ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7662/2013

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei

Cererea

de chemare în judecata

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, cu nr. 441/57/2013, reclamanta Asociația Vânătorilor

și Pescarilor Sportivi Hunedoara, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Mediului și Schimbărilor Climatice și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic

și de Vânătoare Timișoara, a solicitat suspendarea executării actului

administrativ intitulat Informare nr. 19251 din 14 martie 2013 emis de Inspectoratul

Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara și a avizului Ministerului

Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 187137/BGM/08 februarie 2013 și a celorlalte

acte subsecvente, până la soluționarea pe fond a cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 376/57/2013 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia. Hotărârea instanței

de fond

Prin

sentința nr. 186 din 17 iunie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității

procesual pasive a Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și a respins

cererea de suspendare a executării actului de informare nr. 19251 din 14 martie

2013 emis de I.T.R.S.V.T. și a avizului nr. 187137/BGM din 08 februarie 2013

formulată de reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Hunedoara,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Timișoara.

Cererea

de recurs

Împotriva

hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta Asociația Vânătorilor și

Pescarilor Sportivi Hunedoara a formulat recurs, criticând soluția instanței de

fond ca netemeinică și nelegală, fiind invocat motivul de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care

„hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept

material

”

, susținând că sunt îndeplinite ambele

condiții pentru suspendarea actului.

2.

Procedura de soluționare a recursului

Prin

Raportul întocmit la data de 3 octombrie 2013, s-a apreciat că recursul nu

îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, în ceea ce

privește termenul de declarare a recursului.

Astfel,

s-a constatat că, în raport cu dispozițiile art. 487 C. proc. civ., recursul nu

a fost motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Raportul

întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.,

republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în

baza încheierii de ședință din data de 22 octombrie 2013, în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Nu

au fost formulate, de către părți, puncte de vedere referitoare la concluziile

raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Considerentele

și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condițiilor de

admisibilitate în principiu ale cererii de recurs. Înalta Curte, în condițiile

art. 499 C. proc. civ., reține următoarele:

Art.

185 C. proc. civ. prevede la alin. (1) următoarele: „(1) Când un drept

procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia

atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea

dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate iar,

conform art. 186:

„Alin.

(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai

dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Alin.

(2) În acest scop, - partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile

de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. In cazul

exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru

exercitarea căii de atac.

Înalta

Curtea constată că recurenta-reclamantă a formulat motivele de recurs la data

de 31 iulie 2013 (data poștei), fără a cere totodată repunerea sa în termen și

fără a depune dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic

justificate.

Înalta

Curte reține și dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „părțile

au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege (...)”.

Față

de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca tardiv

formulat, reținând că sentința instanței de fond a fost comunicată la data de

17 iulie 2013, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 31 iulie 2013,

peste termenul legal de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

incident în cauză.

Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 497 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta

Curte va respinge cererea de repunere în termen și va respinge recursul ca

tardiv formulat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge

recursul declarat de Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi

Hunedoara împotriva Sentinței nr. 186 din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2013.