ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.10.2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6615/2007

HOTĂRÂRE
12.10.2007
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6615/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 iunie 2005 și completată ulterior

reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Brașov,

Prefectura județului Brașov, municipiul Brașov și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să

anuleze dispoziția nr. 2833 din 14 mai 2005 emisă de primarul municipiului

Brașov și să-i recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului

în suprafață de 315,28 mp înscris în C.F. nr. 24575 Brașov, precum și dreptul

la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001; în subsidiar, să fie obligați

pârâții la plata sumei de 31 528 Euro despăgubiri pentru imobilul expropriat.

Prin sentința civilă nr. 43 din 17

martie 2006 Tribunalul Brașov, secția civilă, a respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a pârâților și inadmisibilității acțiunii, a admis

excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei municipiului Brașov și a

respins acțiunea reclamantului pe cale de excepție față de această pârâtă și pe

fond față de ceilalți pârâți.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Imobilul în litigiu a fost dobândit

prin vânzare-cumpărare de S.I. și S.M. la data de 21 decembrie 1939, fiind

întabulat în C.F. nr. 24575 Brașov, nr. top 7261/1/C/1/100.

S.M. a formulat notificare în

temeiul Legii nr. 10/2001, notificare ce a fost înaintată de municipiul Brașov

Prefecturii județului Brașov, care, la rândul său a retrimis-o municipiului,

acesta din urmă respingând-o prin dispoziția nr. 2833 din 24 mai 2005.

La data de 17 decembrie 2003 a

decedat S.M., moștenitorul acesteia fiind reclamantul S.T.

Tribunalul a considerat neîntemeiate

pretențiile reclamantului, formulate în baza Legii nr. 10/2001, cu motivarea că

acesta nu a făcut dovada că imobilul ar fi fost preluat de stat în perioada 6

martie 1945-22 decembrie 1989.

Câtă vreme imobilul apare întabulat

în C.F. pe numele autorilor reclamantului, acest fapt creează o prezumție

legală de proprietate în favoarea acestora în temeiul art. 32 din Decretul-lege

nr. 115/1938.

În atare situație, reclamantul poate

promova o acțiune în revendicare în condițiile dreptului comun, în cazul în

care i-a fost uzurpat numai unul din atributele dreptului de proprietate,

respectiv posesia.

Prin decizia civilă nr. 238 din 2

noiembrie 2006 Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței, a

admis apelul declarat de reclamant, a desființat sentința și a trimis cauza

spre rejudecare la același tribunal.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a avut în vedere următoarele:

Este real că preluarea unui imobil

de către stat nu se prezumă, ci trebuie dovedită, dar, în conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

10/2001, în cazul în care nu se poate face dovada formală a preluării

imobilului, iar acesta se găsește în patrimoniul statului, se instituie o

prezumție relativă de preluare abuzivă.

Din actele dosarului rezultă că terenul

în litigiu face parte dintr-o suprafață ocupată actualmente de blocuri, iar

potrivit art. 26 din Decretul nr. 115/1938 există și excepții de la principiul

inscripțiunii, drepturile reale dovedindu-se și fără înscriere în caz de

expropriere, ceea ce face ca hotărârea primei instanțe să fie nelegală.

În ceea ce privește apelul

pârâtului, acesta a fost privit ca nefondat, deoarece conform notificării

aflate la dosar, dreptul de opțiune al reclamantului îmbracă forma titlurilor

de valoare nominală, ceea ce atrage aplicarea art. 31 pct. 1 din Legea nr.

10/2001.

Împotriva deciziei au declarat

recurs pârâții municipiul Brașov prin primar și Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de D.G.F.P. Brașov.

1.Pârâtul municipiul Brașov, fără a

încadra în drept criticile formulate, reia considerentele hotărârii primei

instanțe și susține că în cauză nu s-a făcut dovada preluării imobilului de

către stat, exceptând afirmația că terenul face parte dintr-o suprafață ocupată

actualmente de blocuri.

În atare situație, corect a

stabilit prima instanță că reclamantul are posibilitatea promovării unei

acțiuni întemeiate pe dreptul comun, nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr.

10/2001.

2.Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice invocă lipsa calității procesuale pasive, față de petitele cererii de

chemare în judecată, care nu au fost avute în vedere de instanță.

Astfel, pârâtul nu este emitentul

dispoziției atacate, iar prevederile Legii nr. 10/2001 nu-i conferă calitatea

de a achita despăgubiri bănești.

Deși reclamantul solicită plata unei

sume de bani, ca fiind contravaloarea imobilului, acesta nu a respectat

dispozițiile legii speciale în materie, de care reclamantul a înțeles să uzeze.

Ambii recurenți solicită admiterea

recursurilor și modificarea deciziei curții de apel.

Intimatul-reclamant a depus la dosar

întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

Recursurile vor fi respinse, pentru

următoarele considerente:

1.Critica de nelegalitate potrivit

căreia imobilul în litigiu nu ar intra în câmpul de aplicare al Legii nr.

10/2001 este nefondată, ceea ce face ca art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să nu fie

incident în cauză.

Astfel, s-a reținut, ca situație de

fapt, că terenul în suprafață de 315, 28 mp intabulat în C.F. nr. 24575 Brașov

a fost dobândit în proprietate de autorii reclamantului și că actualmente este

ocupat de blocuri de locuințe.

De asemenea, s-a reținut că în caz

de expropriere dreptul real astfel dobândit se dovedește fără înscriere în

C.F., conform art. 26 din Decretul nr. 115/1938.

În atare situație, faptul că

imobilul în litigiu nu apare înscris în C.F. pe numele Statului Român nu poate

conduce de plano la concluzia că acesta nu a fost preluat de stat.

Indiferent că preluarea s-a făcut în

baza unui act de expropriere sau fără niciun titlu, ca preluare de fapt, devin

aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001, ca act normativ reparator pentru

toate imobilele trecute abuziv în proprietatea statului în perioada regimului

comunist.

Nici în recurs pârâtul nu pretinde că imobilul ar fi intrat în proprietatea

statului într-un mod care să nu poată fi considerat abuziv din perspectiva art.

2 al Legii nr. 10/2001 ori în afara perioadei de referință a legii speciale de

reparație, motiv pentru care concluzia curții de apel, în sensul că imobilul

intră în câmpul de aplicare al acesteia este legală.

2.În ce privește calitatea

procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, aceasta nu a fost

recunoscută de curtea de apel în virtutea faptului că acesta ar fi emitentul

dispoziției contestate, critica recurentului pe acest aspect neavând legătură

cu considerentele deciziei atacate.

Curtea de apel a reținut că, față de

măsurile reparatorii solicitate de reclamant, acesta trebuie să participe la

judecată în temeiul art. 31 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data

formulării acțiunii.

Într-adevăr, textul legal invocat

prevedea că dacă persoana optează pentru titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare, va fi citat în cauză și Ministerul

Finanțelor Publice.

În plus, art. 33 alin. (29 prevedea,

de asemenea, că măsurile reparatorii prin echivalent se stabilesc prin

dispoziție motivată a primarului, cu avizul organelor teritoriale ale

Ministerului Finanțelor Publice, devenit actualmente Ministerul Economiei și

Finanțelor.

Cum reclamantul a solicitat constant

măsuri reparatorii prin echivalent și stabilirea cuantumului acestora, corect

s-a decis menținerea în cauză a ministerului de resort.

Pentru aceste motive, ambele

recursuri vor fi respinse în temeiul art. 312 C. proc. civ.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Brașov și

municipiul Brașov prin Primar împotriva deciziei nr. 238 Ap/2.11.2006 a Curții

de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-10-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5773/2008
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința civilă nr. 415 din 20 septembrie 2007 a admis în parte contestația formulată de contestatorul D
ÎCCJ 2008-11-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6898/2008
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. 1190/2004, reclamanții F.E. și F.D. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov prin Primar și SC R. SRL, au solicitat ca, pr
ÎCCJ 2008-09-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4983/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 65 din 23 ianuarie 2004 Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Brașov pri
ÎCCJ 2007-05-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4128/2007
admis contestația formulată în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 de reclamantul Z.A.A. în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Brașov și în consecință: A dispus anularea parțială a Deciziei nr. 376 din 14 septembrie 2004 emisă de intim
ÎCCJ 2005-05-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3615/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 1764 din 5 mai 1999 la Tribunalul Brașov, reclamanta N.M. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Brașov, prin primar,
Sursă