ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2015

Decizia nr. 1982/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 116 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara și a fost obligată pârâta Asociația A. la plata sumelor de 54.262,7 lei debit, 7.316,52 lei penalități de întârziere, precum și la plata în continuare a penalităților de 0,12% zi de întârziere din sumele neachitate până la plata integrală a debitului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în condițiile prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat și art. 20 Legea nr. 554/2004, pârâta Asociația A.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului, recurenta a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

2.2.1. Instanța de fond a respins în mod greșit excepția invocată prin întâmpinare privind lipsa calității procesuale active a reclamantului Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta a arătat că intimatul-reclamant Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara a încheiat contractele nr. x din 9 septembrie 2011, x1 din 9 septembrie 2011 și x2 din 16 noiembrie 2011 în calitate de reprezentant al Ministerului Mediului și Pădurilor și nu în nume propriu.

Din acest motiv, s-a arătat că, în lipsa unei împuterniciri din partea ministerului, în numele căruia a încheiat contractele, inspectoratul intimat nu poate formula în nume propriu acțiunea în justiție și deci se impunea să fie admisă excepția lipsei calității procesuale active.

2.2.2. Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 15 din Legea nr. 407/2006 la o stare de fapt neconformă cu realitatea, bazându-se pe raționamentul eronat că debitul pretins prin acțiune ar reprezenta rezultatul scăderii contravalorii scrisorilor de garanție bancară din debitul principal.

Recurenta a precizat faptul că nu întregul tarif de gestionare prevăzut în cele trei contracte urma să se achite la bugetul de stat în contul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, prin I.T.R.S.V. Timișoara, ci numai 16%, respectiv 24.396,8 euro, întrucât 81% din acest tarif total urma să fie plătit direct proprietarului terenului pe care este constituit fondul de vânătoare.

Intimatul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și 3 C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 4 martie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul pârâtei Asociația A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii recurate prin prisma primului argument invocat de recurentă cu privire la soluția dată de instanța de fond excepției lipsei calității procesuale active a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Timișoara.

În prezentul litigiu, reclamantul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Timișoara a solicitat obligarea pârâtei Asociația A. la plata tarifului de gestionare datorat în baza art. 9 din contractele de gestionare a faunei cinegetice nr. x1 din 9 septembrie 2011, nr. x din 9 septembrie 2011 și nr. x2 din 16 noiembrie 2011, cu penalitățile de întârziere aferente.

Toate cele trei contracte de gestionare a faunei cinegetice au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică și sunt asimilate actelor administrative, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind încheiate de Ministerul Mediului și Pădurilor, în calitate de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, care asigură administrarea faunei în interes cinegetic și de titular al dreptului de administrare a fondurilor de vânătoare, conform dispozițiilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic.

În consecință, titular al raporturilor juridice stabilite prin cele trei contracte de gestionare a faunei cinegetice este Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, succesor al Ministerului Mediului și Pădurilor, în baza Hotărârii Guvernului nr. 38/2015.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. A) pct. II subpct. 1 din H.G. nr. 333/2005, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 126/2007, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Timișoara a încheiat toate cele trei contracte în calitate de reprezentat al ministerului și nu în nume propriu, cum a fost formulată acțiunea având ca obiect executarea contractelor respective.

În atare situație, se constată că raportul juridic dedus judecății impunea ca, în condițiile prevăzute de art. 78 alin. (2) C. proc. civ., republicat și de art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, instanța de fond să pună în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a ministerului, care are calitatea de titular al dreptului de administrare asupra fondurilor cinegetice pentru care s-a solicitat plata tarifului de gestionare datorat în baza contractelor nr. x din 9 septembrie 2011, nr. x1 din 9 septembrie 2011 și nr. x2 din 16 noiembrie 2011.

Considerând că stabilirea corectă a cadrului procesual al litigiului reprezintă o condiție esențială de legalitate a soluției asupra excepției lipsei calității procesuale active și asupra fondului pricinii, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În raport cu soluția dată recursului, nu se mai impune a fi examinate celelalte argumente invocate în dezvoltarea cererii de recurs, atât cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, cât și cu privire la fondul cauzei, urmând ca acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării litigiului.

4.2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Asociația A. împotriva Sentinței civile nr. 116 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2015.

Procesat de GGC - CT