ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2768/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara, B. - Inspector Șef al ITRSV Timișoara, C. - directorul general al Direcției Generale Păduri - Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, C. - consilier din cadrul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, D. - consilier din cadrul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, E. - director general adjunct al Direcției Generale Păduri - Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, a solicitat anularea actului administrativ intitulat Informarea nr. 19251 din 14 martie 2013 emis de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara precum și a avizului emis de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 187137/BGM din 8 februarie 2013 și a actelor subsecvente.
Hotărârea Curții de Apel
Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 207/2013 din 30 octombrie 20134, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de petenta Asociația de Vânătoare F. și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de petenții G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., Ș. și T.
Totodată, a luat act de renunțarea petenților Ț., U., V. și W. la judecarea cererii de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantei.
Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii nr. 207 din 30 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba-Iulia a promovat apel intervenienta Asociația de Vânătoare F., criticând sentința Curții de apel Alba-Iulia pentru nelegalitate, iar Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) și (4) C. proc. civ., a recalificat calea de atac formulată de reclamantă, în recurs.
În motivarea acestuia circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că justifică interes în cauză interes în cauză în condițiile art. 61 alin. (1) și (2) ale C. proc. civ., având în vedere faptul că pretinde, pentru sine, același drept pe care îl pretinde și reclamanta și își justifică cu înscrisuri calitatea procesuală.
În susținerea cererii de intervenție a depus acte atât în dovedirea calității de intervenient și a interesului justificat, în cauză cât și pe fondul cauzei, Instanța de fond a respins cererea de intervenție ca fiind inadmisibilă
A apreciat ca fiind netemeinică și nelegală respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție în condițiile în care a depus al dosarul cauzei contractul din 1 octombrie 2013 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. xx denumit Tomești din Jud. Hunedoara de unde rezulta ca recurenta a primit gestiunea fondului cinegetic nr. xx Tomești situat în jud Hunedoara în suprafața de 8534 ha.
A arătat că prin cererea promovată sub nr. 376/57/2013 la Curtea de Apel Alba Iulia A.J.V.P.S. Hunedoara a atacat în contencios administrativ actele în baza cărora a fost reziliat contractul din 20 iunie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. xx denumit Tomești, jud. Hunedoara solicitând restabilirea situației anterioare.
Așadar prin cererea dedusă judecății se tinde la redobândirea gestiunii faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. xx, denumit Tomești, jud. Hunedoara.
În conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006 - Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic cu modificările și completările ulterioare și a Ordinului ministerului mediului și pădurilor nr. 1221/2010 cu modificările și completările ulterioare. Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a organizat și desfășurat în perioada 10 iulie 2013 - 27 august 2013 acțiunea de atribuire în gestiune a faunei din fondurile cinegetice. În aceste condiții propunerea Asociației de Proprietari X., în urma analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege a primit în gestionare fauna cinegetica din fondul cinegetic nr. xx Tomești conform procesului verbal din 19 august 2013. Ulterior în termenul stabilit de lege, a fost încheiat și contractul din 1 octombrie 2013 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. xx, denumit Tomești din jud. Hunedoara.
În aceste condiții este evident că recurenta pretinde același drept pentru sine ca și reclamata respectiv gestionarea faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. xx, denumit Tomesti jud. Hunedoara situație în care față de disp. art. 61 C. proc civ., cererea de intervenție este admisibilă în principiu.
II. Soluția adoptată în recurs
Argumentele de fapt și de drept relevante
Recurenta Asociația de Vânătoare F. a depus la termenul din 14 septembrie 2013 o cerere de intervenție principală solicitând respingerea acțiunii reclamantei justificându-se cererea prin aceea că pretinde, pentru sine aceleași drepturi asupra fondului cinegetic în discuție ca și reclamanta. Respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție principală a fost fundamentată pe interpretarea conform căreia recurenta tinde la susținerea poziției procesuale a pârâților nu la formularea unor pretenții proprii.
Conform dispozițiilor art. 61 alin. (2) intervenția este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății, sau un drept strâns legat de acesta.
Ori, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A.J.V.P.S. Hunedoara solicită, în esență să se anuleze actele administrative prin care s-a reziliat contractul său de gestionare a unui fond cinegetic și să se constate valabilitatea contractului în calitatea sa de gestionar.
Mai mult în cererea de probațiune înregistrată de reclamantă se regăsește și contestația acesteia la Hotărârea Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cadrul pârâtei Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice din care rezultă că dreptul de gestionare pentru fond se atribuie în favoarea gestionarului F. cu sediul în jud. Hunedoara propus de Asociația de Proprietari X. față de care s-a decis că face dovada îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru a putea propune gestionarul fondului, respectiv condițiile prevăzute de art. 4 din Ordinul M.M.P. nr. 2265/2010.
Acest aspect trebuie privit și în raport de precizarea la acțiune a reclamantei, prin care se solicită repunerea părților în situația anterioară.
Ori, această anulare de înscrisuri ce se referă și la actul încheiat de pârâtă cu recurenta, precum și solicitarea de repunere a părților în situația anterioară vizează de esență interesul intervenientei, care ar fi putut sta de în judecată și ca pârâtă.
Interesul justificat de aceasta este direct în păstrarea gestiunii respectivului fond de vânătoare, și nu doar indirect, ci în însăși substanța dreptului de administrare (gestiune) dobândit.
Doar în situația în care nu s-ar fi atribuit încă dreptul de gestiune după rezilierea contractului, ar fi putut fi interpretată cererea ca una de intervenție accesorie.
Cum însă solicitarea reclamantei vizează anularea dreptului dobândit de recurentă, pretențiile acesteia sunt „pentru sine” cum prevede definiția din art. 61 alin. (2) C. proc. civ.
Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs
În raport de argumentele mai sus expuse recursul Asociației de Vânătoare F. apare ca întemeiat, circumscris motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte îl va admite, va casa în parte încheierea atacată, va admite în principiu cererea de intervenție principală formulată de Asociația de Vânătoare F. și va menține celelalte dispoziții ale încheierii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Asociația de Vânătoare F. împotriva încheierii nr. 207 din 30 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează în parte încheierea atacată.
Admite în principiu cererea de intervenție principală formulată de Asociația de Vânătoare F.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2015