ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3677/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3677/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
La data de 12 noiembrie 2007, reclamanții
T.M.E.
, M.V., M.L.C. și M.L.E. au
formulat contestație împotriva Deciziei nr. 310
din 2 octombrie 2007
emisă de
intimata A.V.A.S.,
solicitând
anularea deciziei și obligarea intimatei A.V.A.S.
să emită o decizie prin care să propună
acordarea de despăgubiri în conformitate cu Titlul VII din Legea
nr.
247/2005.
In motivare s-a
arătat că prin notificarea nr. 87/2001 contestatorii
au solicitat restituirea în
natură sau măsuri reparatorii constând în
despăgubiri bănești pentru suprafața de 10.871 mp teren
situat în
municipiul
Blaj, județul Alba, preluat
abuziv de
stat prin Decretul nr. 115/1959, și care a trecut în
patrimoniul SC A. SA Blaj, care l-a intabulat în urma sentinței
civile nr. 1086 din 20 octombrie 1998 în Cartea
Funciară nr. 3016, apoi l
-a dezmembrat și l-a înstrăinat în cea mai mare
parte către alte
autorități juridice,
respectiv SC G.B. SA Brașov și F.R.M.U.S.H.
Blaj, astfel că în prezent
situația terenului se prezintă astfel, potrivit raportului de expertiză topo
extrajudiciară depus la dosar:
drum acces
comun - 1.602,64 mp;
SC G.B. SA
Brașov - 1.183,00 mp;
F.R.M.U.S.H.
Blaj -7.906,20 mp;
SC A. SA Blaj - 179,20
mp.
S-a mai arătat că
după cumpărarea terenurilor, fiecare dintre subdobânditori și-a intabulat
dreptul de proprietate.
Notificarea depusă
la Primăria Municipiului Blaj a fost transmisă
către cele două entități care au invocat buna lor
credință în cumpărarea
terenurilor
potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că
pretențiile contestatorilor au fost îndreptate
către SC A. SA
care la rândul său,
răspunzând Primăriei Blaj prin adresa nr. 66 din 8
mai 2003 la doi ani de la înstrăinarea în cea mai
mare parte a terenului,
a comunicat
reclamanților că se face în prezent evaluarea terenului,
urmând a se majora capitalul social, părțile
sociale urmând să aparțină
A.P.A.P.S.
-
(actuala A.V.A.S.).
Prin Decizia nr. 310
din 2 octombrie 2007, A.V.A.S.
și-a declinat competența de soluționare
a notificării contestatorilor, către SC A. SA
Blaj, având în
vedere
prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată și
menționând că este acționar minoritar al SC A. SA cu
17,269% din capitalul social.
Or, arată
contestatorii, suprafața de teren de 10.871 mp trece ca
valoare de 200.000 Euro, iar
procentul de 17,27% al A.V.A.S.
nu acoperă valoarea terenului, spre a fi
aplicabile prevederile art. 21 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 și a permite
restituirea
în natură și deci, excede competenței de soluționare a
notificării de către SC A. SA, mai mult, cea mai mare parte a
terenului
a fost înstrăinată de către societate către alte entități, cu contracte de
vânzare-cumpărare.
Pe cale de
consecință, A.V.A.S.
trebuia să
soluționeze notificarea prin propunere de
despăgubiri,
fiind aplicabile, dimpotrivă, prevederile art. 29 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 10/2001 republicată, în condițiile
care SC A. SA
este privatizată
integral anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sau privatizată
într-o măsură în care nu permite aplicarea art. 21 alin. (1) și (2)
din Legea
nr. 10/2001.
Intimata A.V.A.S. a
depus întâmpinare
la dosar prin care a solicitat respingerea contestației.
S-a administrat proba cu înscrisuri: decizia
nr. 310/2007,
notificarea, extras funciar de
la Judecătoria Blaj, județul Alba, privind mai multe suprafețe de teren,
inclusiv din cele preluate la stat, Titlul de
proprietate nr. 925/1376
din 13 iunie 1997 emis în baza Legii nr.
18/1991
pentru o suprafață de 3.871 mp, acte de stare civilă, situația
în
prezent a terenului de 10.871 mp pentru care s-a formulat notificare, astfel cum
a fost prezentată de către contestatori și
confirmată
de relațiile obținute la dosar cu privire la situația juridică a
acestuia
și o expertiză topo extrajudiciară.
Din oficiu, prima
instanță a solicitat relații de la SC A. SA
, pentru a clarifica situația privatizării sale și
a terenului în litigiu,
fiind depuse
lămuriri la dosar, în scris, în sensul că societatea s-a
privatizat în anul 1999 integral, în urma vânzării
de către F.P.S. a
pachetului
majoritar de acțiuni de 73,3001% către Turcu Iuliu Sabin,
restul de 26,6999% aparținând P.P.M. (604
persoane fizice), terenurile
înstrăinate către SC G.B. SA Brașov de
1.183 mp. și către F.R.M.U.S.H. Blaj de
7.906,20
mp având loc, cu acordul F.P.S., în 1999, anterior vânzării
pachetului
majoritar de acțiuni de către F.P.S. de 73,3001%) din capitatul social.
Potrivit relațiilor
SC A. SA, abia în anul 2002 s-a făcut o evaluare a terenului deținut de
societate, procedându-se la o majorare a
capitatului social cu această valoare, practic la o
restructurare a
acționariatului,
acesta, potrivit și extrasului de la Registrul Comerțului
din 2006 atașat la dosar, devenind astfel:
T.I.S. - 69,6032% acțiuni;
P.P.M. (604 Persoane fizice) - 25,3533% acțiuni;
A.P.A.P.S.
- 5,0435% acțiuni.
In baza probatoriului administrat, prin sentința
civilă nr. 1682 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția
a IV-a civilă, în dosarul nr. 39458/3/2007 s-a admis contestația, s-a
anulat secizia nr. 310 din 2 octombrie 2007 și
A.V.A.S.
a fost obligată să emită o
dispoziție
motivată de soluționare a notificării nr. 87/2001.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de
judecată a reținut că
decizia de declinare a
soluționării notificării pentru terenul de 10.871 mp. în favoarea SC A. SA Blaj
este nelegală, aceasta nefiind
unitatea deținătoare în sensul art. 21
din Legea nr. 10/2001 pentru
această
suprafață, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topo de
la dosar, pârâta A.V.A.S.
neinvocând calitatea sa de acționar la vreuna din
entitățile spre care s-a
vândut cea
mai mare parte a terenului ce a făcut obiectul notificării,
anterior
privatizării SC A. SA Blaj.
Iar prin contractul
de vânzare-cumpărare nr. 51 din 31 decembrie
1999 F.P.S. a vândut pachetul majoritar de acțiuni,
anterior intrării în
vigoare a Legii nr.
10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel pârâta A.V.A.S.
iar prin decizia civilă
nr. 299 din 11
mai 2009 a Curții de Apel București s-a respins apelul
pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a
constatat că soluția primei instanțe este legală
și temeinică, în raport de probatoriul administrat
în cauză - înscrisuri,
relații privind
situația juridică a terenului și identificarea lui prin
expertiză tehnică de specialitate, respectiv structura acționariatului SC
A. SA
la data intrării în vigoare a
Legii nr. 10/2001, confirmată
prin
extrasul de la Registrul Comerțului privind reactualizarea acestor
date
în anul 2006.
Astfel, se constată că cea mai mare parte
a terenului a făcut obiectul a două vânzări către alte entități, SC G.B. SA
Brașov și F.R.M. U.S.H. Blaj, anterior vânzării de către F.P.S. în anul 1999 a
pachetului
majoritar de acțiuni de 73,3001%,
în deținerea SC A. SA
aflându-se în prezent doar suprafața de 179,20 mp,
astfel cum a identificat expertiza topo.
Or, în anul 2002
când s-a evaluat terenul și s-a procedat la o
reașezare a structurii capitalului social și în raport de evaluarea
terenului, structura acționariatului s-a modificat față de anul 1999, după cum
urmează:
T.I.S. - 69,6032% acțiuni; P.P.M.
(604 persoane fizice) - 25,3533% acțiuni; A.P.A.P.S. - reprezentant al statului
- 5,0435% acțiuni.
Această din urmă structură de capital
este înregistrată și la
Registrul
Comerțului, potrivit extrasului din 2006 depus la dosar.
Curtea constată că
la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,
SC A. SA constituia o societate integral privatizată, fiind excluse
astfel prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001
privind posibilitatea restituirii în natură a
terenului de 10.871 mp, care
impunea,
pentru a atrage incidența acestor două texte de lege ca statul
să fie acționar majoritar ori minoritar, dar în
această din urmă situație,
valoarea
acțiunilor deținute de stat în capitatul social să fie cel puțin
egală
cu valoarea terenului.
Or, la acea dată -
anul 1999 - terenul era parțial înstrăinat, în cea
mai mare parte, iar cel deținut nu era evaluat.
Instanța de apel a mai reținut că în urma
evaluării terenului
deținut, A.P.A.P.S. ca
reprezentant al statului (începând cu anul 2002),
deținea un procent de
5,0435% din capital care, în nici un caz nu acoperea valoarea terenului pentru
care s-a formulat notificare de
10.871 mp,
astfel cum au susținut și contestatorii în acțiunea în cauză.
Aspectele reținute mai sus, în aprecierea
instanței, exclud incidența în speță a prevederilor art. 21 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură, cel puțin parțial al
terenului,
astfel că în mod greșit susține
apelanta A.V.A.S.
, că SC A. SA este
entitatea care urmează a
emite dispoziția motivată privind restituirea.
S-a constatat că este
nefondată critica pârâtei A.V.A.S.
cu privire la faptul că notificarea a avut
ca obiect restituirea în natură
a terenului, astfel că singura unitate
deținătoare
nu ar putea fi decât societatea, întrucât contestatorii,
dimpotrivă, au solicitat prin notificarea
formulată (filele 9-10 dosar
fond), restituirea în natură a terenului
sau măsuri reparatorii prin echivalent.
Iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001, republicată,
pentru imobilele
evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât
cele prevăzute de art. 21 alin. (1) și (2), persoanele
îndreptățite au dreptul la despăgubiri
corespunzătoare valorii de piață a
imobilelor
solicitate - dispoziții aplicabile [potrivit alin. (1) al art. 29] și în cazul
imobilelor înstrăinate, iar potrivit art. 29 alin. (3), măsurile
reparatorii în echivalent se propun de către
instituția implicată în
privatizare - în speță A.V.A.S.
(fostă F.P.S.), care va avea în vedere și
prevederile art. 26 alin. (1)
din lege.
Din probele administrate rezultă că este
neîntemeiată și menționarea în cuprinsul deciziei contestate de către A.V.A.S.
că ar fi deținut o cotă de 17,269% din capitatul social, susținere nedovedită
în cauză cu
înscrisuri pertinente, nici la
fond și nici în apelul declarat.
Prin urmare,
potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001 A.V.A.S. este entitatea chemată să
soluționeze notificarea
contestatorilor, urmând a emite o dispoziție
corespunzătoare, motivată, de propunere a măsurilor reparatorii pentru
terenul în litigiu, prezentele considerente fiind menite să clarifice, să
modifice și să complinească considerentele reținute de către grima instanță, în
sentința apelată.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., solicitând modificarea ei în
sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse
hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea
hotărârii, sub următoarele aspecte: prin prisma
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel recurenta
susține că au fost încălcate dispozițiile exprese
ale art. 21 și art. 29 din
Legea nr. 10/2001, instanța de apel făcând astfel
o interpretare și aplicare greșită a legii.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.
proc. civ., Înalta Curte reține că
recursul
este nefondat.
Instanța de apel a
examinat cauza potrivit principiului
tantum
devolutum quantum apellantum
și a faptului că nu au fost produse probe
cu privire la cota de 17,269 % din capitalul social.
Notificarea reclamanților
vizează acordarea măsurilor reparatorii
în
condițiile legii speciale fie prin restituirea în natură, fie prin acordarea de
despăgubiri.
Față de starea de
fapt rezultată din actele de la dosar, instanța de
apel a făcut o legală
interpretare a raporturilor juridice prin prisma
incidenței dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Ca atare, față de
dispozițiile legale sus evocate, nefiind astfel
incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a
fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta
A.V.A.S.
împotriva deciziei nr. 299 A din 11
mai
2009 a Curții de Apel București,
secția a III-a civilă.
I
revocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 14 iunie 2010.