teren de 900,48 ha, iar cumpărătorul suprafeței SC G.R. S.R.L. nu a devenit membru al asociației în condițiile prevăzute de Statutul Asociației, simpla exprimare de către noul proprietar al suprafeței a acordului de voință pentru menținerea terenului în cadrul Asociației de Proprietari de Teren G. nu produce efectele juridice urmărite de recurenta-reclamantă, întrucât terenul deținut de un subiect de drept care nu este membru statutar al asociației nu poate fi considerat, în sensul art. 4 din Statutul asociației, ca făcând parte din „terenurile proprietatea membrilor asociației”. Atâta timp cât suprafața de teren de 900,48 ha vândută de membrii D.G.A.N. și D.G.M. și cumpărată de SC G.R.

SRL nu mai face parte din „terenurile proprietatea membrilor asociației” în mod legal și temeinic autoritățile publice pârâte și instanța de fond au concluzionat că suprafața respectivă nu poate fi luată în considerare la calculul suprafeței de teren deținute de asociație în cuprinsul Fondului de vânătoare Găiceana. În consecință, în mod corect s-a apreciat că, din suprafața de 4057,96 ha (conform art. 13 din Statut) deținută de Asociația de Proprietari de Teren G. din Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana, asociația a făcut dovada proprietății doar cu privire la suprafața de 3.157,48 ha , ceea ce reprezintă mai puțin de 50% din suprafața totală de 7.503 ha a Fondului de vânătoare Găiceana.

În aceste condiții, criticile din recurs referitoare la dovada proprietății suprafețelor de teren incluse în Asociația de Proprietari de Teren G. reprezentând minimum 50% din suprafața Fondului de vânătoare Găiceana sunt neîntemeiate, iar s usținerile recurentei referitoare la excepția autorității de lucru judecat față de hotărârea Judecătoriei Podu Turcului nu pot fi primite, deoarece aspectele menționate în adresa nr. 4 din 14 ianuarie 2011 a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava nu contravin hotărârii judecătorești invocate, ci atestă împrejurări de fapt și de drept care au intervenit ulterior hotărârii respective. Împotriva Deciziei nr. 2828 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Societatea de Vânătoare Mistrețul Bacău a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 3 C. proc.

civ. Înalta Curte sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că cererea este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Potrivit art. 322 pct. 3 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă obiectul pricinii nu se află în ființă. Din economia reglementării în materia revizuirii, rezultă că admisibilitatea acesteia se examinează sub următoarele aspecte: hotărârea atacată să fie cel puțin definitivă, această hotărâre să fie dată după cercetarea fondului cauzei; criticile formulate să se înscrie în motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc.

civ. Se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă obiectul pricinii nu se află în ființă, ceea ce înseamnă că revizuirea pentru acest motiv se poate cere numai în ipoteza când debitorul a fost obligat să predea un lucru cert și determinat, care a pierit după darea hotărârii. În speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Pe de altă parte, Codul de Procedură Civilă reglementează în Titlul V- Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322-328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 din același cod revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Prin urmare având în vedere că prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea se poate cere numai cu privire la hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul, și ținând cont de faptul că decizia a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul, Înalta Curte constată că cerere de revizuire este inadmisibilă. Pentru ca o hotărâre dată de instanța de recurs să fie susceptibilă de revizuire, trebuie să evoce fondul cauzei. Or, în speța de față cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care s-a respins recursul ca nefondat, de unde rezultă că cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că cererea de față nu întrunește cerințele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea deciziei atacate în raport cu motivele de revizuire formulate, a rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de dispozițiile legale. Văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Societatea de Vânătoare M. Bacău împotriva Deciziei nr. 2828 din 7 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2013.