ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3459/2025

Ședința publică din data de 17 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 19.08.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorului B. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar al Municipiului București, în nume propriu și ca reprezentant legal al Comisiei Municipiului București de Organizare a Evaluării Naționale, Comisiei de Contestații a Municipiului București și Comisiei de Admitere a Municipiului București anularea dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) și ale art. (12) din Ordinul Ministerului Educației nr. 6155/2023 privind organizarea și desfășurarea evaluării naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a, în anul școlar 2023-2024, obligarea pârâților să acorde elevului B. nota obținută anterior formulării contestației la proba de Limba și literatura română din cadrul Evaluării Naționale 2024, și obligarea pârâților să repartizeze sau, după caz, să înscrie (inclusiv prin transfer) a elevului B. la liceul corespunzător opțiunilor efectuate de acesta prin Fișa de înscriere în raport de nota rezultată în urma calculării mediei.

I.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2128/2024 din data de 19 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratul Școlar al Municipiului București cu privire la petitul de anulare a Ordinului 6155/2023 și respinge astfel acest petit formulat în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al Municipiului București, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, ca neîntemeiată; a fost respinsă excepția inadmisibilității petitelor 2 și 3 de cerere, invocată de ISMB, ca neîntemeiată; a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

I.3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul de a dispune anularea dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) și ale art. (12) din Ordinul Ministerului Educației nr. 6155/2023 privind organizarea și desfășurarea evaluării naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a, în anul școlar 2023-2024; obligarea intimaților să acorde elevului B. nota obținută anterior formulării contestației la proba de Limba și literatura română din cadrul Evaluării Naționale 2024 și obligarea intimaților să repartizeze sau, după caz, să înscrie (inclusiv prin transfer) elevul B. la liceul corespunzător opțiunilor efectuate de acesta prin Fișa de înscriere în raport de nota rezultată în urma calculării mediei conform celor de mai sus.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

I.3.1. Motivul de recurs referitor la încălcarea principiului non reformatio in pejus - Dreptul elevului de a contesta nota este limitat și condiționat

Prima instanță, însușindu-și pe deplin punctul de vedere al pârâtelor și fără a face propria analiză, a respins acest motiv, reținând că nu este aplicabil în cauză acest principiu, "reclamantul cunoscând dintr-un început situația în care se află, dar și riscul sau șansa pe care și le asumă".

Or, rolul contestației este de a reevalua lucrarea elevului candidat în raport de criticile și în limitele nemulțumirilor sale, dând astfel expresie principiului de sorginte a dreptului roman, non reformatio in pejus. Contestația reprezintă o veritabilă cale de atac (la nivel administrativ), contrar susținerilor judecătorului de fond, al pârâtelor-intimate și al dispozițiilor din Ordinul a căror o anulare o solicită, tocmai pentru că într-o astfel de interpretare instituția "contestației" a fost deturnată de la scopul ei firesc.

Însăși definiția cuvântului (așa cum este redată în Dicționarul de neologisme sau în Dicționarul explicativ al limbii române) conduce la ideea de reformare a unei situații în favoarea celui care o formulează.

Dispozițiile din Legea nr. 1/2011 în temeiul cărora a fost adoptat Ordinul nr. 1655/2023 nu fac precizări referitoare la posibilitatea candidatului de a contesta nota obținută în urma susținerii examenului de evaluare națională.

Asemenea dispoziții care prevăd dreptul elevului de a formula contestație au fost reglementate prin Ordinul ministrului Educației Naționale și Cercetării Științifice nr. 4742/10.08.2016 pentru aprobarea Statutului elevului, adoptat tot în temeiul prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, în cuprinsul art. 7 pct. 12 1. stipulându-se faptul că "Elevii beneficiază de următoarele drepturi în sistemul educațional: (...) 12.1) dreptul de a contesta rezultatele evaluării lucrărilor scrise".

Totodată, posibilitatea contestării notelor obținute este reglementată și în cuprinsul art. 106 alin. (1) lit. g) din actuala lege a învățământului preuniversitar - Legea nr. 198/2023, ale cărei dispoziții se aplică examenului de evaluare națională începând cu generația de elevi înscriși în clasa a V-a în anul școlar 2023-2024, unde se prevede faptul că, "în calitate de membri ai comunității școlare, beneficiarii primari ai învățământului preuniversitar au următoarele drepturi: g) dreptul la evaluare obiectivă și corectă, cu posibilitatea contestării rezultatelor evaluării lucrărilor scrise".

Din coroborarea tuturor acestor dispoziții legale rezultă că posibilitatea de a obține o notă mai mică în urma contestației este reglementată doar în cuprinsul ordinului atacat. Având în vedere precizările făcute anterior, se arată că dispozițiile din Ordinul nr. 1655/2023 a căror anulare o solicită contravin prevederilor Legii nr. 1/2011 în temeiul căreia au fost adoptate, fapt care încalcă dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative conform cărora "(3) actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă".

Raportat la cele menționate, nu poate fi reținut considerentul instanței de fond pentru respingerea cererii (care și-a însușit pe deplin apărarea pârâților) în sensul neafectării dreptului reclamantului la contestație prin scăderea notei, în urma formulării contestației, întrucât acesta a semnat în prealabil o declarație pe proprie răspundere că a luat la cunoștință de prevederile art. 11 alin. (3) și (4) și ale art. (12) din Ordinul nr. 1655/2023, conform cărora nota acordată ca urmare a soluționării contestației poate modifica, după caz, nota inițială, prin creștere sau descreștere. Faptul că, la momentul formulării contestației, elevul trebuie să completeze o declarație în sensul că a luat la cunoștință de faptul că îi poate scădea nota în urma contestației formulate nu este o apărare în sprijinul legalității dispozițiilor contestate și care sunt apreciate în jurisprudență ca afectând finalitatea și conținutul dreptului în sine.

Or, de vreme ce Legea învățământului, în executarea căreia s-a dat ordinul atacat, nu prevede o astfel de posibilitate, iar Statutul elevului reglementează dreptul elevului la contestație, drept care nu poate fi de natură să-i creeze acestuia o situație defavorabilă în raport cu situația de la momentul contestării, emiterea unor dispoziții privind modul de organizare și desfășurare a examenului de evaluare națională, cum sunt cele din ordinul atacat, nu poate presupune adoptarea unor reglementări în sensul că exercitarea unui drept stabilit în favoarea elevului se poate obiectiva într-un rezultat în defavoarea lui, fapt de natură a justifica concluzia că dispozițiile atacate sunt de natură a lipsi de conținut însuși dreptul elevului la contestație.

Afirmă instanța de fond că "punctajul obținut la fiecare dintre cei doi corectori a fost apropiat - 8 și 8,5 astfel că nu se poate considera că este o eroare vădită la a doua corectare, ci de o manieră în parametri obiectivi", în condițiile în care la prima corectare notele au fost mai apropiate - 9 și, respectiv, 9,4. Această așa-zisă apropiere de 0,5 versus 0,4 trebuie analizată în condițiile în care realitatea de ani de zile arată că diferențierea pentru accederea la un liceu sau altul se face la 3-5 sutimi.

Situația obiectivă a corecturii nu poate fi analizată decât în condițiile vizualizării borderoului de corectare al fiecărui profesor raportat la barem pentru a analiza dacă această scădere se datorează unor itemi (subiecte) obiectivi (gramatică) sau subiectivi (compunere). Cu titlu de exemplu, arată că la itemul II (compunere - subiect la care corectorul se bucură de o larghețe a laturii subiective), elevul a fost notat în corectura inițială cu 18 puncte, respectiv 15 puncte, iar în contestație cu 16 puncte. Diferențele de punctaj au fost datorate itemilor IA (gramatică + literatură) și IB (gramatică), unde baremul este mult mai strict, însă instanța de fond a respins depunerea la dosar a lucrării, borderourile fiecărui profesor corector defalcat pe itemi de examen și baremul. Din acest motiv, reiterează solicitarea de a obliga Ministerul Educației să depună la dosar aceste înscrisuri.

Față de aceste motive, consideră că susținerea instanței de fond (și a pârâtelor) cu privire la faptul că principiul non reformatio in pejus nu este aplicabil în speță nu pot fi reținute în favoarea explicației că mențiunea privind posibilitatea scăderii notei din formularul de contestație reprezintă "o conștientizare deplină a efectelor formulării contestației".

Este indubitabil că nu se poate avea o astfel de pretenție de la un elev de 14 - 15 ani, pe care nici legea penală, contravențională sau civilă nu îl prezumă că are discernământul necesar conștientizării faptelor sale. Or, a institui această constrângere a dreptului de a contesta, motivând că au semnat și părinții care nu au cunoștință de conținutul lucrării, nu reprezintă decât expresia excesului de putere al instituției publice prin instituirea unei aparențe de legalitate a unei dispoziții normative abuzive.

Față de considerentele instanței de fond că această posibilitate de micșorare a notei a fost instituită în vederea prevenirii exercitării abuzive de către candidați a dreptului de a formula contestație, se arată că aceasta este o ipoteză utopică. Pentru utilizarea abuzivă a unui drept se pot institui sancțiuni, nu luarea unor măsuri de împiedicare a exercitării dreptului la apărare care are la bază - indiferent de domeniu - principiul non reformatio in peius.

Cu toate acestea, cea mai bună dovadă a faptului că o astfel de măsură nu are efectul scontat, ci unul opus, este faptul că în anul 2024 a existat un număr record de contestații, respectiv 27.642, dintre care 14.486 de contestații formulate cu privire la proba de limba și literatura română.

Mai mult, tocmai urmare a numărului mare de contestații și a numărului mare de cereri și a unor petiții inițiate online, Ministerul a modificat reglementările pentru Evaluarea din anul 2025 și a instituit regula ca părinții ori profesorul să vadă mai întâi lucrarea elevului și abia apoi să decidă dacă face contestație, ceea ce reprezintă o recunoaștere a reglementărilor nelegale instituite până în prezent.

Statistica prezentată mai sus contrazice tocmai motivarea instanței de fond că evaluarea se realizează pe criterii obiective, astfel că ar fi o normalitate asumarea scăderii notei. Explicațiile teoretice privind obiectivitatea notelor sunt contrazise chiar de statistici care reflectă un procent ridicat al contestațiilor admise. Dreptul la contestație prevăzut în favoarea elevului de către Statutul elevului trebuie să fie un drept efectiv, adică să aibă finalitatea unui drept, de natură a produce consecințe care să nu-i înrăutățească acestuia situația existentă la momentul formulării contestației. Cu alte cuvinte, exercitarea acestui drept nu poate avea drept consecință afectarea situației pe care elevul a avut-o la data efectuării contestației și în raport de care a exercitat dreptul, situație materializată prin obținerea unei anumite note în urma corectării lucrării scrise și care a devenit un drept câștigat al acestuia.

Instanța de fond invocă pragul de 1 punct pentru recorectarea lucrării drept o garanție a lipsei arbitrariului și că reclamantul trebuia să indice "care sunt dispozițiile legale în raport de care apreciază că a fost stabilit un prag aleatoriu", instituind astfel sarcina probei în seama reclamantului.

Or, tocmai dispozițiile art. 6 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, invocate în cererea de chemare în judecată, prevăd că "(...) Soluțiile pe care le cuprinde (n.m. proiectul de act normativ) trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care România este parte, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului."

În cazul dispozițiilor din Ordinul contestat nu a existat o fundamentare cu privire la alegerea pragului de 1 punct diferență între evaluatori, ca o lucrare să intre la recorectare. De exemplu, în cazul examenului de bacalaureat acesta a fost stabilit la 1,5 puncte.

I.3.2. Încălcarea principiului transparentei

Deși a invocat încălcarea acestui principiu în adoptarea actului normativ contestat, niciunul dintre pârâți nu a contrazis susținerile sale, însă instanța de fond a respins cererea reținând că "în cadrul rubricii Consultare Publică încheiată în anul 2023 din cadrul site-ului www.x.ro, sunt listate toate actele normative în proiect, ce ulterior au fost aprobate în cursul anului 2023, inclusiv proiectul de ordin privind organizarea și desfășurarea evalurării naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a, în anul școlar 2023-2024".

Aceste considerente nu corespund adevărului după cum poate reieși din capturile de ecran cu secțiunea indicată de către instanța de fond, capturi efectuate la data de 31.07.2024.

În ceea ce privește lipsa vătămării, aceasta este însăși modalitatea de reglementare a contestației. Până în anul 2024, Ministerul nu a înțeles că este nevoie de transparentizarea procesului decizional prin punerea în dezbatere publică a Ordinelor privind organizarea și desfășurarea examenelor de evaluare națională.

Efectuarea acestui proces consultativ și în anul 2023 ar fi putut avea același efect al celui derulat în anul 2024 cu prilejul adoptării Ordinului privind organizarea și desfășurarea evalurării naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a în anul școlar 2024 -2025 pentru anul școlar 2024-2025, când, pentru prima dată, ca o recunoaștere a propriilor greșeli, a fost instituită regula ca părinții ori profesorul să vadă mai întâi lucrarea elevului și abia apoi să decidă dacă face contestație. Acest proces consultativ ar fi fost cu atât mai mult util în condițiile în care pentru prima dată s-a corectat digitalizat și nu toți profesorii corectori (ca cea care a oferit nota 8,00) au urmat cursurile de pregătire.

În considerentele sale, instanța reține că "doar ulterior (emiterii actului) se apreciază de reclamant că a fi susceptibil a crea o situație considerată de reclamant ca fiind nefavorabilă".

Aceste discuții despre scăderea notei în urma unei contestații fără a vedea în prealabil lucrarea există de multă vreme în spațiul public.

Reclamantul a formulat abia în fața instanței aceste obiecțiuni pentru că anterior nu ar fi avut posibilitatea de a cere anularea actului, neexistând decât un interes ipotetic, fiind privat tocmai de acest proces consultativ ce este recunoscut de art. 8 din Codul administrativ, care reglementează principiul transparenței decizionale: în procesul de elaborare a actelor normative, autoritățile și instituțiile publice au obligația de a informa și de a supune consultării și dezbaterii publice proiectele de acte normative și de a permite accesul cetățenilor la procesul de luare a deciziilor administrative, precum și la datele și informațiile de interes public, în limitele legii.

Aceleași cerințe se regăsesc și în dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

În cadrul procedurilor de elaborare a proiectelor de acte normative Ministerul Educației are obligația, potrivit art. 7 din Legea nr. 52/2023, să publice un anunț referitor la această acțiune în site-ul propriu, să-1 afișeze la sediul propriu, într-un spațiu accesibil publicului, și să-1 transmită către mass-media centrală sau locală, după caz. Autoritatea administrației publice va transmite proiectele de acte normative tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații.

Anunțul referitor la elaborarea Ordinului nr. 6155/2023 trebuia să fi fost adus la cunoștința publicului, cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de supunerea spre avizare de către autoritățile publice. Anunțul trebuia să cuprindă: data afișării, o notă de fundamentare, o expunere de motive, un referat de aprobare privind necesitatea adoptării actului normativ propus, un studiu de impact și/sau de fezabilitate, după caz, textul complet al proiectului actului respectiv, precum și termenul limită, locul și modalitatea în care cei interesați pot trimite în scris propuneri, sugestii, opinii cu valoare de recomandare privind proiectul de act normativ.

Prin nepunerea în dezbatere publică a proiectului Ordinului nr. 6155/2023, au fost încălcate principiile care au stat la baza legii, respectiv: a) informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmează să fie dezbătute de autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și asupra proiectelor de acte normative; b) consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative; c) participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.

Prin urmare, există garanții legale ale dreptului persoanelor vizate de a exprima recomandări în legătură cu adoptarea unor proiecte de acte normative, dar pe care Ministerul Educației le-a ignorat de-a lungului timpului în mod constant, refuzând consultarea actorilor interesați (profesori, părinți, elevi etc.) cu privire la acest aspect. A fost nevoie de inițierea unor petiții în mediul online pentru ca Ministerul să accepte să pună în consultare publică proiectul de Ordin aferent anului școlar 2024-2025. Respingerea prezentei cereri pe motivul lipsei unei vătămări prealabile (în condițiile în care aceasta poate exista doar după intrarea în vigoare a actului normativ) constituie o încurajare a instituțiilor publice de a uza de puterea publică. Or, tocmai faptul că nu există un echilibru al puterilor în raporturile de contencios administrativ ar trebui să conducă la o judecată care să sancționeze arbitrariul puterii statului și garantarea drepturilor cetățenești.

I.3.3. Încălcarea principiului legalității - Lipsa temeiului legal pentru emiterea dispozițiilor Ordinului

Deși a invocat încălcarea acestui principiu în adoptarea actului normativ contestat, niciunul dintre pârâți nu a contrazis susținerile sale, recunoscând tacit că dispozițiile din Legea nr. 1/2011 care au stat la baza emiterii ordinului erau abrogate la data 04.09.2023 ori că reglementarea Evaluării Naționale din 2024 nu a fost în acord cu art. art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție, în interpretarea oferită de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 637/2015.

Principiul legalității, consacrat de art. 6 din Codul administrativ, obligă autoritățile și instituțiile administrației publice, precum și personalul acestora, să acționeze în conformitate cu prevederilor legale în vigoare, la care adaugă și tratatele și convențiile internaționale la care România este parte.

În anul școlar 2023-2024 a intrat în vigoare noua lege a învățământului preuniversitar având nr. 198/2023 care stipulează că la art. 101 că, "(1) După absolvirea învățământului gimnazial, elevii susțin evaluarea națională, obligatorie. Evaluarea națională a absolvenților clasei a VIII-a constă în probe la disciplinele limba și literatura română, matematică, respectiv limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile gimnaziale într-o limbă a minorităților naționale și opțional pentru elevii care au studiat limba maternă conform art. 60 alin. (5), fiind organizată conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educației", iar potrivit art. 248 alin. (4), "(4) Admiterea la liceu și evaluarea națională organizată la finalul clasei a VIII-a se vor desfășura în conformitate cu prevederile prezentei legi începând cu generația de elevi înscriși în clasa a V-a în anul școlar 2023-2024".

Totuși, organizarea și desfășurarea evaluării naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a în anul școlar 2023-2024 a fost stabilită în baza Ordinului Ministerului Educației nr. 6155/31.08.2023, care este întemeiat pe dispozițiile art. 74 alin. (5), ale art. 94 alin. (2) lit. e) și ale art. 361 alin. (3) lit. b) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Ordinul a fost emis în data de 31.08.2023 și a intrat în vigoare în data de 04.09.2023. Legea educației naționale nr. 1/2011 a fost abrogată parțial prin Legea nr. 198/2023 a învățământului preuniversitar (art. 250), aceasta intrând în vigoare la 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1), respectiv în data de 03.09.2023.

Cu alte cuvinte, Ordinul de aplicare a legii a intrat în vigoare la o zi după ziua abrogării Legii în aplicarea căreia a fost emis.

Cu toate acestea, este evident că emitentul Ordinului nu a respectat normele de tehnică legislativă, norme imperative, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 198/2023, deși a intrat în vigoare la 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv în data de 3 septembrie 2023, a fost elaborată, așa cum rezultă din chiar cuprinsul său, în data de 4 iulie 2023. Așadar, la momentul emiterii Ordinului a cărui anulare o solicită, 31.08.2023, Ministerul deja cunoștea faptul că s-a emis și Legea nr. 198/2023 cu chiar aproximativ 2 luni calendaristice anterior și că urma să intre în vigoare în termen de 60 de zile.

Or, un act administrativ normativ trebuie să îndeplinească următoarele condiții cumulative, respectiv: să fie în conformitate cu Constituția și legile organului legislativ; să nu cuprindă dispoziții contrare acestora; să fie conform cu scopul legii; să respecte principiul ierarhiei normelor juridice superioare în raport de cele inferioare; să fie emis de organul competent și în limitele competenței sale; să nu reglementeze primar în domenii în care reglementarea este prevăzută pentru acte normative cu forță juridică superioară și să fie dat în forma și cu procedura prevăzută pentru fiecare act în parte.

Prin urmare, actele administrative normative trebuie să fie conforme, în ceea ce privește conținutul lor, cu normele juridice superioare în temeiul cărora a fost adoptat, nefiind acceptat ca acesta să conțină dispoziții care contrazic respectivele reglementări, fie că acestea sunt de natură constituțională, legală sau administrativă.

Astfel cum a arătat, măsura diminuării notei obținute la proba de limba și literatura română, respectiv actul administrativ al Ministerului sau al unei Comisii subordonate prin care s-a validat rezultatul obținut în urma recorectării lucrării sunt nelegale, măsura fiind emisă în baza unui Ordin dat în aplicarea unei Legi abrogate ulterior.

Așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1595/14 decembrie 2011, un text de lege care face trimitere la o normă ce nu mai este în vigoare este și el, evident, implicit abrogat.

Principiul ierarhiei normative instituit prin dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție impune conformitatea tuturor actelor normative cu Constituția. Astfel, legea, precum și orice acte legale administrative cu caracter normativ fac parte dintr-o ierarhie normativă în vârful căreia se află Constituția, ierarhie care impune obligații atât cetățenilor, cât și organelor statului, având ca scop final protecția drepturilor și libertăților individuale.

Evaluarea națională trebuie să fie reglementată prin lege și nu poate fi reglementată de la sine putere prin ordin de ministru, având în vedere dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție, aplicând mutatis mutandis considerentele Deciziei CCR nr. 637/2015:

"32. Prin urmare, pentru a respecta dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, Curtea subliniază că aspectele esențiale referitoare la evaluarea activității polițistului, cum sunt, spre exemplu, criteriile de evaluare a activității și conduitei polițistului, comunicarea rezultatului evaluării și posibilitatea de contestare a acestuia, trebuie să fie reglementate prin lege organică, iar regulile specifice procedurii de evaluare să fie explicate și detaliate prin ordin al ministrului de resort.

Dacă evaluarea națională din Legea nr. 1/2011 nu este în vigoare și nici cea din Legea nr. 84/1995 și, în mod evident, nici cea din Legea nr. 198/2023, atunci este în măsură să invoce nelegalitatea dispozițiilor art. 11 alin. (3) și (4) și art. 12 din Ordinul ME nr. 6155/2023.

I.3.4. Discriminări arbitrare între evaluarea lucrărilor de la examenele de evaluare națională și bacalaureat.

Instanța de fond a respins cererea și cu referire la acest motiv, reținând că nu s-a făcut dovada unui tratament nefavorabil, cât și a unei situații de comparație, precum și lipsa unei împrejurări care să justifice obiectiv discriminarea, citând art. din O.G. nr. 137/2000.

Or, tocmai această ordonanță stabilește că o situație este calificată drept faptă de discriminare dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții, astfel cum le-a enumerat instanța de fond:

• existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile (elevii de gimnaziu absolvenți ai anului 2024 și cei ai anului 2025 și elevii de gimnaziu versus elevii de liceu);

• existența unui criteriu de discriminare (...), precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice (posibilitatea de a vedea lucrarea anterior contestației/1 punct la gimnaziu versus 1,5 puncte la liceu);

• tratamentul diferențiat să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege (însuși dreptul de a contesta/pragul de a intra la recorectare);

• tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare (sarcina probei revine emitentului actului).

Potrivit instanței de fond, tratamentul nefavorabil devine un factor relevant la stabilirea discriminării numai atunci când este nefavorabil prin comparație cu cel aplicat unei alte persoane aflate într-o situație similară sau, după caz, într-o situație diferită. Și în acest sens, instanța aduce un exemplu care nu se regăsește printre motivele invocate de reclamant.

Ceea ce reclamă pe scurt este diferența de tratament între: absolvenții de gimnaziu în anul 2024 și absolvenții de liceu din anul 2024, în cazul primilor fiind stabilit pragul de 1 punct pentru a avea dreptul de a le fi recorectată lucrarea și în cazul celor din urmă fiind stabilit pragul de 1,5 puncte pentru a beneficia de același drept, toate acestea fără o justificare obiectivă a diferenței de tratament, în legea primară neexistând o astfel de prevedere, aceasta fiind introdusă prin arbitariul persoanelor din minister; absolvenții de gimnaziu în anul 2024 și absolvenții de gimnaziu în anul 2025, cei din urmă având posiblitatea de a formula contestație după vizualizarea lucrărilor de către elev însoțit de un adult, spre deosebire de anul 2024 când decizia de a contesta lucrarea trebuia să fie luată în necunostintă de cauză, mergând doar pe impresia unui elev de 14-15 ani al cărui discernământ este pus la îndoială atât de normele juridice în general.

Prevederile acestor Ordine instituie o evidenta discriminare și între elevii care au formulat contestații, iar în urma reanalizării/recorectării lucrării au obținut o notă diferită cu 1 punct și elevii a căror notă rezultată în urma contestației nu se înscrie în marja de 1 punct. Cei a căror notă a fluctuat cu mai mult de 1 punct au intrat la recorectare. Modalitatea în care a fost ales 1 punct și nu o altă valoare nu are nicio justificare decât arbitrariul decidenților, având în vedere statisticile anuale publicate de minister din care rezultă că cele mai multe erori au loc până în 0.5 puncte. De altfel, în trecut acesta era pragul peste care o lucrare intra la reevaluare. Toate aceste decizii s-au luat după dorința celor din minister, contrar dispozițiilor legale cu privire la obligația de fundamentare a propunerilor actelor normative.

Prevederile acestor Ordine instituie o evidentă discriminare între elevii care au formulat contestații, iar în urma reanalizarii/recorectarii lucrării au obținut o notă diferită cu 1,5 puncte sau 1 punct (în plus sau în minus, în funcție de examenul susținut, capacitate sau bacalaureat) și elevii a căror notă rezultată în urma contestației nu se înscrie în marja de 1,5 puncte ori 1 punct, în raport de examenul susținut, capacitate sau bacalaureat.

Astfel, nu exista niciun fel de rațiune obiectivă, niciun fel de justificare rezonabilă și proporțională de natură a motiva o astfel de prevedere, în condițiile în care toți elevii ar trebui să beneficieze de tratament legal în fața legii și a autorităților, cu alte cuvinte, în situații identice sau similare (în cazul de față, ipoteza depunerii contestației și rezultarea unei note diferite ca urmare a recorectarii) tratamentul este necesar a fi unul identic sau asemănător.

Articolul 14 (interzicerea discriminării) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului menționează că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute în Convenție este garantată, fără nicio deosebire, bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

Art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE prevede, în mod similar "Discriminarea". Articolul 1 din Protocolul nr. 12 (interzicerea generală a discriminării) prevede:

"Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată, fără nicio discriminare (a se vedea si Hotărârea Sejdic si Finei împotriva Bosniei-Hertegovina). În repetate rânduri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că discriminarea în sensul art. 14 constă în tratarea diferită, fără o justificare obiectivă si rezonabilă, a persoanelor aflate în situații comparabile.

Evident, este și cazul acestor elevi, diferența de punctaj rezultată în urma recorectarii ca și efect al contestației depuse nejustificând tratarea diferențiată numai a anumitor categorii de elevi, în mod legal și just impunându-se aplicarea aceluiași tratament tuturor elevilor ale căror lucrări, în urma recorectării, au generat diferente de punctaj, oricare ar fi acestea.

De altfel, soluția este oportună mai cu seamă în contextul importanței deosebite a notei finale obținute, în condițiile în care aceasta produce efecte de o importanță majoră, care marchează ireversibil cariera școlară a absolventului: fie repartizarea la un liceu spre care elevul a optat (cazul examenului de capacitate), existând riscul "ratării" acestei șanse ca urmare a obținerii unei note mai mici în contestație, fie luarea în considerare a notei la admiterea într-o instituție universitară (cazul examenului de bacalaureat), existând posibilitatea concretă ca respectivul absolvent să nu mai beneficieze de aceleași condiții de admitere ori să "rateze" înscrierea la facultate, ca urmare a notării lucrării cu un rezultat mai mic.

În plus, este necesar ca toți elevii să beneficieze de același tratament mai cu seamă că nota obținută este nota finală, conform actualei legislații, prin urmare este nota care produce efectele definitive și are o înrăurire hotărâtoare și determinantă asupra viitorului academic sau liceal al respectivului absolvent.

În cazul de față, se observă că excluderea elevilor care în urma contestației au obținut note diferite față de cele acordate inițial, dar care nu se înscriu în marja de 1,5 puncte sau 1 punct, de la posibilitatea reevaluării lucrării de către alți doi profesori evaluatori, nu reprezintă o practică justificată obiectiv de un scop legitim (neputându-se acredita ideea că impunerea unei marje de 1,5 puncte ori 1 punct, fără niciun fel de criteriu care să fundamenteze luarea acestei decizii, de o importanță covârșitoare pentru carierea școlară/universitară a elevului) și nici nu poate fi apreciată drept o măsură adecvată, necesară sau proporțională, ingerința creata în acest mod în dreptul elevului contestator reprezentând o măsura disproporționată în raport cu scopul pentru care a fost prevăzută.

Art. 16 din Constituția României garantează egalitatea cetățenilor în fața legii, fără discriminări, iar O.G. nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, menționează în mod explicit că principiul excluderii discriminării este garantat în exercitarea drepturilor civile (inclusiv exercitarea dreptului la educație).

În cazul de față, se observă ca excluderea elevilor care în urma contestației au obținut note diferite față de cele acordate inițial, dar care nu se înscriu în marja de 1 punct, de la posibilitatea reevaluării lucrării de către alți doi profesori evaluatori nu reprezintă o practica justificata obiectiv de un scop legitim și nu poate fi apreciată drept o măsură adecvată, necesară sau proporțională.

Aplicarea unui tratament diferențiat respectivilor absolvenți, fără niciun fel de evaluare obiectivă a cauzelor, justificărilor și efectelor unui astfel de tratament reprezintă o vădită formă de discriminare, de natură a încălca dreptul fundamental garantat atât de art. 16 din Constituția României dar și de prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

A apreciat Curtea Constituțională că "încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplica un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, Decizia nr. 310 din 7 mai 2019) și că "discriminarea se bazează pe noțiunea de "excludere de la un drept" (Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 21 octombrie 1993), iar remediul specific îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, Decizia nr. 164 din 12 martie 2013 sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014).

Așadar, nu toate drepturile tuturor elevilor contestatori sunt protejate în mod real și efectiv, întrucât protecția oferită acestora pentru realizarea dreptului lor (la învățatură, la obținerea unei note corecte, în raport de rezolvarea subiectelor și a baremului) devine teoretica și iluzorie dacș pentru a beneficia de aceasta sunt instituite condiții discriminatorii, fără justificare obiectivă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale art. 483 și următoarele din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat ca, în temeiul art. 293 C. proc. civ., să fie obligată intimata să prezinte instanței următoarele: lucrarea scrisă la proba la limba și literatura română a elevului B. susținută în data de 25.06.2024; borderou de evaluare defalcat pe fiecare item (document-tip în care se înregistrează, conform baremului de evaluare și de notare, punctajul alocat fiecărui răspuns, defalcat unitar la nivel de disciplină, în cadrul centrului zonal de evaluare) al fiecăruia dintre cei patru profesori evaluatori ai lucrării scrise la limba și literatura română, extras din catalogul Evaluării Naționale (document informatizat, instituit la nivelul unității de învățământ, care cuprinde datele de identificare a elevilor și notele obținute de aceștia la Evaluarea Națională și care este utilizat la crearea bazei de date pentru admiterea absolvenților clasei a VIII-a în clasa a IX-a), cu notele obținute de elevul B.; fișa de înscriere la liceu cu codurile opțiunilor specializărilor completată de elevul B. în vederea repartizării la liceu.

I.4. Apărările formulate în cauză

I.4.1. Întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Educației

Pârâtul Ministerul Educației a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției nulității recursului cu consecința anulării acestuia, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În susținerea excepției nulității recursului, intimatul a arătat că recurenta, deși a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. (5) si (8) C. proc. civ., nu a formulat critici care să poată fi circumscrise în motivele de casare expres și limitativ reglementate de aceste texte normative.

Analizând cuprinsul cererii de recurs, se observă că recurenta nu a formulat nicio critică de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, nu a arătat de ce instanța anterioară a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5) și care sunt considerentele pentru care soluția a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8), susținerile acestuia din cererea de recurs vizând nemulțumirile legate de modalitatea de soluționare a cererii.

Astfel, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. constituie un motiv de casare ce vizează ipoteza în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității. Recurenta nu a arătat, în concret, în ce mod, prin hotărârea dată, prima instanța a încălcat regulile de procedura a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și, prin urmare, nu se pot reține încălcări ale principiilor desfășurării procesului de către instanța fondului, apte să fie încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a mai susținut că s-au aplicat greșit normele de drept material incidente în cauză (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), fără a face referire la aspecte de nelegalitate, criticile formulate nefiind dezvoltate în raport cu cele reținute de prima instanța în considerentele hotărârii ce face obiectul recursului, așa încât acestea nu reprezintă veritabile motive de nelegalitate care să vizeze sentința atacată.

Pe fond, intimatul a precizat faptul că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2023, invocată ca izvor jurisprudențial în susținerea recursului, a fost casată în parte de Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și, în rejudecare, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată - decizia nr. 1096/20256 din 27.02.2025.

În legătură cu pretinsa încălcare a principiului "non reformatio in pejus"

În esență, recurenta reiterează argumentele invocate în fața instanței de fond și susține că rolul contestației ar fi acela de a reevalua lucrarea elevului candidat în raport de criticile și limitele nemulțumirilor sale.

Din această perspectivă, apreciază că este vorba despre o veritabila cale de atac, la nivel administrativ, cu motivarea că dispozițiile privind dreptul elevului de a formula contestație au fost inserate în legislația privind statutul elevului și Legea nr. 198/2023, care, la art. 106 alin. (1) lit. g) prevăd că beneficiarii primari ai învățământului preuniversitar au dreptul la evaluarea obiectivă, corectă, cu posibilitatea contestării rezultatului evaluării lucrărilor scrise.

Recurenta arată că, din examinarea ansamblului legislației în materie, se observă că posibilitatea de a obține o notă mai mică în urma contestației este reglementată doar în cuprinsul Ordinului Ministerului Educației nr. 1655/2023.

Rațiunea pentru care există instituția contestației unei lucrări este tocmai aceea de a da posibilitatea elevului nemulțumit de nota obținută la o primă evaluare să beneficieze de o a doua opinie, cenzurarea/verificarea lucrării sale de către o comisie formată din alți evaluatori fiind o certă garanție a imparțialității și a veridicității modului inițial de corectare a lucrării examinate.

În urma reevaluării lucrării solicitate în baza contestației formulate, nota poate crește sau descrește, ori poate rămâne aceeași. Acest lucru este firesc și legal, scopul contestației fiind acela de reevaluare a lucrării de către o alta comisie. Exercitarea acestei opțiuni este strict la latitudinea candidatului, comisia de reevaluare nu poate fi constrânsă sau condiționată să analizeze lucrarea contestată prin comparare, pentru că în această situație s-ar pierde esența unei reverificări imparțiale.

Regulile stabilite în procedura reevaluării unei lucrări sunt descrise clar, detaliat prin normele legale pentru asigurarea fără echivoc a calității evaluării.

Scopul exercitării unei contestații nu este acela de a obține o situație juridică mai favorabilă, iar Legea învățământului preuniversitar în executarea căreia s-a emis Ordinul atacat, nu prevede posibilitatea ca elevul să obțină o notă mai mică în urma contestației, de natură a-i crea o situație defavorabilă în raport cu situația la momentul contestării.

Astfel, contrar opiniei recurentei și în armonie cu soluția instanței de fond, deși aceasta a înțeles să invoce ca motiv de recurs încălcarea de către prima instanța a principiului neagravării situației în propria cale de atac, la o simplă analiză a cadrului normativ în jurul căruia se cristalizează principiul non reformatio in pejus, se poate constata că acesta nu este incident în dreptul administrativ.

Susținerea reclamantei de neagravare a situației în propria cale de atac - non reformatio în pejus- (art. 481 C. proc. civ. si art. 418 C. proc. pen.), este un principiu aplicabil strict în procedura litigioasa. Din conținutul clar și neechivoc al dispozițiilor art. 481 C. proc. civ. și art. 418 C. proc. pen., rezultă dincolo de orice îndoială că principiul non reformatio in pejus ține de esența căilor de atac judiciare și face posibil ca accesul la o jurisdicție superioară să fie concret și deplin.

Prevederea unui sistem de căi de atac are drept scop respectarea dreptului fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă, iar această finalitate nu poate fi realizată dacă, prin exercitarea unei căi de atac, partea ar fi expusă riscului de a primi o soluție procesuală chiar mai defavorabilă decât cea pe care a înțeles să o critice. Or, în materie administrativă, nu numai că nu exista o astfel de prevedere referitoare la procedura de contestare, dar principiile aplicabile procedurilor de judecată nu țin de aptitudinea legală de a fi aplicabile procedurii de desfășurare a examenelor.

O diferență evidentă între actele administrative normative și cele individuale este obligativitatea și implicit, scopul publicării.

În jurisprudența constantă a ÎCCJ, calificarea unui act administrativ unilateral ca individual sau normativ se face în raport de conținutul acestuia și efectele produse în ordinea juridică.

Astfel, actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter aplicabile unui număr nedeterminat și nedeterminabil de subiecte de drept. Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte. În același timp, actul administrativ individual este un act administrativ concret care privește un subiect de drept sau subiecte de drept determinate, distincția fiind dată de întinderea efectelor și persoanele în raport de care acestea se produc.

Dreptul la contestație nu trebuie confundat sau transformat cu o obligație de rezultat a comisiei de reevaluare; în plus, comisiile de soluționare a contestațiilor nu pot fi asimilate instanțelor de control judiciar.

Metodologia impune o nouă evaluare, iar nu verificarea notei acordate de comisia inițială de evaluare prin prisma criticilor formulate de elev, iar ca urmare a contestației, se procedează la o nouă evaluare a lucrării de către o altă comisie, care realizează propria analiză, pe bază de barem.

Din aceasta perspectivă, criticile fundamentate de reclamantă prin prisma neagravării situației în propria cale de atac nu însoțesc sesizarea pendinte și sunt absolut neîntemeiate, lipsite de orice valoare juridică, negăsindu-și aplicabilitatea în dreptul administrativ, precum în materia aferentă evaluării unei lucrări de examinare, ca efect al formulării unei contestații administrative.

Chiar și în ipoteza în care principiul non reformatio in pejus ar fi aplicabil, învederează instanței de control judiciar faptul că reclamanta, la momentul formulării contestației, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordinul atacat, a completat și semnat o declarație - tip în care se menționează ca a luat cunoștința că nota acordată ca urmare a soluționării contestației poate modifica nota inițială prin creștere sau descreștere, după caz, împrejurare care echivalează, în armonia art. 481 ultima teză din C. proc. civ., cu manifestarea expresă și echivocă a consimțământului renunțării la aplicarea principiului și, pe cale de consecință, asumarea riscului la care se expune, respectiv posibilitatea de a-i descrește nota.

Acest aspect a fost reținut de instanța de fond drept argument pentru respingerea cererii, apreciind că dreptul la contestație al reclamantei nu a fost afectat prin scăderea notei în urma formulării contestației, întrucât aceasta a semnat în prealabil o declarație pe proprie răspundere ca a luat la cunoștință de prevederile art. 11 alin. (3) și alin. (4) si art. 12 din Ordinul nr. 1655/2023.

Intimatul a arătat că nu poate susține argumentul recurentei în sensul că situația obiectivă a corecturii nu ar putea fi analizată decât în condițiile vizualizării borderoului de corectare al fiecărui profesor raportat la barem "pentru a analiza dacă aceasta scădere se datorează unor itemi obiectivi (gramatica) sau subiectivi (compunere)", prima instanță fiind criticată pentru respingerea cererii vizând depunerea la dosar a borderourilor fiecărui profesor corector defalcate pe itemi de examen si barem.

În mod corect Curtea de Apel a apreciat ca această probă nu este utilă cauzei, având în vedere că reclamanta, prin acțiunea pendinte, nu a pretins neîncadrarea notei acordate în barem și nici nu a reclamat nerespectarea procedurii de recorectare.

În plus, așa cum a reținut judicios prima instanță, punctajele obținute la fiecare dintre cei doi corectori au fost apropiate unul de celălalt, ceea ce arată că a doua corectare s-a efectuat de o manieră fundamentată pe parametri obiectivi.

Referitor la argumentul legat de încălcarea principiului transparentei în adoptarea Ordinului Ministerului Educației nr. 1655/2023

În mod corect Curtea de Apel a reținut că recurenta din prezenta cale de atac nu a probat existența vreunei vătămări ca urmare a nerespectării procedurii de informare a publicului, vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

Numai după parcurgerea examenului de evaluare recurenta a invocat nelegalitatea formală a nerespectării procedurii de transparență decizională, solicitând înlăturarea dispozițiilor pe care le-a apreciat ca nefavorabile raportat la situația specifică elevului.

Or, invocarea acestui motiv de nelegalitate procedurală implică faptul că vătămarea cauzată prin încălcarea principiului transparenței trebuie să existe la momentul emiterii actului administrativ contestat, iar nu la momentul consumării raportului juridic de aplicare a acrului normativ contestat.

În speță, recurenta a înțeles să critice nerespectarea acestui principiu, în concret, doar ulterior, când aceasta a apreciat că actul este susceptibil a crea o situație considerată a fi nefavorabilă.

Mai mult, chiar trecând peste aceste argumente, Curtea de Apel a constatat că în cadrul rubricii Consultare Publica încheiată în anul 2023 din cadrul site-ului www.x.ro, în care sunt listate toate actele normative ce au fost aprobate în cursul anului 2023, se află proiectul de ordin privind organizarea și desfășurarea evaluării naționale pentru absolvenții clasei a VIII-a în anul școlar 2023-2024, aspect contestat de către recurenta din prezenta cauza.

Nu este susținut argumentul recurentei în sensul că vătămarea produsă prin încălcarea principiului transparentei decizionale ar fi dovedită prin însăși modalitatea de reglementare a contestației, fapt care ar fi determinat Ministerul Ed