ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2828/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2828/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de

10 martie 2011 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta Societatea de Vânătoare M.

Bacău a chemat în judecată Ministerul Mediului și Pădurilor, solicitând a se

dispune anularea hotărârii din procesul-verbal nr. 216339 din 14 februarie 2011,

prevăzută în anexa 2 pct. 5, în baza căreia s-a respins contestația reclamantei

de a i se atribui direct în gestionare fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana.

În motivarea acțiunii, reclamanta

arată, în esență, că, deși avea dreptul de ai se atribui direct în gestiune

fondul de vânătoare, conform art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind

atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul

ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010, întrucât a fost propusă de

Asociația Proprietarilor de Teren Găiceana care deține peste 50% din suprafața fondului

cinegetic respectiv, cererea sa a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite

condițiile susmenționate.

Reclamanta arată că Asociația

Proprietarilor de Teren Găiceana s-a constituit în baza O.G. nr. 26/2000,

conform Încheierii din 8 decembrie 2010 a Judecătoriei Podu Turcului,

pronunțată în dosar nr. 1492/829/2010 definitivă și irevocabilă, cu suprafețele

de teren menționate care se suprapun peste Fondul de vânătoare Găiceana cu

scopul propunerii pentru atribuirea directă a fondurilor de vânătoare ce sunt

constituite pe terenurile proprietatea membrilor asociați în favoarea gestionarului

legal constituit în vederea încheierii între acesta și administratorul faunei

de interes cinegetic a contractului de gestionare.

Prin Hotărârea Adunării generale nr.

1, asociația a propus atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice

din cuprinsul Fondului cinegetic nr. 46 Găiceana către Societatea de Vânătoare M.

Bacău.

Prin încheierea din 8 decembrie 2010

a Judecătoriei Podu Turcului pronunțată în dosar nr. 1492/829/2010, s-a

stabilit că Asociația Proprietarilor de Teren Găiceana deține peste 50% din

suprafețele de teren din Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana, dosarul de

constituire a asociației fiind depus la minister.

În esență, reclamanta susține că în

mod nelegal și netemeinic, a fost respinsă cererea sa de atribuire directă a

Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana.

competenței pronunțată de Tribunalul Bacău.

Prin sentința nr. 393 din 8 aprilie 2011,

Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Bacău, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că în calitate

de pârât a fost chemat în judecată Ministerul Mediului și Pădurilor.

și hotărârea pronunțată de Curtea de apel.

La data de 16 mai 2011, reclamanta

și-a precizat acțiunea în sensul că a înțeles să cheme în judecată și Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava, deoarece aceasta a tergiversat

verificările și a eliberat adresa cu rezultatul verificărilor în ultima zi când

trebuia depus dosarul la minister, avizul fiind dat negativ deoarece s-au

invocat două contracte de vânzare cumpărare terenuri pentru suprafața de 910,48

ha teren ce nu au fost prezentate reclamantei și că inspectoratul nu a ținut

cont de o hotărâre a instanței de judecată definitivă și revocabilă.

Reclamanta a depus la dosar adresa nr.

122 din 5 mai 2011 emisă de SC G.G.R. SRL prin care această societate a adus la

cunoștință că, în calitate de proprietar a suprafeței de 900,48 ha teren

conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1934 din 15 iunie 2010 și nr. 18

din 10 ianuarie 2011, este de acord cu menținerea suprafeței de teren

menționată în cadrul Asociației Proprietarilor de Teren Găiceana.

Asociația Proprietarilor de Teren

Găiceana a formulat cerere de intervenție în interes propriu arătând că, în mod

greșit și nelegal, pârâtele au eliminat de la atribuirea directă pe reclamantă,

că cele două contracte de vânzare-cumpărare nr. 1934/2010 și nr. 18/2011

încheiate după hotărârea membrilor fondatori de constituire au fost prezentate

în mod tendențios, însă terenul ce face obiectul celor două contracte nu și-au

schimbat regimul rămânând în continuare în proprietatea privată tot în cadrul

asociației.

La termenul din 2 iunie 2011,

instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu

formulată de Asociația Proprietarilor de Teren Găiceana, iar, prin încheierea

din data de 16 iunie 2011, a fost respinsă cererea de suspendare, ca nefondată.

Prin sentința nr. 118 din 7 iulie

2011, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal a respins, ca nefondate, atât acțiunea reclamantei, cât și cererea de

intervenție formulată de Asociația de proprietari de Teren Găiceana.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Societatea de Vânătoare M. Bacău a

solicitat atribuirea directă a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana, prin

cererea nr. 2 din 14 ianuarie 2011.

Prin adresa nr. 4 din 14 ianuarie 2011,

I.T.R.S.V. Suceava face cunoscut reclamantei Societatea de Vânătoare M. Bacău și

Asociației de Proprietari de Teren Găiceana că: (I) suprafața de 900,48 ha

(teren pădure), cu care au fost înscriși în asociație numiții D.G.A.N.și D.G.M.

este inclusă în Fondul cinegetic nr. 46 denumit Găiceana, însă nu mai aparține

acestora, fiind vândută cumpărătorului SC G.G.R. SRL; (II) din suprafața de

365,80 ha islaz, trecută în proprietatea privată a comunei Găiceana, județul

Bacău, prin Ordinul prefectului județului Bacău nr. 286 din 21 august 2001, trupul

de pășune „Mănăstire” în suprafață totală de 73,78 ha, nu este inclus în fondul

de vânătoare 46 Găiceana, cu excepția unei suprafețe de 3,73 ha, rezultând o

suprafață inclusă în fond de 295,75 ha; (III) suprafața de 37,47 ha islaz,

trecută în proprietatea privată a comunei Găiceana, este inclusă în totalitate

în Fondul cinegetic nr. 46 Găiceana; (IV) în ceea ce privește suprafața de 420

ha, din care 416,00 arabil și 4,00 pădure, înscrisă în situația Primăriei

comunei Găiceana, comisia locală pentru aplicarea Legilor fondului funciar, comisia

locală nu este proprietar, aceasta nu se poate substitui unui proprietar și nu

există acorduri de adeziune, astfel încât suprafața respectivă nu poate aparține

unei asociații; (V) în ceea ce privește suprafața de 6,00 ha, înscrisă în

acordul de asociere de R.M., din actele depuse la dosarul de atribuire rezultă

că persoana respectivă face dovada proprietății numai pentru suprafața de 1,65

ha, diferența rămasă neputând fi luată în considerare ca făcând parte din

Asociația Proprietarilor de Terenuri Găiceana, datorită lipsei acordului de

adeziune; (VI) suprafața de 2,445 ha este inclusă în Fondul cinegetic nr. 46

denumit Găiceana, însă acordul de asociere din data de 04 aprilie 2010 este semnat

de N.I., iar nu de către titularul dreptului de proprietate care este mama decedată

a persoanei respectiv, astfel că nu poate fi luată în considerare ca făcând

parte din Asociația Proprietarilor de Terenuri Găiceana.

I.T.R.S.V. Suceava a concluzionat în

sensul că, deși susține că deține suprafața de 4.057,96 ha din suprafața totală

de 7.503 ha a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana, conform celor expuse

anterior asociația nu face dovada deținerii întregii suprafețe.

În raport cu dispozițiile art. 8 alin.

(2) lit. a) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 102/2010.

Curtea de apel a reținut că, din

suprafața de 4057,96 ha teren cu privire la care reclamanta susține că este

formată din suprafețele incluse în Asociația Proprietarilor de Terenuri

Găiceana, suprafața de 900,48 ha (pădure), cu care au fost înscriși în asociația

numiții D.G.A.N. și D.G.M., nu mai aparține acestora, fiind vândută

cumpărătorului SC G.G.R. SRL, iar, la data constituirii asociației, suprafața

de 455,24 ha era deja vândută prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1934 din

15 iunie 2010.

Totodată, la data emiterii

răspunsului de către I.T.R.S.V. Suceava, noii proprietari nu aveau depuse acorduri

de adeziune la asociația de proprietari, pentru menținerea suprafeței de 910,48

ha în cadrul asociației.

A mai reținut instanța că nu au fost

respectate prevederile art. 11 alin. (2) și art. 12 alin. (2) din Statutul asociației

pentru includerea în asociație a SC G.G.R. SRL, astfel încât acordul prin care

această societate își menține suprafața deținută în cadrul asociației de

proprietari nu poate avea nicio valoarea juridică, fiind necesară modificarea

Statutului în acest sens. În consecință, instanța a reținut că adresa nr. 122

din 5 mai 2011 emisă de SC G.G.R. SRL nu îndeplinește condițiile prevăzute de

Statutul asociației.

Astfel, la data de 14 ianuarie 2011,

Asociația de Proprietari de Teren Găiceana nu îndeplinea condițiile prevăzute

de O.U.G. nr. 102/2010 pentru atribuirea directă a Fondului de vânătoare 46

Găiceana, iar acordul de adeziune este ulterior datei când se impunea a fi

depusă cererea și documentația aferentă solicitării atribuirii directe,

completarea ulterioară a dosarului de atribuire neputând fi luată în

considerare.

Întrucât, conform Ordinului

ministrului mediului și pădurilor nr. 193 din 30 aprilie 2010, suprafața totală

a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana este de 7.503 ha, suprafață

necontestată sub aspectul întinderii de către reclamantă, pentru a îndeplini

condițiile impuse de legiuitor, Asociația de Proprietari de Teren Găiceana trebuia

să facă dovada că deține peste 50% din suprafața acestuia, adică peste 3.751,5

ha, însă, conform celor expuse anterior, dacă, din suprafața de 4.057,96 ha

teren ce totalizează suprafețele care se afirmă că sunt incluse în asociație,

se scade doar suprafața de 900,48 ha, rezultă o suprafață de 3.157,48 ha,

instanța având în vedere și situația celorlalte suprafețe expusă în adresa I.T.R.S.V.

Suceava, care fie nu sunt incluse în fondul de vânătoare fie nu aparțin

asociației din cauza că nu există acorduri de adeziune valabile.

Totodată, instanța a apreciat că

pentru a se reține existența acordului de asociere evidențele fiscale invocate

de reclamantă nu echivalează cu existența unor titluri de proprietate.

În raport cu dispozițiile art. 3 alin.

(1) lit. a) și art. 4 alin. (1) din Regulamentul privind atribuirea dreptului

de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și

pădurilor nr. 1221/2010, instanța a reținut că, la data formulării cererii de

atribuire directă și analizării acesteia, reclamanta nu a făcut dovada

deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic și nici a

deținerii în proprietate a tuturor suprafețelor de teren incluse în Asociația

de Proprietari de Terenuri Găiceana, iar condițiile prevăzute de legiuitor a fi

îndeplinite la data formulării cererii nu pot fi complinite ulterior, deoarece

s-ar crea o situație diferențiată pentru ceilalți participanți la atribuire.

Curtea de apel a calificat cererea

de intervenție în interes propriu formulată de Asociația de Proprietari de Teren

Găiceana, ca fiind o veritabilă cerere de intervenție în interes alăturat,

deoarece, în raport cu dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., asociația

nu justifică un drept în prezenta cauză, întrucât la atribuirea directă a

fondului de vânătoare a participat Societatea de Vânătoare M. Bacău și, având

în vedere că acțiunea formulată de Societatea de Vânătoare M. Bacău este

nefondată, nici cererea de intervenție nu este fondată, pentru aceleași

considerente reținute mai sus.

Societatea de Vânătoare M. Bacău.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea

de apel a declarat recurs reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău, criticând-o

pentru nelegalitate.

Recurenta-reclamantă susține că în

mod greșit instanța de fond a avut în vedere aspectele menționate în adresa

Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava nr. 4 din 14

ianuarie 2011 în sensul că Asociația de Proprietari de Teren Găiceana nu deține

peste 50% din suprafața Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana.

În acest sens, în privința

suprafaței de 900,48 ha, recurenta-reclamantă susține că numiții D.G.A.N. și D.G.M.,

după ce au semnat actele constituitve ale asociației, nu au adus la cunoștință

înstrăinarea suprafeței de teren, iar o astfel de modificare în privința

asociației poate avea loc numai cu respectarea procedurilor legale. În aceste

condiții, Asociația de Proprietari de Teren Găiceana a îndeplinit toate

formalitățile necesare în vederea atribuirii directe a dreptului de gestionare

a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana în favoarea Societății de Vânătoare M.

Bacău, în condițiile art. 4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de

gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și

pădurilor nr. 1221/2010.

În același sens,

recurenta-reclamantă susține că dobânditorul suprafeței respective de teren – SC

G.G.R. SRL a consimțit la rămânerea în continuare în asociație.

Astfel, recurenta-reclamantă susține

că instanța nu a ținut cont de înregistrările din Registrul asociațiilor și

fundațiilor de Judecătoria Podu Turcului referitoare la Asociația de

Proprietari de Teren Găiceana, cu atât mai mult cu cât modificarea

propritarului suprafeței respective nu a fost înregistrată, astfel că nu

produce efecte juridice.

Prin precizările depuse la data de

21 mai 2012, recurenta-reclamantă arată că personalul silvic a verificat și a

constatat, conform inventarului suprafețelor de pădure la data de 11 ianuarie

2011, că Asociația de Proprietari de Teren Găiceana deține peste 50% din Fondul

de vânătoare nr. 46 Găiceana, inventarul transmis de Inspectoratul Teritorial

de Regim Silvic și Vânătoare Suceava, prin adresa nr. 16862 din 19 septembrie 2011.

Totodată, susține

recurenta-reclamantă că, prin adresa transmisă, intimatul-pârât Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava a încălcat hotărârea pronunțată

de Judecătoria Podu Turcului, întrucât cumpărătorul suprafețelor de teren

cunoștea situația juridică a acestora și le-a cumpărat grevate de sarcini,

dobândind calitatea de asociat în locul vânzătorului, astfel că terenurile au

rămas în continuare în Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana.

Reiterând faptul că Asociația de

Proprietari de Teren Găiceana deține peste 50% din Fondul de vânătoare nr. 46

Găiceana, conform hotărârii judecătorești definitive și irevocabile pronunțate

de Judecătoria Podu Turcului, recurenta-reclamantă invocă excepția autorității

de lucru judecat, susținând că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra

acesteia.

Recurenta-reclamantă a depus, în

copie, adresa Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava nr.

16862 din 19 septembrie 2011, decizia nr. 215 din 28 iunie 2011 pronunțată de

Tribunalul Bacău, secția civilă și adresa nr. 122/05 mai 2011 a SC G.G.R. SRL

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată,

reclamanta Societatea de Vânătoare M. Bacău a solicitat, în principal, anularea

hotărârii din procesul-verbal nr. 216339 din 14 februarie 2011, prevăzută în

anexa 2 pct. 5, în baza căreia s-a respins contestația reclamantei de a i se

atribui direct în gestionare Fondul de vânătoare nr. 46 Găiceana, tinzând să

obțină obligarea autorității pârâte, Ministerul Mediului și Pădurilor, să îi

atribuie direct dreptul de

gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului de vânătoare nr. 46

Găiceana, în condițiile art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 din Regulamentul

privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, aprobat prin

Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) și art.

4 din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei

cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1221/2010:

„Art. 3. – 1) Atribuirea directă a

dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice

se realizează numai dacă solicitantul dovedește îndeplinirea uneia dintre

următoarele condiții:

a) este propus, prin înscrisuri

originale, pentru atribuirea directă de către persoana fizică sau juridică ce

dovedește proprietatea asupra a minimum 51% din suprafața fondului cinegetic în

cauză, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a);

Art. 4. – 1) Pentru recunoașterea

deținerii în proprietate a minimum 51% din suprafața fiecărui fond cinegetic,

pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), în cazul asociațiilor de

proprietari, acestea trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a

următoarelor condiții:

a) sunt constituite conform legii;

b) au ca scop alegerea și propunerea

gestionarului fondului cinegetic în cuprinsul căruia persoanele asociate dețin

în proprietate mai mult de 51% din suprafața acestuia, cu care administratorul

fondului cinegetic poate încheia contract de gestionare;

c) fac dovada proprietății

suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari cu copii de pe

documente de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ -

teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Copiile

documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria răspundere,

în original, a conducerii asociației de proprietari, întocmită conform

modelului prevăzut în anexa nr. 1;

d) fac dovada includerii proprietății

prevăzute la lit. c) și art. 3 alin. (1) lit. a) și b) în fondul cinegetic

pentru care solicită atribuirea printr-un document original eliberat de către

inspectoratul teritorial de regim silvic și cinegetic în a cărui rază de

competență se află fondul cinegetic în cauză.

2) Dovedirea îndeplinirii

condițiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se face prin depunerea

următoarelor documente, în copie legalizată:

a) act constitutiv și statut, care

trebuie să cuprindă suprafața deținută prin asocierea proprietarilor și scopul

prevăzut la alin. (1) lit. b);

b) act judecătoresc de înființare;

c) certificat de înscriere în Registrul

asociațiilor și fundațiilor”.

În esență, prin sentința recurată,

Curtea de apel a reținut că actul administrativ contestat este legal, întrucât

nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru atribuirea directă în condițiile

prevederilor citate, deoarece, din suprafața de 4057,96 ha teren cu privire la

care reclamanta susține că este formată din suprafețele incluse în Asociația Proprietarilor

de Terenuri Găiceana, suprafața de 900,48 ha (pădure), cu care au fost înscriși

în asociație membrii D.G.A.N. și D.G.M., nu mai aparține acestora, fiind

vândută cumpărătorului SC G.G.R. SRL, iar acordul exprimat de cumpărător în

sensul menținerii suprafeței de teren în asociație nu respectă prevederile art.

11 alin. (2) și art. 12 alin. (2) din statutul asociației.

Astfel, din suprafața totală de

7.503 ha a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana (conform Ordinului ministrului

mediului și pădurilor nr. 193 din 30 aprilie 2010 și necontestată de

reclamantă) Asociația de Proprietari de Teren Găiceana trebuia să facă dovada

că deține peste 50% din suprafața acestuia, adică peste 3.751,5 ha, însă,

conform celor expuse anterior, dacă, din suprafața de 4.057,96 ha teren ce

totalizează suprafețele care se afirmă că sunt incluse în asociație, se scade

doar suprafața de 900,48 ha, rezultă o suprafață de 3.157,48 ha. În același

sens, instanța a avut în vedere și situația celorlalte suprafețe, astfel cum este

expusă în adresa Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare

Suceava care fie nu sunt incluse în fondul de vânătoare, fie nu aparțin

asociației din cauza că nu există acorduri de adeziune valabile.

Înalta Curte constată că, prin

recurs, recurenta-reclamantă critică sentința pronunțată de Curtea de apel

numai în ceea ce privește considerentele referitoare la suprafața de 900,48 ha,

pentru motivul că vânzătorii nu au adus la cunoștința asociației înstrăinarea

terenului, iar dobânditorul suprafeței respective, SC G.G.R. SRL, a consimțit

la rămânerea în continuare în asociație, astfel că instanța trebuia să țină

cont de înregistrările din Registrul asociațiilor și fundațiilor de Judecătoria

Podu Turcului.

Conform dispozițiilor citate

anterior (art. 3 alin. (1) lit. c) și d) din Regulamentul susmenționat), „pentru

recunoașterea deținerii în proprietate a minimum 51% din suprafața fiecărui

fond cinegetic” trebuie să se facă „dovada proprietății suprafețelor de teren

incluse în asociațiile de proprietari cu copii de pe documente de proprietate

sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază

se află suprafețele de teren respective”, precum și „dovada includerii

proprietății în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea printr-un

document original eliberat de către inspectoratul teritorial de regim silvic și

cinegetic în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză.”

Or, este necontestat de către

recurenta-reclamantă faptul că D.G.A.N. și D.G.M., în calitate de membrii ai

Asociației de Proprietari de Teren Găiceana au vândut suprafața de teren de

900,48 ha, cu care au participat la constituirea acestei persoane juridice.

Este adevărat că membrii fondatori D.G.A.N.

și D.G.M. nu au notificat președintelui Asociației intenția de a se retrage și

nu a fost urmată procedura de retragere din asociație, conform art. 10 alin. (2)

din statutul asociației.

De asemenea, este adevărat că, prin

adresa nr. 122 din 05 mai 2011 (fila 21 la dosarul de recurs) SC G.G.R. SRL, în

calitate de proprietar al suprafeței de 900,48 ha, și-a exprimat acordul pentru

menținerea suprafeței deținute în cadrul Asociației de Proprietari de Teren

Găiceana.

În același timp, însă,

recurenta-reclamantă nu a făcut dovada faptului că SC G.G.R. SRL a devenit

membru al asociației, cu respectarea procedurii prevăzute de art. 12 alin. (1)

din statut, prin adoptarea hotărârii Adunării Generale a Asociaților de

acceptare a acestui nou membru și prin încheierea unui act adițional la statut

prin care noii membri să fie menționați în preambulul statutului.

Scopul asociației, conform art. 4

din Statut, constă în „desemnarea pentru atribuirea directă a fondurilor de

vânătoare ce sunt constituite pe terenurile proprietatea membrilor asociației

în favoarea gestionarului legal constituit, în vederea încheierii între acest

și administratorul faunei de interes cinegetic a contractului de gestionare”.

Astfel fiind, atâta timp cât membrii

D.G.A.N. și D.G.M. au vândut suprafața de teren de 900,48 ha, iar cumpărătorul

suprafeței SC G.G.R. SRL nu a devenit membru al asociației în condițiile

prevăzute de Statutul Asociației, simpla exprimare de către noul proprietar al

suprafeței a acordului de voință pentru menținerea terenului în cadrul

Asociației de Proprietari de Teren Găiceana nu produce efectele juridice

urmărite de recurenta-reclamantă, întrucât terenul deținut de un subiect de

drept care nu este membru statutar al asociației nu poate fi considerat, în

sensul art. 4 din Statutul asociației, ca făcând parte din „terenurile

proprietatea membrilor asociației”.

Atâta timp cât suprafața de teren de

900,48 ha vândută de membrii D.G.A.N. și D.G.M. și cumpărată de SC G.G.R. SRL

nu mai face parte din „terenurile proprietatea membrilor asociației” în mod

legal și temeinic autoritățile publice pârâte și instanța de fond au

concluzionat că suprafața respectivă nu poate fi luată în considerare la

calculul suprafeței de teren deținute de asociație în cuprinsul Fondului de

vânătoare nr. 46 Găiceana.

În consecință, în mod corect s-a

apreciat că, din suprafața de 4057,96 ha (conform art. 13 din Statut) deținută

de Asociația de Proprietari de Teren Găiceana din Fondul de vânătoare nr. 46

Găiceana, asociația a făcut dovada proprietății doar cu privire la suprafața de

3.157,48 ha, ceea ce reprezintă mai puțin de 50% din suprafața totală de 7.503

ha a Fondului de vânătoare nr. 46 Găiceana.

În aceste condiții, criticile din

recurs referitoare la dovada

proprietății suprafețelor de teren incluse în Asociația de Proprietari de Teren

Găiceana reprezentând minimum 50% din suprafața Fondului de vânătoare nr. 46

Găiceana sunt neîntemeiate, iar susținerile recurentei referitoare la excepția

autorității de lucru judecat față de hotărârea Judecătoriei Podu Turcului nu pot

fi primite, deoarece aspectele menționate în adresa nr. 4 din 14 ianuarie 2011

a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Suceava nu contravin

hotărârii judecătorești invocate, ci atestă împrejurări de fapt și de drept

care au intervenit ulterior hotărârii respective.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta

Societatea de Vânătoare M. Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Societatea de Vânătoare M. Bacău împotriva sentinței civile nr. 118 din 7 iulie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2012.