ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2851/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2851/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea formulată, reclamanta Asociația

Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H. a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Mediului și Pădurilor și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și

Vânătoare Brașov, solicitând anularea Raportului privind realizarea acțiunii de

control la Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H., înregistrat sub nr.

8367, 8397, 8574/LB din 15 martie 2011 și a notificării de reziliere a

contractului nr. 40 din 30 august 2002, cu obligarea pârâtei de a recunoaște

dreptul de a gestiona în continuare fondul cinegetic nr. 40 Crișeni, până la

data de 30 august 2012, când contractul nr. 40 aflat în vigoare se încheie de

drept.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 554/2004 la data de 22 aprilie 2011 și până la data

introducerii cererii reclamanta nu a primit niciun răspuns. S-a arătat în

motivarea cererii de anulare că niciun act normativ și nicio clauză din

contractul nr. 40 din 30 august 2002 nu prevede obligația A.V.P.S. H. de a

comunica, din propria inițiativă către primării, persoane fizice sau juridice,

tarifele de gestionare, în vederea emiterii facturilor sau depunerii cererilor

pentru încasarea sumelor cuvenite pentru folosirea în scop cinegetic a

terenurilor deținute în proprietate.

S-a arătat că

A.V.P.S. H. a achitat absolut toate facturile primite și înregistrate în

evidențele sale contabile, emise de primării, atât pentru fondul cinegetic nr.

41 Bodogaia, cât și pentru fondul cinegetic nr. 40 Crișeni, iar referitor la

Notificarea de reziliere a contractului nr. 40 din 30 august 2002 s-a arătat că

este neîntemeiată și abuzivă, deoarece ITRSV Brașov cunoștea, din documentele

existente la sediul său, faptul că A.V.P.S. H. nu înregistra nicio datorie față

de proprietarii de teren, exprimate prin solicitări în condițiile legii, deci

prin facturi sau cereri.

Reclamanta a susținut

faptul că rezilierea/desființarea unui contract trebuie să fie constatată și

dispusă de către instanța de judecată, în condițiile art. 1021 C. civ., aceasta

cu atât mai mult cu cât A.V.P.S. H. nu a încălcat, nici din culpă, și cu atât

mai puțin, cu vinovăție, vreo prevedere sau obligație legală ori contractuală.

La data de 24 august

2011 reclamanta a depus o cerere de suspendare a executării celor două acte

administrative, arătând în motivare faptul că sunt îndeplinite condițiile

cazului bine justificat și a pagubei iminente, condiții impuse de art. 15, rap.

la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În cauză au formulat

întâmpinare atât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov,

cât și Ministerul Mediului și Pădurilor, solicitând respingerea cererii de

suspendare.

Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov a depus precizări scrise prin

care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 214

din 21 octombrie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins

excepțiile inadmisibilității invocate prin întâmpinări;

- a admis acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamanta Asociația Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și

Pădurilor și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov;

- a dispus anularea

Raportului privind realizarea acțiunii de control la Asociația Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi H., înregistrat sub nr. 8367, nr. 8397, nr. 8574/LB din 15

martie 2011 și notificarea de reziliere înregistrată la ITRSV Brașov sub nr.

2655/2 din 15 aprilie 2011 și recunoașterea dreptului pretins;

- a dispus

suspendarea executării acestor două acte administrative până la data rămânerii

definitive și irevocabile a prezentei hotărâri;

- au fost obligați

pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 2.018

RON, în solidar.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității

cererilor de suspendare întemeiate pe art. 15 din Legea nr. 554/2004 și a

cererii de anulare rezultând din lipsa caracterului de acte administrative a

actelor contestate, este neîntemeiată.

Astfel, s-a reținut

că raportul de control atacat este emis de o autoritate publică, respectiv

Ministerul Mediului și Pădurilor, în regim de putere publică, în exercitarea

atribuțiilor de control conferite prin lege Direcției Inspecție și Control din

cadrul Ministerului Mediului și Pădurilor (H.G. nr. 1635/2009 pentru

organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Pădurilor și Ordinul nr.

697 din 04 mai 2010 privind Regulamentul de Organizare și funcționare al

Ministerului Mediului și Pădurilor) și că, în ceea ce privește producerea de

efecte juridice a acestui raport de control, este cert că acestea s-au produs

și au constat în rezilierea Contractului nr. 40 din 30 august 2001 de

gestionare a fondului de vânătoare nr. 40 Crișeni.

Instanța a respins ca

neîntemeiată și excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare a

executării actelor administrative, cerere formulată în temeiul art. 15 din

Legea nr. 554/2004, pentru motivul că o astfel de cerere de suspendare

întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost anterior respinsă de Curtea

de Apel Târgu Mureș.

Instanța a reținut că

cele două modalități distincte în care se poate solicita suspendarea executării

actelor administrative, prevăzute de art. 14 și de art. 15 din Legea nr.

554/2004, diferă și în privința întinderii efectelor pe care hotărârea de

suspendare le produce. Suspendarea dispusă în temeiul art. 14 se dispune până

la pronunțarea instanței de fond (în primă instanță) în timp ce suspendarea

dispusă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 durează până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei. Nu există astfel tripla identitate, pentru

a opera autoritatea de lucru judecat.

Instanța a apreciat

că respingerea unei cereri de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr.

554/2004 nu atrage inadmisibilitatea cererii de suspendare formulată în baza

art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

fondul cauzei, instanța a reținut că prin raportul de control s-a concluzionat

că Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H. gestionează două fonduri de

vânătoare, conform contractelor de gestionare încheiate cu Ministerul Apelor,

Pădurilor și Protecției Mediului, după cum urmează: fondul de vânătoare denumit

41 Bodogaia - contract nr. 1499/2000, valabil pentru perioada 30 noiembrie 2000

- 30 noiembrie 2010; fondul de vânătoare denumit 40 Crișeni - contract nr.

40/2002, valabil pentru perioada 30 august 2002 - 30 august 2012.

S-a reținut în

considerentele hotărârii atacate că pentru perioada de valabilitate a

contractelor, AVPS H. avea obligația de a achita anual în două tranșe egale,

către proprietarii sau deținătorii de terenuri de pe raza fondului de vânătoare

(menționați în fișa fondului de vânătoare, care trebuie completată la zi,

conform contractului de gestionare) tariful de gestionare, stabilit prin

contractul de gestionare și actualizat anual prin acte adiționale, încheiate

între administrator și asociația de vânătoare (în calitate de gestionar), că

A.V.P.S. H. nu a achitat tariful de gestionare către Primăria Atid și

proprietarii de terenuri de pe raza administrativă a acestei localități,

corespunzător anilor 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 și 2009, astfel

că la data de 15 aprilie 2011 s-a emis de către Inspectoratul Teritorial de

Regim Silvic și Vânătoare Brașov notificarea de reziliere a contractului nr. 40

din 30 august 2002 de administrare a fondului de vânătoare Crișeni,

reținându-se că reclamanta, în calitate de gestionar al fondului de vânătoare

Crișeni, nu și-ar fi îndeplinit obligația de plată a tarifului anual pentru

folosirea fondului de vânătoare, conform art. 9 din contract.

Instanța a constatat

că între obligațiile reclamantei, în calitatea sa de gestionar al fondului de

vânătoare, obligații stabilite prin contractul nr. 40 din 30 august 2002, nu se

regăsește și obligația de a comunica din proprie inițiativă către primării,

persoane fizice și juridice, tarifele de gestionare în vederea emiterii

facturilor sau depunerii cererilor pentru încasarea sumelor cuvenite pentru

folosirea fondului cinegetic și că, dimpotrivă, plata tarifelor de gestionare

se face la solicitarea proprietarilor de teren sau a primăriilor numai în baza

facturilor emise de persoane juridice sau în baza cererilor depuse de persoane

fizice.

S-a mai constatat că

reclamanta nu înregistrează datorii la plata tarifelor de gestionare, nici față

de proprietari și nici față de stat, respectiv față de ITRSV Brașov și Fondul

de Mediu și că prin însuși actul de control contestat se arată că reclamanta a

emis din proprie inițiativă către Primăria Atid, adrese prin care a solicitat

acesteia emiterea de facturi pentru gestionarea Fondului de Vânătoare Crișeni,

pentru anii 2003 - 2005, 2008, însă Primăria Atid nu a emis facturi către

reclamantă, deși avea această obligație.

Instanța a apreciat

că, în raport cu argumentele prezentate, constatările cuprinse în raportul de

control atacat sunt nefondate, neexistând o neîndeplinire cu vinovăție a

obligațiilor contractuale, motiv pentru care se impune anularea acestui act de

contro, iar notificarea de reziliere care a urmat raportului de control este

nelegală, întrucât nu a existat o neîndeplinire culpabilă a obligațiilor

contractuale ale reclamantei, care să atragă rezilierea contractului.

Față de argumentele

expuse, Curtea a admis cererea, a dispus anularea Raportului privind realizarea

acțiunii de control la Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi H.,

înregistrat sub nr. 8367, 8397, 8574/LB din 15 martie 2011 și notificarea de

reziliere înregistrată la ITRSV Brașov sub nr. 2655 din 2 din 15 aprilie 2011

și recunoașterea dreptului pretins de reclamantă de a administra în continuare

fondul de vânătoare 40 Crișeni.

Instanța a admis

cererea de suspendare a executării actelor administrative, constatând că sunt

îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, reținând

că paguba iminentă constă în faptul că până la rămânerea irevocabilă a

hotărârii nu se mai poate încasa cotizația la membrii vânători.

declarate în cauză

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Mediului și Pădurilor (în

prezent Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice) și Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov.

3.1. Recursul

promovat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare

Brașov

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul arată că

instanța de fond a reținut în mod greșit nelegalitatea adresei din 15 aprilie

2011, având în vedere prevederile exprese ale contractului nr. 40 din 30 august

2008 care conțin un pact comisoriu de gradul IV, prin care părțile au prevăzut

că în cazul neexecutării obligațiilor, contractul să se desființeze de plin

drept.

Chiar dacă există

note de control și rapoarte întocmite de către angajații recurentului care ar

fi favorabile reclamantei, aceste constatări nu au fost confirmate de Minister.

În conținutul Cap. V,

art. 5 alin. (2) din Contractul nr. 40/2002 este prevăzută modalitatea de plată

și procentul care trebuie achitat de gestionar către fiecare categorie:

administrator, proprietar de terenuri etc., astfel încât, instanța de fond a

apreciat greșit cu privire la actul dedus judecății, considerând că nu s-au

achitat facturile din motive neimputabile reclamantei.

3.2. Recursul

formulat de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

3.2.1. Hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Hotărârea instanței

de fond cuprinde considerente insuficiente. Aprecierile generice nu corespund

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Sentința atacată

cuprinde și motive contradictorii. Deși prima instanță a considerat admisibilă

acțiunea, cu motivarea că raportul de control este act administrativ care a

produs efecte constând în rezilierea contractului de gestionare a fondului

cinegetic, a apreciat că "în orice caz, constatarea rezilierii se face de

către instanța de judecată".

În privința

suspendării executării actelor administrative, considerentele constau doar în

mențiunea îndeplinirii condițiilor legale de admitere a cererii, deși,

anterior, judecătorul a respins o cerere cu conținut aproape identic.

3.2.2. Hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Sentința recurată

este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1, 2, 8 din Legea nr.

554/2004, în speță nu există niciun act administrativ tipic au asimilat.

De asemenea, sunt

încălcate prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

3.2.3. Motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

A fost respinsă în

mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât actele atacate nu sunt

acte administrative.

Cererea de anulare a

celor două acte este neîntemeiată. Reclamanta nu și-a îndeplinit, în mod

culpabil, obligațiile contractuale, astfel cum s-a constatat în urma

controlului efectuat.

formulate de intimata-reclamantă reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor

Sportivi H.

Prin întâmpinare,

intimata a invocat excepția tardivității recursului declarat de Ministerul

Mediului și Pădurilor.

Cu referire la

recursul pârâtului Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare

Brașov, intimata a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurentul-intimat

încearcă să inducă în eroare instanțele de judecată invocând prevederile Cap.V,

art. 9 alin. (2) din Contractul nr. 40/2002.

Textele invocate au

fost instituite prin acte adiționale, ca urmare a abrogării Legii nr. 103/1996

și a adoptării Legii nr. 407/2006, care modifică în totalitate sensul inițial

al obligației de plată în sensul inexistenței obligației de plată din proprie

inițiativă a tarifelor de gestionare.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea extraordinară de atac

exercitată

recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor (în prezent

Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice).

Recursul urmează să

fie respins ca tardiv formulat.

Din actele dosarului,

rezultă că pârâtul a primit comunicarea hotărârii recurate la 30 noiembrie 2011

și a depus cererea de recurs prin poștă la 19 decembrie 2011, peste termenul de

15 zile libere prevăzut de dispozițiile art. 301 C. proc. civ.

recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și

Vânătoare Brașov

Recursul este

nefondat.

2.1. Din actele

dosarului rezultă că recurentul-pârât Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic

și Vânătoare Brașov consideră că, în data de 7 ianuarie 2011,

reclamanta-recurentă nu avea datorii exprimate prin solicitări, față de proprietarii

de teren și față de stat, eliberând dovada nr. 9771/2/2011.

Aceeași parte a mai

arătat, prin nota de constatare nr. 85 din 30 martie 2011, că deși nu este

obligată de nicio prevedere legală, reclamanta a solicitat anual proprietarilor

persoane juridice întocmirea facturilor de încasare a cotei parte din tariful

de gestionare.

2.2. Prevederile Cap.

V art. 9 din Contractul nr. 40/2002 nu conțin obligația gestionarului pentru

folosirea fondurilor de vânătoare de a comunica din proprie inițiativă către proprietarii

de terenuri, tarifele de gestionare în vederea emiterii facturilor.

Textul analizat are

în vedere numai obligația de plată a tarifului anual, iar rezilierea

contractului este de drept numai în cazul în care "se constată că

gestionarul nu și-a îndeplinit, cu vinovăție, oricare dintre obligațiile

contractuale în termenele prevăzute" (art. 17).

Mai mult, prin însuși

actul de control s-a remarcat că reclamanta, din proprie inițiativă, a emis

către Primăria Atid adrese prin care a solicitat emiterea de facturi pentru

gestionarea fondului de vânătoare pentru anii 2003 - 2006, însă Primăria nu a

emis aceste facturi.

2.3. Se mai constată

că Legea nr. 103/1996 a fondului cinegetic și a protecției vânatului, în

temeiul căreia a fost încheiat contractul nr. 40/2002 a fost abrogată prin

Legea nr. 407/2006 care s-a dispus ca plata directă să se facă de gestionar, în

temeiul facturilor emise de persoanele juridice sau pe baza dispoziției de

plată către casieria gestionarului în cazul persoanelor fizice, care fac dovada

proprietății.

Ca urmare a acestei

modificări legislative a fost încheiat actul adițional nr. 7 prin care s-a

modificat art. 9 din Contractul nr. 40/2002 în sensul celor stipulate de Legea

nr. 407/2006.

2.4. Față de acestea

Curtea reține că nu au fost îndeplinite condițiile rezilierii de drept a

Contractului nr. 40/2002, lipsind vinovăția reclamantei pentru neplata

tarifului de gestionare a fondului de vânătoare către Primăria Atid și persoane

fizice.

În drept, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Mediului și Pădurilor (în prezent Ministerul Mediului și

Schimbărilor Climatice) împotriva Sentinței nr. 214 din 21 octombrie 2011 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul

declarat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Brașov

împotriva Sentinței nr. 214 din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 martie 2013.

Procesat

de GGC - NN