ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1449/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 680 din 14 iunie 2005

a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost admisă contestația

formulată de Ș.I., în contradictoriu cu A.V.A.S., dispunându-se anularea

deciziei nr. 51 din 25 ianuarie 2005 emisă de A.V.A.S. și obligarea intimatei

de a proceda la soluționarea notificării nr. 1008 din 4 mai 2001, privind

acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 1311 mp situat

în Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere că prin decizia contestată s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a notificării formulate de către Ș.I. în favoarea SC B. SA, motivat

de faptul că imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii se

evidențiază în patrimoniul acestei societății, la care A.V.A.S. deține acțiuni

care reprezintă un procent de 73,7269% din capitalul social. S-a reținut și că

A.V.A.S. nu a depus probe în legătură cu cota procentuală din capitalul social

pe care o deține, susținând numai că a fost reziliat contractul de privatizare

la data de 24 februarie 2004.

S-a apreciat că în mod nelegal

intimata a considerat că nu are competență de a soluționa notificarea, în

situația în care deține un nr. de 12,4205% din capitalul social în urma

procedurii de privatizare.

Apelul declarat de A.V.A.S. împotriva

acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 1595 din 28 noiembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă, prin care a fost schimbată în

tot sentința, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.

S-a avut în vedere că potrivit art.

20 alin. (1)din Legea nr. 10/2001 soluționarea notificării este de competența

unității deținătoare a imobilului, A.V.A.S. având o astfel de îndatorire numai

atunci când a avut loc o privatizare integrală și măsurile reparatorii pot fi

acordate doar prin echivalent, în sensul art. 27 din Legea nr. 10/2001. S-a

considerat că acest ultim text nu este incident, întrucât unitatea deținătoare

respectiv SC B. SA nu este privatizată integral, ci o societate în care statul

are calitatea de acționar majoritar.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul a declarat recursul de față, prin care a solicitat casarea deciziei

recurate și menținerea soluției instanței de fond.

Se arată în motivarea recursului că SC

B. SA i-a respins notificarea celui în cauză, cu motivarea că la apariția Legii

nr. 10/2001 societatea era deja privatizată prin vânzarea de către A.V.A.S. a

pachetului de 70% din acțiuni și că societatea este în lichidare, iar acordarea

de despăgubiri nu intră între prerogativele lichidatorului.

Recursul este întemeiat, urmând a fi

admis în raport de cele ce urmează:

Potrivit art. 29 alin.(1) și alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 republicată în M.Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005, fost

art. 27 alin. (1) la care se face referire în hotărârea recurată pentru

imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate,

altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele

îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale; în astfel

de situații măsurile reparatorii se propun de către instituția publică care

efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.

În aplicarea acestor dispoziții,

instituția publică implicată în privatizarea unei societăți comerciale are deci

obligația de a face oferta de măsuri reparatorii, chiar dacă notificarea a fost

înregistrată la societatea comercială privatizată.

Din actul nou depus în recurs, anume

dispoziția nr. 9 din 9 mai 2005 emisă de SC B. SA privind soluționarea notificării

nr. 1008 din 4 mai 2001, rezultă că cererea celui în cauză de restituire în

natură a terenului sau de acordare de măsuri reparatorii a fost respinsă,

avându-se în vedere în principal că la data apariției Legii nr. 10/2001,

societatea fusese privatizată prin vânzarea de către A.P.A.P.S. a pachetului de

70% de acțiuni în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. B.T. 9 din 15

februarie 1999.

În raport de această susținere,

necontestată dealtfel de intimată, rezultă că la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001 SC B. SA era deja privatizată astfel că propunerea de măsuri

reparatorii în echivalent revine instituției publice care a efectuat

privatizarea, conform dispozițiilor legale redate.

Cum în acest sens a hotărât corect

tribunalul care a dispus anularea deciziei nr. 51 din 25 ianuarie 2005 emisă de

A.V.A.S., de declinare a competenței de soluționare a notificării în favoarea SC

B. SA și obligarea intimatei A.V.A.S. de a soluționa notificarea, rezultă că

recursul de față urmează a fi admis în sensul casării deciziei recurate și

respingerii apelului împotriva sentinței.

Dealtfel, este de observat că în

situația în care unitatea deținătoare s-a pronunțat deja în cauză, situație

necunoscută și neavută în vedere de instanța de apel, menținerea soluției acestei

instanțe ar fi înlăturat pentru persoana îndreptățită orice posibilitate de a

uza de prevederile Legii nr. 10/2001.

De aceea, recursul de față urmează a

fi admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în sensul celor ce preced.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul Ș.I.

împotriva deciziei nr. 1595/A din 28 noiembrie 2005 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează

decizia recurată și respinge apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva

sentinței civile nr. 680 din 14 iunie 2005 a Tribunalului București, pe care o

menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2007.