ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7662/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Cererea de chemare în judecata Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, cu nr. 441/57/2013, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara, a solicitat suspendarea executării actului administrativ intitulat Informare nr. 19251 din 14 martie 2013 emis de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara și a avizului Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 187137/BGM/08 februarie 2013 și a celorlalte acte subsecvente, până la soluționarea pe fond a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 376/57/2013 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 186 din 17 iunie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și a respins cererea de suspendare a executării actului de informare nr. 19251 din 14 martie 2013 emis de I.T.R.S.V.T. și a avizului nr. 187137/BGM din 08 februarie 2013 formulată de reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind invocat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., în conformitate cu care „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material ” , susținând că sunt îndeplinite ambele condiții pentru suspendarea actului. 2. Procedura de soluționare a recursului Prin Raportul întocmit la data de 3 octombrie 2013, s-a apreciat că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, în ceea ce privește termenul de declarare a recursului. Astfel, s-a constatat că, în raport cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ., recursul nu a fost motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc.

civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 octombrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Nu au fost formulate, de către părți, puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu ale cererii de recurs. Înalta Curte, în condițiile art. 499 C. proc. civ., reține următoarele: Art. 185 C. proc. civ. prevede la alin. (1) următoarele: „(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate iar, conform art. 186: „Alin. (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. Alin. (2) În acest scop, - partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. In cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. Înalta Curtea constată că recurenta-reclamantă a formulat motivele de recurs la data de 31 iulie 2013 (data poștei), fără a cere totodată repunerea sa în termen și fără a depune dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Înalta Curte reține și dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege (...)”. Față de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca tardiv formulat, reținând că sentința instanței de fond a fost comunicată la data de 17 iulie 2013, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 31 iulie 2013, peste termenul legal de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, incident în cauză. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen și va respinge recursul ca tardiv formulat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara împotriva Sentinței nr. 186 din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2013.