ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2763/2015

Decizia nr. 2763/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2/2013, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Călărași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, a solicitat instanței să dispună următoarele:

- anularea deciziei din 15 aprilie 2013 prin care a fost respinsă contestația din 09 aprilie 2013;

- anularea în parte a pct. 2 din procesul-verbal din 04 aprilie 2013 privitor la fondurile cinegetice nr. 7 - Dragalina, nr. 25 Independența și nr. 28 Dichiseni, fonduri solicitate de reclamantă spre atribuire directă;

- recunoașterea dreptului de a i se atribui direct reclamantei gestiunea fondurilor cinegetice nr. 7 Dragalina, nr. 25 Independența și nr. 28 Dichiseni prin obligarea pârâtului la încheierea contractelor de gestionare pentru fondurile cinegetice menționate.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3104 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013,a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Călărași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, având ca obiect anularea actelor enumerate în precedent.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței nr. 3104 din 16 octombrie 2013, pronunțată de prima instanță, a formulat recurs reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Călărași prin care a solicitat, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (8) C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării actelor emise de pârât, menționate în petitul acțiunii și recunoașterea dreptului de a i se atribui direct gestionarea fondurilor cinegetice nr. 7 Dragalina, nr. 25 Independența și nr. 28 Dichiseni.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 407/2006, modificată prin O.U.G. nr. 102/2010 în sensul că din interpretarea logico-gramaticală a textului de lege precizat, rezultă că acesta produce efecte nu numai pentru anul 2011, iar interpretarea restrictivă dată de instanța de fond echivalează cu un adaos normativ, determinând neaplicabilitatea dispozițiilor legale în anul 2013, cu consecința vătămării intereselor lor legitime.

În opinia recurentei, în calitatea sa de gestionar consacrat, avea dreptul să i se atribuie direct gestionarea resursei cinegetice cu ocazia fiecărei sesiuni organizate în acest scop de către administratorul acestor bunuri publice. În raport de dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 407/2006, modificată, se apreciază că de fiecare dată când intervine o vacantare a gestiunii unui fond de vânătoare, atribuirea sa către gestionarii consacrați se va face pornirea unei noi proceduri diferită de cele anterior organizate după regula stabilită de art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006 modificată.

Procedura derulată în recurs

În procedura filtru, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ. intimatul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, a depus întâmpinare prin care a solicitate respingerea recursului ca nefondat, iar Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură, în calitate de succesor în drepturile și obligațiile procesuale ale Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice conform dispozițiilor H.G. nr. 428/2013 și H.G. nr. 48/2013, a solicitat introducerea în cauză în baza art. 38 C. proc. civ.

Instanța, în procedura filtru, a verificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs, stabilind că recursul declarat de recurenta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Călărași îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, că motivele invocate se încadrează pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din noul C. proc. civ. și că recursul nu este vădit nefondat.

În consecință, completul de filtru a constatat că cererea de recurs nu a putut fi soluționată, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fiind admis în principiu recursul declarat în cauză.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând pe fond sentința recurată în raport de criticile formulate de recurentă și apărările intimatului se constată că în cauză nu subzistă motive de casare a sentinței recurate.

Astfel, prin anunțul din 19 martie 2013, Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, în temeiul Legii nr. 407/2006 modificată, a demarat procedura de atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. b)-d) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, pentru 48 fonduri cinegetice distribuite pe judecători.

Prin adresa din 25 martie 2013 recurenta-reclamantă Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Călărași a solicitat atribuirea directă a dreptului de gestionare pentru șase fonduri cinegetice, respectiv nr. 12 Sărulești, nr. 23 Mostiștea, nr. 24 Plevna, nr. 25 Independența, nr. 28 Dichiseni și nr. 7 Dragalina.

Ulterior, prin procesul-verbal din 04 aprilie 2013 a fost admisă în parte solicitarea recurentei fiind respinsă solicitarea de atribuire directă pentru fondurile cinegetice nr. 7 Dragalina, nr. 25 Independența și nr. 28 Dichiseni.

Împotriva procesului-verbal din 04 aprilie 2013 a formulat contestație Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Călărași, contestație ce a fost respinsă prin decizia din 15 aprilie 2013 apreciindu-se că este aplicabil procentul de 50% din numărul fondurilor neatribuite conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006

Trebuie reținut faptul că Legea nr. 407/2006 a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2010 la cererea Comisiei Europene care în conformitate cu dispozițiile art. 258 primul parag. din Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene, a emis avizul privind un caz de „infringement” motivat de faptul că România nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 7 alin. (4) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European.

Astfel, prin O.U.G. nr. 102/2010 s-a modificat atât art. 1 lit. l) vizând noțiunea de „gestionar consacrat”, cât și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 407/2006 vizând atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1), atribuirea dreptului de gestiune a faunei cinegetice se realizează de către administratorul de fonduri cinegetice, prin două modalități: a) direct, b) prin licitație publică pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a).

La art. 8 alin. (2) se stabilește categoriile de fonduri cinegetice ce pot fi atribuite direct.

Astfel:

a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani;

b) organizațiilor vânătorești care la data atribuirii gestionează cel puțin 5 fonduri cinegetice li se atribuie, în calitate de gestionari consacrați, la cerere, câte 5 fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează și au rămas neatribuite. După atribuirea celor 5 fonduri cinegetice, li se mai atribuie direct încă 50% din numărul fondurilor cinegetice pe care le-au gestionat și au rămas neatribuite.

Pornind de la critica recurentei în sensul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale menționate, se reține că în mod corect au fost interpretate dispozițiile legale enunțate de către instanța de fond, în sensul că prin art. 8 alin. (2) lit. b) teza finală s-a stabilit o limită în ceea ce privește atribuirea directă prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. a).

Recurenta, potrivit procesului-verbal din 16 mai 2011 a beneficiat de prevederile art. 8 alin. (2) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 407/2006 în sensul că i-au fost atribuite direct 5 fonduri cinegetice, iar în 2013 a fost aplicată limita prevăzută la pct. 2 din art. 8 alin. (2) lit. b) din același act normativ.

Este adevărat că art. 8 din Legea nr. 407/2006 a fost modificat prin Legea nr. 149 din 16 iunie 2015, dar legalitatea actului administrativ contestat se face în raport de dispozițiile legale în vigoare la data emiterii actului, recurentul-reclamant având posibilitatea legală de a solicitat atribuirea directă în condițiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006 modificată prin Legea nr. 149/2015.

Pentru considerentele expuse, fără a relua argumentele instanței de fond, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale în vigoare la momentul declanșării procedurii de atribuire a dreptului de gestionare, context în care în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din noul C. proc. civ. raportat la art. 497 va respinge ca nefondat recursul declarat de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Călărași împotriva sentinței civile nr. 3104 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Călărași împotriva sentinței civile nr. 3104 din 16 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2015.