ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3677/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 12 noiembrie 2007, reclamanții T.M.E. , M.V., M.L.C. și M.L.E. au formulat contestație împotriva Deciziei nr. 310 din 2 octombrie 2007 emisă de intimata A.V.A.S., solicitând anularea deciziei și obligarea intimatei A.V.A.S. să emită o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005. In motivare s-a arătat că prin notificarea nr. 87/2001 contestatorii au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru suprafața de 10.871 mp teren situat în municipiul Blaj, județul Alba, preluat abuziv de stat prin Decretul nr. 115/1959, și care a trecut în patrimoniul SC A. SA Blaj, care l-a intabulat în urma sentinței civile nr. 1086 din 20 octombrie 1998 în Cartea Funciară nr. 3016, apoi l -a dezmembrat și l-a înstrăinat în cea mai mare parte către alte autorități juridice, respectiv SC G.B.

SA Brașov și F.R.M.U.S.H. Blaj, astfel că în prezent situația terenului se prezintă astfel, potrivit raportului de expertiză topo extrajudiciară depus la dosar: drum acces comun - 1.602,64 mp;

SC G.B. SA

Brașov - 1.183,00 mp; F.R.M.U.S.H. Blaj -7.906,20 mp; SC A. SA Blaj - 179,20 mp. S-a mai arătat că după cumpărarea terenurilor, fiecare dintre subdobânditori și-a intabulat dreptul de proprietate. Notificarea depusă la Primăria Municipiului Blaj a fost transmisă către cele două entități care au invocat buna lor credință în cumpărarea terenurilor potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că pretențiile contestatorilor au fost îndreptate către SC A. SA care la rândul său, răspunzând Primăriei Blaj prin adresa nr. 66 din 8 mai 2003 la doi ani de la înstrăinarea în cea mai mare parte a terenului, a comunicat reclamanților că se face în prezent evaluarea terenului, urmând a se majora capitalul social, părțile sociale urmând să aparțină A.P.A.P.S.

- (actuala A.V.A.S.). Prin Decizia nr. 310 din 2 octombrie 2007, A.V.A.S. și-a declinat competența de soluționare a notificării contestatorilor, către SC A. SA Blaj, având în vedere prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată și menționând că este acționar minoritar al SC A. SA cu 17,269% din capitalul social. Or, arată contestatorii, suprafața de teren de 10.871 mp trece ca valoare de 200.000 Euro, iar procentul de 17,27% al A.V.A.S. nu acoperă valoarea terenului, spre a fi aplicabile prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a permite restituirea în natură și deci, excede competenței de soluționare a notificării de către SC A. SA, mai mult, cea mai mare parte a terenului a fost înstrăinată de către societate către alte entități, cu contracte de vânzare-cumpărare.

Pe cale de consecință, A.V.A.S. trebuia să soluționeze notificarea prin propunere de despăgubiri, fiind aplicabile, dimpotrivă, prevederile art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, în condițiile care SC A. SA este privatizată integral anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sau privatizată într-o măsură în care nu permite aplicarea art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001. Intimata A.V.A.S. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestației.

S-a administrat proba cu înscrisuri: decizia nr. 310/2007, notificarea, extras funciar de la Judecătoria Blaj, județul Alba, privind mai multe suprafețe de teren, inclusiv din cele preluate la stat, Titlul de proprietate nr. 925/1376 din 13 iunie 1997 emis în baza Legii nr. 18/1991 pentru o suprafață de 3.871 mp, acte de stare civilă, situația în prezent a terenului de 10.871 mp pentru care s-a formulat notificare, astfel cum a fost prezentată de către contestatori și confirmată de relațiile obținute la dosar cu privire la situația juridică a acestuia și o expertiză topo extrajudiciară. Din oficiu, prima instanță a solicitat relații de la SC A. SA , pentru a clarifica situația privatizării sale și a terenului în litigiu, fiind depuse lămuriri la dosar, în scris, în sensul că societatea s-a privatizat în anul 1999 integral, în urma vânzării de către F.P.S.

a pachetului majoritar de acțiuni de 73,3001% către Turcu Iuliu Sabin, restul de 26,6999% aparținând P.P.M. (604 persoane fizice), terenurile înstrăinate către SC G.B. SA Brașov de 1.183 mp. și către F.R.M.U.S.H. Blaj de 7.906,20 mp având loc, cu acordul F.P.S., în 1999, anterior vânzării pachetului majoritar de acțiuni de către F.P.S. de 73,3001%) din capitatul social. Potrivit relațiilor SC A. SA, abia în anul 2002 s-a făcut o evaluare a terenului deținut de societate, procedându-se la o majorare a capitatului social cu această valoare, practic la o restructurare a acționariatului, acesta, potrivit și extrasului de la Registrul Comerțului din 2006 atașat la dosar, devenind astfel: T.I.S. - 69,6032% acțiuni; P.P.M.

(604 Persoane fizice) - 25,3533% acțiuni; A.P.A.P.S. - 5,0435% acțiuni. In baza probatoriului administrat, prin sentința civilă nr. 1682 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 39458/3/2007 s-a admis contestația, s-a anulat secizia nr. 310 din 2 octombrie 2007 și A.V.A.S. a fost obligată să emită o dispoziție motivată de soluționare a notificării nr. 87/2001. Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că decizia de declinare a soluționării notificării pentru terenul de 10.871 mp. în favoarea SC A. SA Blaj este nelegală, aceasta nefiind unitatea deținătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001 pentru această suprafață, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topo de la dosar, pârâta A.V.A.S.

neinvocând calitatea sa de acționar la vreuna din entitățile spre care s-a vândut cea mai mare parte a terenului ce a făcut obiectul notificării, anterior privatizării SC A. SA Blaj. Iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 51 din 31 decembrie 1999 F.P.S. a vândut pachetul majoritar de acțiuni, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta A.V.A.S.

iar prin decizia civilă nr. 299 din 11 mai 2009 a Curții de Apel București s-a respins apelul pentru următoarele considerente: Instanța de apel a constatat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în raport de probatoriul administrat în cauză - înscrisuri, relații privind situația juridică a terenului și identificarea lui prin expertiză tehnică de specialitate, respectiv structura acționariatului SC A. SA la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, confirmată prin extrasul de la Registrul Comerțului privind reactualizarea acestor date în anul 2006. Astfel, se constată că cea mai mare parte a terenului a făcut obiectul a două vânzări către alte entități, SC G.B. SA Brașov și F.R.M.

U.S.H. Blaj, anterior vânzării de către F.P.S. în anul 1999 a pachetului majoritar de acțiuni de 73,3001%, în deținerea SC A. SA aflându-se în prezent doar suprafața de 179,20 mp, astfel cum a identificat expertiza topo. Or, în anul 2002 când s-a evaluat terenul și s-a procedat la o reașezare a structurii capitalului social și în raport de evaluarea terenului, structura acționariatului s-a modificat față de anul 1999, după cum urmează: T.I.S. - 69,6032% acțiuni; P.P.M. (604 persoane fizice) - 25,3533% acțiuni; A.P.A.P.S. - reprezentant al statului - 5,0435% acțiuni. Această din urmă structură de capital este înregistrată și la Registrul Comerțului, potrivit extrasului din 2006 depus la dosar.

Curtea constată că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, SC A. SA constituia o societate integral privatizată, fiind excluse astfel prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind posibilitatea restituirii în natură a terenului de 10.871 mp, care impunea, pentru a atrage incidența acestor două texte de lege ca statul să fie acționar majoritar ori minoritar, dar în această din urmă situație, valoarea acțiunilor deținute de stat în capitatul social să fie cel puțin egală cu valoarea terenului. Or, la acea dată - anul 1999 - terenul era parțial înstrăinat, în cea mai mare parte, iar cel deținut nu era evaluat. Instanța de apel a mai reținut că în urma evaluării terenului deținut, A.P.A.P.S.

ca reprezentant al statului (începând cu anul 2002), deținea un procent de 5,0435% din capital care, în nici un caz nu acoperea valoarea terenului pentru care s-a formulat notificare de 10.871 mp, astfel cum au susținut și contestatorii în acțiunea în cauză. Aspectele reținute mai sus, în aprecierea instanței, exclud incidența în speță a prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură, cel puțin parțial al terenului, astfel că în mod greșit susține apelanta A.V.A.S. , că SC A. SA este entitatea care urmează a emite dispoziția motivată privind restituirea. S-a constatat că este nefondată critica pârâtei A.V.A.S.

cu privire la faptul că notificarea a avut ca obiect restituirea în natură a terenului, astfel că singura unitate deținătoare nu ar putea fi decât societatea, întrucât contestatorii, dimpotrivă, au solicitat prin notificarea formulată (filele 9-10 dosar fond), restituirea în natură a terenului sau măsuri reparatorii prin echivalent. Iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute de art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate - dispoziții aplicabile [potrivit alin. (1) al art. 29] și în cazul imobilelor înstrăinate, iar potrivit art. 29 alin. (3), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția implicată în privatizare - în speță A.V.A.S.

(fostă F.P.S.), care va avea în vedere și prevederile art. 26 alin. (1) din lege. Din probele administrate rezultă că este neîntemeiată și menționarea în cuprinsul deciziei contestate de către A.V.A.S. că ar fi deținut o cotă de 17,269% din capitatul social, susținere nedovedită în cauză cu înscrisuri pertinente, nici la fond și nici în apelul declarat. Prin urmare, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001 A.V.A.S. este entitatea chemată să soluționeze notificarea contestatorilor, urmând a emite o dispoziție corespunzătoare, motivată, de propunere a măsurilor reparatorii pentru terenul în litigiu, prezentele considerente fiind menite să clarifice, să modifice și să complinească considerentele reținute de către grima instanță, în sentința apelată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea hotărârii, sub următoarele aspecte: prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile exprese ale art. 21 și art. 29 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel făcând astfel o interpretare și aplicare greșită a legii. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Instanța de apel a examinat cauza potrivit principiului tantum devolutum quantum apellantum și a faptului că nu au fost produse probe cu privire la cota de 17,269 % din capitalul social.

Notificarea reclamanților vizează acordarea măsurilor reparatorii în condițiile legii speciale fie prin restituirea în natură, fie prin acordarea de despăgubiri. Față de starea de fapt rezultată din actele de la dosar, instanța de apel a făcut o legală interpretare a raporturilor juridice prin prisma incidenței dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001. Ca atare, față de dispozițiile legale sus evocate, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 299 A din 11 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. I revocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2010.