ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2851/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea formulată, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov, solicitând anularea Raportului privind realizarea acțiunii de control la Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H., înregistrat sub nr. 8367, 8397, 8574/LB din 15 martie 2011 și a notificării de reziliere a contractului nr. 40 din 30 august 2002, cu obligarea pârâtei de a recunoaște dreptul de a gestiona în continuare fondul cinegetic nr. 40 Crișeni, până la data de 30 august 2012, când contractul nr. 40 aflat în vigoare se încheie de drept.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 la data de 22 aprilie 2011 și până la data introducerii cererii reclamanta nu a primit niciun răspuns. S-a arătat în motivarea cererii de anulare că niciun act normativ și nicio clauză din contractul nr. 40 din 30 august 2002 nu prevede obligația A.V.P.S. H. de a comunica, din propria inițiativă către primării, persoane fizice sau juridice, tarifele de gestionare, în vederea emiterii facturilor sau depunerii cererilor pentru încasarea sumelor cuvenite pentru folosirea în scop cinegetic a terenurilor deținute în proprietate. S-a arătat că A.V.P.S.

H. a achitat absolut toate facturile primite și înregistrate în evidențele sale contabile, emise de primării, atât pentru fondul cinegetic nr. 41 Bodogaia, cât și pentru fondul cinegetic nr. 40 Crișeni, iar referitor la Notificarea de reziliere a contractului nr. 40 din 30 august 2002 s-a arătat că este neîntemeiată și abuzivă, deoarece ITRSV Brașov cunoștea, din documentele existente la sediul său, faptul că A.V.P.S. H. nu înregistra nicio datorie față de proprietarii de teren, exprimate prin solicitări în condițiile legii, deci prin facturi sau cereri. Reclamanta a susținut faptul că rezilierea/desființarea unui contract trebuie să fie constatată și dispusă de către instanța de judecată, în condițiile art. 1021 C. civ., aceasta cu atât mai mult cu cât A.V.P.S.

H. nu a încălcat, nici din culpă, și cu atât mai puțin, cu vinovăție, vreo prevedere sau obligație legală ori contractuală. La data de 24 august 2011 reclamanta a depus o cerere de suspendare a executării celor două acte administrative, arătând în motivare faptul că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, condiții impuse de art. 15, rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004. În cauză au formulat întâmpinare atât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov, cât și Ministerul Mediului și Pădurilor, solicitând respingerea cererii de suspendare. Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov a depus precizări scrise prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 214 din 21 octombrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a respins excepțiile inadmisibilității invocate prin întâmpinări; - a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov; - a dispus anularea Raportului privind realizarea acțiunii de control la Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H., înregistrat sub nr. 8367, nr. 8397, nr. 8574/LB din 15 martie 2011 și notificarea de reziliere înregistrată la ITRSV Brașov sub nr. 2655/2 din 15 aprilie 2011 și recunoașterea dreptului pretins; - a dispus suspendarea executării acestor două acte administrative până la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri; - au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2.018 RON, în solidar.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității cererilor de suspendare întemeiate pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 și a cererii de anulare rezultând din lipsa caracterului de acte administrative a actelor contestate, este neîntemeiată. Astfel, s-a reținut că raportul de control atacat este emis de o autoritate publică, respectiv Ministerul Mediului și Pădurilor, în regim de putere publică, în exercitarea atribuțiilor de control conferite prin lege Direcției Inspecție și Control din cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor (H.G.

nr. 1635/2009 pentru organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Pădurilor și Ordinul nr. 697 din 04 mai 2010 privind Regulamentul de Organizare și funcționare al Ministerului Mediului și Pădurilor) și că, în ceea ce privește producerea de efecte juridice a acestui raport de control, este cert că acestea s-au produs și au constat în rezilierea Contractului nr. 40 din 30 august 2001 de gestionare a fondului de vânătoare nr. 40 Crișeni. Instanța a respins ca neîntemeiată și excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării actelor administrative, cerere formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru motivul că o astfel de cerere de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost anterior respinsă de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Instanța a reținut că cele două modalități distincte în care se poate solicita suspendarea executării actelor administrative, prevăzute de art. 14 și de art. 15 din Legea nr. 554/2004, diferă și în privința întinderii efectelor pe care hotărârea de suspendare le produce. Suspendarea dispusă în temeiul art. 14 se dispune până la pronunțarea instanței de fond (în primă instanță) în timp ce suspendarea dispusă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 durează până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Nu există astfel tripla identitate, pentru a opera autoritatea de lucru judecat. Instanța a apreciat că respingerea unei cereri de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu atrage inadmisibilitatea cererii de suspendare formulată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin raportul de control s-a concluzionat că Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H. gestionează două fonduri de vânătoare, conform contractelor de gestionare încheiate cu Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, după cum urmează: fondul de vânătoare denumit 41 Bodogaia - contract nr. 1499/2000, valabil pentru perioada 30 noiembrie 2000 - 30 noiembrie 2010; fondul de vânătoare denumit 40 Crișeni - contract nr. 40/2002, valabil pentru perioada 30 august 2002 - 30 august 2012. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că pentru perioada de valabilitate a contractelor, AVPS H. avea obligația de a achita anual în două tranșe egale, către proprietarii sau deținătorii de terenuri de pe raza fondului de vânătoare (menționați în fișa fondului de vânătoare, care trebuie completată la zi, conform contractului de gestionare) tariful de gestionare, stabilit prin contractul de gestionare și actualizat anual prin acte adiționale, încheiate între administrator și asociația de vânătoare (în calitate de gestionar), că A.V.P.S.

H. nu a achitat tariful de gestionare către Primăria Atid și proprietarii de terenuri de pe raza administrativă a acestei localități, corespunzător anilor 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 și 2009, astfel că la data de 15 aprilie 2011 s-a emis de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov notificarea de reziliere a contractului nr. 40 din 30 august 2002 de administrare a fondului de vânătoare Crișeni, reținându-se că reclamanta, în calitate de gestionar al fondului de vânătoare Crișeni, nu și-ar fi îndeplinit obligația de plată a tarifului anual pentru folosirea fondului de vânătoare, conform art. 9 din contract.

Instanța a constatat că între obligațiile reclamantei, în calitatea sa de gestionar al fondului de vânătoare, obligații stabilite prin contractul nr. 40 din 30 august 2002, nu se regăsește și obligația de a comunica din proprie inițiativă către primării, persoane fizice și juridice, tarifele de gestionare în vederea emiterii facturilor sau depunerii cererilor pentru încasarea sumelor cuvenite pentru folosirea fondului cinegetic și că, dimpotrivă, plata tarifelor de gestionare se face la solicitarea proprietarilor de teren sau a primăriilor numai în baza facturilor emise de persoane juridice sau în baza cererilor depuse de persoane fizice.

S-a mai constatat că reclamanta nu înregistrează datorii la plata tarifelor de gestionare, nici față de proprietari și nici față de stat, respectiv față de ITRSV Brașov și Fondul de Mediu și că prin însuși actul de control contestat se arată că reclamanta a emis din proprie inițiativă către Primăria Atid, adrese prin care a solicitat acesteia emiterea de facturi pentru gestionarea Fondului de Vânătoare Crișeni, pentru anii 2003 - 2005, 2008, însă Primăria Atid nu a emis facturi către reclamantă, deși avea această obligație.

Instanța a apreciat că, în raport cu argumentele prezentate, constatările cuprinse în raportul de control atacat sunt nefondate, neexistând o neîndeplinire cu vinovăție a obligațiilor contractuale, motiv pentru care se impune anularea acestui act de contro, iar notificarea de reziliere care a urmat raportului de control este nelegală, întrucât nu a existat o neîndeplinire culpabilă a obligațiilor contractuale ale reclamantei, care să atragă rezilierea contractului. Față de argumentele expuse, Curtea a admis cererea, a dispus anularea Raportului privind realizarea acțiunii de control la Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H., înregistrat sub nr. 8367, 8397, 8574/LB din 15 martie 2011 și notificarea de reziliere înregistrată la ITRSV Brașov sub nr. 2655 din 2 din 15 aprilie 2011 și recunoașterea dreptului pretins de reclamantă de a administra în continuare fondul de vânătoare 40 Crișeni.

Instanța a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative, constatând că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, reținând că paguba iminentă constă în faptul că până la rămânerea irevocabilă a hotărârii nu se mai poate încasa cotizația la membrii vânători. 3. Recursurile declarate în cauză Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov. 3.1. Recursul promovat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Recurentul arată că instanța de fond a reținut în mod greșit nelegalitatea adresei din 15 aprilie 2011, având în vedere prevederile exprese ale contractului nr. 40 din 30 august 2008 care conțin un pact comisoriu de gradul IV, prin care părțile au prevăzut că în cazul neexecutării obligațiilor, contractul să se desființeze de plin drept. Chiar dacă există note de control și rapoarte întocmite de către angajații recurentului care ar fi favorabile reclamantei, aceste constatări nu au fost confirmate de Minister. În conținutul Cap. V, art. 5 alin. (2) din Contractul nr. 40/2002 este prevăzută modalitatea de plată și procentul care trebuie achitat de gestionar către fiecare categorie: administrator, proprietar de terenuri etc., astfel încât, instanța de fond a apreciat greșit cu privire la actul dedus judecății, considerând că nu s-au achitat facturile din motive neimputabile reclamantei.

3.2. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 3.2.1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Hotărârea instanței de fond cuprinde considerente insuficiente. Aprecierile generice nu corespund dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Sentința atacată cuprinde și motive contradictorii.

Deși prima instanță a considerat admisibilă acțiunea, cu motivarea că raportul de control este act administrativ care a produs efecte constând în rezilierea contractului de gestionare a fondului cinegetic, a apreciat că "în orice caz, constatarea rezilierii se face de către instanța de judecată". În privința suspendării executării actelor administrative, considerentele constau doar în mențiunea îndeplinirii condițiilor legale de admitere a cererii, deși, anterior, judecătorul a respins o cerere cu conținut aproape identic. 3.2.2. Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Sentința recurată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1, 2, 8 din Legea nr. 554/2004, în speță nu există niciun act administrativ tipic au asimilat.

De asemenea, sunt încălcate prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. 3.2.3. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. A fost respinsă în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât actele atacate nu sunt acte administrative. Cererea de anulare a celor două acte este neîntemeiată. Reclamanta nu și-a îndeplinit, în mod culpabil, obligațiile contractuale, astfel cum s-a constatat în urma controlului efectuat. 4. Apărările formulate de intimata-reclamantă reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H. Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității recursului declarat de Ministerul Mediului și Pădurilor. Cu referire la recursul pârâtului Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov, intimata a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurentul-intimat încearcă să inducă în eroare instanțele de judecată invocând prevederile Cap.V, art. 9 alin. (2) din Contractul nr. 40/2002. Textele invocate au fost instituite prin acte adiționale, ca urmare a abrogării Legii nr. 103/1996 și a adoptării Legii nr. 407/2006, care modifică în totalitate sensul inițial al obligației de plată în sensul inexistenței obligației de plată din proprie inițiativă a tarifelor de gestionare. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea extraordinară de atac exercitată 1. Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice). Recursul urmează să fie respins ca tardiv formulat.

Din actele dosarului, rezultă că pârâtul a primit comunicarea hotărârii recurate la 30 noiembrie 2011 și a depus cererea de recurs prin poștă la 19 decembrie 2011, peste termenul de 15 zile libere prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ. 2. Cu privire la recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov Recursul este nefondat. 2.1. Din actele dosarului rezultă că recurentul-pârât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov consideră că, în data de 7 ianuarie 2011, reclamanta-recurentă nu avea datorii exprimate prin solicitări, față de proprietarii de teren și față de stat, eliberând dovada nr. 9771/2/2011. Aceeași parte a mai arătat, prin nota de constatare nr. 85 din 30 martie 2011, că deși nu este obligată de nicio prevedere legală, reclamanta a solicitat anual proprietarilor persoane juridice întocmirea facturilor de încasare a cotei parte din tariful de gestionare.

2.2. Prevederile Cap. V art. 9 din Contractul nr. 40/2002 nu conțin obligația gestionarului pentru folosirea fondurilor de vânătoare de a comunica din proprie inițiativă către proprietarii de terenuri, tarifele de gestionare în vederea emiterii facturilor. Textul analizat are în vedere numai obligația de plată a tarifului anual, iar rezilierea contractului este de drept numai în cazul în care "se constată că gestionarul nu și-a îndeplinit, cu vinovăție, oricare dintre obligațiile contractuale în termenele prevăzute" (art. 17). Mai mult, prin însuși actul de control s-a remarcat că reclamanta, din proprie inițiativă, a emis către Primăria Atid adrese prin care a solicitat emiterea de facturi pentru gestionarea fondului de vânătoare pentru anii 2003 - 2006, însă Primăria nu a emis aceste facturi.

2.3. Se mai constată că Legea nr. 103/1996 a fondului cinegetic și a protecției vânatului, în temeiul căreia a fost încheiat contractul nr. 40/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 407/2006 care s-a dispus ca plata directă să se facă de gestionar, în temeiul facturilor emise de persoanele juridice sau pe baza dispoziției de plată către casieria gestionarului în cazul persoanelor fizice, care fac dovada proprietății. Ca urmare a acestei modificări legislative a fost încheiat actul adițional nr. 7 prin care s-a modificat art. 9 din Contractul nr. 40/2002 în sensul celor stipulate de Legea nr. 407/2006. 2.4. Față de acestea Curtea reține că nu au fost îndeplinite condițiile rezilierii de drept a Contractului nr. 40/2002, lipsind vinovăția reclamantei pentru neplata tarifului de gestionare a fondului de vânătoare către Primăria Atid și persoane fizice.

În drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului și Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) împotriva Sentinței nr. 214 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Respinge recursul declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov împotriva Sentinței nr. 214 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2013. Procesat de GGC - NN