ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6615/2007

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2005 și completată ulterior reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Brașov, Prefectura județului Brașov, municipiul Brașov și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze dispoziția nr. 2833 din 14 mai 2005 emisă de primarul municipiului Brașov și să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 315,28 mp înscris în C.F. nr. 24575 Brașov, precum și dreptul la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001; în subsidiar, să fie obligați pârâții la plata sumei de 31 528 Euro despăgubiri pentru imobilul expropriat.

Prin sentința civilă nr. 43 din 17 martie 2006 Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților și inadmisibilității acțiunii, a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei municipiului Brașov și a respins acțiunea reclamantului pe cale de excepție față de această pârâtă și pe fond față de ceilalți pârâți. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Imobilul în litigiu a fost dobândit prin vânzare-cumpărare de S.I. și S.M. la data de 21 decembrie 1939, fiind întabulat în C.F. nr. 24575 Brașov, nr. top 7261/1/C/1/100. S.M. a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare ce a fost înaintată de municipiul Brașov Prefecturii județului Brașov, care, la rândul său a retrimis-o municipiului, acesta din urmă respingând-o prin dispoziția nr. 2833 din 24 mai 2005. La data de 17 decembrie 2003 a decedat S.M., moștenitorul acesteia fiind reclamantul S.T.

Tribunalul a considerat neîntemeiate pretențiile reclamantului, formulate în baza Legii nr. 10/2001, cu motivarea că acesta nu a făcut dovada că imobilul ar fi fost preluat de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Câtă vreme imobilul apare întabulat în C.F. pe numele autorilor reclamantului, acest fapt creează o prezumție legală de proprietate în favoarea acestora în temeiul art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938. În atare situație, reclamantul poate promova o acțiune în revendicare în condițiile dreptului comun, în cazul în care i-a fost uzurpat numai unul din atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia. Prin decizia civilă nr. 238 din 2 noiembrie 2006 Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței, a admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a avut în vedere următoarele: Este real că preluarea unui imobil de către stat nu se prezumă, ci trebuie dovedită, dar, în conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în cazul în care nu se poate face dovada formală a preluării imobilului, iar acesta se găsește în patrimoniul statului, se instituie o prezumție relativă de preluare abuzivă. Din actele dosarului rezultă că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață ocupată actualmente de blocuri, iar potrivit art. 26 din Decretul nr. 115/1938 există și excepții de la principiul inscripțiunii, drepturile reale dovedindu-se și fără înscriere în caz de expropriere, ceea ce face ca hotărârea primei instanțe să fie nelegală.

În ceea ce privește apelul pârâtului, acesta a fost privit ca nefondat, deoarece conform notificării aflate la dosar, dreptul de opțiune al reclamantului îmbracă forma titlurilor de valoare nominală, ceea ce atrage aplicarea art. 31 pct. 1 din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții municipiul Brașov prin primar și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Brașov. 1.Pârâtul municipiul Brașov, fără a încadra în drept criticile formulate, reia considerentele hotărârii primei instanțe și susține că în cauză nu s-a făcut dovada preluării imobilului de către stat, exceptând afirmația că terenul face parte dintr-o suprafață ocupată actualmente de blocuri. În atare situație, corect a stabilit prima instanță că reclamantul are posibilitatea promovării unei acțiuni întemeiate pe dreptul comun, nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.

2.Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice invocă lipsa calității procesuale pasive, față de petitele cererii de chemare în judecată, care nu au fost avute în vedere de instanță. Astfel, pârâtul nu este emitentul dispoziției atacate, iar prevederile Legii nr. 10/2001 nu-i conferă calitatea de a achita despăgubiri bănești. Deși reclamantul solicită plata unei sume de bani, ca fiind contravaloarea imobilului, acesta nu a respectat dispozițiile legii speciale în materie, de care reclamantul a înțeles să uzeze. Ambii recurenți solicită admiterea recursurilor și modificarea deciziei curții de apel. Intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. Recursurile vor fi respinse, pentru următoarele considerente: 1.Critica de nelegalitate potrivit căreia imobilul în litigiu nu ar intra în câmpul de aplicare al Legii nr. 10/2001 este nefondată, ceea ce face ca art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. să nu fie incident în cauză. Astfel, s-a reținut, ca situație de fapt, că terenul în suprafață de 315, 28 mp intabulat în C.F. nr. 24575 Brașov a fost dobândit în proprietate de autorii reclamantului și că actualmente este ocupat de blocuri de locuințe. De asemenea, s-a reținut că în caz de expropriere dreptul real astfel dobândit se dovedește fără înscriere în C.F., conform art. 26 din Decretul nr. 115/1938. În atare situație, faptul că imobilul în litigiu nu apare înscris în C.F. pe numele Statului Român nu poate conduce de plano la concluzia că acesta nu a fost preluat de stat. Indiferent că preluarea s-a făcut în baza unui act de expropriere sau fără niciun titlu, ca preluare de fapt, devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, ca act normativ reparator pentru toate imobilele trecute abuziv în proprietatea statului în perioada regimului comunist.

Nici în recurs pârâtul nu pretinde că imobilul ar fi intrat în proprietatea statului într-un mod care să nu poată fi considerat abuziv din perspectiva art. 2 al Legii nr. 10/2001 ori în afara perioadei de referință a legii speciale de reparație, motiv pentru care concluzia curții de apel, în sensul că imobilul intră în câmpul de aplicare al acesteia este legală. 2.În ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, aceasta nu a fost recunoscută de curtea de apel în virtutea faptului că acesta ar fi emitentul dispoziției contestate, critica recurentului pe acest aspect neavând legătură cu considerentele deciziei atacate. Curtea de apel a reținut că, față de măsurile reparatorii solicitate de reclamant, acesta trebuie să participe la judecată în temeiul art. 31 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data formulării acțiunii.

Într-adevăr, textul legal invocat prevedea că dacă persoana optează pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, va fi citat în cauză și Ministerul Finanțelor Publice. În plus, art. 33 alin. (29 prevedea, de asemenea, că măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc prin dispoziție motivată a primarului, cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, devenit actualmente Ministerul Economiei și Finanțelor. Cum reclamantul a solicitat constant măsuri reparatorii prin echivalent și stabilirea cuantumului acestora, corect s-a decis menținerea în cauză a ministerului de resort. Pentru aceste motive, ambele recursuri vor fi respinse în temeiul art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Brașov și municipiul Brașov prin Primar împotriva deciziei nr. 238 Ap/2.11.2006 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2007.